Știri
Știri din categoria Apărare
Posibila producție în Germania a rachetei de croazieră ucrainene „Flamingo” ar putea accelera livrările către Kiev și ar aduce industriei germane acces la un program folosit deja în luptă, potrivit Focus. Publicația relatează că Diehl Defence discută cu compania ucraineană Fire Point despre intrarea în producția acestui tip de armament, într-un moment în care Ucraina se confruntă cu dificultăți de fabricație, iar Germania caută opțiuni europene pentru capabilități cu rază lungă.
În noaptea de marți spre miercuri, un „Flamingo” ar fi lovit o fabrică din Rusia care produce componente pentru drone și rachete, la circa 900 km de granița ucraineană, în Ceboksary. Arma, prezentată în 2025 cu interes mediatic ridicat, este folosită tot mai des, deși producția ar întâmpina probleme, notează publicația.
Conform unui articol din Financial Times, citat de Focus, Diehl Defence speră să intre în producția „Flamingo” și poartă discuții cu Fire Point. Directorul Diehl, Helmut Rauch, a vorbit despre aceste contacte la salonul aeronautic ILA de la Berlin și a sugerat că proiectul ar putea deveni realitate.
Colaborarea ar însemna asocierea unui producător german cu tradiție cu o firmă ucraineană înființată abia la finalul lui 2022. Fire Point a devenit rapid relevantă pentru apărarea Ucrainei, în special prin drone de luptă, însă compania este menționată și în context critic: Focus amintește de controverse legate de activitatea intensă de promovare și de posibile conexiuni cu omul de afaceri Timur Minditsch, despre care se spune că ar fi suspectat de corupție (publicația nu oferă detalii suplimentare în textul citat).
Pentru „Flamingo”, experții ar vedea potențial, dar ar identifica drept vulnerabilitate precizia, pe fondul lipsei unor sisteme de navigație de care Ucraina ar avea nevoie. Aici, Diehl ar putea contribui cu tehnologie în zona de ghidaj și control al țintei, potrivit declarațiilor atribuite lui Rauch.
În scenariul descris, o versiune îmbunătățită ar putea extinde tipul de ținte vizate: nu doar obiective mari, precum platforme industriale, rafinării sau depozite de petrol, ci și ținte mai punctuale.
Focus mai notează că și Germania ar avea interes pentru un astfel de armament, în condițiile în care livrările promise de rachete americane Tomahawk ar fi incerte „cel puțin” sub administrația președintelui SUA Donald Trump. În acest context, atenția s-ar muta către soluții proprii sau europene.
Publicația amintește că nu ar fi prima cooperare germano-ucraineană în industria de apărare: în Bavaria, compania Quantum Systems produce drone pentru forțele armate ucrainene.
Recomandate
După prăbușirea proiectului franco-german NGF, Germania și Spania încearcă să salveze ambiția europeană de avion de generația a șasea printr-o nouă arhitectură industrială, dar viabilitatea financiară rămâne principala necunoscută , potrivit TWZ . Inițiativa, lansată sub umbrela Airbus și denumită „Team Gen 6”, vine la mai puțin de o săptămână după ce efortul NGF (New Generation Fighter) „a colapsat efectiv” în forma sa inițială, pe fondul tensiunilor dintre Paris și Berlin. „Team Gen 6” este prezentată de Airbus Defence and Space ca o încercare de a reporni componenta de avion de luptă cu pilot din programul FCAS (Future Combat Air System) , un proiect mai larg de „sistem de sisteme” care include și drone, armament ghidat și conectivitate de date. Airbus susține că, deși dezvoltarea FCAS continuă „ca înainte”, avionul de generația a șasea integrat în acest ansamblu are nevoie de „o nouă configurație industrială, agilă”. Cine intră în „Team Gen 6” și ce se schimbă Airbus a anunțat inițiativa printr-un mesaj pe X, descriind-o drept „un pas interesant pentru suveranitatea europeană”. Conform articolului, opt contractori germani din apărare și aerospațial au semnat un document de poziționare strategică: Autoflug Diehl Defense Hensoldt Liebherr MBDA Germany MTU Aero Engines Rohde & Schwarz Aceste companii sunt „integrate strâns” cu firme din Spania, între care GMV, Grupo Oesia, Indra, ITP Aero și Sener. Miza practică a noului aranjament este reducerea blocajelor care au afectat NGF, unde disputele privind împărțirea muncii și conducerea industrială între Airbus și Dassault Aviation au devenit cronice. În analiza TWZ, Dassault a cerut un rol definitoriu pentru NGF, invocând cerințe specifice Franței (inclusiv operarea de pe portavion și capacitatea de a livra arme nucleare), funcții de care Germania și Spania nu ar avea nevoie. Presiunea de calendar: capabilități mai devreme, nu „până în 2040” Jean-Brice Dumont, șeful segmentului „air power” la Airbus Defence and Space, a declarat la salonul aeronautic ILA Berlin că Airbus rămâne angajată să livreze un avion de luptă de generația a șasea, dar că este nevoie de „o remodelare” a programului în raport cu realitățile actuale. În acest context, Airbus indică drept exemplu testele planificate pentru un Eurofighter folosit ca „command fighter” (avion cu pilot care coordonează drone), într-un concept de cooperare om-mașină. Testele ar urma să includă un Eurofighter echipat cu un container de ochire Rafael Litening 5 modificat pentru a funcționa ca interfață între avion și platforme fără pilot, pe care Airbus le numește „uncrewed collaborative combat aircraft” (UCCA – aeronave fără pilot care luptă în cooperare). Airbus spune că își propune ca un Eurofighter configurat astfel să fie gata pentru serviciu operațional în 2029. Problema economică: volum prea mic pentru un program „credibil” doar în doi TWZ îl citează pe Douglas Barrie , senior fellow la IISS (International Institute for Strategic Studies), care pune sub semnul întrebării dacă Germania și Spania pot susține singure un program de avion de generația a șasea. Argumentul central este de scară: chiar dacă necesarul combinat ar ajunge la cel mult 300 de avioane, „250 este mai probabil”, iar „numerele ar fi foarte greu de pus cap la cap” pentru a face programul sustenabil, inclusiv din perspectiva pragului de rentabilitate. În această logică, Barrie anticipează că Berlinul și Madridul vor fi împinse să caute parteneri suplimentari, cu o alegere probabilă între: GCAP (Global Combat Air Program) condus de Marea Britanie, cu Italia și Japonia, având ca piesă centrală avionul Tempest; programul suedez de avion tactic viitor, condus de Saab, unde cerințele pentru componenta cu pilot sunt „mai puțin clare” în acest moment. Barrie consideră că integrarea Airbus într-o arhitectură industrială deja stabilită, cum este GCAP, ar fi dificilă și potențial disruptivă pentru calendar, în timp ce un aranjament Germania–Spania–Suedia ar putea alinia mai bine cerințele (inclusiv dimensiunea aeronavei) și ar putea duce la un aparat mai ieftin decât GCAP, care ar veni cu un cost unitar mai ridicat. Ce urmează: competiție la export și o Franță mai probabil pe cont propriu Lansarea „Team Gen 6” lasă deschise întrebări majore despre peisajul european al aviației de luptă: de la finanțare și guvernanță industrială până la găsirea unor parteneri care să crească volumul și să reducă riscul. În paralel, analiza sugerează că Franța ar putea continua dezvoltarea Rafale și, pe termen mediu, să caute o cale proprie către un succesor, eventual cu parteneri din afara Europei (de exemplu state din Golf), în condițiile în care prăbușirea NGF reduce șansele unui nou aranjament european în jurul Dassault. În orice scenariu, „Team Gen 6” pornește ca o soluție de avarie după eșecul NGF, iar succesul ei depinde, în final, de alinierea politică și industrială a guvernelor europene în jurul unei capabilități aeriene „suverane”. [...]
NATO testează reacția pe Coridorul Suwalki , un punct-cheie pentru legătura cu statele baltice , printr-un exercițiu comun al Lituaniei, Poloniei și Franței, programat între 16 și 26 iunie, potrivit Adevărul . Miza operațională este verificarea cooperării și a capacității de răspuns rapid într-un sector considerat vulnerabil pe flancul estic al Alianței. Exercițiile, denumite „Gallant Boar 2026” („Mistrețul Curajos 2026”), au ca obiectiv principal testarea modului în care cele trei armate ar acționa coordonat în cazul apariției unei amenințări la adresa acestui segment de frontieră. Organizatorii indică drept priorități coordonarea operațională, schimbul de informații și reacția comună într-un scenariu de criză. Ce testează concret armatele participante În cadrul manevrelor, Polonia va evalua capabilitățile unor sisteme moderne de armament, inclusiv: obuzierele sud-coreene K9; noile vehicule de luptă ale infanteriei Borsuk, descrise ca elemente-cheie ale programului de modernizare a forțelor terestre. Lituania participă cu militari din Batalionul de Dragoni „Marele Duce al Lituaniei Butigeidis”, prezentat ca una dintre unitățile de elită ale armatei lituaniene. Participarea Franței este indicată ca semn al interesului în creștere al unor state vest-europene pentru consolidarea securității pe flancul estic al NATO, pe fondul tensiunilor persistente cu Rusia. De ce contează Coridorul Suwalki pentru planificarea NATO Coridorul Suwalki este o fâșie de teritoriu de aproximativ 100 de kilometri la granița dintre Polonia și Lituania, care separă Belarusul (aliat apropiat al Moscovei) de regiunea rusă Kaliningrad, puternic militarizată, la Marea Baltică. Potrivit experților militari citați în articol, o eventuală blocare a coridorului ar putea izola statele baltice de restul teritoriului NATO, motiv pentru care apărarea zonei are un rol central în planificarea militară a Alianței. Context regional: exerciții NATO și mișcări ale Rusiei „Gallant Boar 2026” are loc într-un moment de activitate militară intensă în regiune. La începutul lunii iunie au început exercițiile NATO BALTOPS în Marea Baltică, iar Rusia a anunțat, la rândul ei, exerciții militare în apropierea regiunii Kaliningrad. În acest cadru, exercițiul din zona Coridorului Suwalki urmărește să transmită un semnal privind capacitatea de reacție și solidaritatea NATO în fața unei posibile amenințări la adresa securității regionale. [...]
Două avioane Eurofighter au fost ridicate de la sol pentru supravegherea spațiului aerian după o nouă serie de atacuri cu drone ale Federației Ruse asupra unor obiective civile și de infrastructură din Ucraina, în apropierea frontierei fluviale cu România, în județul Tulcea, potrivit Agerpres . Ministerul Apărării Naționale (MApN) spune că nu au fost raportate pătrunderi neautorizate în spațiul aerian al României și nici impacturi cu solul. MApN precizează că aeronavele – Eurofighter Typhoon ale Forțelor Aeriene Italiene, dislocate la Baza 57 Mihail Kogălniceanu și aflate în Serviciul de Luptă Poliție Aeriană – au decolat la ora 00:10 pentru monitorizarea situației la granița cu Ucraina, după observarea evoluției unui grup de ținte aeriene la 12 km est de Vâlcove. Alertarea populației și cronologia intervenției Centrul Național Militar de Comandă (nucleu) a notificat Inspectoratul General pentru Situații de Urgență pentru instituirea măsurilor de alertare a populației din nordul județului Tulcea, iar un mesaj RO-ALERT a fost transmis la ora 00:02. Alerta aeriană a încetat la ora 01:11, conform informării MApN. Aeronavele Eurofighter Typhoon au aterizat înapoi la Baza 57 Mihail Kogălniceanu la ora 01:44. Ce înseamnă operațional pentru România și NATO Episodul arată că mecanismul de „poliție aeriană” (misiune de supraveghere și reacție rapidă pentru protejarea spațiului aerian) este activat și în contextul atacurilor din proximitatea graniței, inclusiv cu participarea aliaților. MApN mai afirmă că informează în timp real structurile aliate despre situațiile generate de aceste atacuri și menține legătura permanentă cu acestea. [...]
Submarinul nuclear USS Colorado a reintrat în flotă cu 29 de zile mai devreme , după ce a încheiat mentenanța programată la Pearl Harbor, un rezultat care contează direct în ritmul de disponibilitate operațională al Marinei SUA în Pacific, potrivit Interesting Engineering . USS Colorado (SSN 788), un submarin de atac rapid din clasa Virginia, a finalizat lucrările pe 10 iunie și a revenit în serviciu în cadrul Submarine Squadron 7 , unde va susține obiectivul de „dominare” în Pacific. Nava se afla în mentenanță la Pearl Harbor Naval Shipyard (PHNSY) și la Intermediate Maintenance Facility (IMF). De ce contează: disponibilitate mai mare, fără a „grăbi” lucrările PHNSY și IMF sunt prezentate ca un nod de reparații și mentenanță în Pacific, cu rolul de a menține submarinele de atac rapid și navele de suprafață „apte de luptă”. În acest context, finalizarea înainte de termen înseamnă, practic, o fereastră mai mare de utilizare a platformei în misiuni, fără a aștepta încheierea calendarului de șantier. Comandantul PHNSY & IMF, căpitanul Ryan McCrillis, a pus accentul pe calitatea execuției și pe eliminarea blocajelor, nu pe comprimarea artificială a lucrărilor: „Finalizarea înainte de termen nu înseamnă să te grăbești; înseamnă muncă grea și perseverență. Înseamnă să livrezi din prima lucrări de calitate și să ataci fiecare obstacol cu urgență.” Acesta a atribuit rezultatul unei munci de echipă, de la ucenici până la conducerea șantierului, echipaj, echipa de proiect și sprijin din partea flotei și a structurilor centrale. Ce poate face USS Colorado și ce știm despre configurație Submarinul cu propulsie nucleară este descris ca fiind capabil să execute o gamă largă de misiuni, între care: luptă antisubmarin; luptă împotriva navelor de suprafață; lovituri (strike warfare); sprijin pentru forțe de operațiuni speciale; informații, supraveghere și recunoaștere. USS Colorado a fost pus în serviciu la 17 martie 2018 și este al 15-lea submarin de atac rapid din clasa Virginia, respectiv al cincilea din sub-varianta Block III. Articolul menționează că Block III a inclus o reproiectare de aproximativ 20% pentru reducerea costurilor de achiziție. Din punct de vedere al arhitecturii de armament, sursa notează un prova reproiectat, care înlocuiește 12 tuburi individuale ale sistemului vertical de lansare (VLS) cu două tuburi de încărcătură Virginia (VPT) de diametru mare, fiecare capabil să lanseze șase rachete de croazieră Tomahawk. La nivel de dimensiuni și performanțe, sunt menționate: deplasament de aproximativ 7.800 de tone, lungime de 370 de picioare (aprox. 113 metri), viteză de peste 28,7 mile pe oră (aprox. 46 km/h) și adâncime maximă de operare de peste 800 de picioare (aprox. 244 metri). Propulsia este asigurată de un reactor S9G, cu peste 40.000 SHP (cai-putere la arbore). Ce urmează Odată revenit în flotă, USS Colorado este indicat ca fiind „gata să servească” în Submarine Squadron 7. Materialul nu oferă detalii despre misiuni specifice sau despre următoarea desfășurare, dar subliniază că finalizarea mentenanței înainte de termen crește disponibilitatea platformei într-un teatru – Pacificul – unde ritmul de operare și capacitatea de a menține navele în serviciu sunt esențiale. [...]
Un studiu al Armatei Chineze propune o „lanț de lovire” care ar putea amenința grupările de portavioane americane la circa 3.000 km de China , mizând pe coordonarea dintre senzori (sateliți, drone și alte platforme) și salve de rachete care „colaborează” în zbor, potrivit Interesting Engineering . Miza operațională: dacă un astfel de concept ar funcționa în practică, ar reduce spațiul de manevră al SUA în Pacific, inclusiv în jurul unor puncte precum Guam . Planul, publicat în revista chineză „Tactical Missile Technology”, descrie o abordare de tip „kill-chain” (lanț de identificare–urmărire–țintire–lovire), nu o armă nouă, și susține că grupările navale ar putea deveni vulnerabile chiar și la distanțe de peste 1.620 mile marine (aprox. 3.000 km). Ce presupune strategia: detectare, urmărire continuă, apoi „roi” de rachete Studiul descrie, pe scurt, o secvență în trei pași: Găsirea țintei printr-o combinație de mijloace: sateliți, drone, avioane radar, nave, submarine și culegere de semnale (informații din comunicații și emisii electronice). Urmărire aproape constantă , astfel încât rachetele cu rază lungă să poată primi date de țintire actualizate. Atac în masă , cu „multe rachete” (inclusiv hipersonice și pachete de lovire „pre-strike”), nu una sau două. Odată lansate, rachetele ar urma să coopereze : să-și partajeze datele despre țintă, să distingă navele reale de momeli, să-și aloce ținte diferite și să atace din unghiuri variate. Autorii susțin că o astfel de salbă coordonată ar putea suprasolicita apărarea navală americană, inclusiv distrugătoare cu sistem Aegis, rachete interceptoare, război electronic, momeli și sisteme de apărare de proximitate. De ce contează: pune sub semnul întrebării „dispersarea” ca soluție de protecție Materialul notează că SUA au încercat să reducă riscul prin poziționarea activelor mai departe de coasta Chinei și prin operațiuni mai dispersate în Pacific, inclusiv prin sprijin pe baze precum Guam. Ideea studiului este că, dacă lanțul de detectare și urmărire rămâne funcțional, dispersarea nu garantează protecția. Limitarea-cheie: este un concept, nu o demonstrație de capabilitate Chiar și în prezentarea din sursă apare o rezervă majoră: planul nu este o dovadă că Beijingul poate executa imediat o lovire la 1.620 mile marine . Dificultatea principală nu ar fi neapărat raza rachetelor, ci menținerea datelor de țintire precise pe tot lanțul , în condițiile în care o grupare de portavion se deplasează, se ascunde, bruiază, folosește momeli și ripostează. În interpretarea autorului, publicarea unor astfel de detalii ar putea avea și un rol de semnal strategic către SUA: mesajul că îndepărtarea și dispersarea navelor nu le face automat „intangibile”. [...]
Rusia își mărește din nou schema Armatei cu aproape 10.000 de posturi, într-o mișcare văzută de analiști ca „mobilizare pe tăcute” pentru a compensa pierderile de pe front și presiunea tot mai mare a dronelor ucrainene , potrivit Kyiv Post . Decretul semnat de Vladimir Putin pe 12 iunie ridică efectivele autorizate ale Forțelor Armate ale Federației Ruse la 2.399.130 de persoane, de la plafonul anterior de 2.391.770. În interiorul acestei structuri, numărul militarilor în serviciu activ crește la 1.510.000, adică un plus de peste 7.300 de soldați în „bazinul” de luptă. A doua creștere în patru luni, pe fondul uzurii din teren Este a doua extindere a schemei în doar patru luni. În martie, Kremlinul adăugase aproximativ 2.000 de persoane în cadrul militar, iar acum revine cu o majorare mai consistentă. Analiștii de securitate citați de publicație interpretează aceste ajustări succesive drept o formă de „mobilizare graduală”, menită să refacă discret efectivele, în condițiile în care pierderile din prima linie ar fi ajuns la un nivel estimat de circa 30.000 de militari pe lună. Drona, recunoscută public ca vulnerabilitate operațională Extinderea efectivelor a coincis cu evenimentele de Ziua Rusiei. Într-o abatere de la tradiție, Kremlinul a anulat concertul public anual din Piața Roșie și a mutat festivitățile în interior, într-o întâlnire cu ușile închise între Putin și militari în termen. În discuția transmisă, Putin a admis explicit impactul operațional al tehnologiei ucrainene, în special al dronelor cu rază lungă, despre care a spus că provoacă „crize zilnice” armatei ruse. „Înțelegem pe deplin problemele pe care ni le creează dronele. Comandanții dumneavoastră ne spun asta tot timpul – în fiecare zi. Îmi repetă asta în fiecare zi. Știu ce înseamnă în unele cazuri să ridici capul când aceste drone stau acolo ca muștele.” Militarii i-ar fi spus lui Putin că roiurile de drone ucrainene folosesc semnale la frecvențe între 8 și 12 gigahertzi, ceea ce ar face ca sistemele rusești standard de război electronic și detecție de la sol să „nu le mai vadă”. Ce mai indică relatarea: adaptare tehnologică și schimbare de limbaj Potrivit materialului, militarii au invocat și integrarea de către Ucraina a software-ului ghidat de inteligență artificială și a rețelei de sateliți Starlink , care ar permite ajustarea rapidă a focului de precizie în zone de frontieră precum Sumî. În oglindă, utilizarea „ilicită” a terminalelor Starlink de către Rusia ar fi fost restricționată puternic din februarie, ceea ce ar fi contribuit la creșterea pierderilor și la recucerirea de teritorii de către Ucraina. Putin a susținut că Rusia dezvoltă tehnologii alternative pentru a rămâne „cu un pas înainte”, fără să ofere însă nume, termene sau specificații. Observatorii citați au notat și un detaliu de comunicare: atât Putin, cât și militarii au renunțat repetat la eufemismul oficial „operațiune militară specială” și au folosit direct termenul „război”. [...]
