Știri
Știri din categoria Agricultură
România pierde competitivitate la ardei pe fondul mutării producției europene în sere și solarii, arată o analiză din Agronet, care indică o scădere de 26,9% a producției interne într-un deceniu, în timp ce Polonia a crescut cu 71,6% în aceeași perioadă.
Diferența de ritm este relevantă economic pentru că nu vine dintr-o extindere generală a suprafețelor cultivate în UE, ci din intensificarea producției în spații protejate (sere și solarii), unde randamentele și predictibilitatea livrărilor sunt mai mari. În acest context, România rămâne în urmă tocmai pe segmentul care trage piața europeană.
În grupul de producători analizați, România se află printre statele cu cele mai mari scăderi: Grecia (-29,1%), Ungaria (-27,6%) și România (-26,9%). La polul opus, Polonia a avut cel mai puternic avans (+71,6%), peste Spania (+23,9%) și Țările de Jos (+16,8%). Pentru 2025, analiza indică și ponderi în producția UE pentru câteva state: Spania 51,4%, Țările de Jos 14,9% și Polonia 8,7% (ponderea României nu este menționată în fragmentul citat).
Publicația calculează o diferență de 98,5 puncte procentuale între evoluția Poloniei (+71,6%) și cea a României (-26,9%), un ecart care sugerează o schimbare structurală, nu o variație conjuncturală.
Datele Eurostat analizate de FreshPlaza (citată de Agronet) arată că, la nivelul Uniunii Europene, suprafața totală cultivată cu ardei a scăzut cu 4,9% între perioadele comparate, dar suprafața în spații protejate a crescut cu 13%. În paralel, ponderea producției protejate a urcat de la 65% (media 2015–2017) la 70,9% (media 2023–2025).
Polonia este exemplul central: ponderea producției de ardei obținute sub protecție a crescut de la 81,6% la 88,4%, iar recolta din aceste sisteme a avansat cu 86,2%. Concluzia implicită pentru România este că pierderea de teren se produce într-o piață care recompensează investițiile în producție intensivă și controlată.
În România există interes pentru modernizare, însă finanțarea disponibilă nu acoperă cererea, potrivit datelor prezentate. Pentru componenta DR-16 destinată fermelor individuale din sectorul legumicol au fost depuse 132 de proiecte în valoare de peste 209 milioane de euro, față de o alocare de aproximativ 70,4 milioane de euro. Alte 38 de proiecte (59,4 milioane de euro) au fost declarate eligibile, dar au rămas fără finanțare după epuizarea bugetului.
În plus, ardeiul este inclus în schema aplicată în 2026 pentru legumele cultivate în sere și solarii (ardei gras, lung, gogoșar și iute). Totuși, analiza insistă că sprijinul pe suprafață nu este suficient pentru recuperarea decalajului, fără infrastructură și lanț comercial funcțional.
Mesajul central al datelor este că România nu pierde teren pentru că UE ar cultiva mai mult ardei, ci pentru că produce mai intens în spații protejate. În această logică, miza pentru producători nu este doar construirea de sere, ci capacitatea de a produce constant și predictibil, cu acces la apă pentru irigații, energie la costuri suportabile, material biologic performant, depozitare, sortare/ambalare și contracte comerciale stabile.
Recomandate
România rămâne cu cel mai mic buget public de cercetare din UE raportat la populație , iar asta limitează direct capacitatea agriculturii de a produce soluții aplicate – de la soiuri rezistente la secetă la tehnologii care reduc costurile – chiar dacă domeniul apare relativ sus în lista de priorități interne, potrivit unei analize Agronet . În 2025, România a alocat 18,8 euro (aprox. 94 lei) pe locuitor pentru bugetele publice de cercetare și dezvoltare, față de media UE de 288,9 euro (aprox. 1.444 lei), arată datele Eurostat publicate la 7 august 2026. Diferența este de peste 15 ori, iar România este pe locul 27 din 27. Un element suplimentar de risc este evoluția pe termen lung: România este singurul stat membru în care alocarea pe locuitor a scăzut față de 2015, de la 20,8 euro la 18,8 euro (minus 9,6%), în timp ce media UE a crescut cu 57,7%. La nivelul Uniunii, guvernele au prevăzut în 2025 un total de 130,2 miliarde euro (aprox. 651 miliarde lei) pentru cercetare și dezvoltare, echivalentul a 0,69% din PIB-ul UE, în creștere cu 2,4% față de 2024. Agricultura, „prioritate” în procente, dar nu în bani În interiorul bugetului public de cercetare, agricultura are o pondere peste media europeană: 5,07% din alocările publice românești pentru cercetare și dezvoltare au avut agricultura ca obiectiv socio-economic în 2024, față de 3,04% media UE. După acest criteriu, România este pe locul 7 în UE, după Bulgaria, Letonia, Irlanda, Cipru, Spania și Țările de Jos (conform unui tabel Eurostat reprodus de Biroul Croat de Statistică). Problema este că ponderea nu spune nimic despre volumul efectiv: 5,07% dintr-un buget foarte mic poate însemna mai puține resurse decât 2–3% într-o țară care finanțează cercetarea la un nivel de câteva ori mai ridicat. În practică, asta se traduce în presiune pe finanțarea pentru institute, universități și programe aplicate (ameliorare, zootehnie, irigații, protecția culturilor, digitalizare). OECD: subfinanțare structurală și implicare redusă a mediului privat O analiză OECD din 2026, citată în material, indică un reper de doar 1,1 euro pe locuitor pentru cercetarea agricolă în România, față de 6,4 euro media UE-27. Raportat la dimensiunea economiei agricole, OECD arată că în 2021 cheltuiala publică efectivă pentru cercetarea agricolă (sector guvernamental și învățământ superior) a fost de 0,41% din valoarea adăugată a agriculturii românești, cel mai mic nivel dintre țările cu date comparabile. Tot OECD notează o deteriorare a alocării bugetare destinate explicit cercetării agricole (de la 0,54% din valoarea adăugată a sectorului în 2008 la 0,19% în 2021) și o participare redusă a companiilor: cercetarea finanțată și realizată de mediul privat în agricultură ar fi reprezentat 0,03% din valoarea adăugată a sectorului, iar în industria alimentară și a băuturilor 0,02%. De ce contează pentru ferme și ce urmează la nivel european Miza economică pentru ferme este una operațională: cercetarea ar trebui să livreze soluții pentru adaptarea la secetă, gestionarea apei, reducerea inputurilor și creșterea productivității. În context, Agronet amintește și un indicator de adopție: în 2023, aproximativ 10–15% dintre fermele românești foloseau tehnologii sau practici de agricultură de precizie, față de circa 18% media UE, iar structura sectorului (aprox. 2,86 milioane de exploatații, suprafață medie de 4,39 hectare) face mai dificil transferul tehnologiilor către fermele mici. Decalajul apare în momentul în care UE începe să contureze prioritățile cercetării agricole pentru perioada de după 2027. Materialul indică faptul că discuțiile vor fi influențate de conferința EU AgRI 2040 (24–25 septembrie 2026, Bruxelles), iar pentru România accesul la programe europene devine cu atât mai important cu cât finanțarea națională este slabă. OECD mai arată că fondurile europene au devenit o resursă majoră pentru sistemul românesc, dar România a avut rezultate slabe inclusiv la atragerea lor, fiind pe ultimul loc în UE după finanțarea pe locuitor obținută prin Horizon 2020. [...]
România rămâne în coada UE la agricultura de precizie, iar fragmentarea fermelor face tehnologia greu de amortizat , arată o analiză publicată de Agronet . Deși în Europa există deja roboți, senzori și sisteme de analiză a datelor bazate pe inteligență artificială (AI), utilizarea lor se concentrează în exploatațiile mari, ceea ce amplifică decalajul pentru o agricultură dominată de ferme mici. În 2023, aproximativ 10–15% dintre fermele românești foloseau tehnologii de agricultură de precizie, România fiind între ultimele trei state din Uniunea Europeană după acest indicator. La nivelul UE, aproape 18% dintre exploatații utilizau cel puțin o tehnologie sau practică de agricultură de precizie, iar aceste ferme administrau aproximativ 44% din suprafața agricolă utilizată, semn că adopția este puternic concentrată în fermele mari. Pentru România, miza este în primul rând economică: structura agricolă fragmentată îngreunează recuperarea investițiilor în echipamente și software. În 2023, România avea aproximativ 2,86 milioane de exploatații care lucrau 12,55 milioane de hectare, cu o suprafață medie de 4,39 hectare, potrivit datelor citate în material. În acest context, achiziția individuală a unui robot, a unei rețele de senzori sau a unui sistem complex de analiză a datelor este mai greu de justificat financiar. Tehnologia există, dar nu ajunge la scară comercială în ferme Articolul leagă întârzierea din agricultură de un diagnostic mai larg privind economia europeană. Christine Lagarde , președinta Băncii Centrale Europene, a spus la un eveniment World Economic Forum de la Geneva că Europa nu își poate permite să rateze „revoluția inteligenței artificiale”, relatează Euractiv . Deși declarația vizează economia în ansamblu, analiza notează că probleme precum fragmentarea pieței, dificultatea companiilor de a crește la scară europeană și accesul mai slab la capital se văd și în ritmul lent cu care tehnologiile ajung din laborator în exploatații. Europa are deja infrastructură de testare pentru astfel de soluții. Publicația amintește rețeaua agrifoodTEF, cu peste 300 de servicii de testare pentru AI, robotică și sisteme bazate pe date, care a conectat peste 200 de întreprinderi și dezvoltatori cu centre europene și include 30 de organizații capabile să ofere servicii în toate cele 27 de state membre. Printre exemplele de tehnologii testate sunt menționate: sisteme de identificare a buruienilor și aplicare selectivă a erbicidelor; cântărirea automată a animalelor cu ajutorul AI; roboți autonomi pentru lucrări agricole; camere pentru numărarea și măsurarea fructelor; drone pentru monitorizarea experiențelor agricole; sisteme digitale pentru identificarea bolilor și dăunătorilor. De ce rămâne greu de folosit AI în fermele mici Materialul subliniază că decalajul nu se reduce doar prin cumpărarea de utilaje sau programe. Pentru ca AI să aibă efect economic într-o fermă, este nevoie de un „pachet” de condiții care să funcționeze împreună, inclusiv utilaje și senzori care generează date, infrastructură digitală, programe compatibile, personal care poate interpreta rezultatele, suport tehnic și finanțare care să permită amortizarea investiției. Pentru fermele mici, soluția realistă indicată în analiză este accesul la tehnologie prin prestatori, cooperative sau utilizarea în comun a utilajelor, în locul achiziției individuale. În lipsa acestor mecanisme, tehnologia rămâne, în practică, un avantaj competitiv pentru exploatațiile mari, iar România riscă să își păstreze poziția de „codaș” la agricultura de precizie, chiar dacă instrumentele există deja pe piață. [...]
Producția de mere din UE este estimată să scadă cu 15,6% în 2026/2027, iar Spania ar fi singurul mare producător pe creștere , potrivit Revista Mercados . Proiecția indică o recoltă totală de 9,50 milioane de tone, a doua cea mai mică din ultimul deceniu, ceea ce poate tensiona oferta pe piața europeană în sezonul următor. Mărul: recul generalizat, cu excepția Spaniei Estimarea de 9,50 milioane de tone confirmă scăderi în principalele țări producătoare din Uniunea Europeană , cu Polonia – cel mai mare producător – înregistrând cea mai puternică reducere dintre „greii” pieței, de -29% față de campania anterioară. Alte evoluții menționate: Ungaria: -20% Franța: -24% Germania: -10% România: -2,7% Italia: -2% (aproape stabil) În acest tablou, Spania iese în evidență cu o creștere estimată de +7,5% față de 2025, în contrast cu tendința predominant negativă la nivel comunitar. Varietăți de măr: scăderi la sortimentele „de volum” Reducerea producției afectează și varietățile cu pondere mare în UE, ceea ce poate conta pentru disponibilitatea pe segmentele standard din comerț: Golden Delicious: -11% Gala: -8% Red Delicious: -5% Cripps Pink: -7% Fuji: +0,5% (aproape stabil) Para: producție în creștere, dar pe o suprafață mai mică În paralel, Prognosfruit 2026 estimează pentru pere o producție de 1,95 milioane de tone , în creștere cu +5,46% față de 2025 și cea mai mare din UE din 2022. Totuși, revenirea are loc pe fondul unei scăderi structurale a suprafețelor: din 2015, aria cultivată cu păr în UE s-a redus cu 18,9% , de la 116.320 la 94.320 hectare . Pe țări, dinamica este mixtă: Germania are cel mai mare avans procentual ( +51,6% , de la un nivel redus), urmată de Țările de Jos și Polonia (ambele +18,2% ) și Italia ( +17,4% ). Belgia, principalul producător ca volum, scade cu -7,2% , iar Cehia are cel mai mare declin ( -45% ). Spania este aproape stabilă ( +0,7% ). Riscul meteo: posibilă revizuire în jos a estimărilor Publicația notează că prognozele sunt condiționate de episoade meteo din campanie – îngheț și grindină în unele zone – dar și de temperaturi ridicate la nivel continental. Organizatorii avertizează că căldura ar putea reduce calibrarea (dimensiunea) fructelor și că, pe măsură ce sezonul avansează, estimările ar putea fi ajustate parțial în jos . [...]
Trufele românești intră pe lanțuri de aprovizionare pentru restaurante cu stele Michelin, mizând pe prospețime și logistică rapidă, nu pe volume mari , potrivit Agronet . Modelul descris în cazul Luna’s Premium Truffles arată cum un produs extrem de perisabil poate câștiga acces la segmentul gastronomic de vârf prin selecție strictă, livrare în timp scurt și relații comerciale construite în ani. Afacerea, dezvoltată de Mihai Constantinescu din 2008, livrează în Europa, Statele Unite și Asia, iar în cazul restaurantelor cu stele Michelin trufele ajung, de regulă, indirect, prin clienții și distribuitorii companiei, conform relatării PozitiVești citate de publicație. România, exportator important, dar competiția se joacă pe calitate Contextul de piață indică faptul că trufa românească nu este o prezență marginală în comerțul internațional. Pentru 2024, datele comerciale agregate de Tridge plasează România pe locul al treilea între exportatorii mondiali de trufe proaspete, după Italia și Spania, cu aproximativ 203,5 tone și exporturi de circa 21,52 milioane de dolari (aprox. 99 milioane lei). Publicația notează că aceste cifre descriu comerțul României cu trufe, nu volumul companiei, însă conturează o piață în care avantajul pentru o afacere de nișă poate veni din segmentul care plătește pentru prospețime, constanță și selecție, nu din creșterea cantităților. Lanț scurt: „fereastra” de 24 de ore și selecția care taie din volum Luna’s Premium Truffles lucrează săptămânal cu aproximativ 20–30 de culegători constanți și are șase câini activi (plus doi retrași din activitate din cauza vârstei). Trufele ajung, de regulă, de două ori pe săptămână la companie, unde începe selecția între marfa destinată gastronomiei de nivel înalt și cea care merge către procesare. În anumite perioade, chiar mai mult de jumătate din trufele recoltate pot fi direcționate către procesatori din străinătate, potrivit lui Mihai Constantinescu. Pentru clienții care cumpără produsul proaspăt sunt alese exemplarele mature, cu aromă intensă și în stare bună — o abordare care limitează deliberat volumul vândut ca produs premium. Un element operațional central este logistica: compania lucrează cu un interval de aproximativ 24 de ore pentru a păstra cât mai bine aroma produsului, ceea ce transformă prospețimea într-un avantaj comercial, într-o categorie în care „timpul” și temperatura de păstrare pot decide dacă marfa rămâne premium sau își pierde valoarea. Recoltare controlată și investiții mici, dar decisive Calitatea începe din pădure: compania condiționează colaborarea cu culegătorii de recoltarea cu câini antrenați, pentru identificarea trufelor ajunse la maturitate. Sunt evitate greblele și sapele folosite pentru răscolirea solului, deoarece pot scoate trufe imature și pot afecta habitatul și rădăcinile arborilor — cu impact atât asupra resursei, cât și asupra calității. Pe partea de infrastructură, Luna’s Premium Truffles a beneficiat de o finanțare de 5.000 de euro (aprox. 25.000 lei) prin Conservation Carpathia , folosită pentru cumpărarea unei mașini profesionale de spălat trufe și a unui frigider dedicat păstrării produsului. Într-un lanț în care diferența poate fi dată de câteva ore și de temperatura de depozitare, astfel de investiții pot susține standardul cerut de clienții premium. Ce urmează: monetizarea „originii” prin turism de experiență Compania pregătește și o direcție de creștere fără majorarea cantității recoltate: turismul de experiență. Potrivit Agronet, Luna’s Premium Truffles este în discuții cu o agenție de turism și intenționează să testeze un proiect-pilot pentru grupuri interesate să participe la căutarea trufelor în pădure, cu componentă de degustare sau masă în care trufa este ingredient central. Publicația plasează această idee într-un context mai larg al gastronomiei locale: rețeaua Punctelor Gastronomice Locale a depășit 740 de unități în 39 de județe, ceea ce sugerează un teren mai favorabil pentru produse și experiențe care capitalizează originea și specificul local. [...]
Controalele ANSVSA în benzinării arată că problemele de conformare persistă , cu amenzi de 132.400 de lei într-o singură etapă și un total de 267.200 de lei după două runde consecutive de verificări, potrivit Agronet . Miza pentru operatori este una de reglementare: activitatea de alimentație publică din stațiile de carburanți este tratată după aceleași reguli sanitar-veterinare ca orice unitate care prepară și vinde mâncare. Între 27 iulie și 17 august 2026, inspectorii au verificat 214 unități care prepară și comercializează alimente și au aplicat 19 amenzi, 22 de avertismente și au suspendat activitatea unui operator. ANSVSA a anunțat că verificările continuă la nivel național. Două etape la rând, același tipar de sancțiuni Campania nu a fost una punctuală. În etapa anterioară (13–26 iulie 2026), au fost verificate 217 unități, cu 19 amenzi în valoare totală de 134.800 lei, 18 avertismente și o suspendare. Pe cumulat, cele două etape înseamnă: 431 de unități verificate 38 de amenzi, în valoare totală de 267.200 lei 40 de avertismente 2 suspendări de activitate În prima etapă, inspectorii au retras și 12 kilograme de produse de patiserie (valoare 300 lei), trimise la neutralizare. Nereguli recurente: autorizare, igienă și autocontrol În perioada 27 iulie–17 august, una dintre principalele constatări a fost vânzarea directă către consumatori a alimentelor în spații neaprobate sanitar-veterinar pentru această activitate. Alte probleme identificate de inspectori au inclus: spații de prelucrare, depozitare și comercializare întreținute necorespunzător; deficiențe la instalații, utilaje și ustensile; proceduri HACCP neactualizate (HACCP este sistemul prin care operatorul identifică riscurile pentru siguranța alimentelor și stabilește puncte de control); programe de autocontrol incomplete; lipsa spațiilor frigorifice dedicate subproduselor de origine animală nedestinate consumului uman; lipsa suprafețelor de lucru destinate decongelării alimentelor. Mesajul de fond pentru operatori este că „profilul” benzinăriei nu schimbă obligațiile: dacă se prepară sandvișuri, patiserie sau mâncare caldă, spațiile și fluxurile trebuie să respecte cerințele aferente activității de alimentație. Context: controale extinse în industria alimentară Situația din benzinării se suprapune peste un volum mai mare de verificări în sector: Agronet notează că, în iulie, ANSVSA a efectuat 10.201 controale la produse alimentare de origine nonanimală și a aplicat 228 de amenzi în valoare totală de 2,0278 milioane de lei, cu igiena, trasabilitatea și HACCP printre problemele recurente. ANSVSA a indicat că acțiunile de control în benzinării vor continua, iar consumatorii pot sesiza nereguli prin linia TELVERDE 0800.826.787. [...]
Guvernul pune pe masă un sprijin de până la 300 euro/ha pentru cartoful de consum , într-o schemă de „ ajutor de minimis ” cu buget total de 26,625 milioane de lei, menită să reducă presiunea costurilor și a importurilor asupra producătorilor, potrivit Mediafax . Schema „Ajutor de minimis pentru aplicarea Programului de susţinere a producției de cartof de consum” a fost aprobată în ședința de Guvern de vineri, la propunerea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale . Ajutorul se acordă „proporțional cu suprafața efectiv cultivată”. Ministrul interimar al Agriculturii, Tánczos Barna, a justificat plafonul sprijinului prin constrângerile bugetare și a indicat miza operațională: lansarea programului înainte de recoltare, cu înscriere și verificare rapide, pe fondul costurilor de producție în creștere și al „provocărilor generate de importuri”. „Aceasta a fost suma maximă pentru care am putut obține aprobarea bugetului necesar, ca producătorii de cartofi să nu rămână fără sprijin şi în acest an.” Cine poate primi banii și ce condiții trebuie îndeplinite Programul se adresează, conform comunicatului Ministerului Agriculturii citat în articol, următoarelor categorii: producători agricoli persoane fizice cu atestat de producător valabil până la 31 decembrie 2026; persoane fizice autorizate; întreprinderi individuale și familiale; producători agricoli persoane juridice. Pentru a beneficia de sprijin, solicitanții trebuie să îndeplinească simultan condițiile menționate în actul normativ: să cultive minimum 0,3 hectare cu cartof de consum; să obțină o producție de cel puțin 12 tone/ha; să fie înscriși în Registrul agricol; să facă dovada valorificării producției prin documente justificative. Plafon pe firmă și posibilă reducere a cuantumului Schema este încadrată la „ajutor de minimis” (sprijin de stat de valoare mică, plafonat pe beneficiar). Valoarea totală a ajutoarelor de minimis acordate unei întreprinderi sau „întreprinderi unice” nu poate depăși echivalentul în lei a 50.000 euro (aprox. 250.000 lei) în ultimii trei ani, potrivit comunicatului citat. Dacă solicitările depășesc bugetul alocat, cuantumul pe hectar va fi redus proporțional. [...]
