Știri
Știri din categoria Apărare
Ucraina testează final un laser anti-dronă care ar putea reduce costurile apărării aeriene, într-un context în care interceptarea dronelor ieftine cu rachete scumpe a devenit o problemă operațională și bugetară, potrivit Interesting Engineering.
Sistemul, numit Tryzub (denumit colocvial „Trident”), este dezvoltat de compania ucraineană Celebra Tech și ar urma să intre în faza de implementare pe câmpul de luptă după finalizarea testelor. Obiectivul declarat este să ofere forțelor ucrainene o opțiune „ieftină și rapid de desfășurat” împotriva dronelor rusești FPV (first-person-view) și a dronelor de recunoaștere, inclusiv a celor de tip Shahed.
Publicația pune accent pe dezechilibrul economic dintre costul interceptoarelor clasice și cel al dronelor. Ca repere, sunt menționate prețuri de ordinul milioanelor de dolari pentru rachete interceptoare precum Patriot PAC-3 (3–4 milioane dolari, aprox. 13,8–18,4 milioane lei) și de sute de mii de dolari pentru IRIS-T (circa 430.000 dolari, aprox. 2,0 milioane lei), respectiv 1–1,5 milioane dolari (aprox. 4,6–6,9 milioane lei) pentru interceptorul NASAMS/AIM-120.
În paralel, dronele de tip Shahed sunt indicate la 20.000–50.000 dolari (aprox. 92.000–230.000 lei) bucata, ceea ce face ca schimbul „rachetă scumpă versus dronă ieftină” să fie greu de susținut pe termen lung. În acest cadru, un sistem cu energie dirijată (directed-energy weapon) – adică o armă care lovește ținta cu energie concentrată, precum un laser – ar putea completa apărarea aeriană existentă cu o capacitate mai ieftină pe distanțe scurte.
Tryzub este descris ca un sistem montat pe remorcă, cu capabilități diferite în funcție de tipul țintei și distanță. În forma prezentată de sursă, performanțele raportate sunt:
Celebra Tech a mai indicat că sistemul a fost testat pe ținte de dimensiuni între 17,8 cm și 33 cm și că laserul s-a dovedit eficient împotriva electronicii, opticii și unor elemente structurale (de exemplu suprafețe ale aripilor).
Sistemul ar include țintire optică, conectare la radar și urmărire automată, cu ghidaj asistat de inteligență artificială, pentru a identifica, urmări și angaja rapid ținte la distanță. În material este menționat și un episod anterior: imagini din aprilie 2025 ar fi arătat tragere asupra unei ținte staționare la sol, iar urmărirea se făcea atunci manual, cu joystick; între timp, ar fi fost introdusă componenta de AI.
Colonelul ucrainean Vadym Sukharevskyi a afirmat anterior că sistemul ar fi avut testare operațională la începutul lui 2025, însă nu există informații publice concrete despre aceste teste, notează publicația.
Deși Tryzub se apropie de implementare, rămân nepublicate detalii tehnice esențiale, inclusiv puterea laserului, soluția de răcire și capacitatea bateriei. Sursa subliniază și o limitare practică: eficiența laserelor scade în condiții precum ceață, ploaie, fum sau praf, factori frecvenți în mediul de luptă.
În acest stadiu, concluzia operațională este că Tryzub ar putea deveni o piesă de „apărare de proximitate” pentru obiective precum noduri logistice, zone populate sau centrale electrice, dar impactul real va depinde de performanța în condiții reale și de ritmul în care sistemul trece din testare în utilizare efectivă.
Recomandate
Ucraina își mută tot mai mult capacitatea de luptă către drone și sisteme fără pilot, pe fondul unei crize de efective care face infanteria clasică aproape nefuncțională , potrivit Focus . Din perspectiva operațională, tehnologia nu mai este doar un „multiplicator de forță”, ci ajunge să înlocuiască direct prezența umană pe segmente întregi de front. Schimbarea este descrisă de fostul ofițer britanic de infanterie Ben Obese-Jecty într-o analiză din Telegraph: frontul este saturat de senzori și aparate de zbor, iar mișcarea în teren deschis devine dificilă fără a fi detectată și atacată. În consecință, manevrele în grup, standard timp de decenii, sunt înlocuite de echipe mici sau chiar de militari izolați, iar „soldatul pe jos” nu mai poate rezista fără sprijin tehnic. Un operator poate face munca unui pluton În unități ucrainene, un singur operator poate controla simultan mai multe drone mici, comutând între ele de pe o tabletă pentru recunoaștere și lovire de ținte, relatează Military Times. Este o schimbare de structură: sarcini care cereau anterior o grupă întreagă sunt comprimate într-un post de operare și câteva platforme ieftine, consumabile. Presiunea pe resursa umană rămâne, însă, determinantă. Potrivit aceleiași surse, multe brigăzi ucrainene ar opera la 50–60% din efectivele planificate, iar unele unități de pe linia frontului ar coborî la circa 30%. În anumite sectoare, „maximum 12 luptători” ar ține între 5 și 10 kilometri de front. În acest context, un pilot polonez de drone din Brigada 28, citat de Military Times, rezumă brutal tranziția: „Infanteria este moartă.” Un alt militar, responsabil de evacuare medicală și sprijin, descrie reorganizarea unității: „Batalionul nostru este un batalion de sisteme fără pilot. Asta înseamnă: nu avem infanterie.” Indicatorii invocați: dronele preiau majoritatea loviturilor Military Times, citând surse ucrainene, indică o creștere accelerată a ponderii sistemelor fără pilot în lovituri și distrugeri: în 2024, 69% dintre atacurile asupra trupelor ruse ar fi fost realizate cu sisteme fără pilot; 75% dintre loviturile asupra vehiculelor și echipamentelor ar fi fost, de asemenea, atribuite acestor sisteme; până la finalul lui 2025, dronele ar fi fost responsabile pentru peste 80% din toate țintele distruse; 819.737 „lovituri” ar fi fost documentate video în acel an. Focus notează, în paralel, că atacurile cu drone ale Rusiei continuă să producă pagube mari în Ucraina și în 2026, semn că avantajul tehnologic este contestat permanent, nu „câștigat” definitiv. Reacția SUA: dronele schimbă doctrina, dar nu elimină complet pilotul Efectul de demonstrație al războiului este urmărit și de armata americană. La competiția „ Best Drone Warfighter Competition ” din februarie 2026 (Huntsville, Alabama), general-maiorul Clair A. Gill , șeful U.S. Army Aviation Center of Excellence, a spus pentru Military Times: „Aplicarea tehnologiei dronelor este limitată doar de creativitatea ta.” Gill vorbește despre un „schimb complet” în ultimii 5–10 ani: sistemele mici și ieftine s-au răspândit atât de mult încât aviația devine „un utilizator dintre mulți”, într-un spațiu aerian în care „toată lumea” va opera aparate într-o formă sau alta. Totuși, el trasează o limită: pentru anumite misiuni, aparatele cu pilot rămân necesare. În formularea sa: „La final ai nevoie de aeronave cu pilot pentru a duce o grupă de asalt la o țintă.” Ce contează operațional Mesajul central al materialului este că Ucraina nu doar „folosește drone”, ci își adaptează modul de luptă la o realitate în care efectivele sunt insuficiente, iar câmpul de luptă este supravegheat aproape continuu. În această ecuație, dronele și sistemele robotizate devin un substitut de prezență, iar întrebarea se mută spre cât de mult poate fi automatizată „lanțul de lovire” (identificare–decizie–angajare), fără a scoate omul din decizia finală — un punct pe care Obese-Jecty îl consideră critic, potrivit Telegraph. [...]
Fostul secretar general al NATO Anders Fogh Rasmussen cere o „coaliție de voință” europeană cu criterii stricte, inclusiv pragul de 5% din PIB pentru apărare , pe fondul îndoielilor legate de garanțiile de securitate ale SUA și al riscului de „dezintegrare” a alianței, potrivit Digi24 , care citează un interviu acordat publicației POLITICO. Rasmussen susține că semnalele venite dinspre președintele american Donald Trump au alimentat incertitudinea privind angajamentul față de Articolul 5 (clauza de apărare colectivă), iar concluzia pentru europeni ar fi nevoia de a-și construi capacitatea de apărare „pe propriile forțe”. În acest context, el propune formalizarea unei alianțe europene capabile să organizeze apărarea continentului independent. Un nou „club” de apărare, cu reguli de acces și excludere Fostul șef al NATO propune o structură separată, descrisă ca o „coaliție de voință” oficializată, argumentând că nici Uniunea Europeană, nici NATO „nu sunt în prezent potrivite” pentru consolidarea unui pilon european în interiorul alianței. În viziunea sa, Europa ar avea nevoie de planuri noi, capacități militare noi și de accelerarea producției de arme și muniție. Condițiile de participare ar urma să fie restrictive, inclusiv: eligibilitate pentru statele NATO care ating obiectivul de 5% din PIB pentru cheltuieli de apărare; angajament la o garanție de securitate „similară Articolului 5”; reguli care să împiedice blocarea operațiunilor militare de către state individuale; un mecanism de excludere pentru membrii care nu respectă condițiile. NATO rămâne „piatra de temelie”, dar europenii ar trebui să acopere apărarea convențională Deși avertizează asupra „dezintegrării” NATO, Rasmussen afirmă că alianța ar continua să joace un rol central, iar „garanția supremă” ar rămâne umbrela nucleară americană. În schimb, apărarea convențională ar trebui, în opinia sa, să fie asigurată de europeni. În același timp, el cere integrarea Ucrainei în viitorul cadru european de securitate, ca membru cu drepturi depline al noii alianțe propuse, invocând ritmul rapid în care Ucraina dezvoltă arme și muniție și rolul ei de „bastion” împotriva Rusiei. Sprijin politic: discuții în curs, fără angajamente ferme Rasmussen spune că a discutat ideea la Berlin cu lideri politici, dar că nu a obținut încă un sprijin ferm. El ar saluta ca inițiativa să fie preluată de cancelarul german Friedrich Merz, împreună cu președintele francez Emmanuel Macron, premierul britanic Keir Starmer și premierul italian Giorgia Meloni. În interviul citat, Rasmussen descrie schimbarea de poziție drept „foarte dureroasă”, având în vedere istoricul său pro-transatlantic, și afirmă că Europa trebuie să-și reducă dependența de „oamenii puternici” ai lumii, menționându-i pe Trump, Vladimir Putin și Xi Jinping. Totodată, el spune că modelul în care europenii s-au bazat pe energie ieftină din Rusia, bunuri ieftine din China și „securitate ieftină” din SUA „nu mai funcționează”. [...]
Fostul secretar general al NATO Anders Fogh Rasmussen cere o „coaliție a celor dispuși” în Europa, cu criterii stricte de participare și o garanție de securitate de tip Articolul 5, pe fondul îndoielilor privind angajamentul SUA , potrivit Antena 3 . Mesajul are un impact direct de reglementare și guvernanță: ar muta centrul de greutate al deciziilor militare către un grup restrâns de state, cu reguli care să limiteze blocajele interne. Rasmussen spune că „asistăm acum la dezintegrarea NATO” și leagă această evoluție de incertitudinile create de Donald Trump în jurul Articolului 5 (clauza de apărare colectivă). În opinia sa, europenii „trebuie să ne menținem pe propriile picioare” și să fie capabili să apere continentul fără a depinde de Washington pentru apărarea convențională. Ce ar însemna noul bloc: reguli mai dure și mai puține veto-uri Propunerea vizează formalizarea unei „coaliții a celor dispuși”, descrisă ca un grup de țări europene „pregătite și capabile” să organizeze apărarea continentului independent. Rasmussen susține că, în forma actuală, nici Uniunea Europeană, nici NATO „nu sunt potrivite” pentru consolidarea unui pilon european, motiv pentru care ar fi nevoie de „noi planuri de apărare și noi capacități militare”. Un element central este schimbarea de arhitectură decizională: el cere mecanisme care să împiedice statele individuale să poată bloca operațiunile militare și, în plus, un mecanism de excludere a membrilor care nu respectă condițiile. Criteriile de intrare: prag de 5% și garanții similare Articolului 5 Rasmussen afirmă că participarea ar trebui limitată la state care îndeplinesc criterii stricte, inclusiv: atingerea obiectivului de cinci procente din cheltuielile pentru apărare; angajarea la o garanție de securitate „similară Articolului 5”; reguli care să prevină blocarea operațiunilor militare de către un singur stat; un mecanism de excludere pentru cei care nu mai respectă condițiile. În paralel, el cere intensificarea producției de arme și muniții, ca parte a consolidării capacităților europene. NATO rămâne „piatra de temelie”, dar Europa ar trebui să-și asigure apărarea convențională Deși avertizează asupra „dezintegrării” alianței, Rasmussen spune că NATO va continua să joace un rol central și numește „umbrela nucleară americană” drept „garanția supremă de securitate”. Diferența, în viziunea sa, este că apărarea convențională ar trebui să poată fi asigurată de europeni. Totodată, el cere integrarea Ucrainei într-un viitor cadru european de securitate, ca membru cu drepturi depline al noii alianțe propuse, invocând ritmul în care Ucraina dezvoltă arme și muniții și rolul de „bastion împotriva Rusiei”. Rasmussen, aflat la Berlin pentru discuții cu lideri politici, spune că a discutat ideea, dar că nu are încă un sprijin ferm. El ar „saluta” ca inițiativa să fie preluată de cancelarul german Friedrich Merz împreună cu Emmanuel Macron, Keir Starmer și Giorgia Meloni. [...]
Extinderea forțelor ruse la granițele NATO ridică presiunea pe bugetele de apărare și pe securitatea companiilor , pe fondul intensificării atacurilor cibernetice și al riscului de escaladare, potrivit Digi24 , care citează un interviu al generalului-maior german Wolf-Jürgen Stahl pentru agenția Ukrinform. Wolf-Jürgen Stahl, președintele Academiei Federale pentru Politica de Securitate (BAKS) din Germania, afirmă că Vladimir Putin „își extinde forțele armate, le restructurează și construiește noi baze și cazărmi de-a lungul granițelor NATO”, ceea ce ar crea „capacități pentru un atac militar”. Generalul spune că, „în anumite circumstanțe”, Rusia ar putea avea și voința de a folosi aceste capacități. În același timp, Stahl susține că o descurajare credibilă ar putea preveni o agresiune deschisă împotriva NATO, prin creșterea costurilor percepute de Moscova în cazul unui atac. Componenta „hibridă”: risc operațional pentru instituții și companii Generalul descrie acțiunile Rusiei împotriva Germaniei drept „ război hibrid ”, care ar include „3S: spionaj, sabotaj și subversiune”, cu o „nouă dimensiune” mai ales în zona cibernetică și informațională. În această categorie intră, potrivit lui Stahl, atacuri cibernetice asupra instituțiilor statului și asupra companiilor, inclusiv din industria de apărare — un element care mută o parte din presiune din zona strict militară în cea de continuitate operațională și securitate IT pentru organizații. Limitarea-cheie: atribuirea atacurilor rămâne dificilă Stahl subliniază că atribuirea responsabilității pentru astfel de atacuri este dificilă, deși spune că există „dovezi considerabile” care indică Rusia, în special în spațiul cibernetic și informațional. Publicația nu detaliază natura acestor dovezi sau cazuri concrete, în materialul citat. [...]
Europarlamentari din mai multe grupuri politice cer accelerarea unei uniuni europene a apărării, cu achiziții comune care ar putea economisi până la 100 de miliarde de euro pe an , pe fondul temerilor că dependența exclusivă de SUA pentru securitatea continentului devine un risc strategic, potrivit The Economist . Inițiativa vine sub forma unei alianțe interpartizane în Parlamentul European , care solicită „înființarea rapidă” a unei uniuni de apărare europeană. În declarația grupului, eurodeputații avertizează că „a te baza exclusiv pe Statele Unite pentru a proteja Europa este un joc de noroc periculos”. Miza: bani și capacitate de reacție, nu doar o dezbatere politică Dincolo de mesajul politic, accentul cade pe consecințe operaționale și economice: europarlamentarii cer structuri care să permită statelor europene să acționeze „chiar și fără NATO” în situații de urgență. Printre elementele menționate se numără: structuri de comandă „adecvate”; o forță de reacție rapidă. În plan financiar, grupul susține că achizițiile comune de echipamente de apărare ar putea genera economii „până la o sută de miliarde de euro anual” (aprox. 500 de miliarde de lei), prin reducerea fragmentării și a suprapunerilor între programele naționale. Blocajul identificat: interesul național pe termen scurt Potrivit declarației citate, guvernele UE spun că vor să își consolideze capacitățile militare, însă „le lipsește o hotărâre reală”, iar interesele naționale pe termen scurt continuă să blocheze progrese în achizițiile de apărare. Mesajul sugerează că problema nu este doar nivelul cheltuielilor, ci și modul în care sunt cheltuiți banii: fără coordonare, costurile rămân ridicate, iar interoperabilitatea (capacitatea armatelor de a lucra împreună) avansează lent. Subiect sensibil amânat: descurajarea nucleară Declarația nu include descurajarea nucleară, însă europarlamentarul german Lukas Sieper spune că grupul va aborda ulterior tema. El afirmă că armele nucleare ar trebui abolite la nivel mondial, dar că, atât timp cât există „națiuni puternice cu intenții răuvoitoare” care le dețin, „este mai bine să le avem noi înșine”, iar în acest caz „mai bine UE decât un singur stat membru”. Contextul politic al apelului este Ziua Europei, care marchează Declarația Schuman din 9 mai 1950, considerată punct de plecare al integrării europene. [...]
Marea Britanie își prepoziționează distrugătorul HMS Dragon pentru o posibilă misiune de securizare a strâmtorii Ormuz , un coridor esențial pentru transportul global de petrol și gaze, potrivit Digi24 . Mișcarea are miză operațională directă: nava ar urma să poată intra rapid într-o coaliție multinațională, dacă și când misiunea va fi lansată. Ministerul Apărării de la Londra a transmis că „pre-poziționarea” HMS Dragon face parte dintr-o planificare menită să asigure că Regatul Unit este pregătit, într-o coaliție condusă în comun de Regatul Unit și Franța, să securizeze strâmtoarea „atunci când condițiile o vor permite”. Informația este atribuită de Digi24 agenției Agerpres, care citează AFP și dpa. De ce contează: Ormuz, rută critică pentru energie Strâmtoarea Ormuz este descrisă în material drept o rută vitală pentru transportul global de petrol și gaz. În acest context, pregătirea unei misiuni dedicate protejării navigației indică o preocupare pentru continuitatea fluxurilor energetice și pentru reducerea riscurilor la adresa transportului maritim într-o zonă sensibilă. Ce se schimbă pentru HMS Dragon și care e contextul imediat Pentru a fi disponibilă rapid, nava este mutată din Mediterana Orientală, unde apăra bazele militare britanice din Cipru. Un purtător de cuvânt al Ministerului Apărării britanic a precizat că această repoziționare ar permite distrugătorului să contribuie la misiunea de apărare a strâmtorii Ormuz imediat după lansarea ei. În regiune este în vigoare o încetare a focului, însă situația rămâne volatilă: materialul menționează că vineri forțele americane au atacat două petroliere iraniene care ar fi încercat să spargă blocada impusă de președintele SUA, Donald Trump. Ce urmează Misiunea este prezentată ca una „propusă” de premierul britanic Keir Starmer și președintele francez Emmanuel Macron și ar urma să implice o coaliție de țări interesate să asigure libertatea navigației în strâmtoarea Ormuz. Momentul lansării nu este precizat; Londra condiționează explicit activarea de „condițiile” din teren. [...]
