Știri
Știri din categoria Apărare
SUA au livrat către Israel 6.500 de tone de muniții și echipamente în 24 de ore, într-o operațiune logistică care indică menținerea unui flux susținut de aprovizionare pentru armata israeliană, pe fondul escaladării regionale, potrivit The Jerusalem Post.
Transportul a fost realizat cu două nave cargo și mai multe aeronave de marfă, iar navele au acostat în porturile Ashdod și Haifa. Ministerul israelian al Apărării a precizat că încărcătura a inclus mii de muniții aeriene și terestre, camioane militare, vehicule tactice ușoare Joint Light Tactical Vehicle (JLTV) și alte echipamente.
Operațiunea a fost coordonată de Direcția de Achiziții pentru Apărare din cadrul ministerului, împreună cu divizia de transport internațional, misiunea ministerului în SUA și Direcția de Planificare a IDF (Forțele de Apărare ale Israelului). După descărcare, echipamentele au fost preluate de sute de camioane și distribuite către baze ale IDF din țară, într-o acțiune în portul Ashdod supervizată de directorul general al Ministerului Apărării, gen.-maj. (rez.) Amir Baram.
Ministerul Apărării a descris „podul” aerian și maritim drept instrumentul central pentru creșterea nivelului de pregătire „pe măsură ce situația de securitate continuă să evolueze”. Conform datelor comunicate de instituție, de la lansarea „Operation Roaring Lion”, Israel ar fi primit peste 115.600 de tone de echipamente militare, prin:
Ministrul Apărării, Israel Katz, a legat explicit aceste livrări de consolidarea capacităților IDF și de menținerea „superiorității operaționale”, în timp ce Amir Baram a indicat că fluxul de transporturi este continuu și că operațiunea „va continua să se extindă în săptămânile următoare”.
În termeni operaționali, volumul și ritmul livrărilor sugerează o aprovizionare accelerată pentru nevoi imediate, dar și pentru constituirea de stocuri, în contextul în care ministerul vorbește despre pregătirea pentru „un deceniu de securitate solicitant”.
Recomandate
Forțele Aeriene ale SUA au introdus în serviciu un Boeing 747 donat de Qatar ca nou Air Force One , o decizie care redeschide discuția despre costurile reale și riscurile de securitate ale transformării unui avion de lux într-o platformă prezidențială complet militarizată, potrivit HotNews . Armata aerului americană a anunțat vineri că a primit aeronava și a publicat primele imagini cu avionul „proaspăt vopsit” în culorile roșu-alb-albastru, despre care spune că este „dotat cu cele mai recente modificări aduse de guvern” și că „a intrat în serviciu” pentru președinte. Jurnaliștii care îl însoțeau pe Donald Trump au publicat, la rândul lor, imagini cu avionul într-un hangar al unei baze aeriene din apropierea Washingtonului. Miza operațională: conversia rapidă, dar scumpă, a unui avion donat Statele Unite au acceptat în mai 2025 un Boeing 747 oferit cadou de Qatar, iar Forțele Aeriene au fost solicitate să găsească rapid o soluție de modernizare pentru a-l face utilizabil ca Air Force One. Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a acceptat aeronava, evaluată la 400 de milioane de dolari (aprox. 1,8 miliarde lei), pentru a deveni avionul oficial al președintelui Donald Trump. Potrivit experților citați în material, adaptarea avionului va necesita îmbunătățiri majore, în special pe zona de securitate și comunicații, inclusiv: sisteme de comunicații care să împiedice interceptările; dotări pentru respingerea atacurilor cu rachete; alte modificări semnificative de securitate. Costurile acestor modificări ar putea ajunge la „câteva sute de milioane de dolari”, însă suma exactă nu este cunoscută. Context: controversă etică și comparația cu programul Boeing Acceptarea aeronavei a generat controverse legate de aplicarea legilor privind cadourile primite de la guverne străine, menite să prevină corupția și influențele neadecvate. Democrații au încercat să blocheze acceptarea avionului, în timp ce Qatarul a respins îngrijorările, iar Donald Trump a respins obiecțiile etice, spunând că ar fi „o prostie” să nu accepte avionul. În paralel, HotNews notează că presiunea bugetară rămâne relevantă: proiectul Boeing pentru construirea a două noi avioane Air Force One depășește 5 miliarde de dolari (aprox. 23 miliarde lei), un reper care sugerează de ce chiar și un avion „donat” poate ajunge să implice costuri publice foarte mari pentru a atinge standardele cerute de rolul prezidențial. [...]
România cere sprijin aliat „temporar” pentru apărarea antidrone pe Dunăre , iar discuția despre incidentele recente va continua săptămâna viitoare la Gdansk, în cadrul „formatului Helsinki”, potrivit Agerpres , care îl citează pe președintele Nicușor Dan după summitul UE de la Bruxelles. Șeful statului a spus că incidentele cu drone „au fost reflectate în concluziile Consiliului” și că reuniunea a fost folosită pentru a reaminti „nevoia noastră temporară de sprijin aliat”. În prezent, România este sprijinită de șase state pentru protecția împotriva dronelor „pe linia Dunării”: SUA, Franța, Italia, Spania, Portugalia și Slovacia. „A fost o oportunitate pentru a reaminti nevoia noastră temporară de sprijin aliat. Vă aduc aminte că pentru moment suntem ajutați de șase state (...) pentru protejarea de drone pe linia Dunării.” Ce schimbă concluziile Consiliului European În concluziile adoptate vineri, liderii UE au condamnat „escaladarea gravă” a Rusiei, inclusiv atacurile cu rachete și drone împotriva civililor din Ucraina, și un comportament „din ce în ce mai agresiv” față de statele membre. Documentul menționează explicit un incident recent din România, în care „o dronă rusească încărcată cu explozivi s-a prăbușit peste o clădire rezidențială”, și afirmă că astfel de episoade sunt „rezultatul direct” al războiului de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, cu efecte asupra securității cetățenilor UE și stabilității regionale. Tot în zona de apărare și securitate, concluziile subliniază importanța asigurării apărării tuturor frontierelor terestre, aeriene și maritime ale Uniunii, în contextul încălcărilor repetate ale spațiului aerian al statelor membre. Ce urmează: discuții la Gdansk, în „formatul Helsinki” Nicușor Dan a precizat că subiectul va fi reluat săptămâna viitoare la Gdansk (Polonia), unde România va participa la „formatul Helsinki”, după ce au existat și discuții bilaterale pe tema incidentelor cu drone și a sprijinului aliat. Agerpres nu detaliază agenda sau eventuale decizii concrete care ar putea rezulta din reuniunea de la Gdansk. [...]
Cehia își testează logistica pentru mișcări rapide NATO pe autostradă, unde șase tancuri Leopard 2 au rulat cu până la 60 km/h într-un exercițiu menit să pregătească tranzitul trupelor aliate în caz de criză, potrivit Focus . Exercițiul a avut loc marți, în regiunea Olomouc, și a atras atenția șoferilor și a curioșilor, care au filmat coloana de tancuri în timp ce se deplasa repetat pe autostradă. Scopul declarat a fost antrenarea „mișcărilor rapide ale trupelor NATO” într-un scenariu real, conform relatării. Cum s-a desfășurat exercițiul și ce a urmărit armata Coloana a folosit un tronson de autostradă de aproximativ nouă kilometri, între Kocourovec și Velký Újezd, pe care l-a parcurs de cinci ori dus-întors. În acest fel, până la 30 de șoferi de tanc au putut exersa manevra, notează publicația, citând portalul ceh Echo24.cz . Pentru a limita deteriorarea carosabilului, tancurile au fost echipate cu șenile de cauciuc, potrivit Echo24.cz. Deplasarea s-a făcut pe banda din dreapta, delimitată cu conuri. Comandantul Batalionului 73 Tancuri, Tomáš Suchý, a explicat rațiunea exercițiului: „Suntem o țară de tranzit pentru mișcările trupelor NATO și trebuie să fim capabili de asta și să ne antrenăm corespunzător.” Implicații operaționale: infrastructură civilă folosită pentru mobilitate militară Pentru companii și autorități, mesajul principal este unul de operare: armata testează proceduri de deplasare pe infrastructură rutieră civilă, inclusiv măsuri de protecție a drumului (șenile de cauciuc) și de gestionare a traficului (bandă dedicată, marcare cu conuri). Focus mai notează că, pe viitor, convoiul ar urma să fie însoțit doar de poliția militară. Context: Leopard 2A4 în dotarea Cehiei și parametri tehnici Tancurile folosite sunt Leopard 2A4 din armata cehă. Primele vehicule au fost preluate în decembrie 2022 și au provenit dintr-o donație a Germaniei către Cehia, în cadrul ajutorului militar pentru Ucraina, potrivit sursei. Date tehnice prezentate în material: greutate: 55,2 tone; lungime: 9,67 metri; lățime: 3,75 metri; înălțime: 2,99 metri; echipaj: 4 persoane. Viteza maximă indicată de armată pe site-ul propriu este de 68 km/h, iar în exercițiu coloana a rulat cu până la 60 km/h. [...]
Producătorii ucraineni de drone își caută parteneri industriali în Japonia pentru a intra pe piețele asiatice , pe fondul creșterii bugetelor de apărare din regiune și al relaxării recente a restricțiilor japoneze privind exporturile de arme, potrivit Economica . Miza este una operațional-economică: companiile ucrainene încearcă să transforme experiența acumulată în războiul cu Rusia într-un avantaj comercial în Asia, dar și să-și securizeze lanțurile de aprovizionare cu componente, reducând dependența de China, care produce multe piese pentru drone și a introdus unele restricții la export. Japonia, „poarta” către Asia pentru producătorii ucraineni Întâlnirile conducerii UFORCE în Japonia sunt parte dintr-un efort mai amplu al industriei ucrainene de drone de a profita de creșterea cheltuielilor militare în Asia, pe fondul tensiunilor regionale. În acest context, companii precum UFORCE, Skyeton și General Cherry caută parteneri de producție în Japonia, descrisă drept o putere industrială majoră care, în acest an, a renunțat la restricțiile de lungă durată privind exporturile de arme. Stanislav Gryshyn, cofondatorul General Cherry, a sintetizat strategia într-o declarație pentru Reuters : „Japonia este cea mai bună cale către piaţa asiatică.” Totuși, o parte dintre discuțiile dintre firme ucrainene și oficiali japonezi sunt încă la nivel exploratoriu, potrivit a trei persoane implicate în aceste contacte. Semnale de interes: teste, demonstrații și „noul mod de război” Armata japoneză a asistat la cel puțin o demonstrație a dronelor firmei Swarmer. Separat, președintele Swarmer, Alex Fink, a declarat pentru Reuters că la finalul lunii aprilie a avut loc un test în Japonia care a folosit software de inteligență artificială pentru coordonarea unui „roi” de drone într-o misiune de căutare și lovire. Ministerul japonez al Apărării nu a comentat o eventuală colaborare cu producători ucraineni, dar a transmis că Tokyo „examinează toate opțiunile posibile” pentru a asigura achiziția echipamentelor necesare pentru „noul mod de război” al Japoniei. Extindere prudentă către Taiwan și discuții cu Filipine În paralel, directori din trei firme ucrainene și dintr-o asociație a producătorilor de drone spun că explorează oportunități și în Taiwan, dar cu prudență, deoarece Kievul nu are relații diplomatice oficiale cu insula revendicată de China. Pe filiera Asia de Sud-Est, ambasadorul Ucrainei în Filipine, Yuliia Fediv, a declarat pentru Reuters că au existat discuții cu oficiali de la Manila privind cooperarea în tehnologia dronelor. Potrivit a doi directori ucraineni citați de Reuters, orice drone vândute Filipinelor ar fi probabil fabricate în Japonia, invocând expertiza superioară a acesteia în producție. Manila este deja unul dintre principalii clienți ai Japoniei în domeniul apărării și se confruntă cu tensiuni maritime tot mai ridicate cu China. Lanțul de aprovizionare: reducerea dependenței de China Pe lângă vânzări și parteneriate de producție, companiile ucrainene fac demersuri pentru a obține componente din piețe „prietenoase” din Asia de Est, pentru a-și diminua expunerea la China. În acest sens, asociația ucraineană IRON a dus în mai o delegație de aproximativ 12 membri la Taichung (Taiwan), pentru întâlniri cu firme locale, cu obiectivul principal de a identifica furnizori de piese. Directorul IRON, Volodymyr Cherniuk, a spus că intenționează să ducă membri ai asociației la Tokyo la finalul acestui an, pentru a găsi parteneri japonezi de producție, adăugând: „Am fi bucuroşi ca dronele noastre să protejeze orice ţară de invazie. Ştim cel mai bine cum este să fii invadat.” [...]
Analiza MIT sugerează că racheta rusească Skyfall ar „scuipa” izotopi radioactivi în zbor , ceea ce ridică un risc operațional și de mediu care depășește miza strict militară a proiectului, potrivit unei sinteze publicate de TWZ pe baza unui studiu semnat de doi cercetători de la Massachusetts Institute of Technology (MIT) . Cei doi autori, Jake Hecla și R. Scott Kemp, susțin că Burevestnik (denumirea NATO: SSC-X-9 Skyfall) este „aproape sigur” propulsată de un sistem nuclear cu „ciclu direct” (direct-cycle), adică aerul din atmosferă trece prin miezul reactorului pentru a fi încălzit și apoi este evacuat pentru a genera tracțiune, probabil printr-un turbojet. Consecința majoră: o parte din materialul radioactiv ar ajunge în gazele de eșapament, lăsând o urmă contaminată de-a lungul traiectoriei. Cum ar funcționa propulsia „cu ciclu direct” și de ce contează În modelul descris în analiză, aerul este comprimat și împins prin mii de canale înguste din jurul combustibilului nuclear, unde este încălzit de fisiune; aerul fierbinte se dilată și iese prin duză, producând împingere. Spre deosebire de reactoarele clasice cu circuit închis (indirect), unde un agent de răcire sigilat transportă căldura fără a elibera materiale radioactive în exterior, „ciclul direct” implică un contact mult mai apropiat între fluxul de aer și zona activă. Hecla avertizează că această arhitectură este „foarte probabil” să ducă la „o cantitate mare de material radioactiv în eșapament”. În text sunt menționați izotopi radioactivi ai argonului, kriptonului și carbonului, care ar putea fi dispersați în urma rachetei. Cu cât zborul este mai lung, cu atât crește cantitatea de reziduuri radioactive eliberate în atmosferă și depuse la sol. Autorii mai indică un al doilea efect: coroziunea miezului reactorului, pe fondul temperaturilor ridicate și al aerului comprimat, ceea ce ar genera suplimentar particule radioactive. Dimensiuni, profil de zbor și implicații operaționale Pe baza imaginilor din surse deschise, cercetătorii estimează că racheta are aproximativ 31 de picioare (circa 9,5 metri) lungime și o anvergură de aproximativ 18 picioare (circa 5,6 metri). Viteza probabilă ar fi în jur de Mach 0,75, iar Hecla o descrie ca fiind „foarte evident un sistem subsonic”. Acest profil o diferențiază de concepte istorice precum Project Pluto (SUA), care viza un ramjet nuclear pentru zbor supersonic. În schimb, pentru Burevestnik, concluzia MIT este că un sistem indirect (cu circuit închis) ar fi improbabil din motive de volum, masă și complexitate, greu de integrat într-o rachetă de aceste dimensiuni. Accidentele invocate și testul de 15 ore Materialul trece în revistă o serie de episoade asociate programului, inclusiv: o sugestie a organizației de mediu Bellona că un vârf de radiații în Arctica (în iarna de după anunțul din 2018) ar fi putut fi legat de un test; un raport de informații american care ar fi descris pierderea în mare a unei rachete cu propulsie nucleară în timpul unui test din 2017 și așteptarea unei misiuni de recuperare; explozia din 2019 de pe o barjă în Marea Albă, în apropiere de Nenoksa, care a ucis cinci specialiști Rosatom și a fost urmată de un vârf de radiații la Severodvinsk; în interpretarea cercetătorilor MIT, incidentul ar fi putut implica o încercare eșuată de recuperare a unui reactor prototip, care ar fi repornit în timpul ridicării de pe fundul mării. În octombrie (anul trecut, în raportarea citată), șeful Statului Major General rus, Valeri Gherasimov, a anunțat un test reușit „mult deasupra Cercului Arctic”, afirmând că zborul de 15 ore „nu este limita maximă”. Hecla și Kemp sunt de acord că testul din octombrie 2025 a fost un succes și, mai mult, că ar marca prima dată când o aeronavă cu propulsie nucleară a zburat susținut. „Aproape nelimitat” ca rază, dar cu utilitate militară discutabilă Avantajul major atribuit Burevestnik este raza foarte mare, care ar permite rute imprevizibile și abordarea țintelor din direcții neobișnuite, complicând avertizarea timpurie și planificarea apărării antirachetă. În același timp, analiza notează că racheta nu pare rapidă și, odată detectată, nu ar fi neapărat greu de interceptat. William Alberque, fost director pentru strategie, tehnologie și controlul armamentelor la International Institute for Strategic Studies (IISS) , a rezumat pentru TWZ o parte din criticile legate de concept: „Scapă radiații, ceea ce o face ușor de urmărit; e lentă și fără caracteristici de invizibilitate, ceea ce o face ușor de doborât; iar interiorul rachetei se degradează în timpul funcționării reactorului, punând sub semnul întrebării raza ei «nelimitată».” Tot Alberque apreciază, în concluziile citate, că sistemul ar putea fi „costisitor și periculos” și ar avea potențialul de a declanșa o cursă mai largă pentru propulsie nucleară. Ce ar putea urmări Rusia, dincolo de această rachetă Hecla și Kemp consideră că motivația ar putea fi mai degrabă demonstrarea unor tehnologii pentru programe viitoare cu valoare militară mai mare, precum drone de supraveghere cu propulsie nucleară sau sisteme nucleare bazate în spațiu. Articolul mai menționează și ipoteza că proiectul ar putea fi, cel puțin parțial, un demers susținut politic la vârf, atras de ideea unei rachete cu rază aproape nelimitată, indiferent de utilitatea practică. În ansamblu, concluzia care se desprinde din analiza prezentată este că „landmark-ul” tehnologic al unui zbor susținut cu propulsie nucleară vine la pachet cu întrebări grele despre siguranță, contaminare și costuri, într-un program a cărui valoare militară rămâne, cel puțin pe baza informațiilor publice, limitată. [...]
România își întărește apărarea aeriană cu sprijin aliat suplimentar , după incidentul de la Galați în care o dronă rusească a lovit un bloc de locuințe, potrivit Știrile Pro TV . Președintele Nicușor Dan a anunțat că Slovacia și Portugalia vor trimite capabilități militare în România. Sprijinul vizează componenta de supraveghere și reacție la amenințări aeriene: elicoptere și radare pentru depistarea dronelor. Cele două state se alătură altor patru țări menționate ca furnizori de sprijin pentru România: Italia, Spania, Franța și SUA. Decizia, anunțată la Bruxelles, pe fondul discuțiilor despre flancul estic Anunțul a fost făcut în contextul reuniunii miniștrilor Apărării din NATO , desfășurată la Bruxelles, unde România a fost reprezentată de ambasadorul său la NATO. Tot la Bruxelles, liderii europeni s-au reunit în Consiliul European, unde apărarea, Ucraina și viitorul buget al Uniunii Europene sunt pe agenda discuțiilor. În concluziile premergătoare summitului, România este menționată în legătură cu incidentul de la Galați, în cadrul temei privind consolidarea apărării pe flancul estic. De ce contează: SUA își revizuiesc postura militară în Europa Miza operațională este amplificată de un alt mesaj transmis la aceeași reuniune: secretarul american al Apărării, Pete Hegseth , a spus că, în următoarele șase luni, Statele Unite vor analiza și vor revizui prezența militară în Europa. În acest context, rămâne relevant faptul că România găzduiește trupe și echipamente militare americane. Articolul nu precizează calendarul livrărilor, numărul de echipamente sau modul concret de integrare a acestor capabilități în dispozitivul de apărare al României. [...]
