Știri
Știri din categoria Apărare
Laserul Iron Beam a avut un rol limitat în războiul din 2026 cu Iran dintr-un motiv operațional: lipsa unui număr suficient de baterii, potrivit The Jerusalem Post, care citează o explicație a Forțelor Aeriene Israeliene. Armata ar avea nevoie de 14 baterii pentru ca sistemul să aibă un impact „semnificativ”, iar acest prag nu a fost atins.
Informația vine după ce, pe 12 martie, IDF recunoscuse că nu folosește Iron Beam în mod regulat în războiul în desfășurare cu Iran, fără să explice atunci discrepanța dintre declarațiile publice despre „operaționalizarea” sistemului și utilizarea sa efectivă pe front.
Explicația Forțelor Aeriene mută discuția de la „funcționează sau nu” la capacitatea de a-l desfășura în masă. Cu alte cuvinte, sistemul ar fi fost folosit, dar prea puțin pentru a schimba semnificativ situația operațională, în lipsa numărului necesar de baterii.
În paralel, articolul amintește că diferite forme ale familiei Iron Beam ar fi fost folosite pentru a doborî aproximativ 40 de drone Hezbollah în toamna lui 2024, ceea ce a alimentat așteptările că tehnologia este deja matură pentru utilizare extinsă.
Ministerul Apărării anunțase în decembrie 2025 că Iron Beam a fost „implementat pe teren”, iar în iunie 2025 ministerul și Rafael (compania principală din program, alături de alte firme, inclusiv Elbit) comunicaseră că „Lite Beam”, o versiune mai mică, este operațională.
În septembrie 2025, Ministerul Apărării anunțase că Iron Beam este operațional și că o serie completă de baterii urma să fie desfășurată în țară „în lunile următoare”. Potrivit materialului, Rafael a refuzat anterior să comenteze eventuale probleme și a direcționat întrebările către Ministerul Apărării, care nu a oferit explicații privind discrepanțele.
Unul dintre argumentele centrale pentru Iron Beam este reducerea costurilor apărării aeriene. Publicația notează că:
În lipsa unei desfășurări la scară (numărul de baterii), avantajul de cost rămâne mai degrabă o promisiune decât un efect imediat în războiul din 2026.
Materialul menționează evaluări potrivit cărora trecerea reală a Iron Beam în rolul principal față de Iron Dome, ca apărare antiaeriană de rază scurtă, ar putea dura „câțiva ani”. Pentru utilizarea laserelor împotriva amenințărilor cu rază lungă, precum rachetele balistice iraniene, unele proiecții indică un orizont de „5–10 ani” sau mai mult.
Recomandate
Războiul din Iran a ajuns la 25 mld. dolari (aprox. 115 mld. lei) pentru Pentagon , primul „preț” oficial comunicat de administrație pentru campania militară americană, potrivit Politico . Suma a fost prezentată într-un moment în care Casa Albă discută un posibil pachet suplimentar de finanțare de până la 200 mld. dolari (aprox. 920 mld. lei), ceea ce mută rapid dezbaterea din zona strategică în cea bugetară. Cifra a fost avansată de Jules Hurst, comptroller interimar al Pentagonului (oficialul responsabil de buget), în timpul unei audieri în Comisia pentru Servicii Armate a Camerei Reprezentanților, la care au participat și secretarul Apărării Pete Hegseth și șeful Statului Major Interarme, gen. Dan Caine. Conflictul durează de două luni și, deși a existat recent un armistițiu, „nu are un final clar”, notează publicația. Hurst a spus că „aproximativ până în această zi” cheltuielile pentru „ Operation Epic Fury ” sunt de circa 25 mld. dolari, „în cea mai mare parte pentru muniții”, dar și pentru „operațiuni și mentenanță” (cheltuieli curente de funcționare) și înlocuirea echipamentelor. Politico precizează că suma este sub multe estimări externe, având în vedere ritmul operațiunilor aeriene și navale și costurile de refacere a stocurilor de apărare antiaeriană. Presiune pentru bani suplimentari și o cerere „în curând” Potrivit articolului, Hurst le-a spus participanților la un summit de apărare din martie, la Washington, că prima săptămână a războiului ar fi costat aproximativ 11 mld. dolari (aprox. 51 mld. lei). Între timp, oficiali ai administrației discută o cerere suplimentară de finanțare de până la 200 mld. dolari pentru conflict și reînnoirea stocurilor de armament, deși au subliniat public că nu au stabilit încă un nivel final. Pentagonul este așteptat să trimită „în curând” solicitarea de fonduri suplimentare, iar Hurst a spus că administrația o va face „odată ce avem o evaluare completă a costului conflictului”. Congresul cere detalii, iar disputa se mută pe rezultate Întrebarea privind costurile a venit de la democratul Adam Smith, membrul de rang al comisiei, care s-a declarat surprins de nivelul de specificitate și a cerut ca detaliile să fie transmise Congresului, după o perioadă lungă în care legislativul a solicitat un număr oficial. Audierea, programată inițial pe bugetul pe 2027, a virat rapid spre Iran și spre întrebarea dacă operațiunea a produs câștiguri strategice. Smith a susținut că programul nuclear al Iranului ar fi „exact” la nivelul de dinaintea războiului și că Teheranul își păstrează capacități precum programul de rachete balistice și posibilitatea de a bloca Strâmtoarea Hormuz . În replică, Hegseth a atacat criticile venite din partea democraților din Congres și „unor republicani”, potrivit Politico. [...]
Forțele Aeriene ale SUA reiau programul E-7A „Wedgetail” cu încă cinci aparate, într-o mișcare cu impact direct asupra planificării operaționale și a industriei de apărare , potrivit HotNews . Achiziția ar duce totalul la șapte aeronave (cinci noi, plus două prototipuri deja contractate), după ce anul trecut viitorul programului devenise incert. Informația a fost prezentată de Troy Meink , secretarul Forțelor Aeriene, în timpul unei audieri în fața unei subcomisii a Camerei Reprezentanților, conform Reuters (link în sursă). Ce se schimbă: de la „îngheț” la o achiziție pentru dezvoltare și producție Forțele Aeriene americane intenționează să cumpere cinci aeronave E-7A destinate fazei de „dezvoltare inginerească și producție”, pe lângă cele două prototipuri deja contractate. Mișcarea vine după ce Pentagonul renunțase anul trecut la planurile de a achiziționa 26 de aparate E-7A, care ar fi urmat să înlocuiască flota de AWACS din perioada Războiului Rece. Decizia de atunci a avut efecte în lanț: NATO a abandonat, la rândul său, planurile de a cumpăra șase aeronave E-7A, potrivit informațiilor din articol. De ce contează operațional: capabilități de avertizare timpurie și control aerian E-7 „Wedgetail” (comercializat și ca Boeing 737 AEW&C) este o aeronavă de avertizare timpurie și control aerian (AWACS), cu două motoare, bazată pe avionul de linie Boeing 737. Modelul a fost conceput inițial pentru Forțele Aeriene Regale Australiene. Diferența tehnică evidențiată în material este radarul: aeronava folosește o antenă fixă cu rețea activă scanată electronic (AESA), în locul uneia rotative, ca la Boeing E-3 „Sentry” (bazat pe Boeing 707). Potrivit site-ului Forțelor Aeriene (link în sursă), antena are o rază de 850 km la altitudinea de 9.000 m, iar într-o misiune standard poate acoperi o suprafață de peste 4 milioane km². Cine mai operează E-7A În prezent, țările care au în dotare astfel de aeronave sunt: Australia Turcia Coreea de Sud Marea Britanie Statele Unite ale Americii [...]
Războiul din Orientul Mijlociu a expus vulnerabilități care pot împinge NATO spre costuri mai mari și achiziții accelerate de armament , în condițiile în care stocurile de muniție, apărarea aeriană și disponibilitatea forțelor navale sunt descrise ca insuficiente pentru un conflict de durată cu Rusia, potrivit unei analize Digi24 , care citează experți intervievați de Politico . Oficiali militari europeni avertizează că Moscova ar putea fi în măsură să atace un stat membru al Alianței până în 2029, ceea ce ridică presiunea pentru pregătire de luptă și coeziune politică. În acest context, Politico a discutat cu diplomați, oficiali actuali și foști ai NATO și experți în apărare, care indică cinci „lacune” scoase în evidență de războiul din Orientul Mijlociu. Muniția și apărarea aeriană: risc de epuizare rapidă Prima problemă indicată este epuizarea muniției. În războiul cu Iranul, SUA ar fi consumat aproximativ jumătate din stocul total de rachete critice de apărare aeriană Patriot, iar oficiali francezi au avertizat că stocurile de rachete Aster și Mica se epuizau încă din primele două săptămâni de conflict. În paralel, companii din industria de apărare precum Rheinmetall și MBDA au semnalat creșterea cererii și riscul unei penurii. Un diplomat NATO avertizează că, dacă SUA își mută atenția spre Indo-Pacific, „vor fi retrase resurse substanțiale” din Europa, iar un alt semnal de alarmă este legat de ritmul producției rusești de drone: Justin Bronk (Royal United Services Institute) spune că Moscova produce „6.000 până la 7.000” de drone de atac cu sens unic pe lună, ceea ce ar putea lăsa aliații fără rachete de apărare aeriană de mare valoare în „câteva săptămâni”. În consecință, apare o presiune pentru soluții mai ieftine și mai scalabile: Bronk invocă „nevoia urgentă de interceptori aer-aer mai accesibili”, alternative la Patriot (exemplu: racheta ghidată cu laser AGR-20) și măsuri de apărare pasivă, precum adăposturi fortificate din beton pentru avioane. Potrivit unei persoane familiarizate cu subiectul, deficitul de muniție ar urma să fie o temă majoră la summitul NATO din iulie . Superioritatea aeriană și lovirea „în adâncime” A doua vulnerabilitate ține de inferioritatea aeriană și de limitele unei strategii bazate pe bombardament convențional. Pieter Wezeman (Institutul Internațional de Cercetare pentru Pace din Stockholm) afirmă că abilitatea Iranului de a continua atacuri cu rachete și drone, în pofida campaniei aeriene americane, arată „limitele clare” ale ideii că poți forța capitularea unei țări doar prin lovituri aeriene. În acest cadru, experții citați susțin că NATO ar trebui să-și regândească strategia de supremație aeriană și să accelereze investițiile în arme de precizie cu rază lungă, capabile să lovească inclusiv producția de drone a Rusiei și ținte militare din interiorul teritoriului. Bronk menționează intensificarea achizițiilor de rachete AGM-88G fabricate în SUA, cu o rază de acțiune de până la 300 km. Forțele navale: disponibilitate scăzută și întreținere insuficientă A treia problemă este subfinanțarea și dotarea insuficientă a forțelor navale. Ca exemplu, analiza indică situația Regatului Unit: după trei săptămâni necesare pentru desfășurarea distrugătorului HMS Dragon în Marea Mediterană, nava a fost trimisă înapoi în port din cauza unei probleme tehnice. Șeful forțelor maritime britanice, generalul Gwyn Jenkins, a recunoscut că Marina Regală nu era pregătită pentru război, iar premierul canadian Mark Carney a declarat anterior că mai puțin de jumătate din flota Canadei este operațională. Ed Arnold, fost oficial NATO, spune că după 2022 accentul a fost pus mai mult pe forțele terestre, iar acum se vede că disponibilitatea flotei în NATO este „destul de slabă”. Într-un conflict cu Moscova, forțele navale sunt prezentate ca esențiale pentru vânătoarea submarinelor din apropierea peninsulei Kola și pentru neutralizarea navelor rusești echipate cu rachete de croazieră Kalibr. Coeziunea politică: riscul unei implicări americane limitate A patra vulnerabilitate este dezbinarea internă. Războiul ar fi adâncit prăpastia din interiorul NATO, pe fondul respingerii de către Europa a cererilor președintelui american Donald Trump privind sprijinul militar, ceea ce ar fi determinat Washingtonul să elaboreze opțiuni de represalii, potrivit diplomaților citați. Arnold avertizează asupra riscului ca președintele SUA să decidă „De data aceasta nu ne implicăm” sau să accepte doar o desfășurare limitată dacă Moscova ar invada. Fostul secretar general al NATO Anders Fogh Rasmussen susține că statele europene ar trebui să adopte o abordare „tranzacțională” similară și să condiționeze sprijinul pentru redeschiderea Strâmtorii Ormuz de angajamentul Washingtonului față de NATO. „Timpul lingușelilor a trecut”, a spus Rasmussen. Ucraina, tot mai mult ca furnizor de capabilități Al cincilea punct este rolul Ucrainei. La câteva zile după începutul războiului din Iran, Ucraina și-ar fi trimis experți în drone pentru a ajuta țări din Orientul Mijlociu, iar ulterior ar fi semnat parteneriate de apărare pe zece ani cu state din Golf. În paralel, NATO și-a extins legăturile instituționale cu Ucraina, inclusiv printr-un centru comun de instruire și cercetare în Polonia, vizite militare la Kiev și un program industrial pentru achiziția de tehnologii inovatoare, denumit UNITE-Brave NATO . Diplomați NATO citați spun că Alianța ar putea aloca fonduri suplimentare pentru acest program și ar putea construi o „centură” de mijloace anti-drone mai aproape de granița cu Rusia, ca primă linie de apărare. Ce urmează: presiune pe bugete și pe lanțurile de producție Din perspectiva impactului operațional, concluzia analizei este că lecțiile din Orientul Mijlociu împing NATO spre decizii rapide privind: refacerea stocurilor de muniție și a interceptoarelor de apărare aeriană; investiții în capabilități de lovire la distanță mare; creșterea disponibilității flotelor și a infrastructurii comune de întreținere; consolidarea cooperării industriale cu Ucraina. În lipsa unor detalii bugetare în material, amploarea costurilor nu poate fi cuantificată, însă direcția este una de accelerare a achizițiilor și de reconfigurare a priorităților de apărare, cu deficitul de muniție anunțat deja ca temă centrală la summitul NATO din iulie. [...]
Rusia a bifat un prag operațional în programul său spațial, lansând pentru prima dată racheta purtătoare „Soiuz-5”, după un ciclu lung de dezvoltare și amânări repetate , potrivit Meduza . Primul zbor al rachetei, descrisă ca fiind de unică folosință și cu două trepte, a avut loc în seara de 30 aprilie, de pe o platformă a cosmodromului Baikonur din Kazahstan, a transmis Roscosmos . Roscosmos a publicat și o înregistrare video a lansării pe canalul său de Telegram. Instituția a susținut că prima și a doua treaptă au funcționat „în regim normal”, iar un „model dimensional și de masă” (un simulator al încărcăturii utile, folosit la testele de zbor) a fost plasat pe o traiectorie suborbitală calculată. Conform aceleiași informări, acest model ar urma să cadă ulterior în Oceanul Pacific, într-o zonă închisă pentru navigație și aviație. De ce contează: trecerea de la proiect la test de zbor, după ani de întârzieri Materialul indică un calendar extins al programului. Centrul racheto-spațial „Progress” din Samara anunța în 2015 intenția de a include construcția „Soiuz-5” în programul spațial federal până în 2025, iar în 2016 lucrările au intrat în fază activă. Dezvoltatorul principal, corporația racheto-spațială „Energia”, declara în 2017 că primul zbor este planificat pentru 2022, însă lansarea a fost amânată de mai multe ori ulterior, notează Meduza, citând informații anterioare din presa rusă. [...]
SUA au livrat către Israel 6.500 de tone de muniții și echipamente în 24 de ore , într-o operațiune logistică care indică menținerea unui flux susținut de aprovizionare pentru armata israeliană, pe fondul escaladării regionale, potrivit The Jerusalem Post . Transportul a fost realizat cu două nave cargo și mai multe aeronave de marfă, iar navele au acostat în porturile Ashdod și Haifa. Ministerul israelian al Apărării a precizat că încărcătura a inclus mii de muniții aeriene și terestre, camioane militare, vehicule tactice ușoare Joint Light Tactical Vehicle (JLTV) și alte echipamente. Operațiunea a fost coordonată de Direcția de Achiziții pentru Apărare din cadrul ministerului, împreună cu divizia de transport internațional, misiunea ministerului în SUA și Direcția de Planificare a IDF (Forțele de Apărare ale Israelului). După descărcare, echipamentele au fost preluate de sute de camioane și distribuite către baze ale IDF din țară, într-o acțiune în portul Ashdod supervizată de directorul general al Ministerului Apărării, gen.-maj. (rez.) Amir Baram. „Podul” aerian și maritim: volum cumulat de peste 115.600 de tone Ministerul Apărării a descris „podul” aerian și maritim drept instrumentul central pentru creșterea nivelului de pregătire „pe măsură ce situația de securitate continuă să evolueze”. Conform datelor comunicate de instituție, de la lansarea „ Operation Roaring Lion ”, Israel ar fi primit peste 115.600 de tone de echipamente militare, prin: 403 transporturi aeriene; 10 transporturi maritime. Mesajul politic și implicația operațională Ministrul Apărării, Israel Katz, a legat explicit aceste livrări de consolidarea capacităților IDF și de menținerea „superiorității operaționale”, în timp ce Amir Baram a indicat că fluxul de transporturi este continuu și că operațiunea „va continua să se extindă în săptămânile următoare”. În termeni operaționali, volumul și ritmul livrărilor sugerează o aprovizionare accelerată pentru nevoi imediate, dar și pentru constituirea de stocuri, în contextul în care ministerul vorbește despre pregătirea pentru „un deceniu de securitate solicitant”. [...]
MApN își leagă recrutarea de apărarea antidrone , într-o campanie pe Facebook lansată la câteva zile după incidentul din Galați, potrivit Libertatea . Mesajul vine în contextul în care o dronă rusească încărcată cu explozibil a intrat în spațiul aerian românesc și s-a prăbușit pe 25 aprilie, iar reacțiile publice au inclus ironii legate de capacitatea de interceptare. Recrutare cu temă operațională: „Ajută-ne să prindem drona!” Ministerul Apărării Naționale a publicat o postare însoțită de o imagine cu un avion și o dronă deasupra sud-estului României, adresată tinerilor interesați de o carieră militară. Mesajul pentru candidați a fost: „Ajută-ne să prindem drona! Pune dovada în comentarii și te așteptăm să fim colegi!” În comentarii au apărut și reacții critice. Un utilizator a scris „Până acum nu ați doborât niciuna”, iar altul a comentat: „Acum vreți să le prindem noi?”. Componenta tehnologică: echipă de tineri pentru software de drone În același context, ministrul Apărării, Radu Miruță , a declarat că MApN a început formarea unei echipe de tineri specialiști pentru dezvoltarea de software pentru drone, cu obiectivul de a aduce inovație și de a schimba abordările folosite până acum. „Am început în Ministerul Apărării să creăm o echipă de tineri care să aibă curaj să spargă modul în care se făceau lucrurile astea până acum.” Ministrul a spus că se bazează pe pregătirea studenților, pe firmele de profil din România și pe tinerii cu bază tehnică deja angajați în minister. Contextul de securitate: drona Geran 2 și reacția MAE Inițiativele de comunicare și recrutare vin după incidentul din noaptea de 25 aprilie, când, pe fondul atacurilor rusești asupra Ucrainei în apropierea graniței fluviale cu România, fragmente de dronă au căzut într-o gospodărie din Galați. Potrivit declarațiilor ministrului Apărării citate de Libertatea, drona prăbușită ar fi fost de tip Geran 2 (model nou, de fabricație rusească) și ar fi zburat în spațiul aerian al României aproximativ 4 minute, pe o distanță de 15 kilometri, la altitudine joasă. În urma acestui episod, ministrul de Externe, Oana Țoiu, l-a convocat la sediul MAE pe Vladimir Lipaev, ambasadorul Federației Ruse la București. [...]
