Știri
Știri din categoria Tehnologie

L3Harris mizează pe muniții „accesibile” pentru a extinde raza elicopterelor Armatei SUA la sute de kilometri, propunând familia modulară Wolf Pack pentru echiparea AH-64 Apache și H-60 Black Hawk, într-un context în care Pentagonul caută „masă accesibilă” (capabilități cumpărate în cantități mari, la costuri mai mici) pentru un potențial conflict în Pacific, potrivit TWZ.
Miza operațională este creșterea semnificativă a distanței de angajare pentru platforme care, în configurațiile actuale, sunt asociate cu lovituri la distanțe relativ scurte. În interviul acordat publicației, Brad Reeves, director de strategie și cerințe în cadrul Agile Development Group de la L3Harris, susține că Wolf Pack ar putea duce elicoptere precum Apache și Black Hawk de la „kilometri cu o singură cifră” sau „până la o duzină de kilometri” la „sute de kilometri”, pentru a răspunde „tiraniei distanței” și amenințărilor de tip anti-acces/negare a zonei (A2/AD) din Pacific.
L3Harris descrie Wolf Pack ca o familie de „launched effects vehicles” (vehicule lansate pentru efecte), adică sisteme mici, relativ ieftine și modulare, care se plasează între drone kamikaze cu rază mai mare, rachete de croazieră și momeli (decoy). În forma prezentată, există două variante principale:
Conceptul operațional prezentat de Reeves presupune lansarea mai multor vehicule „în haită”, care ar putea zbura în tipare de căutare, ar evita zonele periculoase și ar coordona între ele acțiunile, inclusiv prin transmiterea informațiilor către platforma purtătoare sau către varianta „kinetică” pentru lovirea țintelor.
Un element cu impact economic este poziționarea de preț. Reeves afirmă că Wolf Pack ar fi „de circa cinci ori mai ieftin” decât armele „tradiționale” folosite azi de aceste aeronave și indică faptul că, în solicitări guvernamentale recente pentru astfel de capabilități, ținta de piață este 300.000–500.000 dolari pe unitate (aprox. 1,4–2,3 milioane lei, conversie orientativă).
Pe partea industrială, Reeves spune că echipa de producție a proiectat un plan „modular, scalabil”, iar compania ar fi pe o traiectorie de până la 1.000 de unități pe an, menționând că „mai mulți clienți” ar fi cerut chiar asemenea volume. Afirmația indică o intenție de a construi capacitate pentru cerere mare, însă articolul nu precizează comenzi ferme ale Armatei SUA pentru Apache/Black Hawk.
Potrivit lui Reeves, Wolf Pack a fost testat în peste 50 de zboruri în evenimente de testare cu armata, în cadrul mai multor servicii militare americane. Sistemul ar fi fost lansat de două ori de pe AH-1Z, ar fi fost lansat de pe platforme fără pilot cu aripă fixă (neprecizate, din motive de sensibilitate) și de la sol.
În paralel, L3Harris are un contract cu U.S. Marine Corps pentru o muniție înrudită, PASM (Precision Attack Strike Munition), destinată AH-1Z Viper, pentru care compania spune că livrează „capabilitate operațională timpurie” și că lucrează la producție într-o fabrică din Virginia.
Pentru Apache și Black Hawk, discuția rămâne la nivel de „țintă” de integrare și de traseu către testare, fără un calendar public în materialul citat. În schimb, contextul invocat de Reeves include un memorandum emis de secretarul Pete Hegseth (menționat în articol) care ar fi cerut urgență în introducerea „launched effects” începând din acest an.
Recomandate

Micro-drone de 1 mm, propulsate doar de ultrasunete, ar putea deschide o cale către dispozitive medicale mai mici și mai ușor de controlat , însă tehnologia este încă la nivel de bază pentru dezvoltări ulterioare, nu pentru utilizare pe scară largă, potrivit Mediafax . Dispozitivele descrise sunt acționate exclusiv de sunet: când asupra lor este direcționat un sunet la frecvența potrivită, camerele goale din structură intră în rezonanță și generează un jet de aer. Forța rezultată poate dirija o ambarcațiune foarte mică sau poate ridica de la sol un robot zburător minuscul, conform informațiilor preluate de publicația sârbă Blic . De ce contează: miniaturizarea fără motor schimbă limita „de jos” a roboților Baza tehnologiei este rezonanța Helmholtz , un fenomen studiat încă din 1856 de fizicianul german Hermann von Helmholtz, care a observat că aerul prins într-o cavitate poate intra în rezonanță și produce un flux slab de aer. Cercetătorii au încercat acum să folosească acest principiu pentru a pune în mișcare „mașini” la scară foarte mică. Un detaliu cu impact operațional este că, pe măsură ce rezonatoarele sunt micșorate, frecvența necesară pentru activare ajunge în domeniul ultrasunetelor. Asta înseamnă că sunetul devine prea înalt pentru a fi auzit de oameni, dar poate fi direcționat mai precis — un avantaj important când controlul fin este esențial. Cum au fost construite și controlate în laborator Pentru realizarea acestor structuri, echipa a folosit o tehnică specializată de imprimare 3D numită „imprimare cu doi fotoni” (o metodă care permite fabricarea de micro-structuri foarte fine). Au construit structuri goale pe baza ecuațiilor originale ale lui Helmholtz, apoi le-au testat în laborator și prin simulări pe computer. Rezultatele au indicat că structurile generează forță de propulsie conform predicțiilor, iar controlul direcției s-a făcut prin schimbarea tonului unui difuzor aflat în apropiere, pentru a dirija ambarcațiunile la stânga, la dreapta sau înainte. „Microflyers” de 1 mm și posibile aplicații în biomedicină Într-o etapă a experimentului, cercetătorii au construit „microflyers”, unele cu lățimea de doar un milimetru, care puteau genera forță ascensională în două moduri: printr-o propulsie direcționată în jos, asemănătoare principiului unei rachete, dar folosind aerul pentru tracțiune; prin pale minuscule care se rotesc, ca la un elicopter, puse în mișcare de undele sonore. Miza pentru medicină vine din faptul că motoarele clasice au limite la miniaturizare, fiind dependente de componente precum magneți, bobine și arbori. În schimb, aceste rezonatoare sunt camere goale modelate cu precizie, ceea ce ar putea permite, în timp, dispozitive și mai mici. Echipa vede aplicații care depășesc roboții și ambarcațiunile miniaturale: principiul ar putea fi folosit pentru a roti și deplasa cu precizie obiecte minuscule în aer fără contact fizic, iar o direcție menționată este biomedicina, inclusiv dispozitive precum stenturile cardiace. Cercetătorii avertizează însă că, în acest moment, soluția rămâne o platformă pentru dezvoltări viitoare, nu o tehnologie gata de implementare practică la scară largă. [...]

SK Hynix își mută rapid capacitatea DRAM pe 1c nm, o pregătire directă pentru trecerea la HBM4E , iar acest lucru ar putea influența ritmul de livrare și costurile din lanțul de aprovizionare pentru memoria folosită în acceleratoarele AI, potrivit IT Home , care citează presa sud-coreeană ChosunBiz. Conform informațiilor publicate, procesul DRAM „1c nm” (a șasea generație din clasa 10 nm) ar urma să depășească „1b nm” și să devină principalul proces de fabricație DRAM al SK Hynix la începutul lui 2027. În proiecția pe trimestre, ponderea 1c nm în capacitatea totală de DRAM a companiei ar crește de la 10% în 2026 T1 la 35% în 2027 T1 (10%, 13%, 24%, 34%, 35%), în timp ce 1b nm ar ajunge la 33% la începutul lui 2027, moment în care cele două curbe „se intersectează”. De ce contează: tranziția HBM4 → HBM4E depinde de 1c nm Miza este legată de memoria HBM (High Bandwidth Memory – memorie cu lățime mare de bandă, folosită în special lângă procesoare grafice și acceleratoare pentru AI). Sursa arată că SK Hynix folosește în continuare cipuri DRAM („die”-uri) pe 1b nm în HBM4, însă pentru HBM4E ar urma să treacă la 1c nm. În acest context, construirea din timp a unei capacități suficiente pe 1c nm ar facilita o tranziție „lină” a pieței de la HBM4 la HBM4E, reducând riscul de blocaje de producție atunci când cererea se mută către noua generație. Context competitiv: unde sunt Samsung și Micron În același material sunt citate estimări din industrie potrivit cărora, la finalul lui 2026 T2, ponderea capacității DRAM de a șasea generație din clasa 10 nm ar fi de 16% pentru Samsung Electronics și 19% pentru Micron. Informațiile sunt prezentate ca estimări și proiecții ale industriei, iar calendarul exact al tranziției depinde de execuția producției și de dinamica cererii pentru HBM4E. [...]

Integrarea senzorilor EEG în căști mută competiția din audio spre date biometrice sensibile , iar miza devine cine controlează „neurodatele” și în ce condiții pot fi folosite, potrivit Mobilissimo . EEG (electroencefalografie) înseamnă măsurarea semnalelor electrice generate de activitatea creierului, în mod tradițional cu electrozi plasați pe scalp, în spitale sau laboratoare. Producătorii de gadgeturi încearcă acum să aducă o parte din acești senzori în căști, adică într-un dispozitiv purtat zilnic. Publicația precizează că nu este vorba despre „citirea gândurilor”. Software-ul caută tipare în semnale și încearcă să estimeze stări precum somnul, oboseala sau nivelul de concentrare. Exemple de produse și direcții urmărite de companii În zona de consum apar deja produse care integrează electrozi EEG în căști, iar alți jucători testează direcția prin brevete: Neurable MW75 Neuro : căști cu senzori EEG integrați, folosiți pentru monitorizarea concentrării; NextSense Smartbuds : căști mici cu electrozi integrați, inclusiv pentru monitorizarea somnului; Apple : a depus în 2023 o cerere de brevet pentru căști in-ear cu electrozi capabili să măsoare semnale EEG (un brevet nu confirmă un produs viitor); AirPods Pro 3 : măsoară deja pulsul, ceea ce sugerează o tendință de extindere a senzorilor biometrici în căști. Separat, Meta folosește o abordare diferită: EMG (electromiografie) pentru brățara Neural Band, care citește semnalele electrice produse de mușchii mâinii și le transformă în comenzi pentru ochelari inteligenți. Diferența, pe scurt: EEG urmărește activitatea cerebrală, EMG activitatea musculară . De ce contează: „neurodatele” și regulile de utilizare Partea sensibilă apare odată cu așa-numitele „neurodate” – informații derivate din activitatea cerebrală, pe lângă datele deja colectate de dispozitive precum ceasurile inteligente (puls, somn, temperatură). Odată ce astfel de senzori ajung în produse de consum, întrebările-cheie devin cine poate accesa aceste date, cât timp sunt păstrate și în ce scop pot fi refolosite. În acest context, Mobilissimo notează că UNESCO a adoptat în 2025 o recomandare privind etica neurotehnologiei, care include protejarea autonomiei și a intimității mentale. Concluzia practică: dacă EEG ajunge în produse „mainstream”, permisiunile cerute de aplicații ar putea deveni aproape la fel de importante ca autonomia bateriei sau funcțiile de anulare a zgomotului. [...]

Blackview aduce un „teleconvertor” pe telefoanele robuste, împingând prețul spre zona premium : modelul Xplore 6 ar urma să ajungă în Europa la final de septembrie, la „puțin sub 950 de euro” (aprox. 4.750 lei), într-un pachet care include lentila pentru zoom optic 10x și mai multe accesorii, potrivit Notebookcheck . Miza comercială este poziționarea unui telefon de exterior într-o categorie de preț în care, de regulă, cumpărătorii se uită la flagship-uri clasice, nu la dispozitive groase și grele. Telefonul a fost prezentat la IFA Berlin , iar publicația notează că Blackview încearcă să transfere în segmentul „rugged” (telefoane rezistente) idei văzute la modele chinezești high-end: un ecran secundar pe spate și un teleconvertor extern (o lentilă suplimentară care se atașează peste cameră pentru a mări zoomul optic). Ce primești pentru „sub 950 de euro” Conform specificațiilor prezentate la târg, Blackview Xplore 6 vine cu o carcasă groasă (18,2 mm) și grea (428 g), gândită pentru utilizare în aer liber. La interior, producătorul indică: chipset MediaTek Dimensity 9400+ ; 18 GB RAM; stocare de 512 GB sau 1 TB; ecran principal AMOLED de 6,73 inci, 3.200 x 1.440 pixeli, 120 Hz; ecran secundar pe spate de 1,47 inci, 368 x 194 pixeli, pentru informații de stare, control media și comenzi de bază pentru cameră (inclusiv folosirea camerei principale pentru selfie-uri); baterie de 12.000 mAh, cu încărcare rapidă la 120 W și încărcare wireless „până la 80 W”, potrivit producătorului. Pe partea de rezistență, telefonul este certificat MIL-STD-810H, IP68 și IP69K; producătorul susține că căderile de până la 2 metri nu ar trebui să producă daune serioase. Ecranul este protejat cu Gorilla Glass Victus 2. Teleconvertorul: diferențiatorul care justifică prețul Elementul central al produsului este teleconvertorul: în aplicația camerei, un extender de 3,33x transformă camera periscop de 3x (cu stabilizare optică, OIS) într-o cameră tele cu zoom optic 10x. Același nivel de zoom este disponibil și fără lentilă, dar ca zoom digital (adică prin decupare și procesare, cu potențială pierdere de detaliu). Lentila se înșurubează în carcasa de protecție dedicată. În testul scurt de la IFA, montajul a părut stabil, însă Notebookcheck precizează că nu poate spune cum se va comporta în timp. Cu teleconvertor și zoom digital suplimentar, aplicația indică posibilitatea de a ajunge până la echivalentul a 1.600 mm, iar interfața afișează o distanță focală de 230 mm și rotește imaginea. Publicația menționează și unele probleme de fluiditate software în utilizare (de exemplu, rotiri repetate ale imaginii la comutarea între fotografii și vizualizarea live), fără a evalua calitatea foto. Sistemul foto este descris ca având trei senzori de 50 MP; camera principală folosește un senzor OmniVision OV50H de 1/1,3 inci, cu OIS. În față există o cameră selfie de 50 MP, f/2,45. Disponibilitate și suport software Blackview Xplore 6 este așteptat în Europa de la finalul lunii septembrie, la un preț „puțin sub 950 de euro” (aprox. 4.750 lei), vândut direct de producător. Pachetul include teleconvertorul și accesorii precum căști, un dock de încărcare și o husă de protecție. Sistemul de operare este „în prezent” bazat pe Android 16, iar Blackview garantează trei ani de actualizări Android. [...]

O decizie preliminară a unui judecător federal din Delaware redesenează protecția juridică a brandului fostului Twitter , după ce X Corp. a obținut blocarea folosirii numelui „Twitter” de către un startup rival, dar nu și aceeași protecție pentru „Tweet” și logo-ul cu pasărea albastră, potrivit Mobilissimo . Miza este una de reglementare și operare: în litigiile de marcă, instanța analizează dacă un semn distinctiv este folosit „comercial” și continuu. În acest caz, judecătorul Colm Connolly a acordat o ordonanță preliminară care împiedică startup-ul Operation Bluebird să utilizeze marca „Twitter” pe durata procesului, pe motiv că ar putea crea confuzie și ar încălca drepturile X. De ce a contat „Twitter”, deși platforma s-a rebranduit în X Deși Elon Musk a împins rebrandingul către X încă din 2023, instanța a reținut indicii că numele „Twitter” continuă să fie folosit ca element de identificare a serviciului. În material sunt menționate două exemple care au cântărit în favoarea X: descrierea aplicației în App Store ca „X, formerly known as Twitter”; utilizarea domeniului twitter.com pentru redirecționarea utilizatorilor către X. Aceste elemente au fost interpretate ca utilizare comercială suficientă, cel puțin la acest stadiu, pentru a justifica protecția temporară a mărcii „Twitter”. „Tweet” și pasărea albastră, tratate ca mărci abandonate În schimb, pentru termenul „Tweet” și vechiul logo cu pasărea albastră, judecătorul a considerat, în această etapă, că X ar fi abandonat drepturile, conform Reuters , citată de Mobilissimo. În evaluare au contat inclusiv declarații publice ale lui Musk din perioada rebrandingului, asociate cu intenția de a renunța la identitatea vizuală și terminologia Twitter. X a invocat conturi vechi și pagini rămase online ca dovadă că mărcile nu au fost abandonate, însă instanța nu a fost convinsă, tratându-le mai degrabă ca „urme” ale utilizării anterioare, nu ca exploatare comercială reală și continuă. Ce urmează și ce face între timp startup-ul Hotărârea este preliminară, iar procesul continuă. Operation Bluebird s-a conformat interdicției privind numele „Twitter” și și-a mutat proiectul către Tweet.app. Startup-ul susține că peste 172.000 de persoane au cerut rezervarea unor nume de utilizator, plătind câte 20 de dolari (aprox. 90 lei). Pentru X, cazul arată un risc concret al rebrandingului agresiv: poți păstra temporar numele vechi ca marcă, dar pierderea unor elemente-cheie (termeni și simboluri) poate slăbi controlul asupra ecosistemului și poate deschide spațiu pentru imitatori sau produse concurente care capitalizează pe recunoașterea istorică a brandului. [...]

Intrarea Isar Aerospace pe orbită poate reduce dependența Europei de SpaceX pentru lansarea sateliților , într-un moment în care UE și guvernele europene caută capacitate proprie de acces la spațiu, potrivit Economica . Compania germană a anunțat că a plasat pe orbită o rachetă dezvoltată de sectorul privat, lansată din Europa continentală. Isar Aerospace, startup spațial bavarez cu sediul lângă München, a comunicat pe platforma X că reușita reprezintă „prima dată când o rachetă dezvoltată de sectorul privat a fost plasată pe orbită din Europa continentală”, declarație citată de AFP. Transmisia video către sol s-a întrerupt la 10 minute după decolare, după ce racheta a depășit raza maximă a conexiunii. Racheta Spectrum a mai fost lansată o dată, în martie anul trecut, dar atunci s-a prăbușit în mare la 30 de secunde după decolare. În actuala misiune, prezentatorii transmisiunii în direct au spus că racheta a atins o altitudine de aproximativ 100 de kilometri la puțin sub patru minute de la lansare, adică linia Kármán, considerată granița teoretică a spațiului. Ce urmărește compania: producție de serie și lansări pentru sateliți pe orbită joasă Odată ajunsă la producția de serie, Spectrum ar urma să plaseze sateliți civili și militari pe orbita joasă a Pământului, la câteva sute de kilometri de Terra. Isar Aerospace își propune să producă 40 de rachete pe an și spune că are deja comenzi până în 2028 în valoare de „câteva sute de milioane de dolari”, deși racheta nu este încă gata pentru producția de serie. Spectrum transporta o încărcătură utilă formată din cinci sateliți științifici de la mai multe universități și un experiment științific. Nu a fost imediat clar dacă sateliții au fost plasați cu succes pe orbită. Miza pentru Europa: autonomie de lansare și presiune pe costuri În prezent, Europa este „în mare măsură incapabilă” să lanseze sateliți folosind propria tehnologie, iar majoritatea sateliților europeni au fost lansați de SpaceX, aspect care nemulțumește companiile spațiale europene. Isar Aerospace a comparat ritmul de lansări: SUA a lansat 198 de rachete anul trecut, în timp ce Europa a lansat doar opt. Europa mizează pe concurența dintre Isar și alte companii pentru a coborî costurile de lansare, pe un model similar cu cel impus în SUA de SpaceX. În paralel, Arianespace operează de mult timp din Guyana Franceză, iar Ariane rămâne un vehicul de lansare mare, capabil să ducă sarcini utile mai grele inclusiv pe orbite geostaționare, la aproximativ 36.000 de kilometri de Pământ. Potrivit European Spaceflight, în acest an au avut loc patru lansări Ariane. Finanțare și pașii următori Compania are aproximativ 400 de angajați, iar guvernul german, UE și alte state europene au un interes strategic în succesul ei. Isar Aerospace a strâns până acum peste o jumătate de miliard de euro capital de investiții și a semnat recent un contract de 200 de milioane de euro cu Agenția Spațială Europeană (ESA) , în cadrul unui program menit să accelereze dezvoltarea vehiculelor de lansare europene. Isar Aerospace intenționează să efectueze alte lansări în acest an, iar construcția celei de-a treia rachete Spectrum este deja într-un stadiu foarte avansat. Înaintea lansării reușite, compania a avut mai multe amânări și opriri ale pregătirilor, inclusiv din cauza unei valve defecte, a unei situații de siguranță în zona de lansare și a unor probleme tehnice identificate ulterior (scurgere la un vas sub presiune și o altă problemă apărută în iunie). [...]