Știri
Știri din categoria Apărare
Ministerul Apărării cere penalități de 265,55 milioane lei de la Elbit Systems și menține pe masă rezilierea contractului pentru dronele Watchkeeper X, într-un dosar care poate afecta atât calendarul de dotare a Armatei, cât și execuția unui acord de aproape 1,9 miliarde lei, potrivit HotNews. Disputa a fost discutată vineri, la o întâlnire între ministrul Apărării Radu Miruță și președintele Elbit Systems, Bezhalel Machlis, la care a participat și ambasadorul Israelului la București, Lior Ben Dor.
MApN spune că a respins invocarea unui eveniment de forță majoră pentru întârzierea livrărilor și a calculat penalități de 265.552.469,42 lei. În comunicatul instituției, ministerul arată că „are în vedere toate opțiunile prevăzute de cadrul contractual, inclusiv posibilitatea rezilierii”, în funcție de capacitatea companiei de a-și îndeplini obligațiile asumate.
Acordul-cadru cu Elbit pentru șapte sisteme UAS Watchkeeper X are o valoare totală de aprox. 1,891 miliarde lei, fără TVA (circa 380 milioane euro, conform sursei). Fiecare sistem include o stație de control la sol și trei aeronave fără pilot, ceea ce înseamnă 21 de drone care ar trebui să intre în dotarea Armatei Române.
Contractul include și o componentă industrială: inițial o parte din producție urma să se facă în România, iar de la al treilea sistem „producția tuturor sistemelor electrice și mecanice aferente acestuia” ar fi trebuit realizată în țară.
MApN prezintă un istoric al derulării contractului: acordul-cadru a fost semnat în decembrie 2022, iar contractul subsecvent în iunie 2023, cu prevederea ca trei sisteme să fie livrate până la 19 iunie 2025.
Potrivit ministerului, Elbit a invocat de trei ori „forța majoră”, însă nu toate solicitările au fost acceptate:
În acest context, ministerul afirmă că vânzătorul nu poate fi exonerat de răspundere contractuală, iar penalitățile au ajuns la 265,55 milioane lei.
Elbit Systems afirmă că este hotărâtă să finalizeze programul și să continue parteneriatul pe termen lung cu România, însă, potrivit informațiilor prezentate, nu precizează clar dacă acceptă plata penalităților cerute de cumpărător. Compania pune întârzierile pe seama unor „factori cumulativi” legați de contextul de securitate din Israel și de situații de forță majoră care au afectat programe de apărare la nivel global.
Separat, la începutul lunii aprilie, ministrul Miruță a vorbit despre penalități „undeva la 60 de milioane de euro” și despre posibilitatea rezilierii, argumentând că echipamentele livrate cu ani întârziere pot să nu mai fie de actualitate din punct de vedere tehnic. Elbit a reacționat ulterior, arătând că primele drone ar putea fi livrate la finalul lunii aprilie și că sistemele se pregătesc pentru faza finală de teste de acceptare în România, „în funcție de aprobarea autorităților de reglementare române”, într-un răspuns transmis agenției Reuters. Pentru această ultimă informație, HotNews nu indică un link direct către materialul Reuters, astfel că detaliile nu pot fi verificate aici din sursa primară.
Recomandate
Ministerul Apărării ia în calcul rezilierea contractului de drone cu Elbit Systems , pe fondul întârzierilor la livrarea sistemelor Watchkeeper X și al riscului de costuri suplimentare din penalități, potrivit Stirile Pro TV . Ministrul Apărării, Radu Miruță, s-a întâlnit vineri, la sediul MApN, cu Bezhalel Machlis, președintele companiei israeliene Elbit Systems, în prezența ambasadorului Israelului în România, Lior Ben Dor. Discuțiile au vizat „măsuri concrete” pentru remedierea întârzierilor în implementarea programului de sisteme tactice de avioane fără pilot (UAS) Watchkeeper X. MApN spune că analizează „toate opțiunile” prevăzute de contract, „inclusiv posibilitatea rezilierii”, în funcție de capacitatea companiei de a-și îndeplini obligațiile asumate. Instituția a transmis și un mesaj ferm privind disciplina contractuală: „Apreciem prezența Elbit în România și eforturile depuse, dar obligațiile legale și contractuale nu pot fi opționale.” Miza contractuală: livrări întârziate și penalități de sute de milioane de lei Contractul are o valoare de 1,89 miliarde de lei (428,75 milioane de dolari) și prevede achiziționarea a șapte sisteme Watchkeeper X (șase terestre și unul naval), fiind semnat în decembrie 2022. Primul contract subsecvent, pentru trei sisteme terestre, avea termen de livrare 19 iunie 2025. În material se arată că penalitățile pentru neexecutare se ridică la aproximativ 265,5 milioane de lei, ceea ce ridică presiunea financiară și juridică asupra derulării programului. Ce invocă Elbit: forță majoră și un nou calendar de testare Elbit Systems a invocat trei evenimente de forță majoră care ar fi afectat calendarul: Operațiunea „Iron Swords” (octombrie 2023) – devansare cu 3 luni, termenul mutat la 19 septembrie 2025; Operațiunea „Rising Lion” (iunie 2025) – încă 33 de zile, termenul mutat la 22 octombrie 2025; Operațiunea „Lion’s Roar” (martie 2026) – încă în desfășurare, survenită după termenul contractual de livrare. Compania a anunțat că sistemele sunt gata pentru testele finale de acceptare în România spre sfârșitul lunii aprilie, însă „sub rezerva aprobării autorităților române”. Argumentul industrial al companiei: producție locală și locuri de muncă Într-un comunicat citat de Știrile Pro TV, Elbit Systems susține că programul ar fi o investiție strategică pe termen lung în industria de apărare și în capacitățile naționale, afirmând că sistemele sunt produse în România și includ componente structurale, sisteme electronice, integrarea completă a UAV-urilor și asamblarea stațiilor de control la sol. Elbit mai afirmă că are peste 1.000 de angajați în România și că susține „alte câteva mii” de locuri de muncă în ecosistemul industrial, operând șapte facilități locale. În privința întârzierilor, compania indică factori cumulativi legați de contextul de securitate din Israel și din regiune, precum și situații de forță majoră care ar fi afectat programe de apărare la nivel global, reiterând că își menține angajamentul de a finaliza programul și parteneriatul cu România. [...]
Rachetele balistice nord-coreene folosite de Rusia în Ucraina arată cum sancțiunile pot fi ocolite prin componente comerciale și lanțuri globale de aprovizionare vulnerabile , potrivit unei analize a Ministerului Apărării de la Kiev, citată de Adevărul . Concluzia ucrainenilor: deși tehnologic inferioare, aceste muniții rămân o amenințare prin volum și prin capacitatea de a fi produse și livrate rapid. Raportul se bazează pe examinări de laborator ale fragmentelor recuperate după atacuri din 2024 și vizează două tipuri de rachete: KN-23 și KN-24, utilizate de forțele ruse inclusiv în bombardamente asupra unor orașe mari din Ucraina. Ce au găsit ucrainenii în rachetele KN-23 și KN-24 Specialiștii ucraineni susțin că rachetele au asemănări cu modele rusești moderne, precum Iskander-M, dar sunt inferioare tehnologic. Printre diferențele menționate: combustibil mai puțin eficient; pentru a atinge distanțe similare, motoarele ar fi „considerabil mai mari”, cu aproximativ 50%; metode de fabricație descrise ca „învechite cu aproximativ o jumătate de secol”, inclusiv la nivelul lipiturilor electronice; utilizarea grafitului pentru protecția termică a focoaselor, o soluție considerată relativ ieftină, dar eficientă la temperaturi ridicate. Componenta de reglementare: componente civile și ocolirea sancțiunilor Analiza indică faptul că sistemele de control includ componente electronice comerciale de la branduri internaționale, iar explicația avansată de oficialii ucraineni este ocolirea sancțiunilor internaționale de către Phenian. Serviciile de informații militare ucrainene spun că au identificat piese fabricate în mai multe țări, inclusiv China, Japonia, SUA și state europene, ceea ce ridică problema vulnerabilității lanțurilor globale de aprovizionare în fața utilizării duale (civilă și militară) a unor componente. Precizie, fiabilitate și miza „războiului de uzură” Primele utilizări ar fi fost raportate în ianuarie 2024, când Rusia ar fi lansat rachete asupra orașului Harkov . Autoritățile ucrainene au afirmat atunci că munițiile sunt imprecise și nesigure, unele explodând în aer înainte de a-și atinge ținta. Kievul a anunțat ulterior și interceptarea unor rachete KN-24 lansate asupra capitalei. În 2025, Ucraina a acuzat Coreea de Nord că a livrat Rusiei cel puțin 148 de rachete balistice. În lectura raportului ucrainean, chiar dacă sunt mai slabe tehnologic, rachetele pot conta într-un conflict de uzură prin număr și prin ritmul de producție și livrare. Context: cooperarea Moscova–Phenian se adâncește Potrivit aceleiași surse, relațiile dintre Rusia și Coreea de Nord s-au consolidat de la începutul războiului, Moscova primind nu doar armament, ci și sprijin militar direct, inclusiv trupe. SUA și Coreea de Sud avertizează că Phenianul ar putea obține, în schimb, experiență în condiții reale de luptă, atât în plan tactic, cât și în dezvoltarea armamentului. [...]
Decolarea a două Typhoon pentru un avion neidentificat arată presiunea operațională permanentă pe apărarea aeriană britanică , într-un context în care Londra suspectează tot mai des activitate militară rusă în proximitatea spațiului său aerian, potrivit Focus . Marți, Royal Air Force (RAF) a ridicat de la sol două avioane de vânătoare Typhoon din nordul Scoției, după ce un aparat neidentificat se îndrepta spre spațiul aerian al Marii Britanii. Misiunea a fost de observare și, dacă ar fi fost necesar, de oprire a aeronavei, însă – potrivit unui purtător de cuvânt al RAF – interceptarea nu a mai fost necesară, deoarece aparatul a rămas în afara spațiului aerian britanic. Ce se știe despre avionul suspect și de ce contează Identitatea aeronavei nu a fost confirmată oficial. Totuși, publicația notează că, potrivit relatărilor din Telegraph și de pe portalul itv.com, ar fi putut fi vorba despre un bombardier rusesc cu rază lungă de acțiune. Această informație rămâne neconfirmată, iar episodul este prezentat ca posibilă continuare a unei serii de „provocări” atribuite Rusiei în apropierea Regatului Unit. Din perspectivă operațională, incidentul indică faptul că RAF trebuie să mențină capacitatea de reacție rapidă (alertă de poliție aeriană) pentru ținte neidentificate, chiar și atunci când acestea nu intră efectiv în spațiul aerian național. Astfel de decolări au costuri și consumă resurse (ore de zbor, personal, mentenanță), fără ca sursa să ofere însă date despre impactul financiar. Context: episoade invocate în proximitatea Marii Britanii Focus enumeră mai multe incidente anterioare care, în lectura publicației, susțin suspiciunea unei presiuni rusești constante: în 2020, două aeronave rusești Tupolev Tu-142 au fost interceptate înainte de a ajunge în spațiul aerian britanic; în 2026, armata britanică ar fi monitorizat trei submarine rusești în apele britanice; tot în 2026, Kremlinul ar fi trimis o fregată în Canalul Mânecii pentru a escorta o navă din așa-numita „flotă din umbră” (termen folosit pentru nave asociate exporturilor rusești ocolind restricții). Publicația leagă acest context și de poziționarea politică a Londrei: Keir Starmer este menționat ca premier al Marii Britanii și ca unul dintre cei mai activi susținători ai Ucrainei. Ce urmează În lipsa unei confirmări oficiale privind tipul și originea aeronavei, cazul rămâne, deocamdată, la nivel de suspiciune. Dacă vor apărea clarificări din partea autorităților britanice, acestea pot influența modul în care incidentul este încadrat: fie ca o alertă de rutină, fie ca un nou episod într-o dinamică de testare a reacției apărării aeriene. [...]
Preluarea „ Christophani Ridge ” cu minute înainte de intrarea în vigoare a încetării focului indică intenția Israelului de a păstra un avantaj operațional în sudul Libanului , potrivit The Jerusalem Post , care citează un comunicat al Forțelor de Apărare ale Israelului (IDF) transmis vineri. IDF susține că, joi noaptea, soldați dintr-o unitate de elită au fost parașutați și au capturat „Christophani Ridge”, descrisă drept o poziție-cheie în sudul Libanului, cu puțin timp înainte ca armistițiul să intre în vigoare. Scopul operațiunii, conform aceleiași declarații, a fost menținerea unei prezențe operaționale în zonă înainte de oprirea luptelor. Ce spune IDF despre comandă și mandatul post-armistițiu Armata israeliană afirmă că operațiunea a fost aprobată de șeful Statului Major General al IDF și a fost condusă de comandantul Forțelor Aeriene Israeliene și de comandantul Comandamentului de Nord. În același comunicat, IDF spune că rămâne „în stare de alertă ridicată” și că va continua să „înlăture amenințări” în sudul Libanului, în zona dintre granița cu Israelul și „linia desemnată”, în conformitate cu înțelegerea privind încetarea focului. Incident separat în sudul Fâșiei Gaza Publicația mai notează că, într-un incident ulterior raportat vineri, soldați israelieni staționați în sudul Fâșiei Gaza au ucis o persoană pe care o descriu drept „terorist”, după ce aceasta ar fi trecut „linia galbenă” și ar fi reprezentat o amenințare imediată pentru forțe. IDF afirmă că militarii implicați erau din Batalionul Negev și că nu au fost raportate victime în rândul trupelor israeliene. [...]
Marina SUA oprește modernizarea submarinului USS Boise după ce costurile au explodat , într-o decizie care mută resursele către programe considerate prioritare, precum noile submarine din clasele Virginia și Columbia, potrivit Focus . USS Boise, un submarin nuclear din clasa Los Angeles , a fost introdus în serviciu în 1992, dar nu a mai ieșit în larg din 2015. Conform portalului francez de securitate Zone Militaire, nava ar fi trebuit să intre într-un doc uscat pentru o revizie majoră, însă lucrările au fost amânate repetat, iar în 2017 submarinul și-a pierdut certificarea completă de operare și capacitatea de a se scufunda. Costuri: 800 milioane dolari cheltuite, încă 1,9 miliarde dolari necesare Submarinul a fost remorcat abia în 2020 la Newport (Virginia), iar în 2024 a început oficial revizia estimată inițial la 1,2 miliarde dolari (aprox. 5,5 miliarde lei), relatează publicația de specialitate Navy Times. Între timp, degradarea continuă a navei a împins costurile în sus. Șeful forțelor submarine din Marina SUA, amiralul Daryl Caudle, a explicat – citat de Navy Times – că decizia de a „inactiva” USS Boise a fost luată după o analiză „riguroasă, bazată pe date”, pentru a concentra personalul calificat din șantiere pe „cele mai înalte priorități”: submarine noi din clasa Virginia și pregătirea noii clase Columbia. Secretarul Marinei SUA, John Phelan, a fost și mai explicit într-un interviu la Fox News, citat de aceeași publicație: USS Boise ar fi „înghițit” deja circa 800 milioane dolari (aprox. 3,7 miliarde lei), iar pentru readucerea completă la standard ar mai fi necesare încă 1,9 miliarde dolari (aprox. 8,7 miliarde lei). Potrivit lui Phelan, modernizarea este realizată în proporție de doar 22%. „USS Boise stă din 2015 în doc. Revizia ne-a costat aproape 800 milioane dolari și este finalizată doar în proporție de 22%. Nota de plată este, pur și simplu, imposibilă.” Zone Militaire adaugă că suma totală ar echivala cu aproximativ 65% din costul unui submarin nou din clasa Virginia, dar ar acoperi doar circa 20% din durata de viață rămasă a unui submarin vechi. De ce contează: bani și capacitate industrială redirecționate către submarine noi Decizia indică o constrângere dublă: pe de o parte, costurile de mentenanță pentru platforme vechi pot deveni nejustificabile; pe de altă parte, Marina SUA încearcă să elibereze capacitate în șantiere și forță de muncă specializată pentru programe noi, într-un moment în care submarinele sunt o componentă centrală a planificării navale. În acest context, președintele Donald Trump ar fi cerut pentru bugetul apărării pe 2027, potrivit Navy Times, 65 miliarde dolari (aprox. 299 miliarde lei) pentru construcții navale, inclusiv două submarine din clasa Virginia și unul din clasa Columbia. Administrația ar solicita, per total, 34 de nave noi, dintre care 18 nave de luptă. [...]
Anul 2030 este văzut ca un prag pentru securitatea Europei , iar fereastra de timp până atunci ar trebui folosită pentru accelerarea pregătirilor militare și industriale, avertizează generalul belgian Frederik Vansina , șeful Statului Major al Forțelor Armate din Belgia, într-o analiză preluată de Adevărul . Miza, în lectura sa, nu este doar finalul războiului din Ucraina, ci riscul ca Rusia să rămână după conflict cu o forță capabilă să pună presiune pe continent. Vansina susține că Vladimir Putin „nu va reuși să câștige războiul din Ucraina”, indiferent de evoluțiile relației cu SUA, dar avertizează că acest rezultat nu este garantat fără „un efort major al Europei”. În același timp, el atrage atenția ca ofensiva americano-israeliană împotriva Iranului să nu deturneze atenția de la Ucraina, pe care o consideră în continuare principala amenințare la adresa securității europene. De ce 2030 contează: fereastra de pregătire și riscul post-război Potrivit generalului, conflictul din Ucraina pare blocat într-un impas, însă Rusia menține între 650.000 și 700.000 de militari experimentați, sprijiniți de o „economie de război” capabilă să producă zilnic armament. În această logică, chiar dacă nu anticipează un atac iminent asupra Europei Occidentale, pericolul ar fi unul „de perspectivă”: după încheierea războiului, Moscova ar putea rămâne cu o capacitate militară considerabilă. „Nu vorbim încă despre un pericol imediat pentru Bruxelles, dar nu trebuie să ne amăgim.” Vansina mai indică și semnale agresive de la Kremlin, inclusiv ambiția exprimată de Putin pentru o armată de până la 1,5 milioane de oameni, precum și episoade care alimentează tensiuni regionale, între care referiri la proiecte separatiste în statele baltice. Implicația pentru NATO și Europa: autonomia strategică rămâne departe Mesajul central al oficialului belgian este că Europa trebuie să ajungă până în 2030 „suficient de puternică” pentru a descuraja Rusia chiar și într-un scenariu cu sprijin american redus. „Până în 2030 trebuie să fim suficient de puternici încât să îi putem spune lui Putin că nu poate câștiga un război împotriva Europei, nici măcar fără sprijinul americanilor.” În evaluarea sa, Europa este încă departe de „autonomia strategică” (capacitatea de a-și asigura apărarea cu resurse proprii). Deși bugetele de apărare cresc, pragul de 2% din PIB „nu mai este suficient”, iar industria de apărare avansează, dar prea lent. Vansina plasează un posibil orizont pentru un nivel „real” de autonomie strategică abia spre 2035, cu condiția continuării investițiilor. Ce rol are Ucraina și unde persistă incertitudinile Un element esențial rămâne sprijinul pentru Ucraina, pe care Vansina îl descrie drept motivul pentru care Europa „are acest timp”, datorită „sacrificiului ucrainenilor”. În paralel, persistă incertitudini privind prezența militară americană în Europa: trupele nu au fost retrase, iar avioanele F-35 sunt în continuare desfășurate în baze strategice, însă aliații europeni nu au un calendar clar pentru eventuale reduceri. Pe acest fond, în Europa se discută tot mai des despre construirea unei structuri de securitate care să funcționeze și în absența sprijinului american, în contextul declarațiilor critice ale lui Donald Trump la adresa NATO. Concluzia generalului: Europa mai are câțiva ani pentru a recupera întârzierile; după aceea, echilibrul de forțe ar putea deveni semnificativ mai fragil. [...]
