Știri
Știri din categoria Apărare
Războiul din Orientul Mijlociu escaladează, Israelul anunțând noi lovituri aeriene asupra Teheranului, în timp ce tensiunile din regiune continuă să crească. Potrivit Biziday, armata israeliană a lansat aproape 1.200 de bombe în ultimele 24 de ore, în timp ce forțele americane au lovit circa 900 de ținte. Aceste acțiuni vin în contextul în care Israelul și Statele Unite își propun să obțină supremația aeriană în Iran, facilitând astfel sprijinul pentru protestatarii anti-regim.
În cadrul operațiunilor, Israelul a distrus aproximativ jumătate din stocurile de rachete ale Iranului și a împiedicat producerea a cel puțin 1.500 de noi rachete. Aceasta marchează o schimbare în strategia atacurilor, care acum vizează o gamă mai largă de ținte ale regimului iranian.
În Strâmtoarea Hormuz, un petrolier a fost lovit și a luat foc, atacul fiind parte dintr-o ofensivă mai amplă asupra portului Duqm. Echipajul navei, format din indieni și iranieni, a suferit patru răniți, iar circumstanțele exacte ale atacului nu sunt încă clare.
Tensiunile nu se limitează doar la Iran și Israel. Emiratele Arabe Unite, Qatar, Kuweit și Bahrain au interceptat drone și rachete iraniene. În Abu Dhabi, resturile unei drone au provocat moartea unei persoane și rănirea altor șapte, iar în Dubai, șrapnelul a avariat două clădiri.
"Nu credem că acestea vizau cu intenție Ciprul, dar incidentul arată că amenințarea este reală", a declarat un oficial britanic, referindu-se la rachetele iraniene interceptate de armata britanică în direcția Ciprului.
Iranul a reacționat, anunțând atacuri asupra bazelor americane din Kurdistanul irakian și Golful Persic, considerând uciderea liderului religios Ali Khamenei drept o "declarație de război împotriva musulmanilor". Președintele iranian Masoud Pezeshkian a subliniat că Iranul își rezervă dreptul de a se răzbuna.
În concluzie, situația din Orientul Mijlociu rămâne extrem de tensionată, cu numeroase țări implicate în conflict și cu riscul escaladării violențelor. Traficul naval prin Strâmtoarea Hormuz a scăzut semnificativ, iar regiunea se confruntă cu o criză de securitate fără precedent.
Recomandate
Posibilul rol al tehnologiei chineze în doborârea unui avion american ridică miza riscului de escaladare și a sancțiunilor în relația SUA–China, într-un moment în care Washingtonul încearcă să stabilizeze regiunea, potrivit The Jerusalem Post , care citează un reportaj NBC News bazat pe oficiali americani și surse familiarizate cu evaluări de informații. Investigatorii americani cred că un F-15E Strike Eagle al SUA, doborât în aprilie în sud-vestul Iranului, ar fi fost lovit de o rachetă portabilă (MANPADS – sistem antiaerian transportabil de un singur militar) de fabricație chineză. Cei doi membri ai echipajului s-au catapultat și au supraviețuit: pilotul a fost salvat în câteva ore, iar ofițerul responsabil cu sistemele de armament a evitat capturarea în Munții Zagros și a fost recuperat după două zile, conform relatărilor Pentagonului citate de NBC. Dacă informația se confirmă, ar fi primul caz din ultimele decenii în care un avion de vânătoare american este doborât de foc inamic, ceea ce ar amplifica întrebările privind nivelul sprijinului Beijingului pentru Teheran în timpul conflictului. Materialul apare în contextul în care administrația Trump continuă demersuri diplomatice pentru stabilizarea regiunii și pentru un acord pe termen mai lung cu Iranul. Ce ar fi livrat China și ce rămâne neconfirmat Potrivit NBC, ancheta este în desfășurare, însă surse apropiate investigației indică drept cea mai probabilă armă un sistem antiaerian portabil de fabricație chineză. În paralel, NBC relatează că Iranul ar fi putut primi și un radar chinezesc YLC-8B cu rază lungă, capabil să detecteze aeronave „stealth” (cu amprentă radar redusă), ceea ce ar fi putut îmbunătăți capacitatea Teheranului de a urmări platforme americane și israeliene avansate. Oficialii americani nu au confirmat public dacă acest radar a fost operațional în timpul conflictului. Reacții și implicații: sancțiuni, dar impact operațional „nedecisiv” Într-un episod separat menționat de NBC, Washingtonul a sancționat la începutul lunii trei companii chineze de sateliți, acuzându-le că ar fi furnizat imagini și date care au ajutat Iranul să țintească forțe americane din Orientul Mijlociu; Beijingul a respins acuzațiile. Ambasada Chinei la Washington a negat transferuri de echipamente militare către Iran, afirmând că Beijingul „acționează întotdeauna prudent și responsabil” în privința exporturilor militare și respectă obligațiile internaționale. Totuși, oficiali americani citați de NBC susțin că orice asistență chineză acordată Teheranului în timpul războiului nu a schimbat semnificativ balanța de pe câmpul de luptă. „Nu a fost un sprijin semnificativ. Nu a existat un impact operațional decisiv”, a declarat un oficial american pentru NBC, potrivit relatării. În același timp, NBC notează că China are de mult timp legături economice strânse cu Iranul și rămâne principalul cumpărător al exporturilor iraniene de petrol, în pofida sancțiunilor americane. Analiști citați de NBC afirmă că Beijingul ar fi furnizat tot mai mult tehnologii și componente cu dublă utilizare (civilă și militară), care pot sprijini atât infrastructura civilă, cât și baza industrială de apărare a Iranului. Un alt punct sensibil: minele navale din Strâmtoarea Hormuz Separat, NBC relatează că armata SUA nu a confirmat informațiile potrivit cărora Iranul ar fi desfășurat mine navale în Strâmtoarea Hormuz, deși ar fi efectuat căutări repetate în această zonă strategică. Potrivit a doi oficiali americani și unei alte persoane familiarizate cu situația, forțele americane nu au identificat până acum în mod definitiv mine în strâmtoare, iar căutările continuă, fără „dovezi definitive” în acest moment. Strâmtoarea Hormuz rămâne unul dintre cele mai importante puncte de tranzit maritim pentru transporturile globale de petrol, iar incertitudinea privind eventuale mine menține un risc operațional ridicat pentru navigație și pentru stabilitatea regională. [...]
SUA, Marea Britanie și Australia accelerează dezvoltarea de drone subacvatice pentru a proteja cablurile și conductele de pe fundul mării , infrastructură critică prin care circulă aproape tot traficul global de date și o parte tot mai mare din energia transportată transfrontalier, potrivit CNN . Miza este una operațională și economică: întreruperile pot bloca plăți internaționale, comerț și servicii digitale, iar guvernele occidentale invocă un risc în creștere de sabotaj. Inițiativa este derulată în cadrul pactului de apărare AUKUS și a fost anunțată la reuniunea miniștrilor apărării din cele trei țări, organizată la Singapore. Livrările ar urma să înceapă anul viitor, conform informațiilor din articol. De ce contează: cablurile submarine duc 95%–99% din datele intercontinentale În prezent, aproximativ 570 de cabluri submarine transportă între 95% și 99% din datele de telecomunicații intercontinentale, cu încă 80 planificate. Cablurile de fibră optică pot duce „terabiți pe secundă”, în timp ce sateliții au o capacitate mult mai redusă, notează publicația. Pe lângă internet, pe fundul mărilor se extind și rețele de cabluri pentru energie „verde”, care transportă electricitate între țări, ceea ce crește expunerea la incidente cu impact economic. Ministrul apărării din Australia, Richard Marles, a spus că aceste cabluri – „arterele civilizației moderne” – sunt tăiate într-un ritm fără precedent, invocând o serie de atacuri asupra infrastructurii critice submarine în ultimele 18 luni. Ce aduce AUKUS: recunoaștere, lovire și contramăsuri cu sisteme fără echipaj Programul vizează dezvoltarea de vehicule subacvatice fără echipaj, cu rol în: recunoaștere și răspuns la amenințări în mediul submarin; creșterea capabilităților de luptă antisubmarin și împotriva țintelor de suprafață; contramăsuri împotriva minelor, potrivit declarațiilor AUKUS. Secretarul american al apărării, Pete Hegseth, a afirmat că vehiculele vor fi „foarte adaptabile” și vor sprijini operațiunile subacvatice. La rândul său, ministrul britanic al apărării, John Healey, a indicat că proiectul va îmbunătăți capacitatea de reacție la amenințări, inclusiv cele care vizează cabluri și conducte, prin senzori și sisteme de armament pentru drone subacvatice. Amenințări invocate: Rusia, China și vulnerabilități în Golful Persic Guvernele occidentale văd un risc în creștere de sabotaj din partea Rusiei și Chinei asupra cablurilor submarine și sunt îngrijorate că Iranul ar putea exploata densitatea rețelelor de date din apele puțin adânci ale Golfului Persic. Marea Britanie a anunțat recent că a urmărit trei submarine rusești care ar fi cartografiat discret cabluri submarine în nordul Atlanticului. Healey a transmis un avertisment direct către președintele rus Vladimir Putin: „Vedem activitatea voastră deasupra cablurilor și conductelor noastre. Și ar trebui să știți că orice încercare de a le deteriora nu va fi tolerată și va avea consecințe grave.” Tot în Marea Britanie, o anchetă parlamentară a avertizat anul trecut că infrastructura ar putea fi vizată într-o criză și a spus că nu există încredere că țara ar putea preveni astfel de atacuri sau s-ar putea reface într-un interval acceptabil. Blocaje cu efect rapid: Hormuz și Marea Roșie, puncte sensibile pentru internet și comerț Articolul indică Strâmtoarea Hormuz drept un coridor critic: aproximativ șase cabluri submarine majore trec pe sub strâmtoare, transportând volume mari de trafic pentru comerț electronic, servicii de tip „cloud” (livrare de resurse informatice la distanță), bănci și comunicații. Presa de stat iraniană a evidențiat vulnerabilitatea zonei, iar o publicație semi-oficială a cerut ca toate cablurile de fibră optică din Hormuz să fie supuse unor permise de supraveghere și „taxe suverane”. În paralel, aproape toate cablurile submarine trec și prin Marea Roșie, pe unde circulă cea mai mare parte a datelor dintre Europa, Asia și Africa. Întreruperile în astfel de puncte – fie din cauza navigației, fie a cablurilor, fie a ambelor – ar avea „consecințe economice rapide și extinse”, arată CNN. Context: centrele de date pentru inteligență artificială cresc presiunea pe infrastructură Dezvoltarea accelerată a centrelor de date pentru inteligență artificială amplifică importanța cablurilor submarine, deoarece aceste facilități au nevoie atât de securitate fizică, cât și de capacitatea de a livra volume mari de servicii digitale către clienți din afara regiunilor unde sunt construite. CNN menționează proiecte în Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite și notează că un conflict în Golf a perturbat planurile Meta și ale partenerilor săi pentru proiectul 2Africa Pearls în zonă, o extensie a unui sistem de cabluri submarine de 45.000 km. În acest context, AUKUS încearcă să transforme protecția infrastructurii submarine într-o capabilitate militară permanentă, nu doar într-o reacție punctuală la incidente. Ce rămâne de urmărit este ritmul livrărilor „de anul viitor” și modul în care aceste sisteme fără echipaj vor fi integrate în patrularea și descurajarea amenințărilor în zonele cele mai expuse. [...]
Iran a redeschis cel puțin 50 din 69 de intrări la baze subterane de rachete lovite anterior, ceea ce arată că strategia SUA și Israelului de a bloca aceste facilități prin bombardarea gurilor de tunel are limite operaționale și poate genera costuri mari fără un efect durabil, potrivit unei analize CNN bazate pe imagini satelitare. Imaginile arată că Teheranul a folosit mijloace relativ simple – buldozere, încărcătoare frontale și camioane basculante – pentru a degaja molozul, a repara drumurile și a astupa craterele create de lovituri. Concluzia experților citați este că distrugerea sau „îngroparea” intrărilor nu echivalează cu neutralizarea stocurilor de rachete aflate în adâncime și nici cu eliminarea capacității de lansare, atâta timp cât Iranul păstrează lansatoare și echipaje. Ce arată imaginile satelitare: refacere rapidă, cu echipamente „low-tech” Analiza indică faptul că Iranul a deblocat 50 din 69 de intrări la tuneluri, la 18 facilități subterane de rachete. În paralel, au fost reparate și elemente de infrastructură lovite în timpul campaniei aeriene: drumuri bombardate pentru a împiedica deplasarea lansatoarelor, cratere umplute, iar în două locații chiar reasfaltare. Un exemplu descris este o bază din apropiere de Isfahan, unde loviturile au încercat să blocheze patru intrări. La două dintre ele au fost observate cel puțin 18 cratere, sugerând un consum semnificativ de muniții pentru a menține tunelurile închise. La începutul lunii mai, o imagine satelitară arăta un camion basculant folosit pentru a umple craterele, în timp ce alte intrări fuseseră deja redeschise și drumurile refăcute. La o bază din apropiere de Khomeyn, o imagine de la mijlocul lunii aprilie arăta cel puțin 10 vehicule de construcții implicate în redeschiderea unei intrări. Miza operațională: stocul de rachete ar fi rămas în mare parte intact Experții citați de CNN estimează că Iranul ar mai avea în jur de 1.000 de rachete depozitate în aceste situri subterane. Pentru că sunt amplasate adânc sub rocă – unele facilități fiind sub sute de metri – stocurile ar fi puțin probabil să fi suferit pagube semnificative în urma loviturilor la nivelul solului. Sam Lair, de la James Martin Center for Nonproliferation Studies, susține că Iranul poate continua lansările atât timp cât are lansatoare și echipaje, chiar dacă producția ar fi oprită, deoarece stocul existent poate alimenta operațiunile. De ce contează pentru strategia SUA: succes tactic, risc de eșec strategic Un punct central al analizei este diferența dintre efectul tactic al loviturilor (întârzierea accesului la tuneluri și reducerea temporară a ritmului de lansare) și rezultatul strategic. Lair avertizează că, fără obiective de război „rezonabile” și o teorie realistă a victoriei, astfel de acțiuni pot rămâne doar succese punctuale. „Armata SUA este bună la obținerea de succese tactice (...). Totuși, dacă asta nu este însoțită de un set de obiective strategice rezonabile și o teorie a victoriei realizabilă, se poate transforma într-un eșec strategic.” Pentagonul nu a răspuns întrebărilor punctuale despre concluziile CNN, iar purtătorul de cuvânt Sean Parnell a reluat o declarație anterioară despre capacitatea armatei americane de a acționa „la momentul și locul alese de președinte”. Context: încetarea focului și riscul reluării ostilităților Refacerea accelerată a intrărilor ar fi avut loc după încetarea focului convenită pe 8 aprilie, la peste șapte săptămâni de la momentul descris în material. În acest interval, Iranul și SUA ar fi ajuns și la un acord provizoriu pentru redeschiderea Strâmtorii Hormuz , însă CNN notează că ar mai fi necesare luni de negocieri pentru detalii. Dacă ostilitățile se reiau, refuncționalizarea bazelor subterane ar putea permite Iranului să lanseze mai multe rachete cu rază lungă către Israel și alte state din Orientul Mijlociu, pe fondul îngrijorărilor analiștilor că amenințarea acestui arsenal este subestimată, inclusiv în contextul unei rezerve în scădere de interceptoare de rachete în SUA. Loviturile asupra industriei de rachete: efect posibil limitat în timp SUA și Israel au vizat și lanțul de aprovizionare al rachetelor – de la fabrici de componente electronice la producția de combustibil și corpuri de rachetă. Totuși, analiza sugerează că aceste lovituri ar putea să nu întârzie refacerea capacităților atât cât și-ar dori Washingtonul și Ierusalimul: unele fabrici atacate recent fuseseră lovite și în „războiul de 12 zile” de anul trecut, iar imagini satelitare ar fi indicat că Iranul reconstruise deja o parte din facilitățile lovite în iunie. În plus, evaluări ale serviciilor de informații americane ar indica faptul că Iranul a început deja să refacă capabilități militare-cheie, inclusiv reluarea producției de drone și înlocuirea lansatoarelor și a capacității de producție. Timur Kadyshev, cercetător la Universitatea din Hamburg, rezumă asimetria de costuri: pentru a produce pagube, sunt necesare arme sofisticate și scumpe, în timp ce recuperarea se face cu mijloace simple. „Trebuie să folosești arme foarte sofisticate, foarte scumpe ca să produci acest tip de pagubă, iar recuperarea este foarte «low-tech» – sunt doar buldozere.” [...]
Marea Britanie a semnat contracte de 36 milioane lire pentru rachete antidrone , într-o mișcare care combină nevoia operațională din Orientul Mijlociu cu un obiectiv economic intern – susținerea producției locale și a locurilor de muncă – potrivit Digi24 . Ministerul Apărării de la Londra a încheiat noi contracte cu Thales UK , în valoare totală de 36 de milioane de lire sterline, printr-un acord inițial în aprilie și o înțelegere suplimentară luna trecută. Contractele vizează consolidarea stocurilor cu „sute” de rachete antidrone, pe fondul riscului crescut ca Iranul sau forțe afiliate să atace bazele coaliției din regiune. Ce cumpără Marea Britanie și de ce contează operațional Rachetele vizate sunt Martlet (cunoscute și ca LMM – „rachete ușoare multifuncționale”), muniții ghidate cu laser, descrise ca relativ ieftine și „testate în luptă”. Conform informațiilor citate de Digi24 din The Times , trupele specializate din Orientul Mijlociu ar urma să înceapă să primească livrările în lunile următoare. În articol se menționează că, de la momentul în care SUA și Israelul au declarat război Iranului în februarie, au fost doborâte peste 100 de drone, inclusiv cu ajutorul acestor rachete, folosite de artileriștii Regimentului RAF împreună cu kitul de apărare aeriană Rapid Sentry. Martlet are un focos de 3 kg și poate angaja ținte până la 8 km. Rachetele sunt desfășurate și pe elicopterele Wildcat ale Marinei Regale, din bazele britanice din Cipru, în cadrul prezenței militare britanice din zonă. Impact economic: producție în Belfast și locuri de muncă Componenta economică este explicită: contractele cu Thales UK susțin aproximativ 700 de locuri de muncă înalt calificate în Belfast, unde rachetele sunt proiectate și fabricate. Secretarul apărării, John Healey, a legat achiziția de un „parteneriat cu industria” și de accelerarea livrării de echipamente produse în Marea Britanie, cu efecte asupra ocupării și creșterii economice. Context: presiune pe reacția militară și pe lanțurile de aprovizionare Investiția este prezentată ca parte a unui efort mai amplu al Ministerului Apărării și al Grupului Național de Direcție pentru Armament (NAD) pentru creșterea rezilienței lanțurilor de aprovizionare cu muniții și pentru capacitatea de a susține operațiuni alături de aliați. În Orientul Mijlociu sunt dislocați peste 1.000 de militari britanici, inclusiv escadroane de avioane de viteză și echipe specializate în combaterea dronelor. În același timp, guvernul britanic a fost criticat pentru ritmul reacției la evoluțiile din regiune, inclusiv pentru întârzierea aprobării plecării unui distrugător spre Cipru și pentru faptul că, la începutul operațiunii „Epic Fury” (28 februarie), Marina Regală nu avea nicio navă de război în zonă. Separat, Digi24 notează că negociatorii americani și iranieni ar fi ajuns la un acord provizoriu pentru prelungirea cu 60 de zile a armistițiului și pentru reluarea discuțiilor privind programul nuclear al Iranului, potrivit unui oficial american familiarizat cu subiectul. [...]
Europa riscă un deficit de capacitate militară dacă SUA își reduc prezența , iar nota de plată ar putea ajunge la sute de miliarde de euro, într-un moment în care industria de apărare a UE rămâne fragmentată și greu de scalat, potrivit G4Media , care preia un interviu cu comisarul european pentru Apărare și Spațiu, Andrius Kubilius . Kubilius susține că reducerea treptată a prezenței americane în Europa, așa cum este indicată de Strategia Națională de Apărare a SUA , ar trebui tratată ca un semnal pentru accelerarea construirii unor capabilități europene, inclusiv printr-o forță europeană de reacție rapidă. El amintește că SUA au „puțin sub 80.000 de soldați” pe continent, descriși ca o forță permanentă și coezivă, greu de replicat prin simpla „asamblare” a armatelor naționale. Costul înlocuirii capabilităților americane și presiunea pe bugete În interviul acordat publicației spaniole EL MUNDO , comisarul invocă un document realizat de experți germani („Sparta 2.0”), care ar estima tranziția la capabilități echivalente la circa 500 de miliarde de euro (aprox. 2.500 miliarde lei). În paralel, el indică faptul că, dacă statele membre își cresc cheltuielile pentru apărare la 3,5% (în linie cu o promisiune față de NATO, în formularea sa), totalul ar ajunge la aproximativ 6,8 trilioane de euro (aprox. 34.000 miliarde lei) în următorii zece ani. Mesajul central: chiar dacă finanțarea ar putea fi mobilizată la nivel național, implementarea depinde de capacitatea industriei europene de a livra rapid și la scară. Blocajul industrial: piață fragmentată, certificări nealiniate, contracte incerte Kubilius descrie industria europeană de apărare drept „extrem de fragmentată”, fără o piață unică funcțională. El indică probleme operaționale care frânează producția și livrările între statele UE: certificări și teste care nu sunt recunoscute între țări; transferuri intra-UE pe care le numește „un coșmar”; lipsa contractelor și a garanțiilor pe termen lung, care descurajează investițiile în extinderea capacităților; dificultatea de a scala producția „de înaltă performanță” (tehnologic sofisticată), comparativ cu producția de masă „suficient de bună”, pe care o atribuie Ucrainei și Rusiei. În această logică, presiunea nu este doar pe bugete, ci și pe reforme de piață și pe predictibilitatea comenzilor, fără de care industria nu își asumă investiții mari. Riscul de securitate: avertisment privind stocurile Rusiei și integrarea cu Ucraina Comisarul afirmă că, potrivit serviciilor de informații, Vladimir Putin „ar putea fi pregătit” pentru o agresiune militară împotriva unor țări vecine membre NATO. El susține că nu toată producția militară rusă este consumată în Ucraina, o parte fiind stocată, iar producția nu s-ar opri nici în cazul unei păci. „Ceea ce spun serviciile noastre de informații este că Putin ar putea fi pregătit pentru o agresiune militară împotriva țărilor vecine membre NATO. Nu tot ce produce industria rusă merge în luptele din Ucraina; ei își fac stocuri. Și dacă va veni pacea – și sperăm că va veni – producția lor de arme nu se va opri.” În acest context, Kubilius argumentează că Europa s-ar putea confrunta cu o armată rusă „testată în luptă”, inclusiv cu utilizarea „milioanelor de drone”, în timp ce experiența UE în acest domeniu ar fi limitată. De aici, accentul pus pe integrarea cu Ucraina, pe care o consideră importantă tocmai pentru transferul de experiență operațională. Ce urmează: decizii politice lente, dar cu impact direct între state Kubilius admite că răspunsul european – inclusiv ideea unui „Consiliu European de Securitate” și opțiunea unei forțe europene de reacție rapidă – va necesita timp și dezbateri. În final, el leagă investițiile în apărare de principiul apărării colective: dacă unele state nu investesc pentru că nu percep o amenințare imediată, slăbesc capacitatea comună, cu efecte directe asupra altor membri ai UE și NATO. [...]
Un acord major SUA–Ucraina pentru drone este pregătit, dar încă nesemnat , iar întârzierea menține în suspensie un parteneriat care ar putea accelera testarea și utilizarea pe scară largă a tehnologiei ucrainene de către americani, potrivit Digi24 . Președintele ucrainean Volodimir Zelenski spune că Statele Unite și Ucraina discută un acord amplu privind dronele, însă documentul nu a fost încă semnat. Conform declarațiilor sale, partea americană și-a exprimat interesul să testeze „toate tipurile” de drone ucrainene, iar Kievul a acceptat cadrul propus pentru testare, instruire și utilizare în medii aeriene, terestre și navale. Ce ar schimba acordul, operațional Miza imediată ar fi trecerea de la discuții și intenții la un cadru formal care să permită colaborarea tehnică și operațională. Zelenski afirmă că proiectul ar combina două avantaje complementare: tehnologiile avansate ale companiilor americane, inclusiv în domeniul inteligenței artificiale (IA); experiența Ucrainei acumulată în condiții reale de război, în utilizarea dronelor pe front. Într-un interviu pentru emisiunea „Face the Nation” de la CBS, Zelenski a susținut că această combinație ar putea duce la una dintre cele mai puternice cooperări militare tehnologice la nivel global. De ce nu e semnat încă și ce spune Kievul Liderul de la Kiev a indicat că există deja înțelegeri similare cu unele state din Orientul Mijlociu și din Europa și că sunt negocieri avansate cu Uniunea Europeană, însă acordul cu Washingtonul rămâne nefinalizat. Potrivit lui, documentul-cadru privind cooperarea în domeniul dronelor între Ucraina și SUA „nu a fost încă finalizat”. Informația despre „așteptăm doar semnătura lui Donald Trump” apare în titlul materialului; în textul citat de Digi24 nu sunt oferite detalii suplimentare despre calendarul semnării sau despre condițiile exacte care mai trebuie îndeplinite. Context: intensificarea atacurilor cu drone În paralel cu discuțiile diplomatice, Ucraina a anunțat noi lovituri cu drone asupra unor obiective energetice din Rusia. Statul Major ucrainean a transmis că o rafinărie Rosneft din regiunea Saratov a fost lovită și că a izbucnit un incendiu major, susținând că instalația ar fi avut un rol în alimentarea efortului militar rus. Autoritățile locale ruse au confirmat un atac cu drone în zonă, iar surse independente au raportat izbucnirea unui incendiu la rafinărie, pe fondul intensificării atacurilor reciproce cu drone între cele două state. [...]
