Știri
Știri din categoria Apărare
Achiziția de peste 300 de drone militare de către Cuba ridică un risc operațional nou la 145 km de Florida, într-un moment în care relațiile cu SUA se deteriorează, potrivit Daily Mail, care citează informații clasificate împărtășite cu Axios.
Informațiile indică faptul că oficiali cubanezi ar fi discutat scenarii de lovire a bazei americane de la Guantanamo Bay și a zonei Key West (Florida), aflată la circa 90 de mile (aprox. 145 km) de Havana. Un oficial american citat de Axios spune că evaluarea subliniază îngrijorarea administrației Trump legată de dezvoltarea dronelor în Cuba și de prezența consilierilor militari iranieni în țară.
„Când ne gândim la astfel de tehnologii atât de aproape și la o gamă de actori răi, de la grupuri teroriste la carteluri de droguri, la iranieni și la ruși, este îngrijorător. Este o amenințare în creștere”, a declarat un oficial american, potrivit Axios.
Conform informațiilor citate, Cuba ar fi cumpărat în ultimii trei ani drone cu „capabilități variate” din Rusia și Iran și le-ar fi ținut ascunse. În ultima lună, oficiali cubanezi ar fi contactat partea rusă pentru drone suplimentare și „conturi militare”, potrivit acelorași evaluări.
În plus, informații interceptate de SUA ar arăta că oficiali cubanezi încearcă „să învețe cum a rezistat Iranul” în fața SUA, pe fondul apropierii de tactici și experiențe atribuite Iranului și Rusiei.
Aceleași informații ar include și o nuanțare importantă: oficialii americani nu ar considera Cuba o amenințare iminentă și nici că ar planifica activ un atac asupra SUA. Discuțiile ar viza mai degrabă utilizarea dronelor „în caz că izbucnesc lupte”, pe fondul degradării relațiilor bilaterale.
Un alt element invocat de oficiali este că riscul perceput nu vine din aviație clasică, ci din tehnologia dronelor și din proximitate.
Ambasada Cubei nu a negat explicit deținerea de drone de atac, afirmând că țara are dreptul să se apere împotriva „agresiunii externe”, invocând dreptul internațional și Carta ONU. În același mesaj, partea cubaneză susține că din SUA ar fi „fabricate pretexte” și „răspândite falsuri” pentru a justifica pregătiri.
Materialul plasează aceste evoluții într-un context mai larg al tensiunilor: SUA ar urma să prezinte o inculpare împotriva fostului președinte cubanez Raúl Castro, în legătură cu doborârea din 1996 a două avioane civile operate de organizația Brothers to the Rescue, caz în care au murit patru persoane, potrivit CBS News. O astfel de inculpare ar necesita aprobarea unui grand jury, notează sursa.
În paralel, administrația Trump a amenințat cu tarife pentru orice țară care vinde sau furnizează petrol Cubei, ceea ce ar fi contribuit la penurii de energie, pe fondul reducerii livrărilor. În acest cadru, directorul CIA, John Ratcliffe, s-a întâlnit cu oficiali cubanezi și a discutat cooperare pe informații, stabilitate economică și securitate, potrivit unui oficial CIA citat în material.
Recomandate
Polonia își ajustează pregătirea de apărare pentru scenarii de escaladare în regiune , pe fondul avertismentelor primite de la aliați și al unor relatări despre posibile „provocări” rusești menite să testeze reacția NATO, potrivit HotNews . Premierul Donald Tusk a spus vineri că „lunile următoare ar putea fi cu adevărat critice” în ceea ce privește amenințarea din partea Rusiei și că Varșovia se pregătește pentru „diverse” situații, fără a detalia public planuri concrete. Declarațiile vin după informații apărute în presă, bazate pe date ale serviciilor de informații americane, conform cărora Moscova ar putea pregăti o acțiune armată în Polonia pentru a pune la încercare hotărârea Alianței Nord-Atlantice. „Nu vreau să sperii pe nimeni, dar lunile următoare ar putea fi cu adevărat critice, inclusiv din cauza naturii în schimbare a războiului.” Ce tip de risc indică relatările din presă Potrivit BBC, Tusk a reacționat la informații conform cărora Rusia ar plănui o „provocare” armată în Polonia. În același context, publicația poloneză Onet a relatat că surse apropiate președintelui Karol Nawrocki ar fi susținut că SUA au transmis Varșoviei avertismente privind un complot care ar viza un atac asupra țării. Conform unor presupuse planuri publicate și de The Telegraph, infrastructura poloneză ar putea fi țintită de rachete sau drone, iar un alt scenariu ar include trimiterea de soldați în Polonia. Miza unei astfel de acțiuni, conform relatărilor, ar fi creșterea presiunii asupra aliaților occidentali ai Ucrainei pentru a suspenda ajutorul acordat Kievului. Ce a confirmat Tusk și ce urmează la NATO Întrebat despre aceste informații, Tusk a confirmat existența avertismentelor și a spus că Polonia nu poate ignora riscurile. „Să nu ne temem; ne pregătim pentru diverse situații, dar nu le putem ignora… Suntem conștienți de amenințări, inclusiv datorită informațiilor primite de la aliații noștri.” Premierul polonez urmează să participe săptămâna viitoare, în Turcia, la un summit NATO. Secretarul general al NATO, Mark Rutte , a declarat că reuniunea va arăta că europenii răspund apelurilor președintelui american Donald Trump de a crește cheltuielile pentru apărare și că este de așteptat un angajament pentru continuarea finanțării livrărilor de armament către Ucraina. În ultimele luni, lideri de la Varșovia au ridicat public nivelul de alertă: Tusk a spus în aprilie, într-un interviu pentru Financial Times, că Rusia ar putea ataca un stat NATO în „câteva luni”, iar la final de iunie vicepremierul Radek Sikorski a declarat pentru CBS News că nu exclude o operațiune rusească de tip „steag fals” în următorii doi ani. În paralel, statele baltice și-au exprimat anterior îngrijorarea privind vulnerabilitatea lor, iar presa letonă a relatat în iunie că serviciile de informații au avertizat despre posibile provocări militare în regiune sau în Polonia. [...]
Europa riscă un gol de securitate dacă retragerea SUA se accelerează , iar miza imediată pentru NATO este să evite „breșe periculoase” până când statele europene își pot construi capabilități proprii, potrivit Adevărul . Tema va domina discuțiile liderilor alianței, în condițiile în care Washingtonul își reduce rolul militar pe continent, iar Rusia își intensifică activitățile de recunoaștere și presiune în proximitatea infrastructurii militare occidentale. Ministrul german al apărării, Boris Pistorius , spune că procesul „se întâmplă deja” și cere o „tranziție ordonată”, argumentând că inclusiv SUA ar trebui să evite o retragere dezordonată care ar lăsa vulnerabilități pe care Europa nu le poate acoperi rapid. Deși bugetele de apărare cresc, guvernele europene admit că înlocuirea unor active-cheie furnizate de americani nu se poate face pe termen scurt. Simulări de criză: viteza deciziei politice, punctul slab O simulare publică privind un atac rusesc asupra Lituaniei a testat reacția Germaniei într-un scenariu în care sprijinul american este incert. Exercițiul, realizat de publicația germană WELT împreună cu Centrul German de Wargaming de la Universitatea „Helmut Schmidt” a Forțelor Armate Germane, a indicat că, la final, Rusia își atinsese obiectivul militar imediat, în timp ce Berlinul a rămas concentrat mai ales pe gestionarea crizei, nu pe schimbarea cursului ei. Concluzia implicită: provocarea majoră ține de rapiditatea și natura deciziilor politice. „Variabila americană”: semnale de retragere și tensiuni în alianță În scenariul simulării, o administrație americană hotărâtă să evite un nou război în Europa refuză inițial să discute activarea clauzei de apărare colectivă după intrarea trupelor ruse în Lituania. În paralel, articolul notează evoluții recente: revizuirea posturii militare a SUA în Europa, intenția de a retrage anumite capabilități din modelul de forțe al NATO și încetarea desfășurării rotaționale a peste 1.000 de soldați americani în Lituania, fără o înlocuire imediată. În acest context, Alexander Gabuev (Carnegie Russia Eurasia Center), care a jucat rolul președintelui rus în simulare, spune că incertitudinea privind rolul viitor al SUA în securitatea europeană a devenit „mult mai pronunțată”. Secretarul general al NATO, Mark Rutte , a reacționat public, afirmând că alianța este „bine pregătită” să răspundă oricărui atac asupra unui stat membru. Propunerea „europenizării NATO” și critica lipsei de planificare Generalul britanic Sir Richard Shirreff, fost adjunct al Comandantului Suprem al Forțelor Aliate din Europa (DSACEUR), susține că SUA nu mai sunt un pilon de încredere pentru apărarea Europei și cere începerea unui proces de reconstrucție care să reducă dependența de sprijinul american. El propune o tranziție controlată, cu menținerea legăturilor strânse cu SUA, dar cu un plan de retragere treptată a forțelor americane, pentru a câștiga timp în dezvoltarea capabilităților europene. Shirreff indică drept „resurse esențiale” greu de înlocuit rapid: informațiile prin satelit, apărarea aeriană, logistica strategică și sistemele de comandă. În același timp, el critică diferența dintre recunoașterea problemei și acțiunea concretă, afirmând tranșant că guvernele europene „cu siguranță nu planifică nimic”, deși ar trebui, și pune sub semnul întrebării promisiunile de creștere a bugetelor până în 2035 în lipsa „cifrelor, bugetelor reale și planului concret”. Rusia și „flota fantomă”: recunoaștere cu drone și presiune maritimă Pe fundalul acestor discuții, un raport al Institutului Internațional pentru Studii Strategice (IISS) avertizează că Moscova a folosit nave din așa-numita „flotă fantomă” pentru a lansa sute de drone deasupra Marii Britanii și a Europei, într-o campanie de 18 luni care a vizat aeroporturi, baze militare și situri nucleare din 12 state NATO și Irlanda. Printre ținte sunt menționate baze din Anglia (RAF Fairford, Feltwell, Lakenheath și Mildenhall), iar raportul sugerează că ar fi putut fi utilizate drone de recunoaștere precum Orlan-10 sau Merlin-VR. Documentul descrie miza acestor zboruri: cartografierea și testarea apărării aeriene occidentale, dar și semănarea de „panică, confuzie și dezbinare” în rândul aliaților. În logica doctrinei ruse, astfel de incursiuni ar funcționa ca „recunoaștere prin luptă”, pentru identificarea vulnerabilităților înaintea unui conflict de mare intensitate. Raportul este plasat și în contextul sechestrării unor nave asociate „flotei fantomă” în Europa, urmată de amenințări din partea Moscovei, inclusiv sugestii că tancurile petroliere ar putea fi dotate cu încărcături explozive pentru a descuraja capturarea lor. [...]
Rusia își extinde recrutarea pentru apărarea antidrone a Moscovei , inclusiv prin anunțuri pe platforme civile de joburi, într-un semnal că presiunea operațională a atacurilor ucrainene împinge autoritățile să caute rapid personal, chiar și fără experiență, potrivit HotNews . Cel mai mare site de locuri de muncă din Rusia, HeadHunter , caută operatori de drone pentru „protecția spațiului aerian deasupra Moscovei”, fără condiția unei experiențe anterioare, relatează Reuters, citată de HotNews. Anunțul vizează o unitate de voluntari numită „ Forța de rezervă de luptă a armatei ”, cu misiunea de „a asigura securitatea capitalei folosind soluții tehnice moderne și sisteme de supraveghere”. Ce presupune rolul și ce cerințe sunt menționate Descrierea postului include activități precum pregătirea și operarea dronelor înainte de zbor, misiuni de recunoaștere și „realizarea zborurilor pentru colectarea de seturi de date, ziua și noaptea”. Anunțul mai susține că angajații vor lucra cu „echipamente de înaltă tehnologie concepute pentru a proteja mediul urban”. Cerințele sunt prezentate ca fiind minime: „competențe tehnice de bază” și dorința de a progresa în domeniu. Salariul oferit și contextul de securitate Salariul pornește de la 150.000 de ruble (1.950 de dolari, aprox. 8.900 lei) pe lună, sub media din Moscova, care depășește 200.000 de ruble, potrivit aceleiași surse. Reuters notează că nu a putut stabili când a fost publicat inițial anunțul, dar acesta a fost actualizat la 1 iulie. În iunie, Ucraina și-a intensificat atacurile cu drone asupra Moscovei, inclusiv două atacuri în trei zile asupra unei mari rafinării de petrol aflate în interiorul șoselei de centură a orașului (context detaliat de HotNews aici ). Kremlinul a declarat că autoritățile iau măsuri pentru consolidarea apărării împotriva acestor atacuri. Separat, în această săptămână, Rusia a lansat „cel mai sângeros atac din acest an” asupra Kievului, cu cel puțin 30 de morți și aproximativ 100 de răniți, potrivit HotNews ( detalii ). [...]
Comisia Europeană pune pe masă 5 proiecte industriale de apărare și 325 mil. euro finanțare inițială , într-un demers care poate accelera investițiile comune și comenzile pentru industria de profil din UE, dacă statele membre validează oficial lista în Consiliu , potrivit Mediafax . Inițiativa vizează proiecte la scară largă, denumite „proiecte europene de interes comun în domeniul apărării” (EDPCI), concepute pentru dezvoltarea în comun a unor sisteme militare considerate esențiale, prea mari sau prea complexe pentru a fi realizate eficient de fiecare stat pe cont propriu. Ce domenii acoperă cele 5 proiecte Proiectele industriale propuse se concentrează pe cinci priorități: drone și sisteme de contracarare a dronelor; apărarea maritimă și a fundului mării; spațiul; apărarea antiaeriană și antirachetă; consolidarea securității de-a lungul flancului estic al UE. Comisia arată că aceste proiecte vin ca răspuns la o cerere de exprimare a interesului adresată statelor membre, pentru a propune inițiative care ar putea deveni EDPCI. Banii: 325 mil. euro dintr-un program de 1,5 mld. euro În cadrul Programului privind industria europeană de apărare (EDIP), evaluat la 1,5 miliarde de euro, Comisia a alocat 325 de milioane de euro (aprox. 1,6 miliarde lei) pentru sprijinirea instituirii și desfășurării EDPCI, conform unui document publicat la 30 martie 2026. Miza operațională este crearea unui cadru de cooperare pe termen lung între state, cu efect de consolidare a industriei europene de apărare și de creștere a capacității UE de a răspunde unor provocări comune de securitate. Proiectele sunt aliniate și cu prioritățile NATO privind capabilitățile, mai notează Comisia. Participare: în medie 18 state per proiect, Ucraina în 4 din 5 În medie, 18 state membre participă la fiecare proiect, iar Ucraina este implicată în patru dintre cele cinci proiecte. Comisia anticipează că va participa la EDPCI, va oferi sprijin financiar și va susține coordonarea implementării, urmând să monitorizeze progresele față de jaloanele convenite. Ce urmează: decizia Consiliului și eligibilitatea la finanțare UE Următorul pas este discutarea în Consiliu a instituirii oficiale a EDPCI, inclusiv stabilirea obiectivelor și caracteristicilor, a țărilor participante și a investițiilor estimate care ar urma să fie generate. După adoptarea listei de către Consiliu, proiectele devin eligibile pentru finanțare UE prin EDIP, iar finanțarea inițială ar urma să deschidă calea pentru sprijin suplimentar prin viitorul Fond european pentru competitivitate. Context: EDIP, adoptat în decembrie 2025 Regulamentul EDIP a fost adoptat la 16 decembrie 2025 și urmărește consolidarea și modernizarea industriei europene de apărare, inclusiv prin tehnologii de vârf, creșterea capacității de producție și sprijinirea achizițiilor publice în comun. Instrumentul include și obiective de reziliență, prin asigurarea livrărilor constante de echipamente militare și întărirea lanțurilor de aprovizionare. [...]
Imagini recente sugerează că Rusia ar putea folosi Su-57 la apărarea aeriană internă , într-un rol mai degrabă „de poliție a cerului” împotriva dronelor și rachetelor de croazieră, decât în misiuni clasice de superioritate aeriană, potrivit unei analize publicate de TWZ . Dacă interpretarea se confirmă, ar indica presiunea tot mai mare asupra apărării antiaeriene ruse, nevoită să acopere ținte pe un teritoriu foarte întins cu mijloace terestre „întinse la maximum”. Fotografiile – a căror sursă originală nu este clară – arată un Su-57 într-un adăpost mare, cu o încărcătură externă neobișnuită: două rachete aer-aer cu rază scurtă din seria R-73/R-74 montate sub aripi și ceea ce pare a fi un pod (container) de ochire/țintire montat sub nacela motorului stâng. Postările au circulat pe rețele sociale ruse, iar bloggeri militari le-au asociat cu o configurație pentru „vânătoarea” dronelor ucrainene. De ce contează: semnal despre stresul apărării antiaeriene ruse Publicația notează că este neobișnuit ca Su-57 să poarte extern rachete aer-aer cu rază scurtă, în condițiile în care avionul are compartimente interne dedicate pentru astfel de muniții. O explicație plauzibilă este că încărcătura ar fi optimizată pentru angajamente la distanță mică, tipice interceptării dronelor de atac cu rază lungă și, tot mai mult, a rachetelor de croazieră. Contextul invocat este intensificarea loviturilor ucrainene în adâncimea teritoriului rus, inclusiv asupra infrastructurii energetice (rafării), a unor obiective de producție militară și a unor facilități militare. În acest tablou, folosirea unor avioane de vânătoare pentru apărarea punctelor-cheie devine o soluție de completare a apărării terestre, mai ales când aceasta este dispersată și suprasolicitată. Indicii operaționale: adăposturi, pod de țintire și muniție „mai ieftină” Analiza atrage atenția și asupra adăpostului în care apare avionul, asemănător celor instalate la baza Akhtubinsk (regiunea Astrahan), la peste 350 de mile de linia frontului (aprox. 563 km). Baza a fost lovită de drone ucrainene în iunie 2024, iar serviciul de informații militare al Ucrainei a susținut atunci că un Su-57 parcat în aer liber a fost grav avariat sau distrus. În acest context, apariția unui Su-57 într-un astfel de adăpost susține ideea unei preocupări crescute pentru protecția aeronavelor. În privința podului observat, TWZ notează că partea din spate diferă de cea a podului standard 101KS-N asociat Su-57. Nu este clar dacă este o versiune nouă, una optimizată pentru angajamente aer-aer sau un alt tip de echipament, deși poziționarea pe nacelă sugerează tot un rol de senzori/țintire. Pe armament, publicația subliniază că nu există dovezi că Rusia ar fi introdus efectiv rachete/arme ghidate cu laser pentru angajamente aer-aer împotriva dronelor; în lipsa acestora, rachetele din familia R-73/R-74 rămân opțiunea „cea mai ieftină” pentru doborârea unor astfel de ținte. Nu este clar, din imagini, dacă sunt R-73, R-74 sau o altă variantă; analiza notează însă că ar avea sens ca stocurile mai vechi de R-73 să fie folosite extern, inclusiv dacă nu pot fi acomodate în compartimentele interne. De ce Su-57 ar fi potrivit pentru acest rol, chiar dacă e „supradimensionat” TWZ argumentează că Su-57 este bine echipat pentru detectarea și angajarea dronelor și rachetelor de croazieră, în special prin radarul său AESA (radar cu antenă activă cu scanare electronică), care, în general, oferă avantaje la detectarea țintelor mici și la joasă altitudine. Pachetul de senzori electro-optici 101KS (inclusiv un senzor IRST – căutare și urmărire în infraroșu) ar putea fi, de asemenea, util pentru identificare și urmărire la distanță a țintelor cu semnătură radar redusă. Totuși, publicația subliniază limitările și incertitudinile: imaginile pot indica și un program de testare a armamentului, nu neapărat o misiune operațională de rutină. În plus, folosirea tunului de 30 mm împotriva dronelor lente și joase este descrisă ca dificilă și potențial periculoasă pentru un avion de vânătoare, iar muniția disponibilă este limitată (150 de cartușe). Ce urmează Concluzia analizei este că există „indicii circumstanțiale” că Su-57 ar putea fi folosit – fie în mod curent, fie în teste de luptă – pentru apărarea aeriană împotriva dronelor și rachetelor de croazieră. Dacă astfel de misiuni se confirmă, ele ar reflecta adaptarea Rusiei la o amenințare tot mai prezentă în interiorul propriului teritoriu și dificultatea de a asigura protecție doar cu sisteme terestre, într-un spațiu atât de vast și cu ținte critice numeroase. [...]
Retragerea portavionului „Charles de Gaulle” din Orientul Mijlociu semnalează o recalibrare a prezenței militare franceze , pe fondul acordului dintre Iran și Statele Unite pentru încetarea ostilităților, însă Parisul păstrează în zonă capabilități-cheie pentru securizarea navigației în strâmtoarea Ormuz , potrivit news.ro . Președintele Emmanuel Macron a anunțat că portavionul părăsește zona Orientului Mijlociu și se întoarce la baza sa din Toulon, invocând „evoluția favorabilă” reprezentată de acordul Teheran–Washington și „evoluția nevoilor”. Palatul Élysée a precizat că nava se află în prezent în Marea Mediterană. Ce rămâne în teren: deminare și escortă pentru Ormuz Deși portavionul se retrage, Franța menține desfășurate mijloace de deminare și escorta acestora, „gata să intervină alături de parteneri”, conform mesajului lui Macron. În zonă rămân, între altele, două nave de dragare a minelor, care ar putea fi mobilizate într-o acțiune internațională de siguranță a navigației în strâmtoarea Ormuz, inițiativă propusă de Franța. Macron a indicat și componența dispozitivului pregătit pentru această misiune: două nave de dragare a minelor; două fregate; un avion de patrulare maritimă. „Însoţite de două fregate şi de un avion de patrulare maritimă, aceste mijloace sunt pregătite să contribuie, alături de partenerii noştri, la reluarea deplină a navigaţiei şi la garantarea securităţii traficului în strâmtoarea Ormuz.” Context: Ormuz, petrolul și riscul de șocuri de preț Strâmtoarea Ormuz este un punct critic pentru transporturile globale de petrol. În material se arată că Iranul a blocat traficul maritim în strâmtoare ca parte a răspunsului la atacurile Statelor Unite și ale Israelului de la sfârșitul lunii februarie, ceea ce a dus la creșterea prețurilor, tensiuni și crize punctuale de aprovizionare în mai multe țări. În paralel, Macron a spus că Franța „rămâne pe deplin mobilizată” și își va adapta mijloacele în funcție de evoluția situației și de nevoile de securitate din regiune. În această săptămână, el s-a întâlnit cu sultanul Omanului, Haitham ben Tariq, iar cele două țări au convenit să desfășoare „ operațiuni comune de deminare ” în strâmtoarea Ormuz, potrivit unei declarații comune citate de sursă. Negocierile dintre Washington și Teheran, menționate în articol, ar urma să dureze 60 de zile, termen care poate fi prelungit, cu obiectivul de a pune capăt definitiv războiului din Orientul Mijlociu. [...]
