Știri
Știri din categoria Apărare
Pentagonul pune încă 6,1 miliarde de dolari (aprox. 28,1 miliarde lei) pe masa programului B-21 pentru a grăbi testarea și intrarea în producție, într-o mișcare care urmărește să păstreze capacitatea SUA de lovire la distanță în spații aeriene tot mai contestate, potrivit Interesting Engineering. Accelerarea vine și pe fondul progreselor Chinei la propriul bombardier invizibil radar H-20, menționează publicația.
Finanțarea suplimentară nu înseamnă lansarea unui program nou, ci intenția Pentagonului de a scurta calendarul: mai multă testare mai repede și trecerea mai rapidă către producție, cu obiectivul de a avea aeronava „în inventar” cât mai curând. Suma a fost anunțată în cadrul cererii de buget pentru anul fiscal 2027, publicată la 21 aprilie 2026.
B-21 „Raider”, proiectat de Northrop Grumman, este gândit să pătrundă adânc în teritoriul advers și să lovească ținte critice fără a fi detectat, în teorie. Aeronava este o piesă centrală în programul USAF de bombardier strategic cu rază lungă (LRS-B) și ar urma să înlocuiască bombardierele îmbătrânite B-1B „Lancer” și B-2 „Spirit”, completând flota B-52J „Stratofortress”, fără a o înlocui direct.
Contextul operațional invocat este unul în care rețelele dense de radar, rachetele sol-aer cu rază lungă, războiul electronic și capabilitățile de tip A2/AD (anti-acces/negare zonă) pot decide rezultatul unei campanii. În astfel de condiții, operațiunile recente ale SUA (exemplul menționat: Iran) s-au bazat puternic pe rachete de croazieră, avioane stealth și muniții cu bătaie mare lansate din afara spațiului aerian inamic.
Publicația notează însă limitele acestui model: rachetele sunt scumpe și oferă flexibilitate redusă pe parcursul misiunii. Alternativa urmărită este ca bombardiere dedicate să poată penetra spațiul aerian, să rămână în zonă („loiter”) și să lovească la cerere — rol pentru care este proiectat B-21.
Dincolo de rolul de lovire, articolul susține că B-21 ar integra tehnologii care îl fac și o platformă de ISR (intelligence, surveillance, reconnaissance — informații, supraveghere și recunoaștere). În această logică, B-21 ar funcționa ca un „nod” într-o rețea care poate coordona drone, sateliți și rachete, fiind descris mai degrabă ca un centru aerian de comandă și lovire, nu doar ca un bombardier.
Interesting Engineering avertizează că grăbirea intrării în producție poate deveni o „economie falsă” dacă Pentagonul merge pe un model de testare și producție concomitentă. Avantajul ar fi livrarea mai rapidă a unui număr mai mare de aeronave, dar cu riscul ca defecte nedescoperite la timp să genereze probleme majore ulterior și costuri mai mari pe termen lung — publicația indică drept exemplu experiența programului F-35 „Lightning II”.
În privința Chinei, articolul menționează că H-20 ar putea îndeplini o misiune similară, dar, „din câte se știe”, nu este încă operațional; dacă ar deveni funcțional, ar putea oferi Beijingului o capacitate reală de lovire globală, cu potențial de a amenința baze americane din Pacific și grupări de portavioane, iar posibil chiar teritoriul continental al SUA.
Recomandate
Planul Pentagonului de a adăuga 44.500 de militari ar împinge bugetul apărării spre 1,5 trilioane de dolari (aprox. 6.900 miliarde lei), însă dimensiunea reală a creșterii depinde de votul Congresului, potrivit Focus . Miza este una bugetară și operațională: finanțarea suplimentară nu acoperă doar personalul, ci și achiziții de armament, cercetare și investiții în baze și cazare pentru militarii tineri. Ce cere Pentagonul pentru anul fiscal 2027 În planurile de buget pentru anul fiscal 2027, Departamentul Apărării vrea o creștere a efectivelor cu 44.500 de soldați și rezerviști, condiționată de aprobarea Congresului. Informația este atribuită de publicație portalului militar „ task and purpose ”, care citează documente oficiale. Bugetul solicitat este de circa 1,5 trilioane de dolari (aprox. 6.900 miliarde lei). Conform articolului, banii ar urma să finanțeze: achiziții de arme noi; proiecte de cercetare; investiții în baze și în spații de cazare pentru militarii tineri. De ce apare acum fereastra pentru extindere: recrutarea a accelerat Motivul invocat pentru extindere este evoluția neobișnuit de bună a recrutării. În documente oficiale citate în articol se arată că recrutarea în anul fiscal 2025 a atins cel mai ridicat nivel din ultimii peste 15 ani, iar forțele armate vor să capitalizeze această tendință pentru a atrage persoane „motivate și înalt calificate”. Contextul recent rămâne însă tensionat: armata SUA a pierdut „zeci de mii” de militari între 2021 și 2023, iar în 2023 forțele aeriene, marina și armata nu și-au atins țintele de recrutare, potrivit „task and purpose”. Ca răspuns, Pentagonul a introdus cursuri de pregătire și strategii noi de promovare inspirate din mediul privat. Cum se împart posturile și unde apar compensări Pe lângă creșterea totală, articolul detaliază ajustări pe componente: Forțele Aeriene și Space Force : +11.700 posturi; +1.100 în Garda Națională, dar -100 posturi de rezervă. Marina : +1.400 militari activi și +1.100 rezerviști, dar -1.000 alte posturi de rezervă. Tot „task and purpose” este citat cu un exemplu de instrument de recrutare: Forțele Aeriene au introdus prime de înrolare de până la 40.000 de dolari (aprox. 184.000 lei) și susțin că astfel și-au atins ținta de recrutare cu cinci luni mai devreme decât era așteptat, plus „mii” de candidați în plus. De ce nu e sigură creșterea: Congresul poate tăia din „ținta finală” Chiar dacă Pentagonul cere o „end strength” (efectiv-țintă) mai mare, Congresul decide dimensiunea finală, iar parlamentarii pot ajusta cifrele în funcție de situația de securitate, buget și evaluarea șanselor de recrutare. Articolul amintește că, la bugetul apărării pe 2024, comisia de profil din Senat a recomandat aprobarea unui număr mai mic de militari activi decât ceruse inițial Pentagonul, invocând ideea că problemele de recrutare se rezolvă pe mai mulți ani și că ar trebui urmărit „calitatea înaintea cantității”. [...]
România redistribuie capabilități militare către zonele cu risc mai mare , după incidentele în care drone cu explozibil au ajuns și s-au prăbușit pe teritoriul național, inclusiv în municipiul Galați și în județul Tulcea, potrivit G4Media . Măsura are un impact operațional direct: Armata mută echipamentele disponibile în funcție de evaluarea riscurilor, pe fondul limitărilor de detecție la altitudini joase. Ministrul Apărării, Radu Miruță , a declarat la Digi24 că redistribuirea vizează „zonele considerate mai expuse”, în contextul incidentelor din noaptea de vineri spre sâmbătă, când drone cu explozibil au ajuns pe teritoriul României, cele mai grave cazuri fiind la Galați și în Tulcea, ambele detonate în weekend. De ce se mută echipamentele: limitări la detecția dronelor care zboară jos Oficialul a explicat că o problemă majoră ține de limitările sistemelor radar atunci când dronele zboară la altitudini foarte mici. El a dat exemplul dronei de la Galați, despre care a spus că ar fi zburat la 50 de metri, situație în care ar fi necesare soluții radar locale. „Dacă se zboară la 50 de metri, cum a fost drona de la Galați, acolo trebuie să existe o soluție radar locală, ca atunci când îți dai internet hotspot de pe telefonul mobil. Armata Română are și soluții pentru astfel de situații, însă sunt limitate. Sunt puține și le direcționăm acolo unde este apreciat că riscul este mai mare.” „Numărul nu este infinit”: redistribuire în funcție de risc Miruță a spus că autoritățile mută echipamentele din zone cu risc foarte mic către zone unde riscul este mai ridicat, subliniind constrângerea de resurse. „Mutăm capabilități din zone unde riscul este foarte mic în zone unde riscul este un pic mai mare. Numărul acestor capabilități nu este infinit, avem niște piese pe care le mutăm pentru a acoperi diverse scenarii.” Cum ajung dronele pe teritoriul României, potrivit ministrului Ministrul a afirmat că, „în majoritatea cazurilor”, nu ar fi vorba despre atacuri directe asupra României, ci despre drone afectate în zona de conflict. „Ceea ce vedem că se întâmplă în astfel de situații, de cele mai multe ori, sunt drone care sunt împușcate de apărarea antiaeriană din Ucraina. Se trage în ele, li se modifică structura aerodinamică sau își pierd coordonarea GPS pentru că sunt bruiate și continuă să zboare pe o traiectorie necontrolată, fie până își consumă combustibilul, fie până se lovesc de ceva și cad.” În același timp, Miruță a susținut că România nu este în război și că nu există informații care să indice un atac intenționat. „România nu este o țară aflată în conflict. Nu avem niciun fel de informație care să ne facă să credem că există un interes din partea Federației Ruse să atace România.” Adaptare continuă și dezvoltare internă Ministrul a atras atenția asupra ritmului rapid de evoluție a tehnologiei dronelor în războiul din Ucraina, inclusiv asupra apariției unor încărcături capabile să atace ținte la distanță. El a mai spus că unele probleme identificate în urmă cu câteva luni au început să fie rezolvate, dar apar constant provocări noi. În paralel, Ministerul Apărării încearcă să dezvolte soluții proprii, inclusiv un software dedicat pentru operarea dronelor, pe care ministrul îl descrie ca fiind dependent de datele și deciziile interne ale Armatei Române. [...]
Departamentul de Război al SUA finanțează cu 1 miliard de dolari (aprox. 4,6 miliarde lei) extinderea producției de rachete printr-o investiție strategică în divizia Missile Solutions (MSL) a L3Harris , structurată ca instrument convertibil ce poate deveni acțiuni la o viitoare listare, potrivit Interesting Engineering . Miza operațională este creșterea rapidă a capacității industriale pentru programe considerate prioritare, într-un context de cerere ridicată și presiuni pe lanțurile de aprovizionare din industria de apărare. Banii vor fi folosiți pentru extinderea și modernizarea facilităților, accelerarea cercetării și dezvoltării și creșterea capacității de producție pentru tehnologii critice de securitate națională, conform companiei. Cum este structurată investiția și ce primește statul american L3Harris spune că finanțarea Departamentului de Război este realizată sub forma unei „securități preferențiale convertibile” (un instrument financiar care poate fi transformat ulterior în acțiuni), la nivelul businessului MSL. Conversia ar urma să aibă loc la un IPO (listare inițială) al MSL. Pe lângă acest instrument, Departamentul de Război va primi și anumite „warrants” (drepturi de a cumpăra acțiuni la un preț stabilit) pentru achiziția de acțiuni ordinare în MSL. L3Harris a reiterat că intenționează să urmărească un IPO al MSL în a doua jumătate a lui 2026, „în funcție de condițiile de piață”. Compania precizează că va rămâne acționar majoritar în noul business MSL, cu o participație de peste 80%, și că va continua să consolideze rezultatele financiare ale MSL în situațiile sale financiare. Unde se duc banii: capacitate industrială și motoare cu combustibil solid Fondurile, împreună cu eventualele încasări viitoare din IPO și alte surse de capital, sunt destinate unei serii de proiecte de extindere și modernizare, inclusiv la facilități de producție pentru motoare de rachetă cu combustibil solid din: Camden, Arkansas; Huntsville, Alabama; Orange, Virginia; și alte locații menționate de companie. L3Harris afirmă, totodată, că investește „miliarde” pentru a transforma și crește operațiunile de producție ale MSL, în sprijinul unor priorități ale Departamentului de Război precum PAC-3, THAAD , Tomahawk și Standard Missile. Context: MSL, o divizie nouă, pregătită pentru listare MSL a fost creată la începutul lui 2026, prin reunirea capabilităților de rachete din cadrul L3Harris, inclusiv operațiunile fostei Aerojet Rocketdyne, potrivit unei informări citate de publicație. Din perspectiva pieței, tranzacția indică o implicare mai directă a guvernului american în finanțarea capacității industriale de apărare, cu scopul de a asigura livrări stabile pentru sisteme avansate și de a reduce vulnerabilitățile din lanțul de aprovizionare, în condițiile creșterii cererii. [...]
Ministerul Apărării mută, de săptămâna viitoare, capabilități antiaeriene spre zona Galați , după incidentele în care drone rusești au pătruns pe teritoriul României, potrivit News . Ministrul Apărării, Radu Miruță, spune că unele capabilități de înzestrare pentru apărarea antiaeriană de la sol au fost incluse în SAFE (instrument european de finanțare), iar dacă ar fi fost deja în stocurile Armatei „foarte probabil” situația de la Galați ar fi fost interceptată. Ce se schimbă operațional: redistribuirea mijloacelor existente Miruță a anunțat că, în urma evenimentelor din acest weekend, Ministerul Apărării va muta „niște capabilități noi” în zona vizată. El a precizat că numărul acestor capabilități „nu este infinit” și că Armata operează cu resurse care pot fi relocate pentru a acoperi scenarii diferite. Contextul invocat: evoluția dronelor și limitele apărării Ministrul a susținut, într-o intervenție la Digi24, că tehnologia dronelor se îmbunătățește și că unele modele au „altă amprentă tehnică” și pot avea inclusiv încărcături care să atace ținte aflate la distanță, precum un elicopter. El a adăugat însă că nu acesta ar fi cazul dronelor descoperite acum. În explicația sa, o parte dintre incidente ar putea apărea atunci când dronele sunt lovite de apărarea antiaeriană ucraineană, își modifică traiectoria (inclusiv din cauza bruiajului GPS) și ajung să zboare necontrolat până rămân fără combustibil sau se prăbușesc. Cum e evaluat riscul pentru Galați și alte zone Întrebat dacă zona devine una de risc, Miruță a spus că depinde de scenariu și că discuția nu se limitează la Galați, ci poate viza „multe alte zone din România”. Totodată, a afirmat că România „nu este o țară aflată în conflict” și că nu există informații care să indice un interes al Federației Ruse de a ataca România. De ce contează Mesajul central al ministrului este că răspunsul imediat se bazează pe repoziționarea de capabilități existente , în timp ce o parte din soluțiile de întărire a apărării antiaeriene sunt încă în faza de finanțare/achiziție prin SAFE, ceea ce lasă un interval în care acoperirea se ajustează prin mutări interne, nu prin intrări rapide de echipamente noi în stoc. [...]
Apariția unui videoclip care pare să surprindă lansarea unei bombe nucleare de către un Su-7 sovietic readuce în discuție cât de rară și riscantă a fost testarea „cap-coadă” a armelor nucleare tactice livrate de avioane de vânătoare-bombardament , un tip de capabilitate care a rămas relevant în doctrina rusă până azi, potrivit TWZ . Materialul video, semnalat pe platforma X de analistul de aviație Sam Wise (Janes), ar indica un test sovietic în care o bombă nucleară tactică a fost lansată în cădere liberă de un Su-7 „Fitter”, într-o secvență prezentată ca „end-to-end” (de la încărcare până la detonare). Calitatea imaginilor este slabă, iar publicația notează că filmarea pare editată sau include secvențe simulate, ceea ce limitează certitudinea asupra a ceea ce se vede efectiv. De ce contează: testele cu bombe nucleare lansate din avioane tactice au fost excepția, nu regula Din peste 2.000 de teste nucleare realizate după 1945, doar o mică parte au implicat bombe lansate din aeronave de orice fel, aproximativ 200–250 potrivit evidențelor compilate de Organizația Tratatului de Interzicere Totală a Testelor Nucleare (CTBTO) , arată analiza. Chiar și în acest subset, majoritatea au fost efectuate cu bombardiere (platforme mari, multi-motor, cu echipaje multiple), nu cu avioane tactice. Motivul ține de raportul risc–beneficiu: testele aeropurtate adaugă variabile (altitudine, viteză, traiectorie) care complică măsurătorile; cresc riscurile operaționale (pierdere de aeronavă, contaminare, scenarii de incident); Tratatul de Interzicere Parțială a Testelor din 1963 a împins testarea în subteran, reducând drastic astfel de exerciții în atmosferă. Ce arată cazul sovietic din 1962: profil de atac și detalii tehnice TWZ leagă filmarea de un test datat 27 august 1962, când lt.-col. A. I. Șein ar fi decolat într-un Su-7B cu o bombă nucleară reală 244N montată pe punctul central sub fuselaj, către poligonul Semipalatinsk („The Polygon”), în stepa sovietică, pe teritoriul actual al Kazahstanului (regiunea Abai). Livrarea ar fi folosit o manevră de tip „over-the-shoulder toss” (aruncare „peste umăr”), specifică epocii: avionul urcă accentuat înainte de lansare pentru a „arunca” bomba pe traiectorie, apoi execută o manevră de întoarcere/evitare pentru a se îndepărta de efectele exploziei. Potrivit relatării citate, un calculator de bombardament era necesar pentru calculul punctului de lansare; pe Su-7 ar fi fost echipamentul PBK-1, echivalent conceptual cu sistemul american LABS (Low Altitude Bombing System). Conform informațiilor prezentate, bomba ar fi detonat la o altitudine de aproximativ 800 de picioare (aprox. 244 metri), la coordonatele 50,4°N și 77,8°E, cu o putere de 11 kilotone. Limitarea-cheie: filmarea ar putea surprinde și o „bombă de imitație”, nu neapărat una nucleară reală Publicația subliniază explicit o incertitudine importantă: există posibilitatea ca în video să apară nu o 244N, ci o IAB-500, o „bombă de imitație” care reproduce forma, dimensiunile, masa și caracteristicile de zbor ale dispozitivului nuclear. Aceasta ar fi fost umplută cu un amestec de produse petroliere lichide și fosfor alb, generând o minge de foc și apoi un nor cu aspect de ciupercă. Totuși, TWZ notează că locația și narațiunea originală din filmare indică testul din 1962 de la Semipalatinsk, iar prezența aparentă a unui pod de cameră sub aripă (pentru a înregistra detonarea) ar susține mai degrabă ipoteza unui test nuclear decât a unui simplu antrenament. Context operațional: de la Su-7 la rolul actual al armelor nucleare tactice aeropurtate Su-7 a fost unul dintre primele avioane de atac supersonice sovietice, iar misiunea de lovire nucleară urma să devină una dintre atribuțiile sale majore. Bomba 244N este descrisă ca prima bombă nucleară tactică sovietică produsă în masă, proiectată special pentru transport pe avioane supersonice. Analiza menționează că arma a intrat în serviciu în mai multe variante, inclusiv cu puteri diferite, până la un maxim de 30 kilotone, și că astfel de bombe au fost desfășurate în apropierea liniei de contact potențiale cu NATO (Germania de Est, Ungaria, Polonia). În paralel, sunt invocate observații ale serviciilor occidentale privind antrenamente de tip LABS la baze sovietice din Germania de Est începând cu 1967, inclusiv rapoarte ale U.S. Military Liaison Mission despre zboruri de antrenament ale Su-7. În final, TWZ plasează episodul în continuitatea rolului armelor nucleare tactice aeropurtate în strategia Rusiei, menționând că astfel de capabilități rămân relevante și că există în continuare mijloace de instruire pentru livrarea acestui tip de muniție, inclusiv prin utilizarea IAB-500 pentru antrenament. [...]
România își accelerează capacitatea de apărare contra dronelor prin testarea, împreună cu NATO, a unui sistem bazat pe inteligență artificială care ar urma să devină operațional „în câteva zile”, potrivit Antena 3 . Testele au avut loc la poligonul Capu Midia , pe litoralul Mării Negre, într-un context în care drone rusești au pătruns repetat în spațiul aerian românesc. Sistemul testat este produs de compania americană Project Eagle , fondată de Eric Schmidt, fost director general al Google. Ministrul Apărării, Radu Miruță, a spus că soluția ar urma să fie pusă în funcțiune pe teritoriul României în următoarele zile. Ce s-a testat și de ce contează operațional Exercițiul a durat două săptămâni și a fost organizat de Ministerul Apărării împreună cu NATO. În poligon au fost evaluate componente dezvoltate de companii private, inclusiv: drone interceptoare; radare și senzori; echipamente de bruiaj (care perturbă comunicațiile și navigația dronelor). Capu Midia este la aproximativ 80 de kilometri de linia frontului din Ucraina, iar presiunea pentru întărirea rapidă a apărării aeriene a crescut după incidente repetate la granița estică a NATO, pe fondul atacurilor Rusiei asupra porturilor ucrainene de pe Dunăre. Cel mai recent episod care a generat reacție publică, potrivit materialului, a fost la Galați, în această săptămână. Cum funcționează Merops și ce îl diferențiază Sistemul se numește Merops și este descris ca fiind deja folosit în Ucraina și în Polonia. Include o bază de comandă la sol, rampe de lansare și drone interceptoare numite Surveyor, care pot opera autonom folosind inteligență artificială și radar, potrivit surselor NATO citate în material. Mecanismul, așa cum este prezentat, detectează drona țintă și trimite un interceptor care o urmărește și o neutralizează fără comandă umană permanentă. Diferența față de apărarea antiaeriană clasică este că aceasta a fost proiectată în principal pentru rachete și aeronave, nu pentru drone mici și relativ ieftine, devenite frecvente în războiul modern. Rezultatul testului și pașii următori Radu Miruță a caracterizat testul drept „parțial reușit”, după ce un interceptor ar fi virat prea brusc și a ratat ținta. Totuși, ministrul a indicat că a fost impresionat de imaginea termică, precizia radarului și modul în care sistemul a angajat țintele. „Merops reduce numărul de scenarii pe care nu le putem gestiona.” Miruță a mai spus că sistemul ar putea contracara amenințările cu drone de-a lungul Dunării. Într-o postare pe Facebook, ministrul a precizat că producătorii de drone și sisteme contra-dronă au fost invitați „să arate concret” capabilitățile în poligon, într-un exercițiu MApN–NATO, și a criticat soluțiile rămase la nivel de prezentări. Companiile ale căror soluții au atins standardele necesare vor fi invitate la minister pentru colaborare începând de săptămâna viitoare, potrivit declarațiilor sale. Context: ce are România în dotare acum Materialul amintește că România dispune de avioane F-16, sisteme Patriot, lansatoare HIMARS, rachete sol-aer cu rază scurtă Chiron și tunuri antiaeriene Gepard. Este menționat și un plan comun româno-ucrainean de a produce drone în cadrul mecanismului european de rearmare SAFE. [...]
