Știri
Știri din categoria Apărare
Războiul din Orientul Mijlociu escaladează, Israelul anunțând noi lovituri aeriene asupra Teheranului, în timp ce tensiunile din regiune continuă să crească. Potrivit Biziday, armata israeliană a lansat aproape 1.200 de bombe în ultimele 24 de ore, în timp ce forțele americane au lovit circa 900 de ținte. Aceste acțiuni vin în contextul în care Israelul și Statele Unite își propun să obțină supremația aeriană în Iran, facilitând astfel sprijinul pentru protestatarii anti-regim.
În cadrul operațiunilor, Israelul a distrus aproximativ jumătate din stocurile de rachete ale Iranului și a împiedicat producerea a cel puțin 1.500 de noi rachete. Aceasta marchează o schimbare în strategia atacurilor, care acum vizează o gamă mai largă de ținte ale regimului iranian.
În Strâmtoarea Hormuz, un petrolier a fost lovit și a luat foc, atacul fiind parte dintr-o ofensivă mai amplă asupra portului Duqm. Echipajul navei, format din indieni și iranieni, a suferit patru răniți, iar circumstanțele exacte ale atacului nu sunt încă clare.
Tensiunile nu se limitează doar la Iran și Israel. Emiratele Arabe Unite, Qatar, Kuweit și Bahrain au interceptat drone și rachete iraniene. În Abu Dhabi, resturile unei drone au provocat moartea unei persoane și rănirea altor șapte, iar în Dubai, șrapnelul a avariat două clădiri.
"Nu credem că acestea vizau cu intenție Ciprul, dar incidentul arată că amenințarea este reală", a declarat un oficial britanic, referindu-se la rachetele iraniene interceptate de armata britanică în direcția Ciprului.
Iranul a reacționat, anunțând atacuri asupra bazelor americane din Kurdistanul irakian și Golful Persic, considerând uciderea liderului religios Ali Khamenei drept o "declarație de război împotriva musulmanilor". Președintele iranian Masoud Pezeshkian a subliniat că Iranul își rezervă dreptul de a se răzbuna.
În concluzie, situația din Orientul Mijlociu rămâne extrem de tensionată, cu numeroase țări implicate în conflict și cu riscul escaladării violențelor. Traficul naval prin Strâmtoarea Hormuz a scăzut semnificativ, iar regiunea se confruntă cu o criză de securitate fără precedent.
Recomandate
SUA avertizează că vor întârzia livrări de armament deja contractate de state europene , pe fondul epuizării stocurilor americane în contextul războiului din Iran , potrivit HotNews , care citează informații transmise de Reuters pe baza a trei surse familiarizate cu discuțiile. Întârzierile ar urma să afecteze mai multe țări europene, inclusiv state din regiunea baltică și din Scandinavia, spun sursele citate. Discuțiile nu sunt publice, iar persoanele au vorbit sub protecția anonimatului. Ce livrări sunt vizate Conform informațiilor, o parte dintre armele care ar putea fi amânate au fost cumpărate prin programul american Foreign Military Sales (FMS) – mecanism prin care guvernele achiziționează echipamente militare din SUA – însă nu au fost încă livrate. Sursele indică faptul că amânarea este „probabilă”, fără a detalia tipurile de armament sau noile termene. De ce contează: presiune pe planificarea operațională și pe contracte Mesajul transmis europenilor sugerează că prioritățile de consum și reîntregire a stocurilor SUA, accelerate de conflictul cu Iranul, pot împinge în spate livrări deja contractate. Pentru statele care își bazează planificarea de apărare pe calendare de livrare ferme, astfel de întârzieri pot complica atât pregătirea operațională, cât și bugetarea și secvențierea altor achiziții. Casa Albă, Pentagonul și Departamentul de Stat nu au răspuns imediat solicitărilor Reuters de a transmite puncte de vedere oficiale, potrivit aceleiași relatări. [...]
Strategia Iranului de a satura apărarea aeriană cu valuri combinate de drone și rachete pune presiune pe sistemele occidentale din regiunea Erbil, arată o prezentare a fragmentelor de armament recuperate de forțele kurde, relatată de Adevărul . Potrivit oficialilor kurzi, Iranul a atacat de peste 400 de ori regiunea Erbil (nordul Irakului) în timpul războiului cu Statele Unite și Israel, folosind un arsenal variat de drone și rachete balistice. Forțele de securitate Asayish au prezentat fragmentele recuperate într-un atelier securizat, unde specialiștii în dezamorsare au identificat inclusiv rachete balistice „Zolfaghar ”. De la sfârșitul lunii februarie, atacurile asupra Kurdistanului au provocat moartea a cel puțin 17 persoane, iar resturile analizate includ drone Shahed cu rază lungă de acțiune, rachete balistice de mari dimensiuni și o generație mai nouă de drone cu reacție, descrise ca fiind mai dificil de interceptat. Ce arme apar în resturile recuperate În material sunt menționate mai multe tipuri de muniții și drone folosite în atacuri, între care: racheta balistică „Zolfaghar” , despre care se precizează că poate transporta un focos de până la 500 de kilograme; dronele Shahed-136 , cu o rază de până la 2.000 de kilometri; un membru al echipei kurde de analiză spune că au fost identificate trei tipuri de drone Shahed, cu diferențe de culoare, dar componente în mare parte similare; drona Hadid-110 , propulsată de un motor cu reacție, despre care se afirmă că poate atinge viteze de peste două ori mai mari decât dronele Shahed și are un design cu unghiuri ascuțite pentru a evita radarele; una dintre drone ar fi lovit o locuință din apropierea orașului Erbil; racheta balistică Kheibar , ale cărei rămășițe includ o secțiune descrisă ca având o lungime de 10 metri; un membru al echipei Asayish afirmă că a fost folosită și asupra unor zone civile, indicând un incident din 19 martie, în zona Mala Omer. De ce contează: „saturarea” apărării aeriene Elementul operațional central este modul de atac: Iranul ar combina dronele cu rachete de croazieră și rachete balistice într-o strategie de saturare (supraîncărcarea apărării aeriene prin număr și diversitate), descrisă ca fiind dificil de contracarat. Colonelul austriac Markus Reisner afirmă că, atunci când aceste atacuri sunt „îmbinate cu recunoaștere satelitară țintită de la Rusia și China”, rezultă „o precizie îngrijorătoare”. În teren, forțele kurde spun că se bazează aproape exclusiv pe sisteme occidentale de apărare antiaeriană, inclusiv Patriot, C-RAM și avioane F-16, însă acestea sunt testate de volumul și varietatea amenințărilor. În presă este menționată și folosirea dronei Raytheon Coyote pentru a distruge mai multe drone aflate în zbor. Capacitatea Iranului, încă semnificativă Deși SUA și Israelul ar fi lovit peste 13.000 de ținte în Iran, inclusiv peste 2.000 de centre de comandă, materialul susține că puterea militară a Teheranului nu a fost neutralizată complet. Conform evaluărilor serviciilor de informații americane citate, aproximativ jumătate dintre lansatoarele de rachete ale Iranului ar fi încă intacte, iar Iranul ar deține în continuare mii de drone kamikaze. Atacurile au vizat inclusiv obiective americane și occidentale: baza militară americană din aeroportul Erbil și consulatul SUA inaugurat în 2025 sunt menționate printre ținte. Totodată, un soldat francez a fost ucis într-un atac cu dronă în luna martie, fiind indicată ca prima pierdere militară a Franței în acest conflict. Implicații mai largi, inclusiv pentru Europa Reisner avertizează că lecțiile depășesc regiunea, susținând că raza de acțiune a rachetelor iraniene se extinde până la periferia Europei și indicând importanța sistemului american de apărare antirachetă din Europa (EPAA) și a inițiativelor naționale de achiziții, precum introducerea de către Germania a sistemului israelian „Arrow”. Contextul operațional rămâne unul cu risc ridicat și la sol: forțele kurde afirmă că au dezamorsat peste 200 de bombe, iar intervențiile sunt descrise ca extrem de riscante din cauza probabilității unor atacuri succesive asupra aceleiași ținte. [...]
Marina israeliană își extinde rolul operațional în război, furnizând informații pentru 154 de lovituri, majoritatea în Iran , potrivit The Jerusalem Post . Datele prezentate de Forțele Navale indică o creștere accelerată a contribuției la campania regională din 2023 încoace, inclusiv prin sprijin de informații pentru atacuri executate de SUA. În actualul război cu Iranul și Hezbollah, Marina afirmă că a avut peste 1.000 de combatanți pe mare și a acumulat peste 26.000 de ore operaționale în 47 de zile. În acest interval, ar fi „întreprins sau furnizat informații critice” pentru 154 de atacuri, dintre care 95 în Iran. Din cele 95, 68 au fost executate de forțe americane, dar „în întregime” pe baza informațiilor navale israeliene, iar alte 27 au fost realizate de Forțele Aeriene israeliene pe baza informațiilor furnizate de Marină. Iran și Liban: pondere mare a loviturilor și ținte de „asasinare țintită” Publicația notează că această implicare reprezintă un salt față de războiul din iunie 2025 cu Iranul, când rolul Marinei ar fi fost „mult mai mic”, deși eficient. În Liban, Marina spune că a lovit 53 de ținte în actualul conflict, incluzând: 35 de atacuri generale; 18 ținte de „asasinare țintită” asupra unor lideri; șase operațiuni ale forțelor speciale. În Gaza, Marina afirmă că a atacat șase ținte, „în principal” operativi de rang înalt. Siria: distrugerea capabilităților navale după căderea regimului Assad The Jerusalem Post relatează că, în decembrie 2024, după căderea regimului Assad, armata israeliană a vizat capabilități militare siriene pentru a preveni transferul lor către un nou regim, pe fondul temerilor legate de trecutul jihadist al noului lider sirian Ahmad al-Sharaa . Potrivit Marinei, au fost distruse 15 din 21 de nave navale siriene, echipate cu rachete cu rază lungă capabile să lovească la 80–200 km. Loviturile ar fi vizat în principal bazele Latakia și Tel Baida și ar fi distrus navele „în doar câteva ore”. Marina a invocat „motive complexe” care nu pot fi făcute publice pentru care celelalte șase nave nu au fost lovite, menționând și faptul că, la acel moment, componente ale militarilor sirieni și ruși erau combinate ca personal și echipamente. În plus, Marina ar fi sprijinit Forțele Aeriene să distrugă cinci baterii antiaeriene siriene avansate în 40 de minute, eliminând „sute” de rachete cu rază lungă, inclusiv rachete Styx, ceea ce ar fi însemnat eliminarea a 70–75% dintr-o anumită categorie de rachete (categoria nu este precizată în material). Hezbollah și Yemen: rachete antinavă, drone subacvatice și lovituri la distanță Marina israeliană susține că a distrus „aproape toate” cele 100 de rachete antinavă avansate pe care Hezbollah le avea în 2023, între toamna lui 2023 și 2024, înaintea escaladării majore. Conform Marinei, jumătate ar fi fost distruse în Dahiyeh (Beirut) și jumătate în Darlat. Totodată, Marina afirmă că a distrus în mare parte Unitatea 1200 a Hezbollah, care ar fi avut un număr semnificativ de drone subacvatice înainte de 2023, neutralizate „în câteva ore” într-o locație unde erau ascunse. În Yemen, Marina spune că cel puțin una dintre ținte a fost la 150 km în interiorul teritoriului, în timp ce majoritatea țintelor aviației ar fi fost mai aproape de coastă. Un ofițer citat de publicație descrie operațiuni la circa 1.700 km de Israel, subliniind constrângerile de autosuficiență la asemenea distanțe. Materialul amintește că The Jerusalem Post și alte media în limba ebraică au relatat anterior că, la 10 iunie 2025, două vedete purtătoare de rachete ale Marinei israeliene (una de tip Sa’ar 6) ar fi lansat două rachete de precizie cu rază lungă spre portul Hodeidah, din sute de kilometri distanță, acesta fiind primul atac al Marinei asupra Yemenului în timpul războiului Israel–Hamas. Potrivit armatei israeliene, utilizarea rachetelor mare–uscat ar avea un efect de descurajare diferit față de bombele aer–sol, iar prezența navelor în zonă ar permite lovituri repetate, cu o fereastră de execuție mai flexibilă decât în cazul avioanelor limitate de combustibil. Schimbare de comandă și tensiuni la vârful armatei The Jerusalem Post mai notează că șeful Marinei, general-maior David Saar Salame, își încheie un mandat neobișnuit de lung, de patru ani și jumătate, după 39 de ani în Marină. El este înlocuit de viceamiralul Eyal Harel, fost șef al Direcției de Planificare a armatei, numire obținută de șeful Statului Major, general-locotenent Eyal Zamir, în urma unei dispute cu ministrul Apărării, Israel Katz. În același context, publicația menționează că postul de atașat militar al apărării al SUA la Washington este vacant de câteva luni, iar Zamir l-a numit pe generalul de brigadă Arik Ben Dov ca atașat „interimar” (acting). În lipsa unor evoluții, articolul sugerează că Ben Dov ar putea rămâne în această formulă cel puțin până la alegerile israeliene de la finalul lui 2026 sau chiar în 2027. [...]
Marina SUA a alocat circa 850 milioane de dolari (aprox. 3,9 miliarde lei) pentru modernizarea Trident II , printr-o modificare de contract acordată Lockheed Martin Space , într-un moment în care Washingtonul își menține blocada asupra Strâmtorii Hormuz după un război de peste o lună cu Iranul, potrivit The Jerusalem Post . Contractul vizează continuarea lucrărilor de proiectare avansată și dezvoltare pentru programul Trident II (D5) Life Extension 2. Ce cumpără, de fapt, Marina SUA: prelungirea „coloanei vertebrale” a descurajării nucleare Acordul este descris ca o modificare „cost-plus-incentive-fee” (costuri rambursate plus un stimulent legat de performanță) la un contract existent, ceea ce indică un proiect tehnic complex, cu riscuri și incertitudini de cost. Miza este menținerea viabilității componentei maritime a descurajării nucleare americane „în a doua jumătate a secolului”, adică pe termen foarte lung. Programul Life Extension 2 urmărește, în esență, să împingă durata de viață operațională a rachetei până în anii 2080, prin: actualizarea componentelor îmbătrânite; înlocuirea electronicii devenite depășite; integrarea de tehnologii noi, astfel încât racheta să rămână compatibilă cu viitoarea generație de submarine purtătoare de rachete balistice, inclusiv clasa Columbia. Context operațional: tensiunile cu Iranul și rolul „descurajării ascunse” Materialul plasează decizia de finanțare pe fondul blocadei americane asupra Strâmtorii Hormuz, instituită după conflictul denumit în SUA „Operation Epic Fury”. În acest context, publicația notează accentul pus de Marina SUA pe menținerea unei „descurajări strategice credibile”, inclusiv pentru reasigurarea aliaților. Trident II este o rachetă balistică lansată de pe submarin, cu trei trepte și combustibil solid, cu rază menționată între 2.500 și 11.500 km. Sistemul este desfășurat pe submarinele americane din clasa Ohio și pe submarinele britanice din clasa Vanguard, ceea ce îi conferă și o dimensiune de interoperabilitate în cadrul alianței. Performanță și testare: unde este programul acum The Jerusalem Post amintește că Trident II D5 a atins capacitatea operațională inițială în 1990 și a trecut prin mai multe modernizări de-a lungul timpului. Ultimul zbor de test a avut loc în septembrie, în largul coastelor Floridei, fiind al 197-lea test reușit al armei, potrivit declarațiilor citate dintr-un comunicat al Marinei SUA. „Lansările continuă să demonstreze credibilitatea și fiabilitatea capacităților noastre de descurajare strategică”, a declarat viceamiralul Johnny R. Wolfe, director al Strategic Systems Programs, conform comunicatului citat. De ce contează Dincolo de suma alocată, contractul semnalează o accelerare a efortului de a menține funcțională, pe termen de decenii, o capabilitate strategică centrală pentru SUA și Marea Britanie. În termeni operaționali, investiția reduce riscul ca tranziția către noile submarine (precum Columbia) să creeze un „gol” de compatibilitate sau disponibilitate în componenta navală a descurajării nucleare. [...]
Interceptarea unei drone Hezbollah de către Marina Israelului indică intensificarea operațiunilor navale în cadrul „ Operation Roaring Lion ”, cu circa 40 de misiuni similare raportate până acum, potrivit The Jerusalem Post , care citează confirmarea armatei israeliene (IDF). Intercepția a fost realizată de o navă purtătoare de rachete a Marinei Israeliene, după ce drona ar fi fost lansată spre Israel, iar armata a publicat și imagini video despre care spune că surprind incidentul produs în noaptea dintre miercuri și joi. Ce spune armata despre ritmul operațiunilor IDF afirmă că echipajele navelor de rachete au participat la aproximativ 40 de operațiuni de acest tip de la începutul „Operation Roaring Lion”, un indicator al frecvenței ridicate a misiunilor de apărare aeriană pe mare, în contextul amenințărilor cu drone. Lovituri în sudul Libanului și descoperirea unui depozit subteran Separat, armata a publicat imagini cu lovituri despre care susține că au vizat militanți Hezbollah „ascunși în tufișuri” în sudul Libanului, precum și alte atacuri asupra unor ținte din zonă. Totodată, IDF precizează că Brigada 769 a localizat în sudul Libanului o facilitate subterană de stocare a armelor aparținând Hezbollah și a confiscat armamentul găsit acolo, inclusiv: puști Kalașnikov, rachete antitanc, lansatoare de grenade propulsate (RPG), proiectile de mortar. [...]
Armata SUA accelerează achiziția muniției XM1225 APEX pentru AH-64 Apache, vizând o creștere de cinci ori a volumelor , într-un efort de a face din elicopter o platformă mai eficientă și mai „ieftină la foc” pentru misiuni anti-dronă, potrivit Twz . Miza este una operațională: XM1225 APEX este o muniție de 30x113 mm pentru tunul M230 montat sub botul elicopterului, iar Armata SUA o vede ca pe o opțiune mai disponibilă și mai puțin costisitoare decât unele alternative din „arsenalul” anti-dronă al Apache-ului, în condițiile în care rolul de contracarare a dronelor capătă greutate în doctrină și în planificarea de înzestrare. Ce înseamnă „ramp-up” în producție și cine îl cere Nevoia de creștere a producției a fost transmisă către Northrop Grumman , compania care produce muniția, a declarat generalul-maior Clair A. Gill, comandantul U.S. Army Aviation Center of Excellence de la Fort Rucker (Alabama), în marja Army Aviation Warfighting Summit (Nashville), eveniment la care publicația a fost prezentă. Gill a indicat și un reper de volum, fără a detalia calendarul complet al contractării: „Avuseserăm în total 600 de cartușe. Au produs deja 1.000 luna aceasta și pot produce încă 1.000 și își vor crește ritmul probabil la de cinci ori.” Northrop Grumman nu a oferit imediat comentarii despre acest efort, mai notează sursa. Cum funcționează muniția APEX și de ce contează în lupta anti-dronă XM1225 APEX este o muniție cu focos de proximitate: detonează când ajunge suficient de aproape de țintă și produce o dispersie de schije. Acest mecanism este relevant împotriva dronelor, care sunt ținte mici și manevriere, unde lovirea directă cu muniție clasică poate fi mai dificilă. Pe lângă utilizarea anti-dronă, muniția ar putea fi folosită și împotriva unor ținte de la sol (personal, vehicule ușoare, ambarcațiuni mici), oferind efecte de zonă diferite față de muniția explozivă standard a Apache-ului, care detonează la impact. Un alt avantaj operațional menționat este reducerea riscului asociat tragerilor asupra dronelor cu proiectile care, dacă ratează, pot continua să zboare pe distanțe mari: muniția cu focos de proximitate și auto-distrugere diminuează acest tip de pericol, comparativ cu muniția explozivă sau incendiară standard. Testare și integrare: fără modificări majore, cu pregătire minimă Armata SUA a comunicat anterior că Apache a testat cu tragere reală muniția în decembrie 2025 la Yuma Proving Ground (Arizona). Într-un comunicat din februarie, armata a descris testul drept prima angajare aer-aer a Apache-ului folosind muniție de proximitate de 30 mm împotriva unor ținte de tip sistem aerian fără pilot, la distanțe variate. Potrivit armatei, cartușul APEX este proiectat să contracareze amenințări moderne, inclusiv drone, personal expus și ambarcațiuni mici, fără a necesita modificări la sistemul de armament M230 sau la sistemul de conducere a focului. Sursa mai notează că tranziția ar necesita puțină instruire suplimentară, deoarece caracteristicile balistice sunt aproape identice cu cele ale muniției M789 (explozivă cu dublu scop) deja aflate în dotare. În ansamblu, creșterea de cinci ori a achizițiilor este prezentată ca un semnal că Armata SUA intenționează să scaleze rapid o capabilitate anti-dronă „de volum”, bazată pe tunul de bord al Apache-ului, nu doar pe interceptori mai scumpi sau mai rari. [...]
