SUA accelerează programul B-21 Raider pentru a contracara avansul Chinei în domeniul aviației militare - Bombardierul stealth va putea lovi ținte fortificate la distanțe mari

Pentagonul pune încă 6,1 miliarde de dolari (aprox. 28,1 miliarde lei) pe masa programului B-21 pentru a grăbi testarea și intrarea în producție , într-o mișcare care urmărește să păstreze capacitatea SUA de lovire la distanță în spații aeriene tot mai contestate, potrivit Interesting Engineering . Accelerarea vine și pe fondul progreselor Chinei la propriul bombardier invizibil radar H-20, menționează publicația. Finanțarea suplimentară nu înseamnă lansarea unui program nou, ci intenția Pentagonului de a scurta calendarul: mai multă testare mai repede și trecerea mai rapidă către producție, cu obiectivul de a avea aeronava „în inventar” cât mai curând. Suma a fost anunțată în cadrul cererii de buget pentru anul fiscal 2027, publicată la 21 aprilie 2026. De ce contează: trecerea de la „lovituri din afara spațiului aerian” la penetrare și „loiter” B-21 „Raider ”, proiectat de Northrop Grumman , este gândit să pătrundă adânc în teritoriul advers și să lovească ținte critice fără a fi detectat, în teorie. Aeronava este o piesă centrală în programul USAF de bombardier strategic cu rază lungă (LRS-B) și ar urma să înlocuiască bombardierele îmbătrânite B-1B „Lancer” și B-2 „Spirit”, completând flota B-52J „Stratofortress”, fără a o înlocui direct. Contextul operațional invocat este unul în care rețelele dense de radar, rachetele sol-aer cu rază lungă, războiul electronic și capabilitățile de tip A2/AD (anti-acces/negare zonă) pot decide rezultatul unei campanii. În astfel de condiții, operațiunile recente ale SUA (exemplul menționat: Iran) s-au bazat puternic pe rachete de croazieră, avioane stealth și muniții cu bătaie mare lansate din afara spațiului aerian inamic. Publicația notează însă limitele acestui model: rachetele sunt scumpe și oferă flexibilitate redusă pe parcursul misiunii. Alternativa urmărită este ca bombardiere dedicate să poată penetra spațiul aerian, să rămână în zonă („loiter”) și să lovească la cerere — rol pentru care este proiectat B-21. Rol extins: bombardier și platformă de ISR Dincolo de rolul de lovire, articolul susține că B-21 ar integra tehnologii care îl fac și o platformă de ISR (intelligence, surveillance, reconnaissance — informații, supraveghere și recunoaștere). În această logică, B-21 ar funcționa ca un „nod” într-o rețea care poate coordona drone, sateliți și rachete, fiind descris mai degrabă ca un centru aerian de comandă și lovire, nu doar ca un bombardier. Riscul accelerării: testare și producție în paralel Interesting Engineering avertizează că grăbirea intrării în producție poate deveni o „economie falsă” dacă Pentagonul merge pe un model de testare și producție concomitentă. Avantajul ar fi livrarea mai rapidă a unui număr mai mare de aeronave, dar cu riscul ca defecte nedescoperite la timp să genereze probleme majore ulterior și costuri mai mari pe termen lung — publicația indică drept exemplu experiența programului F-35 „Lightning II”. În privința Chinei, articolul menționează că H-20 ar putea îndeplini o misiune similară, dar, „din câte se știe”, nu este încă operațional; dacă ar deveni funcțional, ar putea oferi Beijingului o capacitate reală de lovire globală, cu potențial de a amenința baze americane din Pacific și grupări de portavioane, iar posibil chiar teritoriul continental al SUA. [...]