Știri
Știri din categoria Apărare
Keir Starmer caută o soluție „din bucăți” pentru finanțarea apărării, după ce opțiunile mari – reformarea asistenței sociale, taxe mai mari sau împrumuturi – sunt politic blocate, iar planul de investiții al armatei întârzie în disputele dintre Ministerul Apărării și Trezorerie, potrivit Politico.
Presiunea a crescut în ultimele zile după ce George Robertson, fost secretar general NATO și fost ministru britanic al apărării, a acuzat „complezența corozivă” a conducerii politice pe tema riscurilor de securitate și a criticat întârzierile repetate ale Defence Investment Plan (DIP) – documentul care ar trebui să stabilească alocarea finanțării militare pe următorul deceniu. Planul este descris ca fiind blocat într-un joc de pase între Ministerul Apărării, care cere mai mulți bani, și Trezorerie, care insistă pe disciplină bugetară.
În final, decizia de prioritizare îi revine premierului. Starmer le-a spus parlamentarilor luna trecută că DIP este pe biroul său și că el trebuie să rezolve ecuația finanțării. Problema este că spațiul de manevră s-a îngustat: guvernul a tăiat deja ajutorul extern și a încercat fără succes să reducă cheltuielile cu asistența socială, declanșând o revoltă în propriul partid.
Articolul descrie mai multe căi care, practic, sunt aproape închise pentru Starmer:
Politico notează și că guvernul a tratat până acum cu rezerve idei alternative, precum aderarea la o bancă pentru apărare, securitate și reziliență sau emiterea de „obligațiuni pentru inovație”.
În lipsa unei decizii mari, varianta anticipată de mai mulți parlamentari este o soluție de tip „make do and mend”: finanțarea suplimentară pentru apărare ar urma să fie obținută din economii și realocări din mai multe „pungi” bugetare, răspândite între departamente, tocmai pentru că nu există o singură sursă politică ușor de folosit.
Pe fond, miza este și una de credibilitate externă. Un fost consilier citat de Politico spune că i-ar fi „foarte greu” lui Starmer să proiecteze forță pe scena internațională fără un plus de cheltuieli militare, iar cercetătoarea Sophia Gaston (King’s College London) argumentează că premierul nu poate aborda relația cu SUA sau participa la summitul NATO din iulie fără „o creștere majoră” a bugetului apărării.
Politico arată că Starmer nu poate face un anunț în perioada de restricții pre-electorale privind comunicările politice. Asta îi lasă o fereastră îngustă în săptămâna Discursului Regelui (13 mai), după care parlamentul se suspendă pentru o săptămână, ceea ce ar împinge orice declarație în iunie.
Guvernul respinge ideea de „stază”, susținând că Starmer a acționat pentru a crește cheltuielile de apărare și că elaborarea DIP este un exercițiu „de mult timp necesar”. Un purtător de cuvânt afirmă că strategia este susținută de „cea mai mare creștere susținută” a cheltuielilor de apărare de la Războiul Rece încoace, cu „peste 270 de miliarde de lire” investiți pe durata actualului legislativ (aprox. 1.580 miliarde lei, la un curs orientativ de 5,85 lei/liră).
În esență, articolul descrie o dilemă bugetară cu impact direct asupra capacității operaționale a armatei britanice: promisiunea de reînarmare rămâne, dar finanțarea pare să depindă de compromisuri interne și de o arhitectură de economii fragmentate, într-un calendar politic strâns.
Recomandate
Australia își ridică ținta de apărare la 3% din PIB până în 2033 , ceea ce implică un efort bugetar suplimentar de 53 de miliarde de dolari australieni (32,2 miliarde de euro, aprox. 160 miliarde lei), pe fondul deteriorării mediului de securitate și al presiunilor SUA asupra aliaților, potrivit News . Guvernul de la Canberra a anunțat că va crește cheltuielile militare de la 2% din PIB în prezent la 3% din PIB până în 2033. Ținta anterioară, stabilită în 2024, era de 2,3% din PIB până în 2033, ceea ce indică o accelerare a planului de finanțare a apărării. Ce înseamnă financiar: 53 mld. dolari australieni în plus Anunțul vizează cheltuieli militare suplimentare de 53 de miliarde de dolari australieni (32,2 miliarde de euro, aprox. 160 miliarde lei), potrivit unor oficiali ai Ministerului Apărării. Miza este creșterea rapidă a resurselor alocate într-un interval fix, până în 2033, într-un context în care guvernul invocă multiplicarea conflictelor la nivel global. Schimbare de metodologie: aliniere la definiția NATO Pentru atingerea noii ținte, Australia a modificat modul de calcul al bugetului apărării, astfel încât să se alinieze definiției NATO, care include și elemente precum pensiile militare. Ajustarea de metodologie contează deoarece poate ridica nivelul raportat al cheltuielilor fără ca toate componentele să fie strict investiții sau achiziții curente, ci și costuri asociate personalului. Context operațional: modernizare și AUKUS Canberra își justifică decizia prin degradarea normelor internaționale și creșterea numărului de state implicate în conflicte, potrivit unui discurs pe care ministrul Apărării, Richard Marles , urma să îl susțină joi, din care AFP spune că a consultat fragmente. Australia, îngrijorată de consolidarea Marinei chineze, a accelerat în ultimii ani modernizarea apărării pentru a descuraja un potențial adversar dinspre nord. În acest cadru, țara a încheiat în 2021 parteneriatul AUKUS cu Statele Unite și Regatul Unit, pentru a se echipa în următorul deceniu cu submarine cu propulsie nucleară. [...]
Rusia ridică miza presiunii asupra Europei, sugerând „ţinte” în state NATO şi UE , după ce Ministerul rus al Apărării a publicat o listă cu locaţii din mai multe ţări unde ar funcţiona entităţi legate de producţia de drone şi componente pentru Ucraina, relatează Economica . Mesajul are un potenţial impact de securitate şi de continuitate operaţională pentru companii şi lanţuri de aprovizionare din industria de apărare, prin introducerea explicită a ideii de „ţinte” pe teritoriul unor state europene şi al Turciei. Potrivit listei citate de Agerpres, ar fi vorba despre filiale ale unor companii ucrainene care produc drone şi componente, menţionate în oraşe din Regatul Unit (Londra, Mildenhall, Leicester), Germania (Munchen), Danemarca (Stovring), Letonia (Riga), Lituania (Vilnius), Ţările de Jos (Hengelo), Polonia (Mielec, Tarnow) şi Cehia (Praga). În acelaşi context, Ministerul rus al Apărării susţine că „companii străine” care produc componente pentru Forţele armate ucrainene ar opera şi în alte locaţii, inclusiv Hanau (Germania), Madrid (Spania), Veneţia şi alte zone din Italia, precum şi în Praga şi Velka Bites (Cehia), Haifa şi Or Yehuda (Israel), Ankara şi Yalova (Turcia). Mesajul Moscovei: „adrese” şi „potenţiale ţinte” Instituţia rusă afirmă, în comunicatul citat, că publicul european ar trebui să cunoască „adresele şi amplasamentele exacte” ale întreprinderilor care produc drone şi componente pentru Ucraina în propriile ţări. Fostul preşedinte rus Dmitri Medvedev , în prezent vicepreşedinte al Consiliului de Securitate al Rusiei, a mers mai departe şi a calificat lista drept una cu „potenţiale ţinte” pentru forţele armate ruse. În postarea sa, el a adăugat: „Când anume loviturile vor deveni realitate, depinde de ceea ce se va întâmpla în continuare. Dormiţi în linişte, dragi parteneri!” Context: avertismente repetate, dar fără anunţuri directe de atac În material se mai arată că oficiali ruşi, inclusiv Medvedev, au făcut în repetate rânduri declaraţii percepute ca ameninţări la adresa ţărilor europene din cauza sprijinului pentru Ucraina. Totuşi, notează Reuters, aceste declaraţii au fost, de regulă, avertismente şi sugestii voalate, nu anunţuri directe privind atacuri iminente. [...]
Europa riscă să cumpere tehnologie militară deja depășită din cauza procedurilor lente de achiziții, în timp ce Ucraina își adaptează dronele „în timp real”, potrivit unei analize publicate de Economedia . Miza este una operațională și economică: ritmul de inovare din războiul din Ucraina comprimă ciclurile tehnologice atât de mult încât sistemele contractate astăzi pot deveni necompetitive până la livrare. Conflictul a mutat dronele din rol auxiliar în centru, iar diferența de scară este majoră: dacă înainte de invazia rusă nicio armată europeană nu opera mai mult de 2.000 de drone, acum se estimează că Rusia și Ucraina folosesc până la șapte milioane de unități anual. În paralel, producția Ucrainei ar fi crescut de la 2,2 milioane de drone în 2024 la 4,5 milioane în 2025, pe fondul unei accelerări continue a dezvoltării. Cicluri tehnologice prea scurte pentru birocrația europeană Potrivit expertului BCG Nikolaus Lang, dronele evoluează tehnologic la fiecare trei până la șase luni, ceea ce face ca echipamentele cumpărate „astăzi” să poată fi depășite în mai puțin de un an. Problema, în Europa, este că procesul birocratic de achiziție durează suficient de mult încât tehnologia contractată să fie depășită până la implementare. În Ucraina, ciclurile de dezvoltare ar fi fost reduse de la luni la săptămâni, prin adaptări rapide pe front. Aceeași dinamică este alimentată de competiția permanentă dintre tehnologii și contramăsuri: exemplul dat în analiză este al dronelor cu fibră optică, aproape inexistente în 2024, care ar fi ajuns în 2025 la producții de mii de unități lunar. De ce contează: investiții și piață fragmentată în Europa Analiza notează că Europa are cercetare de top în domenii precum inteligența artificială și telecomunicațiile, dar transformă mai greu această inovație în aplicații militare. Lang rezumă diferența astfel: „Europa este puternică în explorare, dar SUA domină implementarea.” Decalajul se vede și în finanțare: Statele Unite ar fi alocat aproximativ 70 de miliarde de dolari (aprox. 303 miliarde lei) pentru venture capital în apărare în ultimul deceniu, față de 7 miliarde de dolari (aprox. 30 miliarde lei) în Europa. În plus, piața americană este descrisă ca unificată, cu un buget anual de peste 900 de miliarde de dolari (aprox. 3.890 miliarde lei), în timp ce Europa rămâne fragmentată, cu bugete și sisteme naționale diferite. Un alt indicator al fragmentării: aproximativ 80% din achizițiile militare europene sunt realizate la nivel național, iar 90% din cercetare este finanțată tot individual de state, ceea ce duce la duplicare, coordonare slabă și dificultăți de scalare. Dependențe de componente și un orizont lung de recuperare Analiza mai arată că multe drone europene folosesc componente produse în China, ceea ce ridică probleme de securitate și dependență strategică. Experții citați estimează că Europa ar putea construi un ecosistem tehnologic militar propriu, însă procesul ar putea dura între cinci și zece ani. În acest interval, NATO încearcă să accelereze inovarea prin programe comune și hub-uri dedicate dezvoltării de drone, inteligență artificială și sisteme de comunicații reziliente, dar problema de fond rămâne viteza de execuție. Concluzia experților este că diferența de ritm poate deveni o vulnerabilitate strategică majoră pentru continent în anii următori. [...]
Publicarea de către Rusia a unei liste cu „potențiale ținte” în Europa ridică riscul operațional pentru companiile din lanțul de producție al dronelor , într-un moment în care statele UE își extind sprijinul militar pentru Ucraina, potrivit Adevărul . Ministerul Apărării din Rusia a postat pe canalul său de Telegram liste cu companii din mai multe țări, inclusiv din Europa, despre care susține că ar fi implicate în producția de drone de atac pentru Ucraina. În material sunt menționate două liste: una cu „Sucursale ale companiilor ucrainene din Europa” și alta cu „Companii străine producătoare de componente”. Prima listă ar include 11 companii, cu locații indicate în orașe precum Londra, München, Riga, Vilnius și Praga. A doua listă ar include 10 companii, unele situate în Madrid, Veneția și Haifa. Mesajul Moscovei: „adresele și locațiile” întreprinderilor Ministrul rus al Apărării și-a justificat demersul afirmând că „publicul european” ar trebui să înțeleagă „adevăratele cauze ale amenințărilor la adresa securității sale” și să cunoască „adresele și locațiile” întreprinderilor pe care le descrie drept „ucrainene” și „comune”, care ar produce drone și componente pentru Ucraina pe teritoriul țărilor europene. Medvedev: lista ar fi „potențiale ținte” Comentând declarația, Dmitri Medvedev , adjunctul șefului Consiliului de Securitate al Rusiei, a scris pe X că aceasta „reprezintă o listă de potențiale ținte pentru Forțele Armate Ruse” și a adăugat că momentul în care atacurile ar deveni realitate „depinde de ce se va întâmpla în continuare”. Context: întâlnirea Zelenski–Merz și pachetul de apărare Potrivit articolului, publicarea listelor a venit după întâlnirea dintre președintele ucrainean Volodimir Zelenski și cancelarul german Friedrich Merz, la Berlin, pe 14 aprilie. Înaintea întâlnirii, au fost prezentate șapte modele de drone produse la întreprinderi comune ucraineno-germane, conform biroului lui Zelenski. În aceeași zi, Germania și Ucraina au convenit asupra unui pachet de apărare de patru miliarde de euro (aprox. 20 miliarde lei), care include finanțarea de către Germania a unui contract pentru câteva sute de rachete pentru sistemul de apărare aeriană Patriot. [...]
Europa accelerează un „plan de rezervă” de apărare în interiorul NATO, fără SUA , pe fondul îndoielilor tot mai mari privind disponibilitatea Washingtonului de a garanta securitatea continentului, potrivit Biziday , care citează o analiză The Wall Street Journal bazată pe declarațiile unor oficiali sub protecția anonimatului. Inițiativa, descrisă de unii oficiali drept un „NATO european”, ar fi fost conturată anul trecut în discuții informale și urmărește să aducă mai mulți europeni în roluri de comandă și control în alianță, completând resursele americane cu capabilități europene. Scopul declarat nu este competiția cu NATO, ci menținerea continuității operaționale, descurajarea Rusiei și păstrarea protecției nucleare, în scenariul în care SUA își retrag forțele din Europa sau refuză să intervină. Un element cheie este schimbarea de poziție a Germaniei, care timp de decenii s-a opus ideii unei autonomii europene mai mari în apărare, preferând SUA ca garant principal. Potrivit WSJ, această repoziționare s-a produs în timpul guvernării lui Friedrich Merz , pe fondul îngrijorărilor legate de credibilitatea SUA ca aliat în timpul președinției lui Donald Trump, iar efectul a fost atragerea unui sprijin mai larg din partea unor state precum Marea Britanie, Franța, Polonia, țările nordice și Canada, în ideea unei „coaliții a celor dispuși” în interiorul NATO. Ce ar acoperi concret planul, dacă SUA se retrage sau nu sprijină Europa Discuțiile vizează probleme operaționale considerate printre cele mai dificile, inclusiv: cine ar prelua conducerea apărării aeriene și antirachetă; gestionarea coridoarelor de întărire către flancul estic; organizarea logisticii și a exercițiilor militare majore în absența SUA. În paralel, liderii citați de WSJ indică reintroducerea serviciului militar obligatoriu drept un factor important pentru succesul planului, Finlanda fiind dată ca exemplu de țară care a păstrat recrutarea. Miza industrială: reducerea dependenței de capabilități americane Un alt obiectiv major este creșterea producției europene de echipamente militare în domenii în care dependența de SUA rămâne ridicată, precum combaterea submarinelor, sistemele de recunoaștere, realimentarea în aer și mobilitatea aeriană. WSJ menționează ca exemplu un proiect comun Germania–Marea Britanie pentru dezvoltarea de rachete de croazieră „invizibile” și arme hipersonice. De ce e greu de făcut în practică WSJ notează că structura NATO este construită în jurul conducerii americane la aproape toate nivelurile – de la logistică și informații până la comandamentul militar suprem – ceea ce face ca o redistribuire a responsabilităților către Europa să fie o schimbare de amploare, cu „provocări enorme”. În același timp, cancelarul german nu a pus public la îndoială alianța, iar ministrul Apărării, Boris Pistorius, a descris NATO drept „de neînlocuit” pentru Europa și SUA, susținând însă că europenii trebuie să-și asume mai multă responsabilitate. În analiza citată, președintele Finlandei, Alexander Stubb, avertizează că transferul de sarcini către Europa este deja în curs și ar trebui gestionat controlat: „Transferul sarcinii de la SUA către Europa este în curs de desfășurare și va continua… Cel mai important lucru este să înțelegem că acest lucru se întâmplă și, de asemenea, să îl facem într-un mod foarte bine gestionat și controlabil, în loc ca [SUA] să se retragă pur și simplu rapid”. Planificarea ar fi fost accelerată de declarațiile lui Donald Trump privind Groenlanda și capătă o relevanță suplimentară în contextul în care „multe țări europene” ar fi refuzat să susțină SUA în războiul contra Iranului, mai notează WSJ. În plus, Trump i-a numit recent pe aliații europeni „lași” și a descris NATO drept un „tigru de hârtie”, potrivit aceleiași surse. Sursa primară citată de Biziday: The Wall Street Journal . [...]
NATO vizează un sprijin militar de 60 de miliarde de dolari pentru Ucraina în 2026, iar Mark Rutte cere o împărțire mai echitabilă a costurilor între aliați , potrivit Biziday . Mesajul a fost transmis la Berlin, într-o reuniune a miniștrilor apărării din țările care susțin cel mai mult Ucraina, inclusiv Germania și Marea Britanie. Secretarul general al NATO a indicat că statele membre ar urma să acorde Ucrainei asistență militară în valoare de 60 de miliarde de dolari (aprox. 276 miliarde lei), echivalentul a circa 50 de miliarde de euro, pe lângă finanțarea prin împrumuturi din partea Uniunii Europene. Rutte a cerut explicit ca fondurile provenite din împrumutul UE să se adauge angajamentelor bilaterale ale statelor, nu să le înlocuiască. „Toți aliații trebuie să investească mai mult pentru a atinge ținta de 60 de miliarde de dolari – sprijin pentru securitate și apărare acordat Ucrainei în acest an.” Ce se schimbă în discuția dintre aliați: de la volum la „cine plătește” Dincolo de nivelul total al sprijinului, Rutte a pus accent pe problema distribuției: unele state ar suporta o parte disproporționat de mare din efort, iar Alianța ar trebui să ajungă la o abordare „mai echitabilă și mai previzibilă”. Tema este legată de pregătirea summitului NATO de la Ankara , programat pentru 7-8 iulie 2026. „Prea puține țări își asumă o parte prea mare din povară, iar noi trebuie să rezolvăm această situație.” Priorități de achiziții și continuitatea mecanismului pentru arme americane Rutte a indicat că finanțările ar trebui orientate către câteva „mari priorități”, între care: apărare aeriană; drone; muniție cu rază extinsă de acțiune. Totodată, a precizat că mecanismul PURL (pentru achiziționarea de arme americane pentru Ucraina de către statele membre NATO) va continua să funcționeze și în 2026. Contextul și detaliile sunt relatate de The Guardian . [...]
