Adjunctul administrației militare din Herson avertizează România să se pregătească din timp pentru război, într-un interviu acordat Libertatea. Mesajul vine dintr-o regiune aflată la circa 500 km de granița României, unde autoritățile locale descriu un tip de conflict în care presiunea militară se combină cu lovituri repetate asupra infrastructurii și a populației civile.
În logica pregătirii României pentru un posibil război, interviul este relevant nu doar ca avertisment politic, ci ca radiografie a modului în care arată, în practică, o campanie de uzură: bombardamente frecvente, atacuri cu drone și degradarea continuă a serviciilor publice. Pentru București, lecția principală este că reziliența nu se construiește în momentul crizei, ci înainte, prin planificare, stocuri, proceduri și capacitatea de a menține funcțiile esențiale ale statului și economiei.
„De fiecare dată când din Moscova se aud cuvinte despre «pace», regiunea noastră suferă noi atacuri. Cartierele rezidențiale, spitalele și școlile sunt bombardate. Adulți și copii sunt uciși.”
Anton Samoilenko, adjunct al șefului Administrației Militare Regionale din Herson, descrie strategia Rusiei într-un singur cuvânt: „teroare”, susținând că intensitatea bombardamentelor a crescut față de 2024. Potrivit datelor prezentate în interviu, în 2025 ar fi fost trase peste 235.000 de obuze asupra regiunii Herson, iar „pacea rusească” ar fi însemnat aproape 40.000 de clădiri civile distruse sau avariate, 307 persoane ucise (inclusiv 6 copii) și 2.564 de răniți (inclusiv 62 de copii) în ultimul an.
Un element central pentru orice plan de pregătire în România este adaptarea la amenințarea dronelor, pe care oficialul ucrainean o numește cea mai mare primejdie pentru civili. În interviu se afirmă că, în 2025, rușii ar fi folosit aproximativ 97.000 de drone de atac împotriva comunităților din regiune, iar jumătate dintre civilii uciși și răniți ar fi fost victime ale atacurilor cu drone. Din această perspectivă, pregătirea nu înseamnă doar capabilități militare, ci și măsuri civile: avertizare timpurie, protecția transportului de urgență, proceduri pentru școli și spitale, precum și continuitatea activității economice în condiții de risc.
Interviul insistă și pe dimensiunea de infrastructură, în special energia electrică, descrisă drept „prioritate maximă”, în contextul loviturilor repetate și al reparațiilor făcute sub amenințare. Pentru România, implicația este directă: într-un scenariu de escaladare regională, presiunea pe rețelele energetice, comunicații și logistică ar deveni rapid o problemă de securitate națională și de funcționare a economiei, nu doar o chestiune tehnică. În acest cadru, avertismentul din Herson se traduce într-o concluzie pragmatică: pregătirea pentru război înseamnă, în primul rând, pregătirea societății și a infrastructurii critice pentru a rezista șocurilor prelungite.
