Știri
Știri din categoria Apărare
Marina SUA a reluat folosirea tunului de punte în luptă, un semnal de schimbare operațională în modul în care își impune blocada în apropierea Iranului, potrivit Libertatea. Distrugătorul USS Spruance a deschis focul pe 19 aprilie asupra unei nave iraniene, într-un incident descris ca prima utilizare a unui tun de punte al Marinei SUA împotriva unei alte nave în aproape patru decenii.
Ținta a fost legată de un episod produs în apropierea porturilor iraniene, unde nava cargo Touska ar fi încercat să evite blocada impusă de SUA. În acest context, folosirea tunului de punte (armament naval clasic, cu tragere directă) indică o escaladare a mijloacelor folosite pe mare, dincolo de avertismente și interceptări.
În termeni operaționali, incidentul sugerează că Marina SUA ia în calcul din nou utilizarea armamentului convențional de pe navele de luptă în situații de contact direct, nu doar rachete sau mijloace aeriene. În același timp, cazul Touska arată că astfel de acțiuni pot viza și nave civile implicate în încălcarea unei blocade, nu doar unități militare.
Libertatea notează că Touska, descrisă drept navă cargo civilă neînarmată, a fost avariată în sala motoarelor, nu s-a scufundat și a fost capturată ulterior.
Ultima utilizare comparabilă a unui tun de punte împotriva unei alte nave, menționată în material, datează din 18 aprilie 1988, în timpul Operațiunii „Praying Mantis” din Golful Persic. Atunci, potrivit declarațiilor unui oficial al Marinei SUA pentru TWZ, a fost „ultima instanță dovedită” în care o navă americană a deschis focul cu tunurile asupra unui alt vas.
În episodul din 1988, crucișătorul USS Wainwright, distrugătorul USS Bagley și fregata USS Simpson au atacat nava iraniană IRIS Joshan, după ce aceasta a ignorat avertismentele și a lansat un proiectil Harpoon care a ratat ținta. Materialul mai arată că, în cadrul operațiunii, SUA au distrus două platforme de supraveghere iraniene, au scufundat două nave și au avariat grav o a treia, istoria oficială a Marinei SUA descriind acțiunea drept cea mai mare bătălie navală americană de după al Doilea Război Mondial.
Libertatea indică faptul că rămâne de văzut dacă intervenția asupra Touska va avea consecințe similare cu cele din 1988, când, potrivit Modern Warfare Institute de la West Point, Iranul și-a redus atacurile asupra navelor comerciale după răspunsurile SUA.
În același timp, publicația notează că, spre deosebire de 1988, marina iraniană ar fi acum mult slăbită, majoritatea navelor mari fiind distruse în timpul operațiunii recente „Epic Fury” — un element de context care poate influența atât calculul de descurajare, cât și probabilitatea unor reacții asimetrice în regiune.
Recomandate
Marina SUA ia în calcul mutarea portului de origine al portavionului USS „Abraham Lincoln ”, o decizie care ar reduce la două numărul portavioanelor staționate în sudul Californiei , potrivit Digi24 . Relocarea vizată ar fi din San Diego (California) la Bremerton, în statul Washington, iar miza este una operațională: redistribuirea capacităților navale între două baze de pe Coasta de Vest. Dacă planul se concretizează, în sudul Californiei ar rămâne doar USS „Theodore Roosevelt” și USS „Carl Vinson”, ceea ce ar însemna o prezență militară mai redusă în această zonă a Coastei de Vest, conform articolului. Ce se știe despre plan și cine l-a indicat public Publicația germană focus.de relatează că Marina SUA are în vedere mutarea portului de origine al USS „Abraham Lincoln” la Bremerton. Informația este legată de declarațiile amiralului Daryl Caudle, menționate și de Forbes și de San Diego Union-Tribune , făcute în timpul unei vizite la baza navală Kitsap din Bremerton, pe 3 iunie. În articol este redată o formulare atribuită amiralului, potrivit presei locale: „Reagan va rămâne aici și cred că Abraham Lincoln își va muta probabil și portul de origine aici.” Caudle ar fi justificat posibila mutare prin necesitatea de a împărți portavioanele între San Diego și baza Kitsap. Tot acolo, el a anunțat și staționarea unui alt portavion în zonă, menționând că „Kennedy” ar urma să fie primul portavion din clasa Ford staționat permanent în această regiune. Context operațional: unde este acum portavionul și ce urmează USS „Abraham Lincoln” operează în prezent în Orientul Mijlociu, ca parte a unui grup de atac al portavionului, notează Digi24. Nava a fost mutată din Norfolk (Virginia) la San Diego în 2020. Separat, articolul menționează că USS „Theodore Roosevelt” se pregătește pentru desfășurare, însă „detaliile nu sunt încă cunoscute”, potrivit relatărilor citate de Digi24 din Forbes și alte publicații. [...]
Doborârea dronelor iraniene lângă Strâmtoarea Ormuz menține deschis un coridor-cheie pentru comerțul maritim , într-un moment în care orice incident în zonă poate amplifica riscurile operaționale pentru transportatori și lanțurile de aprovizionare, potrivit news.ro . Comandamentul Central al SUA (CENTCOM) a anunțat că armata americană a doborât „mai multe” drone iraniene de atac de tip „one-way” (drone kamikaze) în apropierea Strâmtorii Ormuz. Ce s-a întâmplat, potrivit CENTCOM Într-un mesaj publicat pe platforma X , CENTCOM susține că Iranul a lansat mai multe drone de atac care ar fi încercat să perturbe traficul comercial maritim în apropierea strâmtorii. Armata americană afirmă că forțele sale „le-au doborât pe toate în ultimele ore”, iar traficul prin strâmtoare „continuă fără întreruperi”. „Coridorul comercial internațional rămâne deschis pentru tranzit”, a transmis CENTCOM. De ce contează pentru transportul comercial Strâmtoarea Ormuz este un punct de trecere strategic pentru navigația comercială, iar tentativa de perturbare a traficului – chiar dacă, în acest caz, nu ar fi produs întreruperi – ridică riscul operațional pentru companiile care depind de rute stabile și previzibile. În informațiile transmise, CENTCOM nu oferă detalii despre numărul exact al dronelor, tipul lor sau eventuale pagube, limitându-se la afirmația că toate au fost doborâte și că tranzitul a rămas neafectat. [...]
NATO testează reacția pe Coridorul Suwalki , un punct-cheie pentru legătura cu statele baltice , printr-un exercițiu comun al Lituaniei, Poloniei și Franței, programat între 16 și 26 iunie, potrivit Adevărul . Miza operațională este verificarea cooperării și a capacității de răspuns rapid într-un sector considerat vulnerabil pe flancul estic al Alianței. Exercițiile, denumite „Gallant Boar 2026” („Mistrețul Curajos 2026”), au ca obiectiv principal testarea modului în care cele trei armate ar acționa coordonat în cazul apariției unei amenințări la adresa acestui segment de frontieră. Organizatorii indică drept priorități coordonarea operațională, schimbul de informații și reacția comună într-un scenariu de criză. Ce testează concret armatele participante În cadrul manevrelor, Polonia va evalua capabilitățile unor sisteme moderne de armament, inclusiv: obuzierele sud-coreene K9; noile vehicule de luptă ale infanteriei Borsuk, descrise ca elemente-cheie ale programului de modernizare a forțelor terestre. Lituania participă cu militari din Batalionul de Dragoni „Marele Duce al Lituaniei Butigeidis”, prezentat ca una dintre unitățile de elită ale armatei lituaniene. Participarea Franței este indicată ca semn al interesului în creștere al unor state vest-europene pentru consolidarea securității pe flancul estic al NATO, pe fondul tensiunilor persistente cu Rusia. De ce contează Coridorul Suwalki pentru planificarea NATO Coridorul Suwalki este o fâșie de teritoriu de aproximativ 100 de kilometri la granița dintre Polonia și Lituania, care separă Belarusul (aliat apropiat al Moscovei) de regiunea rusă Kaliningrad, puternic militarizată, la Marea Baltică. Potrivit experților militari citați în articol, o eventuală blocare a coridorului ar putea izola statele baltice de restul teritoriului NATO, motiv pentru care apărarea zonei are un rol central în planificarea militară a Alianței. Context regional: exerciții NATO și mișcări ale Rusiei „Gallant Boar 2026” are loc într-un moment de activitate militară intensă în regiune. La începutul lunii iunie au început exercițiile NATO BALTOPS în Marea Baltică, iar Rusia a anunțat, la rândul ei, exerciții militare în apropierea regiunii Kaliningrad. În acest cadru, exercițiul din zona Coridorului Suwalki urmărește să transmită un semnal privind capacitatea de reacție și solidaritatea NATO în fața unei posibile amenințări la adresa securității regionale. [...]
Două avioane Eurofighter au fost ridicate de la sol pentru supravegherea spațiului aerian după o nouă serie de atacuri cu drone ale Federației Ruse asupra unor obiective civile și de infrastructură din Ucraina, în apropierea frontierei fluviale cu România, în județul Tulcea, potrivit Agerpres . Ministerul Apărării Naționale (MApN) spune că nu au fost raportate pătrunderi neautorizate în spațiul aerian al României și nici impacturi cu solul. MApN precizează că aeronavele – Eurofighter Typhoon ale Forțelor Aeriene Italiene, dislocate la Baza 57 Mihail Kogălniceanu și aflate în Serviciul de Luptă Poliție Aeriană – au decolat la ora 00:10 pentru monitorizarea situației la granița cu Ucraina, după observarea evoluției unui grup de ținte aeriene la 12 km est de Vâlcove. Alertarea populației și cronologia intervenției Centrul Național Militar de Comandă (nucleu) a notificat Inspectoratul General pentru Situații de Urgență pentru instituirea măsurilor de alertare a populației din nordul județului Tulcea, iar un mesaj RO-ALERT a fost transmis la ora 00:02. Alerta aeriană a încetat la ora 01:11, conform informării MApN. Aeronavele Eurofighter Typhoon au aterizat înapoi la Baza 57 Mihail Kogălniceanu la ora 01:44. Ce înseamnă operațional pentru România și NATO Episodul arată că mecanismul de „poliție aeriană” (misiune de supraveghere și reacție rapidă pentru protejarea spațiului aerian) este activat și în contextul atacurilor din proximitatea graniței, inclusiv cu participarea aliaților. MApN mai afirmă că informează în timp real structurile aliate despre situațiile generate de aceste atacuri și menține legătura permanentă cu acestea. [...]
Submarinul nuclear USS Colorado a reintrat în flotă cu 29 de zile mai devreme , după ce a încheiat mentenanța programată la Pearl Harbor, un rezultat care contează direct în ritmul de disponibilitate operațională al Marinei SUA în Pacific, potrivit Interesting Engineering . USS Colorado (SSN 788), un submarin de atac rapid din clasa Virginia, a finalizat lucrările pe 10 iunie și a revenit în serviciu în cadrul Submarine Squadron 7 , unde va susține obiectivul de „dominare” în Pacific. Nava se afla în mentenanță la Pearl Harbor Naval Shipyard (PHNSY) și la Intermediate Maintenance Facility (IMF). De ce contează: disponibilitate mai mare, fără a „grăbi” lucrările PHNSY și IMF sunt prezentate ca un nod de reparații și mentenanță în Pacific, cu rolul de a menține submarinele de atac rapid și navele de suprafață „apte de luptă”. În acest context, finalizarea înainte de termen înseamnă, practic, o fereastră mai mare de utilizare a platformei în misiuni, fără a aștepta încheierea calendarului de șantier. Comandantul PHNSY & IMF, căpitanul Ryan McCrillis, a pus accentul pe calitatea execuției și pe eliminarea blocajelor, nu pe comprimarea artificială a lucrărilor: „Finalizarea înainte de termen nu înseamnă să te grăbești; înseamnă muncă grea și perseverență. Înseamnă să livrezi din prima lucrări de calitate și să ataci fiecare obstacol cu urgență.” Acesta a atribuit rezultatul unei munci de echipă, de la ucenici până la conducerea șantierului, echipaj, echipa de proiect și sprijin din partea flotei și a structurilor centrale. Ce poate face USS Colorado și ce știm despre configurație Submarinul cu propulsie nucleară este descris ca fiind capabil să execute o gamă largă de misiuni, între care: luptă antisubmarin; luptă împotriva navelor de suprafață; lovituri (strike warfare); sprijin pentru forțe de operațiuni speciale; informații, supraveghere și recunoaștere. USS Colorado a fost pus în serviciu la 17 martie 2018 și este al 15-lea submarin de atac rapid din clasa Virginia, respectiv al cincilea din sub-varianta Block III. Articolul menționează că Block III a inclus o reproiectare de aproximativ 20% pentru reducerea costurilor de achiziție. Din punct de vedere al arhitecturii de armament, sursa notează un prova reproiectat, care înlocuiește 12 tuburi individuale ale sistemului vertical de lansare (VLS) cu două tuburi de încărcătură Virginia (VPT) de diametru mare, fiecare capabil să lanseze șase rachete de croazieră Tomahawk. La nivel de dimensiuni și performanțe, sunt menționate: deplasament de aproximativ 7.800 de tone, lungime de 370 de picioare (aprox. 113 metri), viteză de peste 28,7 mile pe oră (aprox. 46 km/h) și adâncime maximă de operare de peste 800 de picioare (aprox. 244 metri). Propulsia este asigurată de un reactor S9G, cu peste 40.000 SHP (cai-putere la arbore). Ce urmează Odată revenit în flotă, USS Colorado este indicat ca fiind „gata să servească” în Submarine Squadron 7. Materialul nu oferă detalii despre misiuni specifice sau despre următoarea desfășurare, dar subliniază că finalizarea mentenanței înainte de termen crește disponibilitatea platformei într-un teatru – Pacificul – unde ritmul de operare și capacitatea de a menține navele în serviciu sunt esențiale. [...]
Un studiu al Armatei Chineze propune o „lanț de lovire” care ar putea amenința grupările de portavioane americane la circa 3.000 km de China , mizând pe coordonarea dintre senzori (sateliți, drone și alte platforme) și salve de rachete care „colaborează” în zbor, potrivit Interesting Engineering . Miza operațională: dacă un astfel de concept ar funcționa în practică, ar reduce spațiul de manevră al SUA în Pacific, inclusiv în jurul unor puncte precum Guam . Planul, publicat în revista chineză „Tactical Missile Technology”, descrie o abordare de tip „kill-chain” (lanț de identificare–urmărire–țintire–lovire), nu o armă nouă, și susține că grupările navale ar putea deveni vulnerabile chiar și la distanțe de peste 1.620 mile marine (aprox. 3.000 km). Ce presupune strategia: detectare, urmărire continuă, apoi „roi” de rachete Studiul descrie, pe scurt, o secvență în trei pași: Găsirea țintei printr-o combinație de mijloace: sateliți, drone, avioane radar, nave, submarine și culegere de semnale (informații din comunicații și emisii electronice). Urmărire aproape constantă , astfel încât rachetele cu rază lungă să poată primi date de țintire actualizate. Atac în masă , cu „multe rachete” (inclusiv hipersonice și pachete de lovire „pre-strike”), nu una sau două. Odată lansate, rachetele ar urma să coopereze : să-și partajeze datele despre țintă, să distingă navele reale de momeli, să-și aloce ținte diferite și să atace din unghiuri variate. Autorii susțin că o astfel de salbă coordonată ar putea suprasolicita apărarea navală americană, inclusiv distrugătoare cu sistem Aegis, rachete interceptoare, război electronic, momeli și sisteme de apărare de proximitate. De ce contează: pune sub semnul întrebării „dispersarea” ca soluție de protecție Materialul notează că SUA au încercat să reducă riscul prin poziționarea activelor mai departe de coasta Chinei și prin operațiuni mai dispersate în Pacific, inclusiv prin sprijin pe baze precum Guam. Ideea studiului este că, dacă lanțul de detectare și urmărire rămâne funcțional, dispersarea nu garantează protecția. Limitarea-cheie: este un concept, nu o demonstrație de capabilitate Chiar și în prezentarea din sursă apare o rezervă majoră: planul nu este o dovadă că Beijingul poate executa imediat o lovire la 1.620 mile marine . Dificultatea principală nu ar fi neapărat raza rachetelor, ci menținerea datelor de țintire precise pe tot lanțul , în condițiile în care o grupare de portavion se deplasează, se ascunde, bruiază, folosește momeli și ripostează. În interpretarea autorului, publicarea unor astfel de detalii ar putea avea și un rol de semnal strategic către SUA: mesajul că îndepărtarea și dispersarea navelor nu le face automat „intangibile”. [...]
