Știri
Tag: financial times

Marea Britanie își testează rachete cu rază lungă fără componente americane, pentru a evita un posibil „veto” al Washingtonului asupra utilizării lor de către Ucraina , potrivit Meduza . Miza este operațională: Londra încearcă să livreze Kievului armament care să poată fi folosit fără a depinde de aprobări politice din SUA pentru lovituri în adâncimea teritoriului rus. Informația despre testele reușite este atribuită de Meduza publicației Financial Times . Un oficial britanic neidentificat a explicat, în discuția cu Financial Times, rațiunea proiectului: „Nu vrem ca permisiunea de a folosi armele să depindă de cum merg negocierile.” Ce se știe despre noile rachete și calendar Potrivit The Telegraph, rachetele ar avea: o ogivă de 250 de kilograme; o rază de acțiune de aproape 500 de kilometri. După teste suplimentare programate în acest an, rachetele ar urma să intre în producție de masă. Conform informațiilor din material, ele ar putea ajunge în dotarea Forțelor Armate ale Ucrainei spre finalul lui 2026. Context: de ce contează lipsa componentelor din SUA Marea Britanie a început să dezvolte propria rachetă pentru a sprijini Ucraina în 2024, pe fondul restricțiilor impuse de SUA, care se temeau de escaladare, privind lovituri în profunzimea teritoriului rus cu rachete Storm Shadow și ATACMS. În acest context, eliminarea componentelor americane din noul sistem ar reduce riscul ca utilizarea lui să fie condiționată de decizii politice la Washington. [...]

Criza desemnării premierului riscă să împingă politica spre un „consens” fără conținut, în care miza devine doar cine administrează aceleași decizii , într-un context în care partidele evită să discute schimbări de fond precum fiscalitatea sau întărirea capacității statului, potrivit unei opinii publicate de Libertatea . Textul îl plasează pe președintele Nicușor Dan în centrul acestei dinamici, pe fondul nominalizărilor vehiculate pentru funcția de premier, și susține că disputa publică nu se poartă pe programe sau politici, ci pe nume care ar urma să continue „fix tot aia”. În același registru, autorul indică drept simptom lipsa de reacție la manifestația profesorilor, pe care o leagă de o „perioadă de maximă desolidarizare”. Ce lipsește din dezbatere: decizii cu impact bugetar și administrativ Un fir principal al opiniei este că agenda politică evită subiectele care ar schimba distribuția costurilor în societate și ar produce efecte bugetare și administrative. Sunt menționate, ca exemple de „curaj” absent, teme precum: „impozite corecte”; întărirea statului și a angajaților; modificarea „trocului” în recoltarea datoriilor de către ANAF. În paralel, autorul susține că există o convergență în jurul ideii de a nu „tăia” de la zonele cu putere și resurse (sunt enumerate, în text, bogații, SRI, respectiv menținerea unor persoane în funcții), în timp ce presiunea ar rămâne pe categoriile largi. PSD, absent din discuția despre premier, și AUR ca variabilă de negociere Opinia notează că PSD ar fi „marele absent” din discuția despre desemnarea premierului, deși este descris ca partidul cu cele mai multe voturi la ultimele alegeri. În acest context, autorul afirmă că președintele ar fi trebuit să forțeze o nominalizare directă (este menționat numele lui Sorin Grindeanu ), iar restul scenariilor sunt caracterizate drept „abureli”. O altă idee cu potențial de impact politic este introducerea explicită a AUR în ecuația negocierilor: în text se afirmă că Adrian Veștea ar fi anunțat că ar negocia și cu AUR, ceea ce ar transforma partidul într-o „variabilă” în calculele prezidențiale. În același context este invocată o analiză Financial Times despre AUR și George Simion, menționată ca semnal relevant privind repoziționarea și încercarea de „deradicalizare” a liderului AUR. De ce contează: risc de blocaj și de politici „pe pilot automat” Din perspectiva consecințelor, opinia descrie un climat în care competiția politică se reduce la administrarea aceluiași set de opțiuni, fără asumarea unor schimbări care ar afecta echilibre bugetare, fiscalitatea sau capacitatea instituțiilor. Într-un asemenea cadru, discuția despre premier devine, în esență, un mecanism de menținere a status quo-ului, iar tensiunile sociale (precum cele din educație) rămân fără răspuns politic vizibil. [...]