Știri
Știri din categoria Apărare
Northrop Grumman spune că poate livra la timp viitorul avion de vânătoare naval F/A-XX, într-un moment în care Marina SUA presează pentru o atribuire rapidă a contractului, iar discuția despre „capacitatea industriei” de a duce simultan două programe de generația a șasea rămâne un punct sensibil, potrivit Twz.
Miza este una operațională și industrială: șeful operațiunilor navale americane (CNO), amiralul Daryl Caudle, a spus că obiectivul este ca atribuirea contractului F/A-XX să aibă loc până în august și a avertizat că unul dintre contractanții aflați în cursă „chiar nu poate livra” în intervalul de timp de care Marina are nevoie. Caudle a făcut declarația ca răspuns la o întrebare adresată de publicație, într-o discuție organizată în marja expoziției Sea-Air-Space 2026 a Navy League.
În acest context, directoarea generală a Northrop Grumman, Kathy Warden, a declarat într-un apel cu investitorii că se așteaptă ca Departamentul Marinei să facă selecția în trimestrul al treilea și că firma este „încrezătoare” că își poate livra soluția. Warden nu a confirmat și nici nu a negat explicit că observația amiralului Caudle ar fi vizat Northrop.
Warden a susținut că Northrop și furnizorii săi sunt pregătiți să asigure forța de muncă și infrastructura necesare pentru a executa programul și a invocat istoricul companiei pe bombardierul B-21 Raider ca dovadă că poate livra „un avion complex” la timp. În material se arată că oficiali ai Forțelor Aeriene și membri ai Congresului descriu frecvent B-21 drept un program-model, menținut în grafic și în buget, iar Northrop a ajuns anterior la un acord cu Forțele Aeriene pentru accelerarea producției B-21.
Pe partea financiară, Warden a spus că, dacă Northrop ar câștiga F/A-XX, compania s-ar aștepta la un impact pozitiv asupra vânzărilor și profitului față de estimările curente și că programul ar deveni o prioritate de vârf.
Articolul reamintește că Pentagonul a încercat anul trecut să pună pe pauză ambițiile Marinei pentru un viitor avion de vânătoare, argumentând că baza industrială din SUA nu are suficientă capacitate pentru a susține simultan două programe de avioane de luptă de generația a șasea.
Între timp, Boeing a câștigat în martie 2025 contractul pentru avionul de generația a șasea al Forțelor Aeriene, numit acum F-47. Boeing este singura altă companie despre care se știe că mai concurează pentru F/A-XX, iar anul trecut s-a relatat că Lockheed Martin a fost eliminată din competiție.
Congresul a intervenit ulterior și a alocat aproximativ 1,69 miliarde de dolari (aprox. 7,8 miliarde lei) pentru a menține F/A-XX în mișcare în anul fiscal 2026.
Deși există sprijin public din partea conducerii Marinei și a Congresului, publicația notează că persistă întrebări despre viitorul programului. Marina ar urma să ceară „puțin peste” 140 milioane de dolari (aprox. 650 milioane lei) pentru F/A-XX în anul fiscal 2027, o sumă redusă raportat la amploarea programului. În paralel, Forțele Aeriene solicită 5 miliarde de dolari (aprox. 23 miliarde lei) fonduri suplimentare pentru F-47, după ce pentru efortul de generația a șasea al USAF au fost deja alocate miliarde.
În zilele următoare, detaliile propunerilor bugetare anuale ale Pentagonului și ale serviciilor militare ar putea oferi indicii despre cât de ferm rămâne angajamentul financiar pentru F/A-XX și cât de realist este obiectivul de atribuire până în august. Pentru industrie, câștigarea contractului rămâne un premiu major pentru compania selectată.
Recomandate
Europa trebuie să-și asume mai mult din povara propriei apărări și a schimbului de informații , pe fondul unei politici americane descrise drept „imprevizibilă” și al creșterii amenințărilor, potrivit G4Media , care citează declarațiile șefului serviciului olandez de informații militare (MIVD), Peter Reesink , făcute odată cu publicarea raportului anual pe 2025. Mesajul MIVD are o miză de reglementare și de politică publică pentru statele europene: dacă Europa trebuie „să se descurce singură”, atunci presiunea se mută spre decizii interne privind bugete, priorități și cooperare între servicii, nu doar spre dependența de garanțiile tradiționale ale alianțelor occidentale. De ce cere MIVD o schimbare de abordare Reesink argumentează că „sistemul internațional” bazat pe reguli și instituții care au funcționat ca „gardieni” ai acordurilor este „sub presiune”, iar într-un context în care „regulile se estompează” și „puterea devine mai decisivă”, amenințările cresc. În acest cadru, șeful MIVD spune că Europa trebuie să-și asume „din ce în ce mai mult” responsabilitatea pentru propria securitate. Declarațiile sunt făcute în contextul publicării raportului anual al MIVD pentru 2025 și sunt atribuite de G4Media agenției Agerpres . Ce riscuri punctează raportul: Ucraina și atacurile cibernetice Potrivit raportului, cea mai mare amenințare la adresa securității Țărilor de Jos rămâne războiul din Ucraina, descris drept cel mai mare conflict din Europa de după Al Doilea Război Mondial. Reesink menționează și cooperarea militară dintre Rusia, Coreea de Nord, China și Iran. Separat, MIVD avertizează asupra riscurilor tot mai mari legate de atacurile cibernetice din partea Chinei și spune că se așteaptă ca intensitatea acestora să crească în acest an. Raportul mai notează că repercusiunile altor conflicte – inclusiv disputa SUA–Venezuela și tensiunile din Orientul Mijlociu – pot constitui amenințări pentru Țările de Jos și interesele sale. Relația cu SUA și impulsul pentru cooperare europeană Raportul apare pe fondul tensiunilor crescânde dintre NATO și președintele american Donald Trump, care, potrivit materialului, a amenințat că va părăsi alianța din cauza reticenței acesteia de a se alătura războiului declanșat de ofensiva americano-israeliană împotriva Iranului. Reesink spune că Țările de Jos mențin o relație strânsă cu SUA, dar, în același timp, afirmă că agențiile europene de informații încearcă tot mai mult să-și consolideze cooperarea și să se bazeze mai puțin pe ceea ce MIVD numește politica „imprevizibilă” a Washingtonului. „Europa trebuie să se descurce singură. Acest lucru este valabil atât pentru sectorul apărării, cât şi pentru comunitatea serviciilor de informaţii.” [...]
Testele reușite ale dronei semiautonome Fury mută accentul spre operațiuni cu echipe mici și fără infrastructură grea , un model care poate schimba practic modul în care Forțele Aeriene ale SUA își proiectează misiunile și logistica pentru aviația de luptă, potrivit HotNews . Unitatea de Operațiuni Experimentale (EOU) a Forțelor Aeriene americane a testat drona YFQ-44A Fury, dezvoltată de Anduril Industries , cu obiectivul explicit ca aparatul să poată fi operat de o echipă restrânsă, fără „infrastructură grea” în jur. Drona face parte din programul Collaborative Combat Aircraft (CCA), iar testele au fost relatate de DefenseNews.com . Testele au avut loc la baza Edwards din California și au vizat capacitatea de lansare, recuperare și reînarmare în condiții semi-autonome. Un element operațional important: Anduril a eliminat nevoia unui pilot la sol cu joystick pe durata misiunii. Operatorii au încărcat de la început planurile și parametrii de misiune pe un laptop, iar drona a executat singură rularea pe pistă, decolarea, operațiunile cerute și revenirea la bază. Publicația citată notează și că echipa de mentenanță a reușit să pregătească aparatul între zboruri în doar câteva ore, după o instruire minimă. „Aripă loială” pentru F-35 și F-22: ce rol ar urma să aibă Fury Fury este proiectată ca „aripă loială” (loyal wingman) pentru avioane de vânătoare cu pilot, precum F-35 sau F-22, adică o dronă care zboară alături de acestea și le extinde capabilitățile. În material sunt menționate, între rolurile posibile: culegere de informații și depistare de ținte; transport de muniții suplimentare; executarea de atacuri la indicația piloților. Drona execută planuri de misiune independent și își gestionează controlul zborului și reglarea motorului, iar la final revine la bază și aterizează la comandă. Software și flexibilitate de misiune Fury folosește un sistem software numit Lattice, descris ca un instrument care îi permite să „perceapă” mediul și să integreze rapid informații dintr-o rețea de senzori (ai aeronavei, ai altor avioane sau de la sol). În articol se arată că drona poate lua decizii tactice, coordona acțiuni cu alte aeronave, identifica amenințări și prioritiza ținte, iar arhitectura deschisă ar permite schimbarea rapidă a tipului de misiune (de la aer-aer la război electronic sau culegere de informații). Date tehnice și calendar: producție vizată din 2026, flotă dorită de cel puțin 1.000 HotNews prezintă Fury ca un aparat cu design apropiat de un avion de vânătoare, dar mai mic (aprox. jumătate din dimensiunile unui F-16). Printre specificațiile menționate: plafon de zbor: aprox. 15.000 m; viteză: subsonică, până la Mach 0,95; suprasarcini: până la 9G; motor: turbofan Williams FJ44-4M (17,8 kN); greutate maximă la decolare: 2.270 kg; autonomie: peste 15 ore; armament: poate transporta rachete aer-aer AIM-120 AMRAAM pe două puncte externe. Primul zbor a avut loc la 31 octombrie 2025, iar compania a indicat ca țintă începerea producției de serie în 2026. În aprilie 2024, Forțele Aeriene SUA au anunțat că Anduril Industries și General Automatics au fost selectate pentru a proiecta și construi primul lot de drone de escortă pentru avioane de generația a cincea (F-22, F-35) și pentru viitorul avion de generația a șasea F-47. Nu este precizat câte drone YFQ-44A au fost comandate, însă Pentagonul a menționat că își dorește o flotă de cel puțin 1.000 de astfel de aparate, iar o decizie a Forțelor Aeriene este așteptată „în cursul acestui an”, potrivit articolului. [...]
Epuizarea accelerată a stocurilor de rachete în războiul cu Iranul creează un risc pe termen scurt ca SUA să nu mai aibă muniții-cheie suficiente pentru un nou conflict major , mai ales în scenariul unei confruntări cu un adversar „aproape egal” precum China, potrivit unei analize citate de CNN și unor persoane familiarizate cu evaluări interne recente ale Pentagonului. În ultimele șapte săptămâni de război, armata americană a consumat cel puțin 45% din stocul de Precision Strike Missiles, cel puțin jumătate din inventarul de rachete THAAD (destinate interceptării rachetelor balistice) și aproape 50% din stocul de interceptori Patriot, arată o analiză a Center for Strategic and International Studies (CSIS). Potrivit surselor citate, aceste estimări sunt aliniate cu date clasificate ale Pentagonului privind stocurile. Reaprovizionarea durează ani, chiar și cu producție extinsă Deși Pentagonul a semnat la începutul anului o serie de contracte pentru a crește producția de rachete, termenele de livrare pentru înlocuirea acestor sisteme sunt de trei până la cinci ani, chiar și cu capacitate sporită, potrivit experților CSIS și surselor. Pentru alte tipuri de muniții, intervalul de refacere este și mai lung. CSIS mai estimează că SUA au cheltuit aproximativ: 30% din stocul de rachete Tomahawk ; peste 20% din stocul de rachete JASSM (Joint Air-to-Surface Standoff Missiles, muniții aer-sol cu rază lungă); aproximativ 20% din stocurile de rachete SM-3 și SM-6. În aceste cazuri, înlocuirea ar dura în jur de patru până la cinci ani, potrivit analizei și surselor. Implicația operațională: vulnerabilitate în Pacificul de Vest Pe termen scurt, SUA ar avea probabil suficiente bombe și rachete pentru a continua operațiunile împotriva Iranului, în orice scenariu, dacă armistițiul fragil ar eșua. Problema, potrivit concluziilor CSIS, este că nivelul munițiilor critice rămase nu mai este suficient pentru a face față unui adversar „near-peer”, precum China, iar revenirea la nivelurile de dinaintea războiului ar putea dura ani. Mark Cancian, colonel în retragere al Marine Corps și coautor al raportului CSIS, a declarat pentru CNN: „Cheltuielile ridicate de muniții au creat o fereastră de vulnerabilitate crescută în Pacificul de Vest. Va dura între unu și patru ani să refacem aceste inventare și încă câțiva ani după aceea să le extindem la nivelul de care au nevoie.” Poziția Pentagonului și tensiunea politică de la Washington Într-o declarație pentru CNN, purtătorul de cuvânt-șef al Pentagonului, Sean Parnell, a susținut că armata „are tot ce îi trebuie pentru a executa la momentul și în locul ales de președinte”. În același timp, „matematica” stocurilor intră în contradicție cu afirmațiile recente ale președintelui Donald Trump, care a spus că SUA nu duc lipsă de armament, deși a cerut finanțare suplimentară pentru rachete din cauza impactului războiului cu Iranul asupra stocurilor existente. Înainte de izbucnirea războiului, șeful Statului Major Interarme, generalul Dan Caine, și alți lideri militari l-au avertizat pe Trump că o campanie prelungită ar putea afecta stocurile de armament, inclusiv pe cele folosite pentru sprijinirea Israelului și Ucrainei, mai notează CNN. Între timp, democrați din Congres și-au exprimat îngrijorarea privind ritmul de consum al munițiilor și consecințele pentru postura de apărare a SUA în Orientul Mijlociu și dincolo de acesta. [...]
Interceptarea deasupra Mării Baltice arată presiunea operațională constantă pe flancul estic , unde NATO ridică frecvent avioane de luptă pentru identificarea aeronavelor rusești care zboară în apropierea spațiului aerian aliat, potrivit Mediafax . În misiunea de luni au participat și aeronave din România, alături de forțe din mai multe state aliate. Avioane de vânătoare franceze „Rafale” au fost mobilizate din Lituania, de la o bază unde sunt staționate în cadrul misiunii NATO de patrulare aeriană , desfășurată de zeci de ani, relatează Associated Press, citată de Mediafax. Potrivit detașamentului francez, aeronavele s-au alăturat avioanelor din România, Polonia, Suedia și Finlanda pentru a inspecta zborul rusesc. Conform aceleiași surse, misiunea Rusiei a inclus două bombardiere supersonice Tu-22M3 și aproximativ 10 avioane de vânătoare SU-30 și SU-35, care au escortat pe rând bombardierele strategice. De ce contează: proceduri repetate și riscuri în trafic aerian Ministerul Apărării din Rusia a susținut că zborul a fost planificat și s-a desfășurat în spațiul aerian deasupra apelor neutre ale Mării Baltice, cu o durată de „mai mult de patru ore”, potrivit unei postări pe Telegram. Instituția a mai afirmat că, pe anumite segmente, bombardierele au fost însoțite de avioane de vânătoare ale unor state străine. „În anumite etape ale traseului, bombardierele cu rază lungă de acțiune au fost însoțite de avioane de vânătoare ale unor state străine.” NATO mobilizează în mod obișnuit avioane de vânătoare pentru interceptare atunci când aeronave rusești se apropie sau zboară în apropierea spațiului aerian aliat. Alianța arată că aeronavele rusești nu își folosesc adesea transponderele (dispozitive care transmit automat date de identificare și poziție), nu mențin comunicarea cu controlorii de trafic aerian și nu depun plan de zbor, motiv pentru care avioanele NATO sunt ridicate pentru identificare. Ce urmează Associated Press notează că Rusia raportează frecvent astfel de zboruri deasupra Mării Baltice, inclusiv în ianuarie, când avioane NATO au decolat, de asemenea, pentru interceptare, și că anul trecut au fost raportate cel puțin patru zboruri. Potrivit AP, nici Ministerul rus al Apărării, nici Comandamentul Aerian Aliat al NATO nu au răspuns imediat solicitărilor de comentarii transmise marți. [...]
Bugetul de apărare cerut de Casa Albă pentru 2027 urcă la 1,5 trilioane de dolari, dar lasă deschisă calea unei rectificări pentru costurile războiului cu Iranul , potrivit Antena 3 . Miza economică și de planificare este că o parte din cheltuielile operaționale ar urma să fie acoperite ulterior printr-o cerere suplimentară către Congres, nu prin bugetul de bază. Pentagonul a prezentat detalii despre solicitarea bugetară pentru anul fiscal 2027, descrisă drept cea mai mare creștere anuală a cheltuielilor de apărare de după al Doilea Război Mondial. Informația este atribuită de Antena 3 agenției Agerpres, care citează Reuters. În paralel, administrația Trump a introdus o categorie distinctă, numită „priorități prezidențiale”, care include apărarea antirachetă „Golden Dome”, atingerea supremației în domeniul dronelor, Inteligența Artificială și infrastructura de date, precum și consolidarea bazei industriale de apărare. De la 892,6 miliarde la peste 1 trilion, apoi la 1,5 trilioane de dolari În material se arată că Donald Trump a cerut anul trecut Congresului un buget de apărare națională de 892,6 miliarde de dolari, iar ulterior a solicitat încă 150 de miliarde de dolari, ceea ce a ridicat totalul la peste 1 trilion de dolari pentru prima dată în istoria SUA. Pentru 2027, Pentagonul cere acum 1,5 trilioane de dolari (aprox. 6,9 trilioane lei), sumă care ar urma să susțină atât programe majore de înzestrare, cât și extinderea efectivelor și creșteri salariale. „Flota de Aur”, avioane și muniții: unde se duc banii Pe zona de investiții, proiectul descris în articol include: Construcții navale : peste 65 de miliarde de dolari (aprox. 300 miliarde lei) pentru achiziția a 18 nave de război și 16 nave de sprijin, construite de General Dynamics și Huntington Ingalls Industries, în cadrul inițiativei „Flota de Aur”. Oficialii citați spun că este cea mai mare comandă de acest tip din 1962. Aviație militară : creșterea achizițiilor de F-35 (Lockheed Martin) la 85 de unități pe an și alocarea a 102 miliarde de dolari (aprox. 470 miliarde lei) pentru cumpărarea de avioane, plus cercetare și dezvoltare, o creștere de 26% față de anul precedent. Programe de generație nouă : avionul de vânătoare F-47 (Boeing) este menționat ca prioritate, iar 6,1 miliarde de dolari (aprox. 28 miliarde lei) ar urma să finanțeze bombardierul B-21 (Northrop Grumman). Drone și anti-drone : 53,6 miliarde de dolari (aprox. 247 miliarde lei) pentru platforme autonome și logistică pentru zone de război și 21 de miliarde de dolari (aprox. 97 miliarde lei) pentru muniții, tehnologii anti-drone și sisteme avansate. Potrivit articolului, este descrisă drept cea mai mare investiție din istoria SUA în drone de atac și tehnologii anti-drone. Ce urmează: bani pentru Iran, posibil prin buget suplimentar Deși bugetul include majorări de soldă (7% pentru soldații de rang inferior, 6% pentru comandanții lor și 5% pentru gradele superioare) și extinderea personalului cu 44.000 de membri în 2027, proiectul nu include fonduri pentru conflictul cu Iranul . Un înalt oficial al Pentagonului a declarat că, din cauza calendarului procesului de alocare a fondurilor, va fi „probabil necesară” o cerere de buget suplimentară pentru a acoperi costurile operaționale pe termen scurt și nevoile de reaprovizionare generate de conflict. În practică, asta mută o parte din presiunea financiară din bugetul planificat în zona deciziilor ulterioare ale Congresului. [...]
Firmele din apărare spun că fără comenzi ferme și predictibilitate nu pot scala investițiile , iar intrarea în sector rămâne dificilă din cauza reglementărilor și cerințelor specifice, potrivit Economedia . Mesajele au fost transmise la un eveniment dedicat tehnologiilor de apărare și securității cibernetice, organizat marți la Cluj. Miza economică pentru companiile care vor să crească în acest domeniu este legată de capacitatea de a planifica pe termen lung: producție, lanțuri de aprovizionare și investiții în extindere, toate condiționate de vizibilitatea comenzilor și de un „roadmap” (plan de dezvoltare) coerent. Predictibilitatea, condiție pentru investiții și capacitate de producție Mihai Filip, CEO al Oves Enterprise (companie de software care s-a extins și în apărare), a spus că presiunea de a produce „mai mult, mai repede” nu este însoțită de claritate privind comenzile și direcția pe termen mediu, ceea ce face dificilă decizia de a investi în extindere. „Ceea ce nu vedem este partea de predictibilitate. Ok, noi putem scala, dar avem un roadmap? Avem comenzi precise?” În aceeași logică, Filip a argumentat că scalarea nu înseamnă doar dezvoltarea unui produs, ci și capacitatea de a livra volume tot mai mari, ceea ce implică investiții care trebuie justificate prin cerere concretă. Bariere de intrare: proiecte complexe și reglementări (inclusiv NATO) Răzvan Opriș, manager în cadrul Thales România (subsidiara grupului francez Thales, care operează un centru de excelență în inginerie la București), a atras atenția că popularitatea actuală a domeniului atrage mulți potențiali furnizori, însă proiectele sunt de durată și au cerințe greu de anticipat pentru companii venite din zona civilă. „E nevoie de foarte mult timp, este vorba despre proiecte foarte complexe, cu cerințe care, venind dintr-o lume civilă, sunt greu de înțeles.” Caius Debucean, senior AI Engineer la Airbus, a punctat la rândul său că partenerii căutați trebuie să fie adaptabili și „responsabili”, într-un cadru cu reguli stricte, inclusiv pe zona de securitate și inteligență artificială, menționând explicit și reglementările NATO. Ce rezultă pentru companiile locale Din intervențiile citate la eveniment, principalele condiții pentru ca firmele din România să poată crește în apărare sunt: comenzi mai bine definite și mai previzibile, care să susțină investițiile în capacități; înțelegerea faptului că proiectele sunt pe termen lung și au bariere ridicate; capacitatea de a lucra într-un mediu puternic reglementat (inclusiv standarde NATO și cerințe de securitate/AI). Contextul complet despre Oves Enterprise și extinderea sa în zona de apărare este menționat de Economedia și într-un material separat, disponibil aici: Economedia . [...]
