Știri
Știri din categoria Tehnologie & Știință
Google extinde personalizarea vizuală a interfeței Gemini pe Android , iar „ Dynamic Color ” pentru overlay a ajuns la utilizatorii din canalul stabil odată cu versiunea 17.28 a aplicației Google , potrivit 9to5Google . Schimbarea contează operațional: overlay-ul (fereastra rapidă de interacțiune) se aliniază mai bine cu tema telefonului, fără să fie nevoie să intri în aplicația completă. Dynamic Color ajunge în canalul stabil, dar nu peste tot în Gemini Dynamic Color (tematizare care preia culori din fundal/tema sistemului) este acum disponibil în overlay-ul Gemini, iar efectul este mai vizibil în modul întunecat, unde câmpul de text și „cipurile” (butoane scurte de acțiune) nu mai sunt gri. În tema deschisă, modificarea este mai discretă, cu excepția unor elemente precum microfonul, însă diferențele se văd mai bine în meniul „plus”, unde foaia de opțiuni este nuanțată, iar opțiunile din carusel sunt mai accentuate. Publicația notează și o limitare importantă: Dynamic Color nu este disponibil în experiența completă de chat din aplicația Gemini, astfel că personalizarea se aplică, deocamdată, doar overlay-ului. „ Screen content ” intră în caruselul principal de instrumente Separat de Dynamic Color, opțiunea „Screen content” (care capturează ecranul curent și îl adaugă în solicitare) a fost mutată în caruselul principal, alături de Photos, Camera, Files, Drive și Notebooks, pentru o interfață mai compactă. Anterior, „Screen content” apărea într-o listă de instrumente, împreună cu Images și Personal Intelligence. Conform sursei, această reorganizare este deja răspândită pe scară largă în canalul stabil, în versiunea 17.26 a aplicației Google, iar utilizatorilor li se recomandă oprirea forțată a aplicației Google dacă nu văd încă schimbarea. Ce urmează pentru utilizatori În practică, modificările reduc fricțiunea în utilizarea rapidă a Gemini: overlay-ul devine mai coerent vizual cu restul sistemului, iar „Screen content” este mai ușor de accesat. Rămâne de văzut când (sau dacă) Google va extinde Dynamic Color și în interfața completă de chat din aplicația Gemini, aspect pe care materialul nu îl indică. [...]
O scăpare din HyperOS indică faptul că Xiaomi pregătește un pliabil cu format mai lat și mai compact , într-o zonă de design care ar viza direct viitoarele modele „Ultra” ale Apple și seria Galaxy Z Fold, potrivit Notebookcheck . Imaginile găsite într-o versiune nouă a Xiaomi Hyper Launcher sugerează că următorul pliabil al companiei ar putea veni într-un format diferit de Mix Fold 4 (2024), cu implicații practice pentru utilizare și pentru concurența din segmentul premium. Ce arată scăparea și de ce contează operațional Notebookcheck notează că imaginile (nouă la număr) provin dintr-o versiune nouă a Xiaomi Hyper Launcher, componentă care ar urma să ruleze și pe viitorul pliabil ca parte din HyperOS. Un detaliu important este că „montajul” nu ar fi fals: o imagine din scăpare a fost suprapusă pe ecranul unui Huawei Pura X Max și „se potrivește” bine cu acel dispozitiv, ceea ce întărește ipoteza unui format apropiat. Din interpretarea publicației, rezultă două direcții posibile pentru ecran: fie un afișaj „foarte lat” atunci când telefonul este desfăcut; fie un telefon „mai puțin înalt” când este pliat, comparativ cu Xiaomi Mix Fold 4. Miza pentru utilizatori și pentru piață este una de ergonomie și productivitate: un pliabil mai lat și mai compact poate schimba felul în care sunt folosite aplicațiile (multitasking, tastare, consum de conținut) și poate repoziționa Xiaomi într-o categorie în care formatul devine un diferențiator major, nu doar specificațiile. Nume, calendar și ce se știe (încă) despre hardware Publicația scrie că succesorul Mix Fold 4 „ar urma” să fie lansat anul acesta, iar numele vehiculate sunt „Xiaomi 18 Fold” sau „Xiaomi Mix Fold 5”. În paralel, sunt menționate și zvonuri despre: o cameră de 200 MP; un nou cip Xiaomi numit „Xring O3”; o configurație cu trei camere Leica (spre deosebire de Samsung și Apple, conform materialului). Totuși, Notebookcheck subliniază implicit că informațiile sunt limitate și rămân la nivel de zvonuri, iar un lansare globală „s-ar putea” să nu fie în plan. Implicații pentru Europa: semnal, nu confirmare În același context, materialul menționează speculații potrivit cărora Xiaomi 18 Pro și Xiaomi 18 Pro Max ar putea ajunge în Europa pentru prima dată în 2026. Nu este prezentată o confirmare oficială și nici o legătură directă, certă, cu pliabilul discutat, dar indică o posibilă repoziționare a portofoliului Xiaomi pe piețele europene, dacă scenariul se materializează. În acest moment, scăparea din HyperOS funcționează mai ales ca indiciu de direcție: Xiaomi pare să testeze un format de pliabil „mai compact și mai lat”, într-un an în care competiția pe segmentul premium ar urma să se intensifice. [...]
iOS 27 ar urma să renunțe la suportul pentru iPhone 11 și iPhone SE (gen. 2) , o schimbare care poate accelera ciclul de înlocuire pentru o parte dintre utilizatori și poate împinge companiile să-și recalibreze politicile de flotă și compatibilitate, potrivit 9to5Mac . Actualizarea va fi prezentată la WWDC 2026 , luni, 8 iunie, iar lansarea finală este așteptată în septembrie. Apple va anunța iOS 27 în keynote-ul de deschidere al WWDC, programat la 10:00 PT / 20:00 ora României, urmând ca versiunea beta pentru dezvoltatori să fie disponibilă imediat după prezentare. O versiune beta publică este așteptată în iulie, iar lansarea pentru publicul larg, „dacă totul merge conform planului”, în septembrie. Compatibilitate: modelele care ar putea rămâne fără iOS 27 Conform publicației, iOS 27 „ar urma” să elimine suportul pentru următoarele modele: iPhone 11 Pro Max iPhone 11 Pro iPhone 11 iPhone SE (a doua generație) Informația este prezentată ca raportată („reportedly”), deci rămâne de confirmat oficial de Apple la WWDC. Direcția principală: stabilitate și performanță, cu efecte directe în utilizare Un fir roșu al actualizării este accentul pe „calitate și performanță de bază”, conform unor informații atribuite Bloomberg și lui Mark Gurman . În contextul ultimilor ani, cu actualizări ample (inclusiv Apple Intelligence în iOS 18 și redesenarea Liquid Glass în iOS 26), iOS 27 ar fi gândit ca o „resetare” care să taie din „balast”, să reducă erorile și să îmbunătățească performanța. Publicația notează și o țintă explicită: Apple speră ca update-ul să îmbunătățească autonomia bateriei. iPhone pliabil: funcții noi de „ferestre” și aplicații adaptate iOS 27 ar urma să includă optimizări pentru primul iPhone pliabil al Apple, așteptat în septembrie 2026, cu un ecran interior de aproximativ 7,8 inci și unul exterior de 5,5 inci. Potrivit Bloomberg, Apple ar prioritiza funcții dedicate acestui format, inclusiv posibilitatea de a rula două aplicații alăturat (side-by-side), lucru care nu este disponibil în prezent pe iPhone. De asemenea, Apple ar dezvolta aranjamente noi pentru propriile aplicații, pe care și dezvoltatorii terți le-ar putea adopta. Apple Intelligence și Siri: aplicație separată, interfață nouă și funcții bazate pe Gemini Pe zona de inteligență artificială, 9to5Mac trece în revistă mai multe direcții: o platformă de căutare pe web bazată pe inteligență artificială, aflată în lucru; funcții noi alimentate de modelele Gemini (Google), după ce Apple ar fi finalizat acordul pentru utilizarea acestora, conform The Information ; o aplicație separată de tip „chatbot” pentru Siri, descrisă de Bloomberg ca având o listă de conversații, posibilitatea de a încărca fișiere și fotografii și opțiuni precum ștergerea automată a istoricului conversațiilor. Tot Bloomberg descrie și o repoziționare a interfeței Siri în Dynamic Island, cu o animație nouă și o interfață „în tonuri închise”, plus o zonă „Search or Ask” accesibilă prin glisare din partea de sus, care ar agrega sugestii și elemente recente. Alte schimbări menționate: Cameră, Poze, Wallet, Calendar și interfață Lista de funcții vehiculate include și: Cameră : aplicația ar deveni complet personalizabilă, cu un sistem de tip „Add Widgets” pentru aranjarea elementelor; Visual Intelligence ar ajunge direct în aplicația Cameră și ar putea recunoaște inclusiv etichete nutriționale și informații de contact. Poze : trei funcții noi de editare („Extend”, „Enhance”, „Reframe”), îmbunătățiri „semnificative” pentru „Clean Up” și testarea editării pe bază de comenzi în limbaj natural (care ar putea să nu fie disponibilă din prima versiune). Wallet : „Create a Pass” pentru digitalizarea unor carduri/abonamente fizice și o funcție de împărțire a notei de plată prin fotografierea bonului și generarea de cereri de plată Apple Cash. Calendar : Bloomberg vorbește despre o revizie majoră, amânată și reprogramată pentru iOS 27 și macOS 27, fără multe detalii. Interfață Liquid Glass : nu sunt indicii de schimbări majore, dar ar putea apărea un cursor pentru control fin al efectului; în plus, Apple ar „simplifica” unele elemente, inclusiv bara de file din aplicații precum Podcasts, TV, Music, Health și News. Diverse (din informații Bloomberg): notificări care ar glisa din stânga, un panou „Conditions” în Weather, animație nouă la activarea tastaturii, controale „undo/redo” la personalizarea ecranului principal, pagină de start nouă în Safari și o redesenare a interfeței AirPods în Settings. Tot Bloomberg menționează posibilul suport pentru alternative AirPlay de la terți (de tip Google Cast), potențial limitat la Uniunea Europeană. Ce rămâne de urmărit luni este confirmarea oficială a compatibilității și a calendarului de lansare, dar și cât din pachetul de funcții bazate pe inteligență artificială va fi disponibil efectiv în versiunea inițială, nu în actualizări ulterioare. [...]
Elon Musk intră mai adânc în lanțul de producție de cipuri , urmând să participe online la un seminar tehnic cu ușile închise organizat de ASML , unde va discuta proiectul TeraFab, potrivit IT Home . Miza pentru industrie este accesul la echipamentele ASML – compania care produce singurele mașini de litografie EUV (ultraviolete extreme), indispensabile pentru fabricarea la scară a celor mai avansate cipuri. Întâlnirea este descrisă ca un eveniment intern pentru angajații ASML, în care Musk ar urma să își prezinte viziunea legată de inteligență artificială, roboți, spațiu și producția de semiconductori. Un purtător de cuvânt al ASML a caracterizat TeraFab drept o „încercare serioasă”. Ce este TeraFab și de ce contează pentru capacitatea globală de producție Conform informațiilor din material, TeraFab este un proiect de tip joint-venture (asociere) între SpaceX, Tesla și Intel, care vizează construirea unei serii de fabrici mari de semiconductori în Texas, cu producție integrată pentru: cipuri logice, cipuri de memorie, ambalare avansată (etapa de „împachetare” și interconectare a cipurilor, critică pentru performanță și randament). IT Home notează că investiția inițială ar fi de 20 miliarde dolari (aprox. 92 miliarde lei), iar SpaceX ar fi depus și o cerere pentru un amplasament în comitatul Grimes (Texas), cu un cost de 55 miliarde dolari (aprox. 253 miliarde lei). Extinderile ulterioare ar putea duce costul total până la 119 miliarde dolari (aprox. 547 miliarde lei), potrivit aceleiași surse. Semnalul pentru piață: cererea de echipamente și blocajele de capacitate În context, CEO-ul ASML, Christophe Fouquet, a spus luna trecută că a discutat direct cu Musk despre TeraFab, într-o declarație făcută într-un interviu pentru Reuters (menționat de IT Home). Fouquet a avertizat și că explozia cererii pentru inteligență artificială poate menține presiunea pe capacitățile industriei pe termen lung, iar proiecte de dimensiunea TeraFab ar putea „strânge” și mai mult disponibilitatea echipamentelor la producătorii de utilaje pentru semiconductori. Pe de altă parte, președintele și CEO-ul TSMC, C.C. Wei, a declarat în această săptămână că planul lui Musk de a construi de la zero o fabrică avansată de cipuri la scară mare este departe de a deveni realitate și ar necesita mult timp, potrivit materialului. De ce împinge Musk proiectul Motivația invocată în articol este anticiparea unei creșteri masive a nevoii de cipuri pentru Tesla. IT Home menționează că Musk ar fi spus în noiembrie 2025 că Tesla ar putea ajunge să aibă nevoie anual de între 100 de milioane și 200 de miliarde de cipuri pentru inteligență artificială și că ritmul de extindere al marilor producători „este prea lent” pentru a acoperi cererea. În acest cadru, participarea la un seminar tehnic închis al ASML indică faptul că TeraFab încearcă să se poziționeze credibil în ecosistemul global al semiconductorilor, unde accesul la tehnologia EUV și la capacitatea de livrare a echipamentelor rămâne un factor limitativ. [...]
China Post testează roboți umanoizi la sortare, semn că automatizarea intră în operațiunile de bază ale statului : potrivit Futurism , compania poștală de stat din China a început să folosească roboți umanoizi pentru sortarea coletelor într-un centru major de procesare din Guangzhou, într-un demers care indică încrederea autorităților în industria locală de robotică și presiunea de a crește productivitatea în logistică. Imaginile au fost publicate de People’s Daily, iar roboții sunt utilizați pentru sortarea coletelor pe o bandă transportoare, în cadrul unei facilități operate de China Post Group Co Ltd . Numărul roboților instalați nu este precizat, însă People’s Daily susține că, împreună, pot procesa până la 1.200 de colete pe oră. Ce robot ar fi folosit și cum lucrează în practică Conform relatărilor distribuite pe rețele sociale chinezești, robotul ar fi un Xingdong M7, produs de compania RobotEra. Articolul notează că unitatea de bază nu este bipedă, ci pare un „trunchi” montat pe un suport fix, iar în centrul poștal din Guangzhou roboții sunt staționari, amplasați la posturi de lucru de-a lungul benzii transportoare. M7 este descris ca având: câmp vizual de 360 de grade; integrare cu LiDAR 3D (senzor care „măsoară” distanțe cu laser pentru a construi o hartă 3D a mediului); brațe cu 7 grade de libertate și mâini cu 12, pentru dexteritate la manipulare. Eficiența rămâne o întrebare deschisă Dincolo de componenta de imagine, Futurism ridică semne de întrebare privind eficiența reală a fiecărui robot în comparație cu un lucrător uman. Ca reper, publicația amintește un test recent al unei platforme similare realizat de compania americană Figure AI, în care un intern uman a sortat cu 192 de pachete mai mult decât robotul, într-un schimb de 10 ore, deși a luat pauze de masă și toaletă. De ce contează: semnal politic și operațional pentru logistică Prezența vizibilă a roboților umanoizi într-o facilitate poștală de stat și promovarea lor în People’s Daily sunt prezentate ca un indiciu al încrederii autorităților chineze în sectorul de robotică. În același hub, China Post folosește deja brațe robotice și stivuitoare autonome, iar centrul procesează în medie 6,5 milioane de colete pe zi, potrivit articolului. Concluzia implicită: chiar dacă roboții umanoizi nu vor prelua „tot greul” industrial pe termen scurt, utilizarea lor în puncte-cheie din fluxurile logistice devine tot mai greu de ignorat, pe măsură ce companiile caută să automatizeze activități unde contează mai mult dexteritatea decât mobilitatea. [...]
O echipă care include Huawei susține că a rulat post-antrenarea completă a unui model de 1,6 trilioane de parametri pe cipuri chinezești , un pas important dacă se confirmă pentru capacitatea Chinei de a muta sarcini de tip „training” de pe hardware Nvidia, în contextul restricțiilor americane la export, potrivit Tom's Hardware . Grupul de cercetare ar fi finalizat post-antrenarea „full-parameter” (adică actualizarea tuturor „greutăților”/parametrilor modelului, nu doar adăugarea unui strat subțire de adaptare) pentru DeepSeek V4-Pro, un model cu 1,6 trilioane de parametri. Ar fi fost folosit un cluster de cel puțin 1.000 de acceleratoare Huawei Ascend 910C , conform guvernului municipal din Shenzhen, informație relatată de South China Morning Post . În proiect ar fi fost implicate, pe lângă Huawei Technologies, Shenzhen Loop Area Institute, campusul din Shenzhen al Harbin Institute of Technology și Shenzhen Research Institute of Big Data. De ce contează: „training”-ul rămâne veriga dificilă fără Nvidia Miza nu este inferența (momentul în care un model deja antrenat răspunde la întrebări), unde cipurile chinezești au fost descrise ca fiind mai competitive, ci partea de „training”, unde se recalculează parametrii pe seturi mari de date. Publicația notează că acesta este segmentul din lanțul AI unde companiile chineze au avut cele mai mari dificultăți să se desprindă de Nvidia, pe fondul controalelor de export impuse de SUA. Ascend 910C este prezentat ca acceleratorul AI de vârf al Huawei, un cip „dual-die”. În teste anterioare citate de Tom’s Hardware, Ascend 910C ar fi atins aproximativ 60% din performanța de inferență a unui Nvidia H100 (context disponibil și în materialul dedicat Ascend 910C din Tom’s Hardware). Ce spune și ce nu dovedește afirmația Tom’s Hardware subliniază că post-antrenarea este, în esență, etapa de „ajustare” care urmează pre-antrenării (faza mult mai mare, care construiește capabilitățile de bază ale modelului). Documentația DeepSeek ar plasa corpusul de pre-antrenare al V4-Pro la peste 32 de trilioane de tokeni. Chiar dacă post-antrenarea completă pe Ascend ar fi un rezultat real pentru platformă, publicația avertizează că asta nu demonstrează automat că aceleași cipuri pot pre-antrena „de la zero” un model de vârf („frontier model”), sarcina mai grea și mai costisitoare. Lipsa datelor și istoricul recent ridică semne de întrebare Materialul atrage atenția că afirmația din Shenzhen nu include: rezultate de tip benchmark (teste standardizate de performanță); durata rulării; comparații cu aceeași sarcină pe hardware Nvidia; date despre eficiența utilizării clusterului de 1.000 de cipuri. În plus, Tom’s Hardware amintește că, în august, s-a relatat că DeepSeek nu ar fi reușit să finalizeze nici măcar o rulare de antrenare pentru modelul R2 pe cipuri Ascend, invocând performanță instabilă, interconectare lentă între cipuri și lacune în stiva software CANN (alternativa Huawei la CUDA de la Nvidia). În acel context, DeepSeek ar fi revenit la GPU-uri Nvidia pentru antrenare și ar fi lăsat Ascend pentru inferență. DeepSeek V4-Pro, lansat în aprilie, este descris ca primul model DeepSeek construit „în jurul Ascend” încă de la început. Totuși, publicația notează că DeepSeek nu a comentat public afirmația privind post-antrenarea completă, iar lipsa unor dovezi tehnice o face dificil de verificat independent. [...]
Prețurile memoriei RAM ar putea să se dubleze până la finalul lui 2026 , pe fondul unei piețe în care capacitățile de producție sunt tot mai mult direcționate către memorii pentru infrastructura AI, iar segmentul de consum rămâne „împins” în plan secund, potrivit IT Home . Declarația îi aparține lui Chris Xia, manager regional Lexar pentru Australia și Noua Zeelandă, care susține că promoțiile recente din retail (reduceri sau pachete cu alte componente PC) nu indică o relaxare a prețurilor, ci mai degrabă o mișcare de eliberare a stocurilor înainte de intrarea unor loturi noi, mai scumpe. De ce se scumpește RAM: AI „mănâncă” oferta de cipuri de memorie În analiza preluată de IT Home de la Tom’s Hardware , explicația principală ține de cererea pentru infrastructură AI, care consumă tot mai mult din producția de cipuri de memorie. Samsung, SK Hynix și Micron – cei trei mari furnizori tradiționali – ar avea capacități de producție aproape integral ocupate de HBM (High Bandwidth Memory, adică memorie cu lățime mare de bandă, folosită în special lângă acceleratoare pentru AI), ceea ce reduce disponibilitatea pentru piața de consum. În acest context, sursa notează că prețurile RAM continuă să urce, chiar dacă unele module au părut temporar „stabilizate” în retail. De ce promoțiile pot fi înșelătoare pentru cumpărători Chris Xia afirmă că există un decalaj de 8–9 luni până când costurile din industrie se transmit complet către consumatori, iar direcția de preț ar fi, în prezent, una singură: în sus. Astfel, reducerile punctuale pot reflecta: lichidarea stocurilor pentru a face loc unor livrări noi, la prețuri mai mari; nevoia comercianților de a elibera numerar; situații în care unii distribuitori încă vând stocuri mai ieftine rămase nevândute în alte regiuni, până la epuizarea lor. După epuizarea acestor stocuri, Xia se așteaptă ca prețurile la raft să fie împinse în sus de combinația dintre ofertă limitată și cerere ridicată. La ce să se aștepte piața până la final de an IT Home amintește că, în decembrie 2025, Edward Crissler, manager de relații publice la Sapphire, estima că prețurile DRAM ar putea să se stabilizeze după 6–8 luni, dar la un nivel ridicat. Între timp, potrivit materialului, percepția din industrie s-a schimbat, iar unele voci anticipează creșteri până la finalul lui 2026. În acest cadru, managerul Lexar recomandă cumpărarea RAM „acum”, susținând că în următorii ani ar fi greu de văzut prețuri mai mici. [...]
Un fost vicepreședinte IBM pentru informații despre amenințări susține că firma ar fi ascuns ani la rând intruziuni atribuite hackerilor chinezi și nu ar fi notificat autoritățile SUA , potrivit The Next Web . Miza depășește disputa de muncă: IBM este un furnizor important de securitate cibernetică pentru agenții federale, iar acuzațiile ridică un risc de conformitate și de încredere într-o companie care vinde servicii de protecție către stat. William Barlow, fost vicepreședinte IBM pe zona de „threat intelligence” (analiza și anticiparea atacurilor informatice) până în august 2019, a depus o acțiune de tip „whistleblower” (avertizor de integritate), desecretizată săptămâna aceasta. Plângerea, inițial depusă sub sigiliu în 2020, susține că IBM ar fi știut despre breșe și ar fi ales deliberat să nu informeze autoritățile americane. Ce descrie plângerea: amploare, perioadă, ținte Dosarul se concentrează pe o campanie atribuită grupului APT 10, asociat guvernului chinez, ai cărui membri au fost inculpați în 2018. Barlow afirmă că o investigație internă IBM ar fi identificat peste 56.000 de posibile intruziuni între 2013 și 2016. Conform unui raport intern citat în plângere, atacatorii ar fi accesat: aproape 400 de conturi compromise; aproape 200 de sisteme, în toate unitățile de business IBM. Breșa ar fi vizat 18 țări și mai multe produse IBM. În plus, hackerii ar fi infiltrat și date pe care IBM le administra într-un parteneriat cu AT&T, companie menționată și ea în proces. Problemă operațională invocată: lipsa logurilor Barlow susține că, după un avertisment primit în martie 2017 de la oficiali de informații din alianța Five Eyes , IBM a declanșat o investigație internă, dar nu a putut evalua complet impactul deoarece nu păstrase loguri privind accesările din rețea (înregistrări esențiale pentru a reconstrui cine a intrat, când și ce a făcut). În plângere, infrastructura de rețea a companiei este descrisă drept „arhaică”, iar atacatorii ar fi putut „rătăci aproape oriunde nedetectați”, potrivit aceleiași surse. Alte incidente invocate și poziția IBM Acuzațiile nu se opresc la rețeaua centrală IBM. Barlow afirmă că: Trusteer, companie de securitate cibernetică achiziționată de IBM în 2013, ar fi fost compromisă în 2018; Truven, companie de date medicale cumpărată în 2016 pentru 2,6 miliarde de dolari (aprox. 11,5 miliarde lei), ar fi fost afectată de mai multe breșe după achiziție. În ambele cazuri, el acuză IBM că nu ar fi investigat adecvat sau nu ar fi divulgat incidentele. Un purtător de cuvânt IBM, Miki Carver, a refuzat să răspundă punctual, dar a transmis către TechCrunch: „Această plângere a fost depusă acum șase ani, iar Departamentul de Justiție al SUA a refuzat să intervină. IBM este încrezătoare că acțiunile noastre au respectat litera legii.” Decizia Departamentului de Justiție de a nu interveni nu închide cazul: un judecător federal din New York a dispus desecretizarea dosarului, iar avocatul lui Barlow a indicat că va continua litigarea. De ce contează: presiune de reglementare și risc reputațional Cazul reaprinde discuția despre breșe care nu ajung niciodată publice și despre stimulentele companiilor de a amâna sau evita raportarea. The Next Web amintește că Uber a plătit 148 milioane de dolari în 2018 după ce a ascuns o breșă din 2016, iar ONU a fost prinsă ascunzând un incident care a afectat birouri din Geneva și Viena. În paralel, cadrul de raportare s-a înăsprit: reguli mai noi ale autorității americane de supraveghere a piețelor (SEC) cer companiilor listate să dezvăluie incidente „materiale” de securitate cibernetică în termen de patru zile lucrătoare, deși aplicarea rămâne neuniformă. Pentru IBM, acuzațiile din instanță se traduc în primul rând într-un test de guvernanță și credibilitate în relația cu clienții guvernamentali. [...]
Propunerea lui Donald Trump de a oferi americanilor o participație la companiile de inteligență artificială riscă să complice chiar reglementarea sectorului , pentru că ar pune statul în postura de „arbitru” și, simultan, beneficiar al creșterii valorii firmelor pe care ar trebui să le supravegheze, potrivit The Next Web . Președintele SUA a spus că ar urma să se întâlnească „săptămâna viitoare” la Casa Albă cu companii de AI pentru a discuta un „parteneriat” federal care ar permite publicului american să profite de succesul industriei. Trump a invocat „concepte” prin care „părți” ar putea fi oferite publicului, inclusiv ideea de a direcționa dividende către americani, menționată și de Bloomberg . Două modele: donație voluntară vs. „preluare” prin taxare în acțiuni Ideea a fost avansată inițial de CEO-ul OpenAI , Sam Altman, care a propus încă din 2025 o variantă voluntară: un „Public Wealth Fund” (fond public de avere) în care companiile ar putea dona acțiuni către guvern pentru a crea o participație pentru fiecare cetățean. În această logică, compania se poziționează ca partener, nu ca țintă. În paralel, senatorul Bernie Sanders a împins discuția într-o zonă mult mai dură, prin planul pentru AI Sovereign Wealth Fund Act , descris în op-ed-ul publicat pe site-ul său : o taxă unică de 50% pe acțiunile celor mai mari companii de AI, plătită în acțiuni, nu în numerar. Statul ar administra fondul, ar folosi acțiunile cu drept de vot pentru a obține reprezentare în consiliile de administrație și ar bloca decizii considerate dăunătoare. Țintele menționate includ OpenAI, Anthropic și xAI, iar publicația notează că legislația este considerată puțin probabil să treacă, dar a mutat „granițele” a ceea ce Washingtonul e dispus să discute. Trump pare să se poziționeze între cele două: susține public conceptul, fără să explice mecanismul. Riscul major: statul acționar poate slăbi supravegherea Cea mai directă critică vizează conflictul de interese. Nat Purser, de la grupul de advocacy Public Knowledge, a avertizat (în declarații preluate de CNBC ) că un aranjament în care guvernul deține acțiuni ar putea reduce apetitul autorităților de a impune sau aplica reguli de siguranță, dacă acestea ar diminua valoarea deținerilor statului. Contextul imediat amplifică această problemă: cu trei zile înainte de comentariile despre „împărțirea profiturilor”, Trump a semnat un ordin executiv prin care companiile sunt invitate să trimită „voluntar” modelele de frontieră (cele mai avansate) la testare guvernamentală cu până la 30 de zile înainte de lansarea publică, potrivit The Next Web . Dacă statul ar deveni acționar, stimulentul de a păstra testarea „voluntară”, nu obligatorie, ar putea crește. Deocamdată, Anthropic a spus că nu este implicată în discuții cu administrația privind acordarea de acțiuni către guvern, conform The Next Web . Nicio altă companie nu a confirmat public participarea. Obstacolul practic: nu există un mecanism unic, iar structurile diferă Dincolo de politică, problema centrală rămâne una „mecanică”: cum ar transfera o companie privată de AI acțiuni către guvernul federal. Publicația subliniază că firmele vizate au structuri corporative, baze de investitori și obligații fiduciare diferite, ceea ce face improbabil un mecanism „universal”. În cazul OpenAI, The Next Web notează că firma este evaluată de investitori privați la peste 850 miliarde de dolari (aprox. 3.910 miliarde lei), se restructurează din non-profit în entitate cu scop lucrativ și se pregătește pentru o listare (IPO) posibil chiar în acest an. În același timp, Anthropic a depus confidențial documentația pentru IPO, conform The Next Web . Pentru varianta Sanders, folosirea codului fiscal ar ridica, în plus, întrebări constituționale, în condițiile unei „sechestrări” de 50% în acțiuni. Varianta Altman evită acest tip de risc, dar depinde integral de participarea voluntară a companiilor, ceea ce ar face fondul „atât de mare sau de mic pe cât decide industria”. Ce urmează Trump a indicat că întâlnirea cu companiile de AI va avea loc „săptămâna viitoare”, însă nu există o agendă publică, nu sunt confirmate companii participante și nu există un cadru legal conturat. În fundal, The Next Web plasează discuția într-un peisaj de politici fragmentate la Washington, descris și în analiza sa despre disputa internă privind cine reglementează AI, disponibilă aici . În lipsa detaliilor, rămâne deschis dacă inițiativa va produce un mecanism real de distribuire a câștigurilor (de tip dividende) către populație sau va rămâne o dezbatere politică fără implementare, mai ales în condițiile în care chiar arhitectura propusă poate intra în conflict cu obiectivul de reglementare a siguranței în AI. [...]
Patentul care a stat la baza dischetei „floppy” a fost acordat în 1972, iar standardizarea timpurie a mediului de stocare a împins rapid în jos costurile și a accelerat adoptarea – un exemplu clasic de tehnologie care a devenit infrastructură pentru industria PC, potrivit Tom's Hardware . Brevetul (US 3668658A) a fost acordat la doi ingineri IBM și descria un „disc magnetic într-o carcasă de protecție” care curăța și proteja suprafața mediului de înregistrare. Dischetele inițiale aveau 8 inci (aprox. 20,3 cm) în diametru și o capacitate de 80 KB. Erau, la propriu, flexibile – spre deosebire de dischetele de 3,5 inci, rigide, care au ajuns ulterior să fie asociate cu iconița de „salvare”. De ce a contat: ținte de cost și o soluție completă (mediu + unitate) Munca la acest mediu portabil a început încă din 1967, în cadrul Project Minnow , inițiativă IBM care propunea un disc flexibil din Mylar acoperit cu material magnetic, introdus într-o unitate printr-un slot și rotit pe un ax, ca alternativă la bandă sau cartele perforate. În același context, IBM viza praguri de cost care arată ambiția de a transforma produsul într-un consumabil de masă: costul dispozitivului sub 200 de dolari (aprox. 900 lei); costul mediului sub 5 dolari (aprox. 23 lei). IBM a început producția dischetelor de 8 inci în 1971, împreună cu unități compatibile, deci utilizarea a precedat cu câteva luni acordarea brevetului. Atât dischetele, cât și unitățile au primit brevete în 1972. Evoluția capacității: mai mic, mai mult, mai ieftin Deși formatul de 8 inci era mare, capacitatea era modestă chiar și față de formatele ulterioare mai mici. IBM notează că produsul a fost comercializat inițial ca putând stoca echivalentul a 3.000 de cartele perforate, iar alte surse indică echivalența de 80 KB. Tom’s Hardware trece în revistă câteva repere care au crescut rapid densitatea de stocare: 1977: Apple II a venit cu unități de 5,25 inci; Steve Wozniak a dezvoltat o schemă de înregistrare (Group Coded Recording) care permitea 140 KB, peste 90 KB (single-density). 1978: Tandon a introdus unitatea cu două fețe (DSDD), cu dischete de până la 360 KB. 1984: IBM a urcat la formatul high-density de până la 1,2 MB pe 5,25 inci; tot atunci Apple a lansat Macintosh cu mecanism de 3,5 inci de la Sony , de 400 KB. 1986: IBM a rafinat standardul de 3,5 inci la 1,44 MB. La vârf, „peste 5 miliarde de dischete erau vândute anual”, potrivit IBM, iar schimbarea de direcție a devenit vizibilă în 1998, când Apple a renunțat la unitatea de dischetă în iMac. Unde mai apar încă dischetele, în 2026 În 2026, dischetele sunt în principal nostalgie, dar mai există „nișe” care au rămas blocate în tehnologii vechi, menționează publicația, inclusiv în infrastructuri precum San Francisco Muni Metro , în închisori din New Jersey și în planurile de modernizare ale Marinei germane . [...]
Samsung ar putea aduce bateria de 5.000 mAh pe un model „Ultra” mai compact , o mutare care ar reduce diferențele practice dintre vârful de gamă și un telefon mai mic, dacă zvonurile se confirmă, potrivit GSMArena . Publicația scrie că Samsung ar urma să lanseze Galaxy S27 Pro în ianuarie, alături de Galaxy S27, S27+ și S27 Ultra. Noul „Pro” este descris ca un „Ultra” mai mic, dar fără stylusul S Pen, ceea ce ar elibera spațiu intern pentru o baterie mai mare decât s-ar aștepta de la un model cu dimensiuni reduse. Informația-cheie din zvon: Galaxy S27 Pro ar urma să vină cu o baterie de 5.000 mAh , conform unei surse citate de GSMArena, un „tipster” de pe rețeaua X. În contextul actual, capacitatea nu mai este ieșită din comun pentru multe modele chinezești, însă pentru Samsung ar fi un nivel puternic în zona flagship, mai ales dacă se confirmă într-un telefon mai compact. Ce știm despre poziționarea lui S27 Pro Din detaliile vehiculate până acum, S27 Pro ar urma să fie un compromis între format și dotări: ecran de 6,47 inci ; fără S Pen (diferență majoră față de Ultra); aceeași cameră principală și ultrawide ca la Ultra, dar cu un teleobiectiv diferit. De ce contează bateria de 5.000 mAh GSMArena notează că Galaxy S26 Ultra are aceeași capacitate de 5.000 mAh, iar succesorul său ar putea păstra acest nivel. Dacă S27 Pro ajunge într-adevăr la 5.000 mAh, Samsung ar putea oferi autonomie comparabilă cu Ultra într-un corp mai mic, ceea ce ar schimba criteriile de alegere pentru utilizatorii care nu vor stylus, dar vor baterie mare. Deocamdată, toate informațiile sunt la nivel de zvon, iar specificațiile finale și calendarul de lansare rămân neconfirmate oficial. [...]
Rusia a fixat la circa 2 miliarde de ruble prețul unui loc pentru turiștii spațiali către Stația Spațială Internațională , însă zborul cu capsula Soyuz nu poate fi operat ca o „excursie” comercială obișnuită: este obligatorie prezența a doi profesioniști (cosmonauți antrenați) care să însoțească turistul, potrivit IT Home . Condiția ridică direct costul și limitează drastic numărul potențialilor clienți, într-o piață oricum de nișă. Declarația îi aparține directorului general al corporației spațiale de stat Roscosmos , Dmitri Bakanov , făcută pe 4 iunie, în marja Forumului Economic Internațional de la Sankt Petersburg. Acesta a explicat că „racheta se împarte după numărul de participanți” și că nu pot fi trimiși „amatori” fără echipaj profesionist, motiv pentru care prețul ajunge la aproximativ 2 miliarde de ruble. De ce contează: turismul orbital rămâne scump și greu de scalat Obligația de a aloca doi cosmonauți pentru fiecare turist înseamnă că modelul de business nu se reduce la vânzarea unui simplu „bilet”, ci implică resurse umane rare, pregătire și constrângeri de siguranță. În aceste condiții, chiar dacă există cerere, capacitatea de a crește volumul zborurilor rămâne limitată, iar costul per client rămâne ridicat. Publicația notează că, din cauza costurilor mari, numărul celor dispuși să plătească din buzunar pentru a ajunge pe orbită joasă este în continuare foarte mic la nivel global. Prețul a scăzut față de 2019 IT Home indică și un reper istoric: în decembrie 2019, pentru Soyuz-MS, tariful pentru un turist spațial era de 2,5 miliarde de ruble. Nivelul actual, de circa 2 miliarde de ruble, reprezintă o reducere față de acel moment. Orbital vs. suborbital: diferențe de cost și experiență Zborul Soyuz este unul orbital, la aproximativ 400 km altitudine, iar turistul poate rămâne în Stația Spațială Internațională de la câteva zile până la peste o săptămână. Aceasta este o categorie diferită de zborurile suborbitale, care trec doar de linia Kármán și oferă câteva minute de imponderabilitate, cu cerințe tehnice și costuri operaționale mai mici. Ca puncte de comparație menționate în material: SpaceX: călătorie orbitală, „preț pe persoană” de 55 milioane dolari (aprox. 253 milioane lei). Virgin Galactic: zbor suborbital, circa 750.000 dolari (aprox. 3,45 milioane lei). Blue Origin: zbor suborbital (program oprit), prețuri variabile, în general 2,5–4 milioane dolari (aprox. 11,5–18,4 milioane lei); în 2021, un preț de 28 milioane dolari (aprox. 129 milioane lei). În lipsa unor schimbări majore de cost sau de organizare a misiunilor, condiția impusă de Roscosmos – doi profesioniști pentru fiecare turist – sugerează că turismul orbital cu Soyuz va rămâne un produs exclusivist, cu volum mic și bariere operaționale ridicate. [...]