Știri
Știri din categoria Analize financiare

Larry Fink avertizează că petrolul la 150 de dolari ar declanșa o recesiune globală, potrivit HotNews.ro, care citează declarațiile făcute de directorul BlackRock pentru BBC, pe fondul tensiunilor din Orientul Mijlociu și al volatilității din piețele financiare.
Fink, care conduce BlackRock, cel mai mare administrator de active din lume, spune că menținerea Iranului ca „amenințare” și persistența unor prețuri ridicate la energie ar avea „implicații profunde” pentru economia mondială. BlackRock controlează active de 14 trilioane de dolari, fiind unul dintre cei mai mari investitori în numeroase companii globale.
În acest context, șeful BlackRock descrie două scenarii. În varianta în care conflictul se soluționează, iar Iranul revine într-o zonă acceptată de comunitatea internațională, prețul petrolului ar putea coborî sub nivelul de dinaintea războiului. În scenariul negativ, el anticipează o perioadă îndelungată cu petrol scump, peste 100 de dolari, „mai aproape de 150 de dolari”, ceea ce ar împinge economia către o „recesiune severă și abruptă”.
„Creșterea prețurilor la energie este o taxă foarte regresivă. Îi afectează mai mult pe cei săraci decât pe cei bogați.”
Fink susține că statele ar trebui să fie pragmatice în privința mixului energetic, folosind toate sursele disponibile și evitând dependența de o singură soluție. În opinia sa, energia ieftină rămâne esențială pentru creșterea economică și pentru nivelul de trai, iar un episod prelungit cu petrol la 150 de dolari ar putea accelera tranziția către solar și eolian în multe țări.
Pe partea de stabilitate financiară, el respinge ideea că piețele ar repeta dinamica dinaintea crizei din 2007-2008, deși există semnale de tensiune, inclusiv limitări ale retragerilor de capital din unele fonduri de credit privat. Fink afirmă că instituțiile financiare sunt mai sigure în prezent și minimizează amploarea problemelor din anumite segmente, pe care le consideră mici în raport cu piața totală.
În paralel, directorul BlackRock respinge și teza unei „bule” în investițiile în inteligența artificială, deși admite posibilitatea unor eșecuri punctuale. El leagă însă extinderea inteligenței artificiale de costul energiei, comparând ritmul investițiilor în China cu lipsa de acțiune din Europa și pledând pentru accelerarea investițiilor în surse care pot asigura energie mai ieftină.
Într-o declarație pentru BBC, Fink mai spune că inteligența artificială va crea „un număr enorm de locuri de muncă”, în special în meserii tehnice precum electricieni, sudori și instalatori, chiar dacă unele roluri de birou ar putea fi afectate pe măsură ce tehnologia avansează.
Recomandate

FMI avertizează că șocul petrolului riscă să împingă economia globală spre recesiune dacă războiul din Iran se prelungește , iar într-un scenariu sever inflația ar redeveni greu de controlat și ar forța băncile centrale să înăsprească politica monetară. Evaluarea apare în cel mai recent World Economic Outlook , citat de Reuters , pe fondul perturbărilor de transport din Strâmtoarea Hormuz și al scumpirii energiei. FMI a redus prognoza „de referință” pentru creșterea PIB-ului global în 2026 la 3,1%, presupunând un conflict de scurtă durată și o normalizare a prețurilor petrolului în a doua jumătate a lui 2026. Totuși, economistul-șef al FMI, Pierre-Olivier Gourinchas, a spus că această prognoză ar putea fi deja depășită, întrucât „scenariul advers” devine tot mai probabil pe măsură ce perturbările energetice continuă și nu există o cale clară de încheiere a conflictului. Trei scenarii, cu miza în prețul petrolului Instituția a prezentat trei traiectorii posibile pentru economie, în funcție de evoluția războiului, de la o deteriorare moderată până la un scenariu sever. În varianta cea mai benignă („scenariul de referință”), FMI pornește de la un preț mediu al petrolului de 82 de dolari/baril (aprox. 377 lei) în 2026, sub nivelul de circa 96 de dolari/baril (aprox. 442 lei) al cotației Brent menționat în material. În „scenariul advers”, un conflict mai lung ar menține petrolul în jur de 100 de dolari/baril (aprox. 460 lei) în acest an și 75 de dolari/baril (aprox. 345 lei) în 2027, iar creșterea globală ar coborî la 2,5% în 2026, de la 3,4% în 2025. „Scenariul sever” presupune un conflict extins și în adâncime, cu dislocări pe piețele financiare și condiții de finanțare mai restrictive, ceea ce ar reduce creșterea globală la 2,0% — nivel pe care FMI îl descrie drept „la limită” pentru o recesiune globală, amintind că o creștere sub acest prag a fost înregistrată doar de patru ori din 1980, inclusiv în 2009 și 2020. Inflația și dobânzile: riscul revenirii la „frâna” monetară În scenariul sever, FMI vede petrolul la o medie de 110 dolari/baril (aprox. 506 lei) în 2026 și 125 dolari/baril (aprox. 575 lei) în 2027. Gourinchas a avertizat că un astfel de nivel, menținut o perioadă îndelungată, ar putea schimba așteptările privind inflația și ar alimenta creșteri mai largi de prețuri și cereri de majorări salariale. „Această schimbare a așteptărilor privind inflația va cere băncilor centrale să apese frâna și să încerce să aducă inflația înapoi în jos”, a spus Gourinchas, adăugând că ar putea fi nevoie de „mai multă durere” decât în 2022. FMI notează, totuși, că băncile centrale ar putea „trece cu vederea” un puseu de prețuri la energie dacă este de scurtă durată și dacă așteptările inflaționiste rămân ancorate, menținând dobânzile neschimbate într-un context de activitate economică mai slabă — ceea ce ar echivala, de facto, cu o relaxare monetară. Cine pierde mai mult: Europa și economiile emergente În scenariul de referință, FMI a ajustat ușor în jos creșterea SUA la 2,3% pentru acest an (cu 0,1 punct procentual sub estimarea din ianuarie), în timp ce zona euro ar resimți un impact mai mare: prognoza scade cu 0,2 puncte procentuale în ambii ani, la 1,1% în 2026 și 1,2% în 2027, pe fondul sensibilității mai ridicate la energie. Economiile emergente și în curs de dezvoltare, mai dependente de inputuri petroliere, ar fi lovite mai puternic decât economiile avansate: creșterea pentru 2026 este văzută la 3,9%, cu 0,3 puncte procentuale mai jos. În regiunea Orientului Mijlociu și Asia Centrală, FMI anticipează o scădere a creșterii PIB în 2026 cu două puncte procentuale, până la 1,9%, pe fondul pagubelor de infrastructură și al reducerii exporturilor de energie și materii prime. Pentru 2026, FMI indică scăderi ale PIB-ului de 6,1% pentru Iran, 8,6% pentru Qatar, 6,8% pentru Irak, 0,6% pentru Kuweit și 0,5% pentru Bahrain. Sub ipoteza unui conflict scurt, regiunea ar reveni rapid, cu o creștere de 4,6% în 2027. Presiune pe bugete: ajutoare la energie, dar „țintite și temporare” FMI avertizează că guvernele vor fi tentate să atenueze scumpirea energiei prin plafonări de preț, subvenții la combustibili sau reduceri de taxe, însă recomandă prudență în contextul deficitelor bugetare încă ridicate și al datoriei publice în creștere. Gourinchas a spus că protejarea celor vulnerabili este legitimă, dar subvențiile într-o țară pot duce la penurii în altele care nu și le permit. În esență, mesajul FMI este că riscul macro major nu mai este doar încetinirea creșterii, ci combinația dintre energie scumpă, inflație persistentă și reacția de politică monetară care ar putea urma dacă așteptările inflaționiste se deteriorează. [...]

Un raport neoficial sugerează că Iranul a început să monetizeze trecerea prin Strâmtoarea Ormuz , printr-un mecanism de „taxe” care ar putea deveni un cost suplimentar pentru transportul de energie și, implicit, un factor de presiune în lanț asupra prețurilor și riscurilor logistice, potrivit Libertatea . Miza economică a zonei este majoră: prin Strâmtoarea Ormuz tranzitează aproape o cincime din petrolul și gazele lumii, iar orice schimbare de regim al trecerii – fie blocadă, fie „taxare” informală – poate afecta stabilitatea economică globală. În material se arată că un analist financiar de pe Wall Street, asociat firmei Citrini Research și prezentat sub pseudonimul „Analistul nr. 3”, susține că a mers în zonă cu 15.000 de dolari cash (aprox. 69.000 lei) pentru a verifica „la fața locului” cum funcționează tranzitul. Ce susține raportul: mai multe petroliere trec, dar cu „taxe” Conform unei analize publicate pe Substack și citate în articol, „Analistul nr. 3” afirmă că Iranul ar permite trecerea unui număr de petroliere mai mare decât cel raportat oficial, însă în paralel ar funcționa un sistem de „taxe” pentru libertatea de navigație. Informațiile ar fi fost strânse din discuții purtate în porturi și în baruri de lux din Dubai și Oman. Relatarea include și detalii despre modul în care analistul ar fi încercat să ajungă în strâmtoare: susține că a evitat serviciile de securitate din Oman și a contactat traficanți iranieni pentru a închiria o barcă. Implicația pentru piețe: un cost „de tranzit” care se poate permanentiza Dincolo de poveste, concluzia economică evidențiată de Citrini Research este că Strâmtoarea Ormuz ar rămâne sub controlul de facto al Iranului și ar funcționa după reguli proprii, ceea ce ar transforma trecerea într-o negociere, nu într-un drept garantat. În raportul citat, firma susține că, în timp ce Washingtonul ar miza în continuare pe intervenții militare, „restul lumii” – inclusiv aliați precum Franța, Grecia și Japonia – ar fi început să se adapteze și să negocieze condițiile de tranzit. „Pentru Iran, această situație este un pariu cu șanse mari de reușită, din care iese în câștig în aproape orice scenariu”, se arată în raport. Cât de solidă este informația: veridicitatea nu este garantată Articolul notează explicit că veridicitatea istorisirii „Analistului nr. 3” nu este garantată, deși postarea de pe Substack ar fi însoțită de fotografii din călătorie. Totodată, Citrini Research este descrisă ca fiind cunoscută pentru campanii de marketing „ostentative” menite să atragă atenția Wall Street-ului. În același context, Libertatea menționează că, în urmă cu șase săptămâni, James van Geelen, fondatorul Citrini, ar fi declanșat o prăbușire a pieței în valoare de 200 de milioane de dolari, după o postare amplă pe Substack cu predicții privind efecte economice ale inteligenței artificiale. Ce rămâne de urmărit Din informațiile prezentate, punctul sensibil pentru companii și piețe nu este doar riscul de blocaj, ci posibilitatea ca „taxarea” tranzitului să se normalizeze ca practică, cu efecte în costurile de transport și în primele de risc asociate rutelor energetice. În același timp, materialul subliniază limitele: relatarea se bazează pe un raport neoficial, iar unele afirmații nu pot fi verificate independent din datele prezentate. [...]

România a ajuns la 749 de persoane cu averi de peste 30 de milioane de dolari în 2026 , după o creștere accelerată în ultimii cinci ani, care o plasează între țările europene cu cea mai rapidă extindere a segmentului de „foarte bogați”, potrivit Adevărul . România urcă în topul creșterilor, nu al volumelor Datele analizate de Profit.ro indică o dublare a numărului de români cu averi de peste 30 de milioane de dolari în ultimii cinci ani. În intervalul 2021–2026, România a consemnat o creștere de 93%, comparabilă cu Turcia (94%) și sub Polonia, care conduce clasamentul cu un avans de 109%. În termeni absoluți, România numără în 2026 „nu mai puțin de 749 de multimilionari”, conform Wealth Report realizat de Knight Frank . În același timp, și alte țări din regiune – Grecia, Cehia și Portugalia – au raportat creșteri de peste 50%, pe fondul unei tendințe europene mai largi. Context european: creștere generală, dar concentrarea rămâne în Vest La nivel continental, numărul multimilionarilor a crescut cu 26% în ultimii cinci ani, potrivit datelor citate. Totuși, concentrarea celor mai mari averi rămâne în economiile mari din Europa de Vest: Germania: peste 38.000 de multimilionari Regatul Unit: aproape 28.000 Franța: peste 21.000 Nicio altă țară europeană nu depășește pragul de 20.000 de persoane în această categorie, următoarele fiind Elveția (17.692) și Italia (15.433). Imaginea globală: SUA domină, economiile emergente recuperează Raportul Knight Frank indică o redistribuire accelerată a averii la nivel global. Statele Unite rămân liderul mondial, cu peste 387.000 de multimilionari, însă economii emergente precum India „câștigă teren rapid”, conform aceleiași surse. [...]

România a urcat pe podiumul european la creșterea numărului de ultra-bogați , cu un avans de 93% în ultimii cinci ani, un ritm care semnalează o acumulare accelerată de avere și o schimbare a hărții capitalului privat din regiune, potrivit Profit , pe baza „ Wealth Report ” realizat de Knight Frank . România este a treia în Europa ca dinamică procentuală, după Polonia (109%) și Turcia (94%). Indicatorul urmărește persoanele cu avere netă de minimum 30 de milioane de dolari (aprox. 138 milioane lei), adică segmentul de „multimilionari”/„ultra-bogați”. Ce arată cifrele pentru România și Europa În acest an, România are 749 de persoane cu avere netă de peste 30 de milioane de dolari, conform raportului citat. La nivel european, populația ultra-bogaților a crescut cu 26% în ultimii cinci ani, iar între 2021 și 2026 au intrat în această categorie încă 37.428 de persoane. La nivel global, peste 710.000 de persoane depășesc pragul de 30 de milioane de dolari, iar aproximativ 25,8% dintre acestea locuiesc în Europa, unde totalul a ajuns la 183.953. Unde se concentrează averea în Europa În termeni absoluți, liderii europeni rămân economiile mari: Germania: 38.215 Regatul Unit: 27.876 Franța: 21.528 Nicio altă țară europeană nu depășește 20.000 de multimilionari. Urmează Elveția (17.692) și Italia (15.433), iar apoi scăderea este mai abruptă (de exemplu, Spania are 9.186, Suedia 6.845, Olanda 5.077). În termeni de creștere absolută între 2021 și 2026, Germania a adăugat cei mai mulți ultra-bogați (+9.273), urmată de Elveția (+4.968), Franța (+3.781) și Regatul Unit (+3.005). De ce contează: mobilitatea averii, pe fondul fiscalității și reglementărilor Raportul indică faptul că presiunea fiscală mai mare și cerințele de reglementare mai stricte accelerează mobilitatea internațională a averii, pe măsură ce persoanele cu averi mari își împart viața și investițiile în mai multe jurisdicții, iar structurile de tip „family office” (entități care administrează averea unei familii) gestionează activ riscurile fiscale și politice. „Europa își menține o prezență puternică, cu țări precum Suedia, România și Grecia care înregistrează câștiguri importante. Imaginea de ansamblu arată că averea se extinde geografic, chiar dacă rămâne concentrată în câteva mari puteri economice.” În același context, șeful global de cercetare al Knight Frank, Liam Bailey, descrie o redistribuire amplă a averii la nivel mondial, cu SUA în continuare dominante; în Statele Unite sunt 387.422 de multimilionari. „Statele Unite continuă să domine, dar vedem în paralel ascensiunea puternică a Indiei și a unui grup de economii cu creștere rapidă, care redesenează peisajul economic global.” [...]

S&P Global avertizează că poate retrograda ratingul României dacă impasul guvernamental se prelungește și blochează continuarea consolidării fiscale, într-un moment în care țara are nevoi mari de finanțare externă și o perspectivă de rating deja negativă, potrivit Antena 3 . S&P Global Ratings a confirmat la 15 mai 2026 ratingurile suverane ale României pe termen lung și scurt, în valută și monedă locală, la „BBB-/A-3”, menținând perspectiva negativă. Publicarea a fost făcută în afara calendarului obișnuit, pe fondul dizolvării coaliției guvernamentale după moțiunea de cenzură. De ce contează: riscul de rating se leagă direct de deficit și finanțare Agenția leagă explicit riscul de retrogradare de capacitatea autorităților de a reduce în continuare deficitele fiscale în 2027 și de durata blocajului politic. În evaluarea S&P, România rămâne vulnerabilă la schimbări de încredere ale investitorilor, pe fondul nevoilor mari de finanțare externă și al ponderii ridicate a deținerilor nerezidenților în datoria guvernamentală. S&P estimează nevoile externe de finanțare ale României la aproximativ 18% din PIB în 2026, alimentate de deficitul de cont curent și de necesități mari de refinanțare a datoriei. Ce a menținut ratingul neschimbat S&P indică drept elemente de sprijin o performanță fiscală mai bună până acum în 2026, susținută de măsurile de consolidare adoptate în 2025 și de așteptatele intrări din fonduri europene. Agenția anticipează și o reducere treptată a deficitului de cont curent, de la nivelul estimat de 7,9% din PIB înregistrat anul trecut. De asemenea, S&P pornește de la ipoteza că există un consens larg între principalele partide privind necesitatea ajustărilor fiscale și a reformelor în 2027 și că un nou guvern ar putea fi format în următoarele săptămâni. Scenariile care pot duce la retrogradare S&P spune că ar putea reduce ratingul în special în două situații: dacă blocajul guvernamental se prelungește sau duce la incapacitatea de a continua reducerea deficitelor fiscale în 2027; dacă presiunile externe se accentuează, inclusiv printr-o perturbare mai severă sau mai îndelungată a pieței energiei, pe fondul războiului din Orientul Mijlociu , cu efecte asupra inflației, creșterii economice și balanței de plăți. Agenția avertizează și că, dacă România nu reușește să atragă intrările de fonduri europene așteptate în 2026–2027, consolidarea fiscală ar deveni mai dificilă, iar riscurile legate de balanța de plăți s-ar amplifica. Deficitul rămâne mare, în pofida îmbunătățirii din T1 S&P notează că deficitul administrației publice generale a scăzut la 1% din PIB în primul trimestru din 2026, aproape la jumătate față de aceeași perioadă a anului precedent, pe fondul veniturilor mai mari (inclusiv din creșterea TVA) și al contracției cheltuielilor guvernamentale în termeni nominali, susținută de măsuri de control al costurilor (înghețarea salariilor din sectorul public și a pensiilor). Cu toate acestea, agenția estimează pentru întregul an un deficit al administrației publice generale de 6,25% din PIB, unul dintre cele mai ridicate niveluri în rândul suveranilor evaluați din Europa, Orientul Mijlociu și Africa. Ce urmează: fereastra politică și următoarea evaluare S&P consideră că alegerile anticipate sunt mai puțin probabile, invocând constrângerile constituționale și contextul politic. În prezent, guvernul minoritar condus de PNL funcționează interimar, iar agenția vede două variante principale: refacerea coaliției anterioare cu un alt premier (posibil tehnocrat) sau un guvern minoritar sprijinit din afara coaliției. Următoarea publicare programată pentru ratingul suveran al României este stabilită pentru 2 octombrie 2026. În paralel, România are termene legate de fondurile europene: guvernul se așteaptă la 10,7 miliarde de euro în 2026 (aproape 2% din PIB) din PNRR , iar cererile de plată trebuie transmise Comisiei Europene până în august 2026, menționează S&P. [...]

S&P Global avertizează că un blocaj politic prelungit poate împinge România spre retrogradare , ceea ce ar crește costurile de finanțare ale statului și, în lanț, presiunea asupra dobânzilor din economie, potrivit Stirile Pro TV . Agenția a transmis mesajul într-un raport neprogramat, după demiterea guvernului prin moțiune de cenzură, fiind prima dintre cele trei mari agenții de rating care reacționează oficial. S&P a confirmat, deocamdată, ratingul României la „BBB-/A-3” (pe termen lung și scurt), iar perspectiva rămâne negativă. În termeni practici, perspectiva negativă indică faptul că, în următoarele 6–12 luni, riscul unei decizii de scădere a ratingului este mai ridicat decât într-un scenariu „stabil”. De ce contează: ratingul depinde de capacitatea de a reduce deficitele Agenția leagă riscul de retrogradare de capacitatea guvernului de a continua consolidarea fiscală (adică reducerea deficitului bugetar prin venituri mai mari și/sau cheltuieli mai mici) și de a restrânge dezechilibrele externe. S&P notează că dizolvarea coaliției va complica eforturile de reducere a „dublului deficit” – deficitul fiscal și deficitul de cont curent – pe măsură ce se apropie alegerile din 2028. În același timp, S&P indică existența unui „consens larg” între partide pentru ajustări și reforme fiscale suplimentare în 2027 și consideră probabilă formarea unui nou guvern „în următoarele săptămâni”. Agenția mai arată că performanțele fiscale mai bune de la începutul anului, susținute de măsurile de consolidare adoptate în 2025 și de plăți viitoare consistente din fonduri europene, ar trebui să ajute la menținerea condițiilor de finanțare externă, în contextul în care deficitul de cont curent „se restrânge treptat” de la un nivel estimat de 7,9% din PIB anul trecut. Ce ar putea declanșa o retrogradare S&P spune explicit că ar putea reduce ratingul dacă impasul guvernamental se prelungește sau dacă acesta duce la incapacitatea de a reduce în continuare deficitele fiscale în 2027. Un alt risc major este legat de fondurile UE: dacă România nu reușește să atragă intrările preconizate în 2026–2027, agenția avertizează că ar fi afectate perspectivele de creștere, consolidarea fiscală și s-ar amplifica riscurile pentru balanța de plăți. În plus, S&P menționează că ar putea lua în calcul o retrogradare și dacă presiunile externe se intensifică – de exemplu, printr-o perturbare mai severă sau de durată a pieței energetice, pe fondul războiului din Orientul Mijlociu – cu efecte asupra inflației pe termen mediu, creșterii economice, balanței de plăți și rezultatelor fiscale. Ce ar putea îmbunătăți perspectiva Agenția indică faptul că perspectiva ar putea fi revizuită la „stabilă” dacă deficitele externe și fiscale s-ar restrânge substanțial, susținute de o revenire a creșterii economice. S&P se așteaptă ca un consens fiscal între partidele cheie să sprijine măsuri de consolidare „considerabilă” în acest an și anul următor, inclusiv aprobarea unui buget „credibil” pentru 2027. În evaluarea agenției intră și așteptarea ca România să obțină „majoritatea facilităților de finanțare disponibile ale UE” în acest an, „în valoare de până la 3,5% din PIB”, bani care ar putea acoperi o parte semnificativă din necesarul ridicat de finanțare externă. Context politic: scenarii de guvernare, anticipate „puțin probabile” S&P descrie mai multe scenarii: revenirea coaliției anterioare și desemnarea unui nou prim-ministru (posibil un tehnocrat) sau formarea unui guvern minoritar sprijinit în Parlament de partide din afara coaliției. Alegerile anticipate sunt considerate „puțin probabile”, argumentul fiind că România nu a organizat anticipate în perioada post-comunistă, iar mediul politic actual oferă puține stimulente; în plus, președintele Nicușor Dan s-a pronunțat public împotriva acestei opțiuni. În paralel, agenția subliniază că actuala criză politică vine într-un moment în care România trebuie să echilibreze ajustări fiscale suplimentare cu limitarea efectelor șocului global al prețurilor la energie și să rămână pe traiectoria cerută de procedura de deficit excesiv a UE, în timp ce implementează reforme pentru a asigura fluxurile de fonduri europene. [...]