Știri
Știri din categoria Apărare
Europa Centrală și de Est devine noul pol al investițiilor în industria europeană de apărare, pe fondul trecerii de la achiziții punctuale la producție continuă, refacere de stocuri și mentenanță pe termen lung, potrivit G4Media, care citează un studiu KPMG. Miza economică este mutarea capitalului și a capacităților industriale către regiuni care pot livra rapid volum, costuri competitive și integrare în lanțurile de aprovizionare.
Studiul KPMG („Avantajul outsiderului. Europa Centrală și de Est – o oportunitate în creștere pentru industria multinațională de apărare și securitate”) susține că această schimbare mută „centrul de greutate” al investițiilor din Europa de Vest către statele din Europa Centrală și de Est, tocmai pentru că acestea concentrează avantajele operaționale cerute de noua etapă a reînarmării europene.
Potrivit analizei, regiunea traversează o „repoziționare” cu efecte pe termen lung asupra economiei, cooperării regionale și dezvoltării industriale. Argumentul principal: statele din zonă pot valorifica simultan poziția geografică, compatibilitatea instituțională (UE și NATO), baza industrială și forța de muncă calificată pentru a construi capacități comune de producție, logistică și inovare.
În acest context, războiul din Ucraina este prezentat ca accelerator al unei transformări strategice: Europa Centrală și de Est nu mai este periferie, ci „nucleu operațional”, coridor strategic al NATO și pilon al reînnoirii industriei europene de apărare.
„Europa Centrală și de Est nu mai este periferia apărării europene, ci spațiul în care securitatea, industria și competitivitatea se întâlnesc”, a explicat Tudor Grecu, CEE Head of Defence, Partner, Head of Advisory, KPMG în România.
Una dintre direcțiile cu potențial ridicat este investiția în infrastructură „dual-use” (cu utilizare civilă și militară): drumuri, căi ferate, porturi, aeroporturi și coridoare fluviale, văzute ca noduri într-o rețea regională de mobilitate.
Studiul indică și o repoziționare a Mării Negre ca „nod strategic central” pentru securitatea europeană, unde se intersectează securitatea militară, libertatea de navigație, energia și reconstrucția Ucrainei. În acest cadru sunt menționate noua strategie a UE pentru Marea Neagră și propunerea de creare a unui hub de securitate maritimă la Constanța, ca elemente care consolidează rolul României în regiune.
Dunărea este descrisă ca un alt vector logistic: adaptarea porturilor dunărene și modernizarea conexiunilor rutiere și feroviare ar putea crea hub-uri regionale care să deservească atât comerțul, cât și reconstrucția Ucrainei și industriile europene.
KPMG argumentează că regiunea are o bază industrială „adaptabilă”, construită în ultimele trei decenii în jurul producției avansate din automotive, echipamente industriale, electronică și software, care poate fi convertită și extinsă către producție dual-use. Competențele menționate includ prelucrarea de precizie, metalurgia, electronica și ingineria software.
„Pentru investitori și decidenți publici, Europa Centrală și de Est nu mai este o alternativă, ci una dintre puținele regiuni capabile să livreze simultan volum, viteză și scalare industrială în sectorul apărării”, a declarat generalul de flotilă aeriană Adrian Duță, senior advisor, Defence & Security, KPMG în România.
În analiza KPMG, Polonia, România, Cehia, Slovacia și Ungaria sunt prezentate ca având profiluri complementare: de la producție la scară și capabilități în software și securitate cibernetică (Polonia), la avantaj geografic și acces la Marea Neagră și Dunăre (România), tradiție industrială și inginerie (Cehia), nișe în muniții și sprijin pentru sisteme terestre (Slovacia) și parteneriate legate de producție localizată prin asocieri de tip joint venture (Ungaria).
Studiul mai notează că Ucraina are o poziție distinctă, dar tot mai integrată în ecosistemul regional, iar războiul i-a accelerat capacitatea de inovare, inclusiv în domenii precum dronele, comunicațiile și mentenanța. Cooperarea cu statele vecine din UE este descrisă ca posibilă „diviziune funcțională a muncii”: Ucraina ca sursă de cerere, testare și inovație operațională, iar țările UE ca platforme pentru producție la scară, certificare, finanțare și integrare în piața unică. (Textul disponibil în sursă este trunchiat spre final, astfel că detaliile suplimentare nu pot fi redate integral.)
Recomandate
Interceptarea „repetată și periculoasă” a unui avion britanic deasupra Mării Negre ridică riscul de accident și escaladare în regiune , într-un moment în care NATO își consolidează flancul estic, potrivit informațiilor publicate de HotNews , care citează o dezvăluire a Ministerului britanic al Apărării, relatată de BBC. Incidentul a avut loc luna trecută, când două avioane rusești de luptă au interceptat un avion de recunoaștere al Forțelor Aeriene britanice ( Rivet Joint ) „în mod repetat și periculos”, deasupra Mării Negre. Potrivit Londrei, un Suhoi Su-35 s-a apropiat atât de mult de aeronava britanică încât au fost declanșate sistemele de urgență și s-a dezactivat pilotul automat. În plus, un Su-27 a făcut șase treceri prin fața avionului britanic, ajungând la o distanță de aproximativ șase metri. De ce contează: un incident tactic cu potențial strategic Mesajul Londrei pune accent pe riscul operațional imediat — posibilitatea unui accident în spațiu aerian internațional — și pe consecința strategică: o escaladare nedorită. Secretarul britanic al apărării, John Healey , a descris manevrele drept „inacceptabile” și a avertizat asupra riscurilor. „Aceste acțiuni creează un risc serios de accidente și potențială escaladare”, a declarat John Healey. Contextul misiunii și reacția Regatului Unit Ministerul britanic al Apărării a precizat că aeronava Rivet Joint era neînarmată și efectua un zbor internațional de rutină, cu rol în „securizarea flancului estic al NATO”. Healey a lăudat „profesionalismul remarcabil” al echipajului britanic și a calificat episodul drept cea mai periculoasă acțiune rusească de acest tip după 2022. Totodată, Londra a cerut ambasadei Rusiei să condamne incidentul și a transmis că episodul nu va schimba angajamentul Regatului Unit față de apărarea NATO. „Acest incident nu va descuraja angajamentul Regatului Unit de a apăra NATO, pe aliații noștri și interesele noastre de agresiunea rusă”, a mai declarat Healey. [...]
Intervenția unui F-16 românesc în Estonia întărește mesajul NATO de descurajare pe flancul estic , într-un moment în care Alianța încearcă să limiteze riscul de escaladare după incidente cu drone ajunse pe teritoriul statelor baltice, potrivit HotNews . Secretarul general al NATO, Mark Rutte , a declarat miercuri, la Bruxelles, că doborârea dronei de către forțele aliate este „exact pentru ce ne-am pregătit” și că a fost „un răspuns decisiv”, lăudând eficiența sistemelor de apărare aeriană ale Alianței. Incidentul a avut loc după ce un avion de luptă românesc F-16 a doborât marți o dronă militară care a pătruns în spațiul aerian al Estoniei. De ce contează: controlul incidentelor și descurajarea Rusiei Rutte a confirmat că aparatul provenea din Ucraina, dar a legat prezența lui pe teritoriu aliat de războiul declanșat de Rusia. În declarația sa, șeful NATO a argumentat că astfel de drone ajung în statele baltice ca efect al atacurilor rusești asupra Ucrainei. „Ce s-a întâmplat în ultimele zile este exact pentru ce ne-am pregătit. A fost un răspuns decisiv.” În paralel, Rutte a respins acuzațiile Kremlinului potrivit cărora statele baltice ar permite Ucrainei să le folosească teritoriul pentru a ataca Rusia, catalogându-le drept „absolut ridicole”. Reacții: scuze de la Kiev și explicația Estoniei privind bruiajul De la Kiev, purtătorul de cuvânt al Ministerului ucrainean de Externe, Heorhii Tykhyi, a prezentat scuze oficiale statelor baltice pentru incidentul descris ca neintenționat și a pus responsabilitatea pe Moscova, susținând că forțele ucrainene au vizat ținte legitime din Rusia. Ministrul de Externe al Estoniei, Margus Tsahkna, a afirmat că dronele ucrainene au ajuns deasupra teritoriului estonian din cauza mijloacelor rusești de război electronic, care le-ar fi deviat de la traiectorie. Potrivit The Guardian , acesta ar fi cel mai recent caz în care bruiajul electronic ar fi împins UAV-uri (aparate de zbor fără pilot) cu rază lungă către teritoriul Alianței. Rolul României în misiunea de poliție aeriană Ministrul Apărării, Radu Miruță, a indicat că pilotul român implicat era în misiune de poliție aeriană în Lituania și a făcut public numele acestuia. „Aflat în misiune de poliție aeriană în Lituania, din partea României, la bordul unui avion de vânătoare F16 românesc, căpitanul comandor Pavelescu Costel-Alexandru a reușit să încadreze, să angajeze și să pună la pământ o dronă intrată în spațiul aerian al Estoniei.” Pe fond, mesajul transmis de NATO este că incidentele de acest tip vor fi tratate rapid și coordonat, pentru a proteja spațiul aerian aliat și pentru a contracara narativele Moscovei privind presupuse atacuri lansate de pe teritoriul statelor baltice. [...]
România riscă să rateze contracte de înzestrare prin SAFE , pentru că Ministerul de Finanțe nu a semnat încă acordul de finanțare cu Comisia Europeană și nu a aprobat creditele de angajament necesare, potrivit unui interviu acordat de ministrul Apărării, Radu Miruță , pentru Libertatea . Cu 12 zile înainte de termenul-limită de 31 mai, până la care trebuie semnate înțelegerile pentru achiziții de apărare, Miruță spune că blocajul administrativ pune presiune pe calendarul de contractare. Miza este accesarea unei finanțări de aproape 17 miliarde de euro (aprox. 85 miliarde lei) pentru apărare și ordine publică, dar și pentru construirea unor porțiuni din autostrăzile A7 și A8, în nordul Moldovei. Unde este blocajul și de ce contează În interviu, ministrul afirmă că Ministerul de Finanțe nu a semnat contractul de finanțare cu Comisia Europeană. În plus, Finanțele nu ar fi aprobat nici creditele de angajament care ar permite Armatei să avanseze în procesul de încheiere a contractelor de dotare „în valoare de peste 8 miliarde de euro” (aprox. 40 miliarde lei). Programul european SAFE este finanțat prin împrumuturi contractate pentru statele membre, iar semnarea contractului de finanțare este prezentată ca un pas obligatoriu înainte ca instituțiile beneficiare să poată parafa contracte cu furnizorii de armament și muniții. Beneficiarii menționați în material sunt: Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Afacerilor Interne, SRI. Ce spune Comisia Europeană La solicitarea publicației, Comisia Europeană a transmis pe 18 mai că este pregătită să semneze contractul prin care România primește aproape 17 miliarde de euro „imediat ce statul membru este gata”. Miruță admite că unele contracte prevăzute în SAFE „s-ar putea pierde” dacă piedicile birocratice nu sunt rezolvate până săptămâna viitoare, conform materialului. Context operațional: apărarea antidronă În același interviu, ministrul a abordat și incidentele cu drone rusești care violează spațiul aerian al României și a spus că sistemul antidronă american Merops a intrat recent în serviciul de luptă al Armatei și este deja folosit. Interviul integral urmează să fie publicat în format video pe Libertatea.ro, potrivit articolului. [...]
Marina SUA mizează pe propulsie nucleară pentru viitoarea clasă de cuirasate, o decizie care împinge nota de plată peste 17 miliarde de dolari pe navă și poate schimba semnificativ profilul de costuri și mentenanță al flotei pe termen lung, potrivit Adevărul . Mutarea vine după ce, cu doar o lună în urmă, oficiali ai Marinei americane considerau puțin probabilă utilizarea propulsiei nucleare pentru acest program. Anunțul a fost făcut de amiralul Daryl Caudle , șeful Operațiunilor Navale, în timpul unei audieri în Congresul SUA. El a indicat că alegerea a fost între livrare mai rapidă cu propulsie convențională și varianta nucleară, care a fost preferată în final. „Sunt încântat că în sfârșit am căzut de acord că această propulsie va fi una nucleară. Dezbaterea a fost de genul: ori îl livrăm mai repede, și atunci va avea propulsie convențională, dar în cele din urmă, am zis să fie nucleară”, a declarat oficialul american, potrivit Axios . Ce tehnologie intră pe navă și de ce contează pentru costuri Noul cuirasat ar urma să fie echipat cu reactorul nuclear A1B, același sistem folosit pe portavioanele din clasa Gerald R. Ford. În material se menționează că un portavion Ford are un cost estimat de aproximativ 13 miliarde de dolari (aprox. 59,8 miliarde lei). Potrivit amiralului Caudle, tehnologia de la bordul noii nave se va inspira din cea a portavioanelor moderne americane, de la reactor până la sisteme radar, armament și sisteme de luptă. Dimensiunea programului: 15 nave până în 2056 Planul Marinei SUA prevede construirea a 15 cuirasate din clasa „Trump” până în 2056. Pentru primele trei nave, costurile ar urma să depășească 43 de miliarde de dolari (aprox. 197,8 miliarde lei), conform informațiilor prezentate. Controverse: utilitate operațională vs. „abordare depășită” Proiectul a stârnit critici în rândul experților militari: analiști citați de Axios susțin că revenirea la nave de suprafață foarte mari ar fi o abordare depășită în războiul naval modern, unde accentul se mută pe dispersarea forțelor și flexibilitate operațională. În prezent, singurele nave de suprafață cu propulsie nucleară aflate în serviciul Marinei SUA sunt portavioanele, mai notează materialul. [...]
România riscă să rămână fără „pârghii” militare în relația cu Berlinul , deși Germania își extinde implicarea pe flancul estic al NATO printr-o baterie Patriot în Turcia și o misiune de circa 150 de militari, potrivit Adevărul . În analiza citată, experți români indică atât motivele invocate de Germania pentru refuzul de a disloca trupe în România, cât și opțiunile Bucureștiului pentru a-și crește relevanța în arhitectura de apărare aliată. De ce contează: prezența militară se negociază și prin costuri și contracte Berlinul a refuzat anterior solicitarea Bucureștiului privind o prezență militară germană în România, invocând „situația economică grea” și costurile detașării de trupe, în contextul în care Germania are deja angajamente în alte zone (țările baltice) și își pregătește o contribuție în Turcia. În acest tablou, România ar putea încerca să lege mai strâns discuția despre prezență militară de cooperarea industrială și de achizițiile de apărare: generalul (r) Virgil Bălăceanu afirmă că noile contracte de „miliarde de euro” semnate de România cu Germania în cadrul SAFE, inclusiv cu Rheinmetall , ar putea deveni un argument într-un demers viitor pentru atragerea de trupe germane. De ce trimite Germania Patriot în Turcia, dar nu trupe în România Potrivit materialului, Turcia a devenit un punct-cheie pentru apărarea flancului sud-estic al NATO, inclusiv după ce a fost vizată de rachete și drone iraniene în lunile trecute. Germania urmează să trimită în „următoarele săptămâni” o unitate Patriot și, suplimentar, să constituie o forță operativă de apărare aeriană și antirachetă care va opera în coordonare cu forțele turce. Misiunea menționată ar avea aproximativ 150 de militari și rolul de a înlocui o unitate americană desfășurată în prezent în Turcia, în perioada iunie–septembrie 2026. În paralel, SUA își păstrează o prezență importantă în Turcia, inclusiv prin baza de la Incirlik, unde sunt găzduite rachete nucleare americane, notează publicația. Pentru contextul regional, Adevărul indică și planurile Berlinului privind o forță operativă de apărare aeriană și antirachetă, într-un material separat despre rolul Turciei în strategia NATO: Adevărul . „Apărarea României începe din Turcia”: argumentul operațional Generalul (r) Virgil Bălăceanu susține că, în cazul unui atac dinspre Iran sau Orientul Mijlociu, apărarea României și a flancului estic începe din Turcia, unde se află componente esențiale ale arhitecturii NATO. Un exemplu este stația radar Kürecik (operațională din 2012), administrată de Armata SUA, care detectează amenințări cu rachete balistice și transmite date către baze NATO, inclusiv Deveselu, Kogălniceanu și Câmpia Turzii, dar și către navele Aegis din Marea Mediterană. „Apărarea României și a flancului Estic al NATO începe din Turcia, în cazul unui atac dinspre Iran sau Orientul Mijlociu.” În același registru, Bălăceanu descrie apărarea ca fiind „pe mai multe aliniamente”, cu capabilități navale în Mediterana de Est și cu participarea unor state europene. Ce opțiuni are Bucureștiul: Franța, apoi Germania „pe filieră” economică În analiza citată, Bălăceanu indică drept miză principală pentru România convingerea Franței să disloce permanent o brigadă în România, după modelul brigăzii blindate pe care Germania o va disloca în Lituania anul viitor. Abia apoi, spune el, Bucureștiul ar putea încerca să obțină și o participare germană la Grupul de Luptă din România, folosind inclusiv argumentul contractelor de înzestrare. „În momentul în care vom semna contractele — și asta va înseamna că mulți bani din România vor merge către economia germană — putem să cerem Germaniei să aibă o participare și la Grupul de Luptă din România.” Separat, analistul politic internațional Ștefan Popescu apreciază că România nu reușește să strângă relațiile cu Turcia pentru a întări sudul flancului estic și compară situația cu Polonia, care ar fi construit, prin acțiuni coerente, un sistem defensiv la Marea Baltică împreună cu țările nordice. În acest context, el sugerează că o abordare mai realistă ar fi fost propunerea unui „hub” Uniunea Europeană–Turcia, în care România să ceară leadership și să găzduiască elemente în domenii unde are „o excelență incontestabilă”, precum securitatea cibernetică. Materialul mai notează, prin vocea turcologului Tasin Gemil, importanța relației bilaterale româno-turce și faptul că, deși există un parteneriat strategic, rămân dosare unde pozițiile nu sunt încă armonizate. Textul este trunchiat în sursa furnizată, astfel că detaliile finale despre implicațiile la Marea Neagră nu pot fi redate integral. [...]
O simulare strategică desfășurată în Germania indică faptul că o reacție politică europeană întârziată poate face NATO vulnerabilă pe flancul estic , în special într-o criză rapidă în statele baltice, potrivit Adevărul . Exercițiul a testat în primul rând procesul decizional din interiorul alianței, nu tactici de luptă, iar concluzia centrală a fost una politică: ezitarea și divizarea pot cântări mai mult decât diferențele de capabilități pe termen scurt. Exercițiul a avut loc în decembrie 2025, la Universitatea Helmut Schmidt a Bundeswehrului din Hamburg , și a pornit de la un scenariu în care Rusia și Ucraina ajung la un armistițiu în vara lui 2026. În paralel cu o ofertă către Germania de reluare a relațiilor economice și a cooperării de dinainte de război, Moscova ar intensifica presiunile asupra statelor baltice, invocând o presupusă criză umanitară în Kaliningrad. Scenariul: atac rapid asupra Lituaniei și blocarea deciziei NATO În jocul de război, participantul care a jucat rolul conducerii militare ruse a ales o ofensivă rapidă asupra Lituaniei, cu un obiectiv declarat diferit de o ocupație pe termen lung: paralizarea procesului de decizie al NATO și testarea voinței politice europene. Planul a presupus un atac simultan din Belarus și Kaliningrad pentru controlul coridorului Suwalki, fâșia strategică ce leagă Polonia de statele baltice. Forțele ruse simulate au inclus aproximativ 100.000 de militari în întreg teatrul de operațiuni, dintre care circa 12.000 au reprezentat forța principală de atac din Belarus, sprijinită de unități aeropurtate, artilerie, sisteme antiaeriene și drone. „Fapt împlinit” înainte de răspunsul alianței Potrivit simulării, viteza a fost elementul-cheie: Rusia ar avea deja trupe în regiune, în timp ce NATO ar avea nevoie de timp pentru a aduce întăriri. În scenariu, forțele ruse au reușit să creeze rapid un „fapt împlinit” pe teren înainte ca alianța să poată organiza o contraofensivă coerentă. Analistul care relatează exercițiul susține că liderii europeni, în special cei germani, ar fi fost blocați de perspectiva unui conflict direct cu Rusia și de riscul escaladării nucleare. În joc, SUA nu au intervenit imediat, iar această întârziere a fost suficientă pentru consolidarea pozițiilor ruse și transformarea coridorului Suwalki într-o zonă controlată prin drone, artilerie și lovituri de precizie cu rază lungă. Scenariul a inclus și posibilitatea unei escaladări nucleare tactice, prin activarea armelor nucleare din Belarus și Kaliningrad pentru descurajarea unei contraofensive NATO. De ce contează: vulnerabilitatea e politică, nu doar militară Mesajul principal rezultat din exercițiu este că descurajarea depinde nu doar de capabilități, ci și de percepția adversarului asupra voinței politice a NATO. Analistul avertizează că un eventual sfârșit al războiului din Ucraina ar putea deschide pentru Europa o perioadă de vulnerabilitate strategică, în care Rusia ar ieși cu efective mai numeroase, experiență de luptă și avantaje tehnologice în domenii precum războiul la distanță, dronele și „țintirea dinamică” (identificarea și lovirea rapidă a țintelor pe baza datelor actualizate din teren). În același timp, potrivit aceleiași relatări, statele europene ar avea nevoie de ani pentru a recupera decalaje în apărarea aeriană, muniții de precizie și capacități de neutralizare a sistemelor antiaeriene rusești. „Întrebarea fundamentală este dacă Germania și Europa sunt cu adevărat pregătite să intre într-un război cu Rusia pentru apărarea statelor baltice, chiar și fără sprijin imediat american.” Concluzia autorului exercițiului este că, în simulare, partea care a jucat Rusia a mizat pe ezitarea Germaniei, iar această presupunere a fost suficientă pentru a „câștiga” prin blocarea reacției politice într-o criză rapidă. [...]
