Știri
Știri din categoria Apărare
Israelul a aprobat achiziția a două noi escadrile de avioane F-35 și F-15IA, un prim pas într-un plan de înzestrare de 350 de miliarde de șekeli (119 miliarde de dolari, aprox. 535 miliarde lei) menit să întărească armata și să mențină superioritatea aeriană pe termen lung, potrivit Agerpres.
Decizia a fost aprobată de Comitetul Ministerial pentru Achiziții al Israelului și vizează cumpărarea unei a patra escadrile de avioane F-35 de la Lockheed Martin și a unei a doua escadrile de avioane F-15IA de la Boeing, într-o tranzacție evaluată la „zeci de miliarde de dolari”, conform Ministerului Apărării israelian.
Ministerul Apărării susține că noile escadrile vor deveni „piatra de temelie” a dezvoltării pe termen lung a forțelor armate, pentru a răspunde amenințărilor regionale și a păstra superioritatea aeriană strategică.
Directorul general al ministerului, Amir Baram, a indicat că achizițiile sunt gândite atât pentru nevoile imediate „în timp de război”, cât și pentru menținerea avantajului militar al Forțelor de Apărare ale Israelului (IDF) pe un orizont de cel puțin un deceniu.
În decembrie anul trecut, Boeing a primit un contract de 8,6 miliarde de dolari (aprox. 39 miliarde lei) pentru Israel, care include 25 de avioane F-15IA și o opțiune pentru încă 25, mai notează materialul.
Următorul pas, potrivit lui Baram, este finalizarea acordurilor cu guvernul SUA și cu omologii militari americani.
Oficialii israelieni leagă programul de înzestrare de lecțiile recentei confruntări cu Iranul. Ministerul apărării afirmă că războiul a evidențiat importanța relației strategice SUA–Israel și rolul puterii aeriene avansate, în condițiile în care SUA și Israelul au lansat atacuri aeriene asupra Iranului la 28 februarie, iar un armistițiu este în vigoare din 8 aprilie; Marina SUA menține o blocadă a porturilor iraniene.
Ministrul apărării, Israel Katz, a mai spus că noile aeronave ar urma să aducă un „salt tehnologic” prin integrarea capabilităților de zbor autonom și a unor sisteme de apărare de ultimă generație, în logica menținerii superiorității aeriene pentru „deceniile următoare”.
Recomandate
Washingtonul a aprobat vânzări de armament de peste 8,6 miliarde de dolari (aprox. 39,5 miliarde lei) către aliați din Orientul Mijlociu, în timp ce le transmite unor parteneri europeni să se aștepte la întârzieri mari la livrările deja contractate , pe fondul epuizării stocurilor americane din cauza războiului cu Iranul, potrivit Digi24 . Departamentul de Stat al SUA a anunțat aprobarea vânzărilor către Israel, Qatar, Kuweit și Emiratele Arabe Unite, într-un pachet care include arme și sisteme de apărare precum muniții ghidate, radare, echipamente de comandă și control și sisteme de apărare antirachetă, prin Programul de Vânzări Militare Străine (mecanismul prin care SUA vând echipamente militare guvernelor aliate). Ce include pachetul și cine sunt beneficiarii Potrivit informațiilor din notificarea oficială citate în articol, pachetul este justificat de Washington prin nevoia de consolidare a securității regionale și a interoperabilității (capacitatea de a opera împreună) cu aliații strategici, pe fondul tensiunilor din Orientul Mijlociu. Principalele elemente menționate: Israel : înlocuirea munițiilor ghidate de precizie, inclusiv bombe lansate din aer, cu sisteme de ghidare prin satelit, plus echipamente de sprijin logistic pentru menținerea disponibilității operaționale. Qatar : vânzarea de sisteme antirachetă Patriot , pentru peste 4 miliarde de dolari (aprox. 18,4 miliarde lei), descrisă de Departamentul de Stat drept răspuns la o „nevoie urgentă” de securitate, după atacuri iraniene din timpul conflictului început la finalul lui februarie. Kuweit : sisteme de comandă integrate în valoare de 2,5 miliarde de dolari (aprox. 11,5 miliarde lei). Pachetul mai include sprijin logistic și asistență tehnică pentru integrarea operațională a echipamentelor în forțele armate ale țărilor beneficiare. De ce contează pentru Europa: risc de întârzieri la livrări În paralel, SUA i-au avertizat pe aliați europeni – între care Regatul Unit, Polonia, Lituania și Estonia – să se aștepte la întârzieri mari la livrările de armament american, deoarece războiul împotriva Iranului „continuă să epuizeze stocurile”, potrivit unei relatări Financial Times , care citează persoane familiarizate cu situația, preluată de Reuters. Conform aceleiași informații, oficiali americani au transmis unor omologi europeni că există riscul ca unele livrări de arme „contractate anterior” să fie amânate din cauza presiunii asupra stocurilor. Negocierile de pace pentru încheierea războiului început pe 28 februarie sunt descrise ca fiind în impas, ceea ce menține incertitudinea privind ritmul consumului de muniții și echipamente și, implicit, calendarul livrărilor către parteneri. [...]
Hezbollah își crește capacitatea de a lovi fără a putea fi bruiat , folosind tot mai des drone cu fibră optică, un tip de armă care ocolește una dintre principalele apărări ale Israelului – războiul electronic – și obligă armata israeliană să se bazeze pe soluții fizice, mai greu de scalat în teren, potrivit CNN . Drona descrisă de CNN este un quadcopter încărcat cu explozibil, care oferă operatorului o imagine „din perspectiva pilotului” (first-person view) asupra țintei, fără să emită semnal radio. Experții citați explică faptul că, în locul unei legături wireless, drona este controlată printr-un cablu de fibră optică ce o conectează direct la operator, ceea ce o face „imună” la bruiaj și îi reduce semnătura electronică – deci și șansele de a fi detectată și localizată. De ce contează: se schimbă raportul cost–efect în apărarea anti-dronă Israelul s-a bazat pe avantajul tehnologic pentru a contracara dronele, în special prin bruiajul frecvențelor folosite la control. În cazul dronelor cu fibră optică, această opțiune devine ineficientă, iar dificultatea crește și la nivel de avertizare timpurie, pentru că nu există un semnal care să fie interceptat. Un cercetător de la Institute for National Security Studies din Israel, Yehoshua Kalisky , este citat afirmând că, în lipsa unei semnături electronice, nu poate fi descoperită nici locația de lansare. Un oficial militar israelian citat de CNN spune că, dincolo de bariere fizice precum plasele, „există puține lucruri care pot fi făcute”, descriind sistemul drept unul „low-tech” (simplu, cu tehnologie relativ accesibilă) adaptat războiului asimetric. Cum funcționează și ce limitări are Potrivit unei surse militare israeliene citate de CNN, cablul de fibră optică – foarte subțire și ușor, aproape invizibil cu ochiul liber – poate ajunge la 15 kilometri sau mai mult, permițând operatorului să rămână la distanță, în timp ce primește o imagine de înaltă rezoluție a țintei. În același timp, aceste drone au o limitare importantă: încărcătura explozivă este relativ mică, deci efectul este mai degrabă unul de lovituri punctuale, nu de distrugere pe scară largă. Tocmai combinația dintre cost redus, precizie și dificultatea de contracarare le face însă „o armă puternică” pentru Hezbollah, notează CNN. Context operațional: atacuri în sudul Libanului și adaptarea IDF CNN relatează că, într-un videoclip Hezbollah publicat duminică, o astfel de dronă lovește o țintă, iar soldații israelieni par să nu observe apropierea ei. Potrivit Forțelor de Apărare ale Israelului (IDF), atacul l-a ucis pe sergentul Idan Fooks, în vârstă de 19 ani, și a rănit mai multe persoane. Hezbollah ar fi lansat apoi mai multe drone către un elicopter de evacuare sosit la fața locului. Un oficial militar israelian recunoaște că utilizarea plaselor și a altor bariere fizice este o soluție imperfectă și că IDF lucrează împreună cu direcția de informații pentru a găsi metode mai bune de contracarare. Riscul crește, potrivit aceleiași surse, atunci când Hezbollah lansează simultan mai multe drone, ceea ce poate suprasolicita sistemele de identificare și reacție. De unde ar proveni dronele și ce urmează Israelul crede că Hezbollah importă drone civile din China sau Iran și le atașează grenade sau dispozitive explozive similare, rezultând o armă „aproape invizibilă” și precisă, potrivit sursei militare israeliene citate de CNN. În material se menționează că China a negat anterior furnizarea de arme către părțile din conflict și a spus că își respectă obligațiile internaționale. Pe termen scurt, miza operațională este dacă IDF găsește o contramăsură care să funcționeze la scară – dincolo de bariere fizice – într-un context în care Hezbollah „învață repede” și încearcă să coordoneze atacuri, după cum afirmă un oficial israelian citat de CNN. [...]
Retragerea a circa 5.000 de militari americani din Germania riscă să lase un gol operațional mai mare decât sugerează cifra , pentru că ar putea bloca și planul de desfășurare a armelor americane cu rază medie de acțiune, potrivit unei analize publicate de G4Media . Miza, dincolo de simbolistica politică, este capacitatea de descurajare convențională a NATO în Europa. Guvernul german a încercat să minimizeze impactul anunțului Pentagonului, iar ministrul apărării Boris Pistorius a spus că retragerea parțială „era previzibilă”, în contextul revizuirii globale a desfășurării trupelor SUA. Totuși, anunțul a surprins atât guvernul, cât și armata, pe fondul unor semnale recente considerate pozitive după vizite în Statele Unite ale unor oficiali germani. Potrivit informațiilor citate în analiză, retragerea din lunile următoare ar urma să afecteze o brigadă deja desfășurată și un batalion cu armament cu rază lungă de acțiune care trebuia să ajungă în Germania la finalul acestui an, conform CBS News și The Washington Post. De ce contează: rachetele cu rază medie și „decalajul” de capabilități Elementul cu impact operațional major este legat de acordul din 2024 dintre SUA și Germania privind desfășurarea, începând cu 2026, a rachetelor de croazieră convenționale americane Tomahawk, cu rază de acțiune de până la 2.500 km, ca măsură de descurajare și apărare în fața amenințării rusești. Analiza notează că retragerea ar putea însemna și anularea aparentă a acestei desfășurări. Expertul militar Carlo Masala a declarat pentru Der Spiegel că decizia de a nu desfășura arme americane cu rază medie „slăbește descurajarea convențională a NATO” și creează un decalaj pe care europenii „nu îl pot încă acoperi”. În același sens, Christian Moelling, directorul think tank-ului EDINA pentru apărare europeană, a scris pe platforma X că SUA au „monopolul de facto” în NATO asupra armamentului cu rază lungă de acțiune, iar acest aspect este „mai grav din punct de vedere operațional decât numărul de soldați”, fiind citat de Reuters. Mesajul către aliați și presiunea pentru cheltuieli mai mari Deși anunțul vizează în acest moment Germania, analiza arată că mesajul este perceput ca fiind adresat tuturor aliaților europeni, în condițiile în care Donald Trump a amenințat și cu retrageri din Spania și Italia, pe fondul disputelor legate de poziționarea față de Iran. Pistorius a formulat explicit direcția: Europa trebuie să își asume mai mult din propria securitate pentru a menține relația transatlantică. Și NATO a transmis, prin purtătoarea de cuvânt Allison Hart, că ajustarea „subliniază necesitatea” ca Europa să investească mai mult în apărare și să își asume o parte mai mare din responsabilități, menționând „progrese” după acordul de a investi 5% din PIB în apărare până în 2025. Reacții politice: îngrijorări inclusiv în tabăra republicană Premierul polonez Donald Tusk a criticat anunțul, avertizând că o amenințare majoră pentru comunitatea transatlantică este „dezintegrarea continuă” a alianței. În SUA, congresmenii republicani Roger Wicker și Mike Rogers, președinții comisiilor pentru forțe armate din Senat și Camera Reprezentanților, s-au declarat „foarte îngrijorați”, potrivit Reuters. Ei au susținut că trupele nu ar trebui mutate din Europa, ci repoziționate către est, și au avertizat că o reducere „prematură” a prezenței avansate poate submina descurajarea și transmite „un semnal greșit” președintelui rus Vladimir Putin. [...]
Contractul pentru 298 de vehicule Lynx împinge costul unitar peste 11 milioane euro și limitează producția locală la 40% , potrivit Antena 3 . Datele prezentate indică o combinație între configurația aleasă (inclusiv rachete antitanc) și faptul că o componentă-cheie – turela – rămâne la producător, cu efect direct în preț și în valoarea adăugată care rămâne în România. Programul este legat de finanțarea SAFE, unde PSD acuză Guvernul Bolojan de lipsă de transparență în atribuirea contractelor finanțate prin acest mecanism, în valoare totală de aproape 17 miliarde euro. Șase din cele 15 contracte ar urma să meargă către Rheinmetall , cu încasări de peste 5,6 miliarde euro, compania fiind producătorul vehiculelor de luptă pentru infanterie Lynx. Cât costă Lynx pentru România și cum se împarte finanțarea Conform unor date oficiale ale guvernului român transmise Parlamentului, România a încheiat un contract de 3,33 miliarde euro pentru 298 de unități Lynx, care include și condițiile de producție. Pentru finanțare, articolul indică două componente: 232 din cele 298 de vehicule sunt finanțate prin împrumutul SAFE , cu un cost total de 2,6 miliarde euro , ceea ce înseamnă aprox. 11,19 milioane euro/unitate (aprox. 56 milioane lei/unitate). 66 de vehicule sunt finanțate direct din bugetul României , la o valoare totală de 738,6 milioane euro . Ministrul Apărării, Radu Miruță, a explicat că o creștere de aproximativ 1 milion de euro per unitate a fost determinată de configurație , după ce Bucureștiul a ales o variantă echipată cu rachete ghidate antitanc Spike . De ce localizarea producției rămâne limitată Informații prezentate ca fiind făcute publice de Defense Romania arată că rata de localizare a producției în România va fi de 40% , sub nivelul de „aproape 100%” anunțat anterior de ministrul Apărării. În practică, uzina din Mediaș ar urma să producă doar șasiul , iar turelele Lance vor fi fabricate în Germania de Rheinmetall și livrate ulterior pentru instalare pe vehiculele din România. Articolul notează că turela Lance reprezintă jumătate din costul întregului vehicul . Miruță a susținut că transferul tehnologiei pentru producția turelei în România a fost considerat „imposibil”: „Tehnica pentru a produce turela nu poate fi adusă în România. Astfel, a rămas obligație pentru ei (pentru Rheinmetall, n.r.) de a face aproape 100% din restul (în România). Per ansamblu, este minim 40%”. Context regional: Ucraina urmărește modelul de localizare Antena 3 mai relatează că scandalul politic din România este urmărit cu atenție în Ucraina, care intenționează să se doteze cu vehicule Lynx. Publicația ucraineană Defense Express (ediția în limba engleză) arată că primul lot de Lynx ar urma să ajungă în Ucraina în cursul acestui an, iar producția ar urma să fie localizată după modelul aplicat în România. În paralel, Defense Express amintește că Rheinmetall produce deja Lynx în Ungaria, unde autoritățile de la Budapesta au comandat în 2020 218 unități pentru 2 miliarde euro , iar industria ungară nu a fost implicată în asamblarea turelei Lance, producând tot șasiul. Ungaria ar urma să primească 46 din cele 218 vehicule complet asamblate din Germania. Pentru Ucraina, Rheinmetall ar anticipa posibilitatea unui contract pentru aproximativ 300 de vehicule, în funcție de asigurarea finanțării, mai notează articolul. [...]
Germania își adaptează infrastructura civilă pentru mobilizare militară, iar asta deschide un nou front de investiții publice și colaborări cu sectorul privat potrivit Digi24 , care citează o informație transmisă de Bloomberg. Un exemplu este Bremerhaven , unde cel mai mare port auto din Europa urmează să fie modernizat cu 1,35 miliarde de euro, bani de la stat. Investiția vizează consolidarea platformelor de încărcare astfel încât să poată susține transportul de echipamente militare, inclusiv tancuri Leopard, către viitoare linii de front. Ce se schimbă operațional: porturi, transport și depozitare Proiectul este inclus în bugetul Germaniei pentru 2026 și este prezentat ca parte a unei inițiative mai ample de pregătire pentru un potențial război. În scenariul unui conflict, poziția geografică și resursele Germaniei ar face din țară un nod strategic pentru aprovizionarea trupelor cu echipamente. În același timp, planurile de „militarizare” a infrastructurii civile pun presiune pe capacitatea de implementare: armata germană (Bundeswehr) nu ar avea resursele necesare pentru a duce singură proiectele la capăt, astfel că autoritățile caută sprijin din partea sectorului privat. Miza pentru companii: parteneriate, dar cu blocaje în rețelele rutiere și feroviare Conform Bloomberg, firmele ar fi dispuse să ofere armatei servicii de transport și depozitare, însă colaborarea este complicată de probleme ale rețelelor rutiere și feroviare. În plus, Bundeswehr nu ar fi pregătit pentru un parteneriat public-privat la scara necesară pentru o mobilizare rapidă și masivă, în cazul unui atac asupra unui aliat NATO, mai notează agenția. Pe termen scurt, direcția indică o creștere a rolului infrastructurii civile în planificarea de apărare și o nevoie de coordonare mai strânsă între stat, armată și operatorii privați de logistică și transport. [...]
Turcia își extinde capabilitățile de lovire la distanță cu o muniție „rătăcitoare” (loitering munition) care poate opera și fără GPS , după ce Baykar a prezentat Mizrak, un sistem cu rază de peste 620 mile (aprox. 1.000 km) și autonomie de peste șapte ore, potrivit Interesting Engineering . Noul model este gândit pentru misiuni de „deep strike” (lovire în adâncime), într-un context în care bruiajul și degradarea navigației prin satelit devin tot mai frecvente în teatrele moderne de operații. Mizrak a fost introdus pe 30 aprilie și urmează să fie prezentat public la târgul SAHA 2026 Defense, Aviation, and Space Industry Fair, organizat la Istanbul între 5 și 9 mai. Conform materialului, drona a trecut deja teste de tragere cu muniție reală. De ce contează: autonomie și navigație fără GPS, pentru medii contestate Elementul central al sistemului este capacitatea de a executa lovituri autonome, inclusiv în condiții în care GPS-ul este blocat. Mizrak folosește inteligență artificială la bord pentru zbor și angajarea țintelor, iar publicația menționează navigație independentă de GPS, poziționare vizuală și ghidaj optic la bord, plus funcții anti-bruiaj pentru menținerea controlului și comunicațiilor în război electronic. În practică, combinația dintre autonomie mare, încărcătură semnificativă și reziliență la bruiaj indică o orientare spre utilizare în spații aeriene contestate, unde legăturile de date și navigația prin satelit pot fi degradate. Specificații și flexibilitate de lansare Potrivit informațiilor prezentate, Mizrak poate transporta o încărcătură de 40 kg (aprox. 88 livre) și poate decola cu o greutate totală de până la 441 livre (aprox. 200 kg). Are o anvergură de circa 13 feet (aprox. 4 metri), o viteză de până la 115 mile/oră (aprox. 185 km/h) și poate urca până la 10.000 feet (aprox. 3.050 metri). Un alt aspect operațional este flexibilitatea lansării: drona poate decola de pe piste obișnuite, dar și din locații improvizate, inclusiv cu asistență de rachetă la decolare (rocket-assisted takeoff), ceea ce reduce dependența de infrastructură standard. Două configurații de lovire și integrare în rețea Baykar oferă două versiuni principale, conform articolului: Varianta „heavy-strike” : două focoase, fiecare de 40 kg (aprox. 88 livre), pentru ținte „dure” și efect maxim. Varianta de precizie : un focos de 20 kg (aprox. 44 livre) și un căutător pe radiofrecvență (radio-frequency seeker), destinat lovirii emițătoarelor sau a țintelor de mare valoare. Ambele pot folosi camere electro-optice și în infraroșu pentru recunoaștere și supraveghere înainte de atac, iar încărcăturile pot fi schimbate pentru a acoperi mai multe tipuri de misiuni. Publicația mai notează că Mizrak poate opera împreună cu alte drone Baykar (TB2, TB3 și Akinci), folosind legături digitale de date și video pentru misiuni coordonate. Comunicațiile „line-of-sight” (în linie vizuală) sunt indicate la peste 50 mile (aprox. 80 km), iar legăturile prin satelit pot extinde raza pentru operațiuni la distanțe mai mari. În același timp, articolul precizează că Mizrak este a treia muniție „loitering” prezentată de Baykar în mai puțin de două luni, după K2 Kamikaze și Sivrisinek, toate urmând să fie expuse împreună la SAHA 2026. [...]
