Apărare24 apr. 2026
Comandamentul Spațial al SUA: Rusia își operationalizează armele anti-satelit co-orbital
Comandamentul Spațial al SUA spune că Rusia trece de la testare la desfășurare operațională a unor arme antisatelit co-orbitale , ceea ce obligă operatorii americani de sateliți guvernamentali „de mare valoare” să își întărească supravegherea și avertizarea timpurie în orbită, potrivit Ars Technica . Gen. Stephen Whiting , comandantul US Space Command , a declarat că Rusia „pune sisteme operaționale pe orbită” la distanțe care le permit să ajungă la sateliți critici pentru securitatea națională a SUA. El nu a numit explicit programul, însă articolul indică drept candidat probabil „Nivelir”, un program militar rusesc asociat cu sateliți care „umbreau” sateliți de recunoaștere americani ai National Reconnaissance Office (NRO) pe orbită joasă (LEO). Ce înseamnă „co-orbital ASAT” și de ce contează operațional Armele antisatelit co-orbitale (ASAT) sunt sisteme plasate pe orbită care pot manevra pentru a se apropia de o țintă și, potențial, pentru a o lovi sau a o neutraliza. Diferența față de un atac de la sol este că amenințarea poate sta „în apropiere” și se poate activa cu avertizare redusă, în funcție de poziționare și manevre. În cazul Nivelir, articolul descrie un tipar: după intrarea pe orbită, sateliții ar fi eliberat vehicule mai mici care își încep propriile manevre. Într-un test din 2020, cel puțin unul dintre aceste vehicule ar fi lansat un „obiect misterios” cu viteză mare; analiști americani au concluzionat că ar fi vorba de un proiectil ce ar putea fi folosit împotriva altui satelit. Oficialii americani au comparat arhitectura cu o păpușă Matrioșka (păpușă rusească „cuibărită”), în care un „înveliș” exterior ascunde elemente mai mici în interior. Poziționare „cu intenție”: lansări sincronizate pentru a ajunge lângă sateliți NRO Cel mai nou satelit suspectat a fi din seria Nivelir ar fi fost lansat în mai anul trecut de la cosmodromul Plesețk, cu o sincronizare precisă astfel încât rotația Pământului să plaseze baza de lansare sub planul orbital al satelitului american de spionaj optic USA 338 (clasa Keyhole), operat de NRO. Articolul notează că, până acum, sateliții Nivelir nu s-au apropiat la mai puțin de „câteva zeci de mile” (adică zeci de mile, aproximativ zeci de kilometri) de sateliții americani urmăriți. Totuși, au fost plasați pe orbite care ar permite o apropiere cu avertizare redusă. Potrivit oficialilor citați, o lansare cu doar câteva minute mai devreme sau mai târziu ar fi dus la un alt plan orbital, făcând mult mai dificilă — posibil imposibilă, în funcție de combustibil — apropierea sau lovirea țintei. Costuri și efecte: supraveghere permanentă și risc pentru mediul orbital Whiting a spus că SUA mențin „vigilență constantă”, ceea ce presupune observare strânsă printr-o rețea de senzori de supraveghere la sol și în spațiu. În practică, asta înseamnă prioritizarea urmăririi sateliților ruși suspectați, pe lângă monitorizarea de rutină a zeci de mii de obiecte aflate pe orbită. „Acum evaluăm că au trecut de testare și pun sisteme operaționale pe orbită, la distanță de atingere față de sateliții noștri de mare valoare.” În același timp, articolul avertizează asupra consecințelor unei lovituri „nediscriminatorii” în LEO: o detonare nucleară ar polua orbita cu radiații, iar o lovitură cinetică ar genera mii de fragmente (deșeuri spațiale), crescând riscul pentru toți operatorii de sateliți, nu doar pentru cei militari. Context: Rusia caută avantaje asimetrice, în pofida limitărilor industriale Evaluarea americană este pusă în contextul unei industrii spațiale ruse afectate de subfinanțare, probleme de control al calității, sancțiuni și restricții la export, potrivit unei evaluări anuale neclasificate a serviciilor de informații americane, citată în articol. Whiting a susținut că Rusia ar considera că are un „deficit de armament convențional” față de SUA și aliații NATO și caută avantaje asimetrice, inclusiv în domeniile nuclear, cibernetic și spațial. În acest cadru, el a legat îngrijorările recente privind posibilitatea plasării unei arme nucleare antisatelit pe orbită de această logică strategică. Totodată, articolul menționează că Rusia, SUA, China și India au demonstrat fiecare capacitatea de a distruge un satelit LEO cu o rachetă lansată de la sol, iar dezvoltarea rusă de capabilități co-orbitale s-a concentrat mult timp pe LEO — deși ar putea exista semne de extindere spre orbita geostaționară, la peste 20.000 de mile deasupra Pământului (peste 32.000 km). Ce urmează, din perspectiva operațională Din informațiile prezentate, miza imediată pentru SUA este reducerea timpului de reacție: detectarea rapidă a oricărei manevre a unui satelit rusesc suspect și transmiterea de avertizări către operatorii sateliților critici. Articolul nu indică măsuri concrete de răspuns (de tip contramăsuri sau schimbări de politică), dar sugerează o intensificare a monitorizării și o presiune mai mare asupra infrastructurii de supraveghere spațială. [...]
