Știri
Știri din categoria Apărare

Marea Britanie își testează rachete cu rază lungă fără componente americane, pentru a evita un posibil „veto” al Washingtonului asupra utilizării lor de către Ucraina, potrivit Meduza. Miza este operațională: Londra încearcă să livreze Kievului armament care să poată fi folosit fără a depinde de aprobări politice din SUA pentru lovituri în adâncimea teritoriului rus.
Informația despre testele reușite este atribuită de Meduza publicației Financial Times. Un oficial britanic neidentificat a explicat, în discuția cu Financial Times, rațiunea proiectului:
„Nu vrem ca permisiunea de a folosi armele să depindă de cum merg negocierile.”
Potrivit The Telegraph, rachetele ar avea:
După teste suplimentare programate în acest an, rachetele ar urma să intre în producție de masă. Conform informațiilor din material, ele ar putea ajunge în dotarea Forțelor Armate ale Ucrainei spre finalul lui 2026.
Marea Britanie a început să dezvolte propria rachetă pentru a sprijini Ucraina în 2024, pe fondul restricțiilor impuse de SUA, care se temeau de escaladare, privind lovituri în profunzimea teritoriului rus cu rachete Storm Shadow și ATACMS. În acest context, eliminarea componentelor americane din noul sistem ar reduce riscul ca utilizarea lui să fie condiționată de decizii politice la Washington.
Recomandate

Evaluarea ISW indică o presiune militară rusă susținută, cu efect direct în creșterea victimelor civile din Ucraina , pe fondul atacurilor cu drone și rachete și al unor limitări de viteză ale sistemului Starshield care îngreunează apărarea antiaeriană, potrivit Kyiv Post , care publică sinteza din 18 noiembrie 2026 a Institute for the Study of War (ISW). Atacurile la distanță lungă și problema apărării aeriene ISW notează că loviturile rusești cu drone și rachete asupra Ucrainei „continuă să provoace victime civile în creștere”, în timp ce restricțiile de viteză ale Starshield (serviciu de comunicații prin satelit) ar afecta eforturile Ucrainei de a se apăra împotriva acestor atacuri. În noaptea de 17 spre 18 noiembrie, Rusia ar fi lansat 141 de drone cu rază lungă, inclusiv 73 de drone cu propulsie cu reacție, conform evaluării citate. Presiune pe logistica rusă: podul Kerci și rafinăriile din Krasnodar Analiza mai arată că loviturile recente ale Ucrainei asupra Podului Strâmtorii Kerci se înscriu într-un efort mai amplu de a degrada liniile terestre de comunicații ale Rusiei (rutele logistice care susțin operațiunile militare) la nivelul întregului teatru de operații. Separat, forțele ucrainene ar fi lovit recent două rafinării de petrol din regiunea Krasnodar Krai, potrivit ISW. Mesaje politice și riscuri de escaladare în regiune ISW mai consemnează că Vladimir Putin a folosit prima zi a summitului APEC din China (18 noiembrie) pentru a proiecta Rusia drept o mare putere „egală” cu China și SUA și pentru a prezenta rezolvarea războiului din Ucraina ca parte a unei relații mai largi Rusia–China–SUA. În plan intern, Ministerul rus al Apărării ar pune accent pe presupusul succes al recrutării, deși ISW indică o rată de recrutare în scădere și pierderi în creștere, în încercarea de a reduce temerile privind o posibilă mobilizare involuntară. Totodată, serviciile de informații ruse ar fi planificat, dar nu ar fi executat, o operațiune de sabotaj la final de octombrie sau început de noiembrie, care ar fi dat vina pe Ucraina pentru un atac „din Polonia” asupra enclavei ruse Kaliningrad, cu scopul de a submina sprijinul politic occidental pentru Ucraina. În acest context, ISW menționează avertismentele publice ale premierului polonez Donald Tusk privind o posibilă amenințare rusă la adresa Poloniei sau a unui alt stat NATO și apreciază că discuțiile publice ale liderilor europeni și măsurile de întărire a frontierei cu Kaliningrad ar fi putut descuraja sau perturba planul. Situația de pe front, pe 18 noiembrie Potrivit evaluării ISW, pe 18 noiembrie nu au fost raportate avansuri teritoriale nici de partea rusă, nici de partea ucraineană. [...]

Ucraina a folosit o rețea de drone-releu pentru a menține controlul armelor la distanță în timpul loviturilor asupra Podului Crimeei , ocolind limitările impuse accesului la Starshield (versiunea militară a Starlink), potrivit Kyiv Post . Soluția – descrisă de militari drept „modemuri zburătoare” – a avut un rol operațional direct: a păstrat legătura video în timp real dintre operatori și dronele/misiile de atac, în pofida bruiajului și a apărării antiaeriene ruse. Sistemul s-a bazat pe „zeci” de drone care funcționau ca relee de comunicații, au spus specialiști din cadrul Centrului 7 Separat al Forțelor Sistemelor Fără Pilot ale Ucrainei, citați de Financial Times. Dacă unele erau doborâte sau bruiate, altele preluau conexiunea, menținând continuitatea controlului și a transmisiunii video. De ce a contat ocolirea Starshield Un consilier pe tehnologie al președintelui Volodîmîr Zelenski, Serhii Beskrestnov, a sugerat după atac că accesul Ucrainei la Starshield ar fi fost restricționat cu puțin timp înaintea operațiunii. Într-o postare pe Facebook, el a afirmat că, „dintr-o coincidență ciudată”, limitarea a apărut chiar înainte de lovituri, iar specialiștii ruși ar încerca acum să înțeleagă cum a fost menținută o conexiune stabilă în Crimeea, unde Rusia folosește echipamente puternice de blocare a comunicațiilor. Beskrestnov a adăugat: „Să rămână acesta micul nostru secret.” Un militar ucrainean citat de Financial Times a spus că Starshield ar fi fost limitat la viteze de conexiune de 161 km/h pentru mai mult de o săptămână, în timp ce operațiunea ar fi avut nevoie de funcționarea comunicațiilor la viteze mai mari, motiv pentru care forțele ucrainene au ales să nu se bazeze pe sistemul prin satelit. Ce s-a întâmplat la Podul Crimeei Operațiunea s-a desfășurat în două valuri, în nopțile de 16 și 17 noiembrie. Loviturile au doborât arcul rutier de 227 de metri al podului, în timp ce arcul feroviar vecin a rămas în picioare, iar traficul feroviar a fost reluat după o suspendare temporară. Imagini cu o cameră montată pe o rachetă ucraineană Flamingo, surprinzând apropierea de secțiunea centrală a podului, s-au răspândit rapid online după atac. Context: o tehnologie adaptată din tacticile Rusiei Materialul notează și o ironie tehnologică: Rusia ar fi fost prima care a folosit drone-releu, iar Ucraina ar fi adoptat această abordare în 2023. Potrivit lui Beskrestnov, multe dintre aceste drone au fost ulterior echipate cu modemuri furnizate Rusiei de China, iar Ucraina ar fi învățat abia în această vară cum să le blocheze semnalele. Pentru Ucraina, episodul indică o direcție operațională: redundanță și autonomie în comunicațiile de luptă, astfel încât misiunile să nu depindă de o singură infrastructură – mai ales în zone saturate de război electronic. [...]

Secretarul general al NATO, Mark Rutte , cere aliaților să accelereze livrările de armament către Ucraina până la finalul lui 2026 , avertizând că Rusia ar putea intensifica atacurile în timpul iernii, iar sprijinul militar este esențial pentru a întări poziția Kievului la masa negocierilor de pace, potrivit Kyiv Post . Rutte a făcut declarațiile pe 17 noiembrie, la Bruxelles, la reuniunea „ Ukraine Defense Contact Group ” (formatul de coordonare a sprijinului militar pentru Ucraina), în contextul intensificării bombardamentelor rusești asupra orașelor ucrainene și a infrastructurii critice înainte de sezonul rece. În mesajul său către aliați, șeful NATO a susținut că obiectivul principal al președintelui rus Vladimir Putin este „să câștige în Ucraina” și „să slăbească Europa” prin insecuritate și divizare, dar a insistat că Moscova nu își va atinge țintele și nu va reuși să rupă sprijinul occidental pentru Kiev. Ce tip de sprijin cere NATO și de ce contează operațional Rutte a indicat două priorități pentru Ucraina: apărare antiaeriană , pe fondul atacurilor asupra orașelor și infrastructurii; producția de drone , ca element-cheie pentru capacitatea de luptă. În același context, el a menționat „NATO’s Prioritized Ukraine Requirements List (PURL)”, un mecanism care, potrivit articolului, le permite aliaților să achiziționeze armament american pentru Ucraina. Miza: poziția Ucrainei în negocierile de pace Rutte a argumentat că, deși „nimeni nu își dorește pacea mai mult decât Ucraina”, asistența militară rămâne decisivă pentru obținerea păcii și pentru consolidarea poziției Kievului în eventuale negocieri. În logica prezentată, capacitatea Ucrainei de a rezista peste iarnă și de a-și proteja infrastructura critică devine un factor direct în raportul de forțe care ar influența discuțiile de pace. Articolul nu oferă detalii despre volume, calendare de livrare sau angajamente financiare concrete, dar pune accent pe urgența unor noi angajamente „înainte de sfârșitul lui 2026”, pe fondul riscului de escaladare a atacurilor rusești în lunile de iarnă. [...]

Germania alocă 300 de milioane de dolari (aprox. 1,38 miliarde lei) pentru un nou pachet de armament american destinat Ucrainei , într-un efort comun cu Norvegia de a finanța inclusiv rachete interceptoare Patriot, pe fondul penuriei de apărare antiaeriană a Kievului, potrivit Digi24 . Ministrul german al Apărării, Boris Pistorius , a anunțat la Bruxelles că Berlinul va contribui cu 300 de milioane de dolari (272 de milioane de euro) la achiziția unei noi tranșe de armament american, cu accent pe apărarea antiaeriană și, în special, pe rachetele pentru sistemele Patriot . „Rusia își intensifică atacurile aeriene pentru că nu reușește să avanseze pe câmpul de luptă”, a declarat ministrul Boris Pistorius, în cadrul unei reuniuni a Uniunii Europene desfășurate la Bruxelles. De ce contează: finanțarea europeană suplinește livrările directe ale SUA Contextul operațional descris în material este că Ucraina se confruntă cu o „penurie gravă” de sisteme și muniții pentru apărare antiaeriană, în timp ce Rusia își intensifică atacurile asupra orașelor și infrastructurii. În acest cadru, Patriot rămâne, potrivit informațiilor citate, singurul sistem capabil să doboare rachete balistice rusești, motiv pentru care Kievul a cerut în mod repetat mai multe astfel de sisteme. În același timp, sub administrația președintelui Donald Trump, Statele Unite au încetat să mai furnizeze direct armament Ucrainei, dar permit altor țări să cumpere arme americane pentru Kiev. Această schimbare mută o parte mai mare din efortul financiar către aliații europeni. Ce urmează: discuții la NATO despre sprijinul pentru Ucraina Anunțul privind noul sprijin militar vine înaintea unei reuniuni a aliaților Ucrainei, programată la sediul NATO din Bruxelles. Potrivit NATO, aliații Washingtonului au cheltuit până acum peste 10 miliarde de dolari (aprox. 46 miliarde lei) pentru achiziționarea de armament american destinat Ucrainei, pe măsură ce războiul continuă, iar presiunea asupra apărării antiaeriene ucrainene crește. [...]

NATO își recalibrează antrenamentul forțelor speciale pentru a opera cu mai puțină tehnologie detectabilă , după lecțiile din Ucraina despre cum echipamentele electronice pot deveni o vulnerabilitate într-un câmp de luptă saturat de drone și senzori, potrivit Digi24 . Miza operațională este reducerea dependenței de sisteme care emit semnale sau pot fi localizate, fără a renunța complet la avantajele tehnologiei. Programul de instruire menționat, „ Deep Strike ”, este descris ca un test de supraviețuire și executare a misiunilor în condiții în care aproape orice mișcare poate fi observată și transformată rapid într-o țintă. Conform publicației, Polonia este prima țară aliată care a participat la acest tip de exercițiu, construit pe baza experienței din conflictul Rusia–Ucraina. Ce se schimbă, concret, în pregătirea trupelor de elită În exercițiile „Deep Strike”, militarii sunt pregătiți să îndeplinească misiuni fără a se baza pe „pachetul” de echipamente sofisticate care, în mod tradițional, le-a oferit superioritate. Logica este că dispozitivele electronice pot trăda poziția utilizatorilor, iar proliferarea camerelor termice și a mijloacelor de vedere nocturnă face tot mai dificilă deplasarea neobservată. În cazul forțelor speciale poloneze, scenariul a presupus infiltrarea în teritoriu controlat de adversar și atacarea unei ținte, inclusiv cu drone. Pentru a ajunge la obiectiv, militarii au traversat zeci de kilometri, timp de mai multe zile, prin păduri și terenuri agricole, în timp ce erau urmăriți de o forță adversă simulată care a folosit drone cu camere termice, câini de căutare și parașutiști ai armatei americane. Potrivit NATO, militarii polonezi au reușit să evite forțele care îi urmăreau, să pătrundă dincolo de liniile inamice și să lovească obiectivul stabilit. În acest cadru, ei au folosit echipament mai ușor și au fost înarmați cu puști de asalt cu țeavă scurtă, pentru mobilitate și discreție. De ce devine tehnologia un risc pe front Materialul arată că, deși timp de decenii forțele speciale occidentale au mizat pe echipamente electronice avansate (vedere pe timp de noapte, comunicații, supraveghere), războiul din Ucraina a scos în evidență reversul: semnale detectabile și un mediu în care ambele tabere pot avea capabilități similare, reducând avantajul operațiunilor nocturne. În plus, sistemele moderne de apărare antiaeriană limitează apropierea avioanelor și elicopterelor de linia frontului, ceea ce afectează și modul în care trupele speciale pot fi transportate rapid sau sprijinite din aer. „Zonele morții” și efectul asupra tacticilor NATO O altă lecție preluată din Ucraina este apariția unor zone extinse de-a lungul frontului în care deplasarea militarilor și vehiculelor a devenit extrem de periculoasă, descrise de soldați ucraineni și oficiali militari drept „zone ale morții”. În aceste sectoare, dronele pot observa aproape orice mișcare și pot transmite rapid coordonate pentru lovituri precise, iar în unele cazuri zonele se întind pe mai mulți kilometri de o parte și de alta a liniei frontului. În acest context, comandanții NATO își reanalizează pregătirea operațiunilor speciale: accentul se mută către metode clasice de infiltrare, camuflaj și deplasare discretă, cu obiectivul declarat de a reduce dependența de echipamente detectabile sau ușor de neutralizat, nu de a elimina tehnologia din dotare. Cine a dezvoltat programul și ce urmează Potrivit articolului, exercițiul „Deep Strike” a fost dezvoltat de Comandamentul pentru Operațiuni Speciale al Statelor Unite în Europa (SOCEUR) și a fost testat inițial în două exerciții experimentale cu militari ai Grupului 10 al Forțelor Speciale ale Armatei SUA, înainte de a fi deschis aliaților. După participarea Poloniei, NATO spune că și alte unități de forțe speciale din statele membre și-au exprimat interesul, iar edițiile viitoare vor fi adaptate pe baza informațiilor și experiențelor care vin de pe frontul ucrainean. Schimbarea nu se limitează la trupele speciale: articolul notează că armatele NATO au început, în ultimii ani, să integreze lecțiile războiului din Ucraina și în exercițiile terestre, aeriene și navale, pe fondul impactului utilizării masive a dronelor asupra tacticilor tradiționale. [...]

Legea care permite intervenția împotriva dronelor este în vigoare, dar aplicarea ei rămâne incompletă din cauza lipsei ordinelor comune care ar trebui să stabilească procedurile de cooperare și standardele tehnice între instituții, potrivit G4Media . Blocajul are un impact operațional direct: fără reguli de coordonare și fără specificații tehnice aprobate, lanțul instituțional de reacție și achizițiile de echipamente anti-dronă rămân, în practică, neclar definite. Legea nr. 73/2025 privind controlul utilizării spațiului aerian național a fost aprobată în februarie 2025 și publicată în Monitorul Oficial în mai 2025, intrând în vigoare în iunie 2025. Actul normativ prevedea un termen de 60 de zile pentru ca mai multe instituții (în principal din zona apărării și securității) să adopte ordine comune privind cooperarea în caz de utilizare neautorizată a spațiului aerian, procedurile de coordonare și standardele tehnice și operaționale necesare implementării măsurilor de protecție. Ordinele comune, „blocate la semnat” din septembrie 2025 Ministrul Apărării, Radu Oprea, afirmă într-un document oficial din 10 noiembrie, consultat de publicație, că proiectele de ordine comune au fost aprobate la nivelul MApN în septembrie 2025 și transmise celorlalte instituții pentru semnare, însă procesul a fost întrerupt. „[Procesul] fiind întrerupt pe fondul fluctuațiilor de pe scena politică, urmând a fi reluat ca urmare a învestirii noului guvern”. În lipsa acestor ordine comune, rămâne neacoperită tocmai partea de „mecanică” interinstituțională: cine comunică, cum se face coordonarea și cum se împart sarcinile atunci când o dronă intră neautorizat în spațiul aerian. Ce este deja stabilit și ce nu depinde de ordinele comune Fostul ministru al Apărării, Radu Miruță, spune că decizia de doborâre nu ține de ordinul comun, întrucât ministrul Apărării ar fi semnat în iulie 2025 un ordin prin care autorizarea de doborâre revine comandanților desemnați prin planurile de operații. Tot el afirmă că, în septembrie 2025, CSAT a aprobat două acte care fac aplicabilă Legea 73: regulile pentru aeronavele cu pilot și lista obiectivelor de protejat. În schimb, pentru situațiile care vizează drone, rachete sau alte obiecte telegidate, legea prevede cooperarea MApN cu alte instituții, iar măsurile pot include atât intervenții noncinetice (de exemplu detectare, preluarea controlului, neutralizare prin dezactivarea comunicațiilor), cât și cinetice (imobilizare sau distrugere), cu principiul proporționalității și cu distrugerea ca ultimă soluție. Efectul practic: fără standarde, achizițiile de echipamente rămân în aer Un punct cu impact direct asupra implementării este lipsa standardelor tehnice și operaționale specifice pentru echipamentele și sistemele necesare protecției anti-dronă. Legea obligă persoane de drept public și privat care dețin, operează sau administrează obiective ce necesită protecție împotriva dronelor să implementeze și să mențină astfel de măsuri, iar echipamentele ar urma să fie puse la dispoziția structurilor din sistemul național de apărare și securitate. În absența standardelor aprobate, cadrul de achiziție și dotare rămâne neclar: sursa notează că, teoretic, nu se pot face achiziții în lipsa acestor date. Cine trebuie să semneze ordinele comune, potrivit legii Conform articolului 37 din Legea 73/2025, ordinele comune trebuie aprobate de: Ministerul Apărării Naționale (MApN) Ministerul Afacerilor Interne (MAI) Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului Serviciul Român de Informații (SRI) Serviciul de Informații Externe (SIE) Serviciul de Telecomunicații Speciale (STS) Serviciul de Protecție și Pază (SPP) Următorul pas indicat în documentul citat de G4Media este reluarea procesului de semnare după învestirea noului guvern, însă articolul nu oferă un calendar sau un termen asumat pentru finalizare. [...]