Germania ia în calcul o umbrelă nucleară comună cu aliații europeni, într-un demers aflat încă la început, pe fondul tensiunilor transatlantice, potrivit Digi24, care citează Reuters. Cancelarul german Friedrich Merz a indicat că ideea ar urma să completeze aranjamentele de securitate existente cu Statele Unite, fără ca Berlinul să anunțe un calendar de decizie.

În declarațiile sale, Merz a încadrat subiectul ca pe o chestiune de opțiuni strategice pentru securitatea europeană, dar a subliniat că discuțiile nu sunt suficient de mature pentru o hotărâre rapidă.

„Știm că trebuie să luăm o serie de decizii strategice și de politică militară, dar acum nu este momentul potrivit”, a mai spus el.

Contextul este sensibil pentru Germania, care are interdicție de a dezvolta o armă nucleară proprie în baza acordului „Patru Plus Doi” (încheiat pentru reunificarea din 1990) și a Tratatului de neproliferare nucleară, semnat în 1969. Merz a susținut însă că aceste obligații nu blochează discuții despre soluții comune cu partenerii europeni, inclusiv Marea Britanie și Franța, singurele puteri europene cu arme nucleare.

În același timp, cancelarul a încercat să evite impresia unei rupturi de arhitectura NATO, afirmând că discuțiile despre o formulă europeană nu ar contrazice partajarea armelor nucleare cu SUA, un mecanism prin care aliații europeni participă la planificarea nucleară a NATO, fără a deține focoase. Dezbaterea se suprapune peste creșterea cheltuielilor militare în Europa și peste criticile venite dinspre administrația Trump privind nivelul contribuțiilor la apărare, într-un climat politic marcat de episoade de presiune asupra aliaților.

Pe plan intern, tema capătă și o dimensiune industrial-tehnologică: șeful comisiei parlamentare de apărare, Thomas Roewekamp, a afirmat că Germania ar avea capacități tehnice care ar putea conta într-o inițiativă europeană comună, chiar dacă nu deține rachete sau focoase nucleare. Pentru securitatea europeană, miza imediată este dacă aceste discuții se vor transforma într-un cadru concret de descurajare (capacitatea de a preveni un atac prin amenințarea unei riposte), sau vor rămâne, cel puțin pe termen scurt, un semnal politic de consolidare a autonomiei strategice în interiorul alianțelor existente.