Externe02 mai 2026
NATO identifică cinci slăbiciuni critice în urma războiului din Iran - Analiza Politico avertizează asupra pregătirii insuficiente pentru un conflict cu Rusia
Războiul din Iran a scos la iveală riscuri operaționale și de cost pentru apărarea NATO, de la muniție la flotă , într-un moment în care oficiali militari europeni avertizează că Rusia ar putea fi capabilă să atace un stat membru al alianței până în 2029, potrivit Antena 3 , care citează o analiză Politico . Analiza, bazată pe discuții cu diplomați, actuali și foști oficiali NATO și experți în apărare, identifică cinci slăbiciuni care ar putea pune alianța în dificultate într-un scenariu de escaladare cu Moscova. Miza pentru Europa este dublă: capacitatea efectivă de a susține un conflict de durată și presiunea bugetară asociată refacerii stocurilor și accelerării achizițiilor. 1) Muniția se epuizează rapid, iar interceptarea devine prea scumpă Un prim semnal este deficitul de muniție. În războiul din Iran, SUA ar fi consumat aproximativ jumătate din stocul total de rachete de apărare aeriană Patriot considerate critice, iar oficiali francezi au avertizat că stocurile de rachete Aster și Mica se epuizau încă din primele două săptămâni ale conflictului. Producători din industria de apărare, precum Rheinmetall și MBDA, au indicat o cerere în creștere și riscul unei penurii. În paralel, apare problema costului: dacă Rusia produce „6.000 până la 7.000” de drone de atac unidirecționale pe lună, aliații NATO ar putea rămâne fără rachete de apărare aeriană de mare valoare în câteva „săptămâni”, potrivit cercetătorului Justin Bronk (Institutul Regal al Serviciilor Unite). El susține nevoia de interceptoare mai accesibile și de măsuri pasive, precum adăposturi din beton întărit pentru aeronave. Lipsa de muniții ar urma să fie un subiect important la summitul liderilor NATO din iulie, potrivit unei persoane familiarizate cu situația, mai notează analiza. 2) Superioritatea aeriană nu mai poate fi presupusă Capacitatea Iranului de a continua atacuri cu rachete și drone, în pofida campaniei aeriene a SUA, indică limitele strategiei de a „bombarda o țară până la supunere” cu aeronave convenționale, potrivit lui Pieter Wezeman (Institutul Internațional de Cercetare a Păcii din Stockholm). În acest context, NATO ar trebui să regândească modul în care își asigură dominația aeriană și să investească mai mult în arme de precizie cu rază lungă, inclusiv pentru a lovi infrastructura de producție de drone și obiective militare în interiorul Rusiei, conform lui Bronk. Acesta a indicat și creșterea achizițiilor de rachete AGM-88G, cu o rază de acțiune de până la 300 km. Totodată, războiul din Iran a alimentat discuții interne în NATO despre nevoia de capabilități mai mari de lovire „în adâncime”, în condițiile în care începe anul acesta următorul ciclu de planificare a apărării pe patru ani, potrivit a doi diplomați ai alianței citați în analiză. 3) Puterea navală, subfinanțată și cu disponibilitate redusă Un alt punct vulnerabil este flota. Desfășurarea limitată a Europei pentru a sprijini aliații din Golf a evidențiat subfinanțarea marinelor NATO. Exemplul dat este Regatul Unit: după trei săptămâni necesare pentru a trimite distrugătorul HMS Dragon spre Marea Mediterană, nava a fost trimisă înapoi în port din cauza unei probleme tehnice. Șeful maritim al Marii Britanii, generalul Gwyn Jenkins, a recunoscut luna trecută că Marina Regală nu era pregătită de război, iar premierul canadian Mark Carney a spus anterior că mai puțin de jumătate din flota Canadei este operațională. Într-un conflict cu Rusia, marinele ar fi esențiale pentru vânarea submarinelor din apropierea Peninsulei Kola și pentru neutralizarea navelor cu rachete de croazieră Kalibr cu rază lungă, potrivit expertului Sidharth Kaushal (RUSI). Printre soluțiile menționate: facilități comune de întreținere, reducerea deficitului de personal și investiții în nave flexibile, adaptabile la misiuni diferite. 4) Dezbinarea politică poate limita reacția alianței Războiul a accentuat și tensiunile interne: Europa ar fi respins cererile președintelui american Donald Trump de sprijin militar, iar Washingtonul ar fi elaborat opțiuni de represalii, potrivit analizei. În același timp, Trump a criticat NATO, numind-o în mod repetat „tigru de hârtie”. Riscul, după Iran, este ca SUA să aleagă să nu se implice sau să se angajeze doar limitat dacă Rusia ar invada, potrivit unei evaluări din interiorul alianței citate de Politico. Fostul secretar general NATO Anders Fogh Rasmussen a sugerat ca europenii să adopte o abordare „tranzacțională”, legând sprijinul pentru redeschiderea strâmtorii Ormuz de angajamentul Washingtonului față de NATO. De ce contează: presiune pe bugete și pe capacitatea de producție Dincolo de lecțiile tactice, concluzia practică este că vulnerabilitățile descrise împing aliații spre cheltuieli mai mari și mai rapide: refacerea stocurilor de muniție, extinderea capacităților de apărare aeriană cu soluții mai ieftine, investiții în lovituri la distanță și un efort de recuperare pentru flote și mentenanță. În același timp, analiza plasează aceste nevoi într-un calendar strâns, pe fondul avertismentelor că Rusia ar putea fi în măsură să atace un membru NATO până în 2029, ceea ce ridică miza deciziilor de la summitul din iulie și din următorul ciclu de planificare a apărării al alianței. [...]
