Știri
Știri din categoria Apărare
Transformarea NATO spre un model în care europenii preiau apărarea convențională a continentului riscă să împingă România și Polonia într-o zonă de costuri și decizii strategice mai greu de controlat, pe fondul incertitudinii privind angajamentul SUA și al presiunii de a crește rapid cheltuielile militare, potrivit unei analize publicate de HotNews. Miza imediată este summitul NATO din 7-8 iulie, la Ankara, unde secretarul general Mark Rutte cere trecerea „de la promisiuni la fapte” după angajamentul de 5% din PIB pentru apărare asumat anul trecut la Haga.
Analiza descrie această reconfigurare drept „NATO 3.0”, un concept atribuit Pentagonului: europenii ar urma să conducă apărarea convențională, în timp ce SUA ar păstra, „deocamdată”, umbrela nucleară.
Pentru statele de pe flancul estic, NATO nu este o relație „negociabilă”, ci garanția de ultimă instanță împotriva Rusiei, iar orice semnal de diminuare a rolului american amplifică anxietatea strategică la București și Varșovia, susține autorul.
În acest context, sunt puse în discuție două planuri cu impact direct asupra bugetelor și achizițiilor militare: creșterea cheltuielilor (în logica țintei de 5% din PIB) și accelerarea producției/industriei de apărare în Europa.
Textul identifică trei direcții care s-ar fi cristalizat în Europa după revenirea lui Donald Trump la putere, în ianuarie 2025:
Elementul central al „pariului francez” este oferta președintelui Emmanuel Macron de a deschide un dialog despre rolul descurajării nucleare franceze în securitatea europeană, descrisă drept una dintre cele mai semnificative evoluții strategice din ultimele decenii.
Din perspectiva est-europeană, analiza indică două limite majore:
În esență, discuția despre „NATO 3.0” mută presiunea de pe promisiuni politice pe implementare: bani, producție militară și arhitectură de comandă. Pentru România, riscul este să intre într-o tranziție în care costurile cresc rapid, iar garanțiile rămân, cel puțin pe termen scurt, mai greu de cuantificat.
Recomandate
Canada își accelerează reînarmarea navală prin selectarea ThyssenKrupp pentru 12 submarine , o decizie care vine pe fondul presiunilor din NATO pentru creșterea cheltuielilor de apărare și înaintea summitului Alianței de la Ankara, potrivit Agerpres . Informația a fost publicată de ziarul canadian Globe and Mail și preluată de Reuters, care notează că anunțul oficial ar urma să fie făcut înainte de plecarea premierului Mark Carney la summitul NATO de marți și miercuri, la Ankara. Cancelaria prim-ministrului nu a comentat imediat. Oferta companiei germane ThyssenKrupp Marine Systems (TKMS) ar fi bazată pe submarine din clasa 212CD , pe care TKMS le furnizează deja marinei militare norvegiene. Reuters mai arată că ThyssenKrupp speră ca aceste nave, cu formă romboidală și construite din oțel inoxidabil non-magnetic, să devină un nou standard în NATO. De ce contează: semnal politic și industrial înainte de summitul NATO Reuters apreciază că opțiunea pentru firma germană ar consolida relațiile Canadei cu Europa chiar înaintea reuniunii NATO. În același timp, agenția notează că alegerea unui producător din Coreea de Sud ar fi reflectat obiectivul lui Carney de a crește volumul schimburilor cu Asia. Potrivit aceleiași surse, guvernul de la Ottawa ar fi luat în considerare și o ofertă a constructorului sud-coreean Hanwha Ocean, care nu a comentat. Context: presiuni pentru creșterea bugetelor de apărare Canada este descrisă ca fiind presată de SUA să își majoreze cheltuielile pentru apărare și susține că a atins ținta de 2% din PIB mai devreme decât era planificat. În paralel, liderii statelor membre NATO au convenit alocarea a 5% din PIB pentru apărare (din care o parte pentru investiții legate de securitate) până cel mai târziu în 2035, mai notează Agerpres. Reacția pieței Știrea a fost urmată de o creștere de 12,9% a acțiunilor TKMS, care au atins un maxim al ultimelor patru luni, potrivit Reuters. [...]
NATO pregătește contracte de „câteva zeci de miliarde de dolari” pentru achiziții militare , într-un semnal că țintele mai ambițioase de cheltuieli se traduc în comenzi concrete pentru industria de apărare, potrivit Agerpres . Anunțul a fost făcut de secretarul general al NATO, Mark Rutte , la Ankara, în ajunul summitului Alianței care începe marți. Rutte a spus că noile contracte, estimate la „câteva zeci de miliarde de dolari”, ar urma să permită dotarea cu „echipamente esențiale” pentru descurajare și apărare. În termeni simpli, este vorba despre achiziții care cresc capacitatea militară a NATO și care, implicit, pot accelera producția și livrările în lanțurile industriale de apărare. Cheltuieli mai mari, presiune pentru planuri credibile până în 2035 Șeful NATO a indicat că aliații europeni și Canada și-au ridicat deja cheltuielile totale de apărare la circa 4% din PIB. El a mai afirmat că, anul trecut, aceștia au cheltuit cu aproape 20% mai mult pentru „apărarea propriu-zisă” față de anul anterior. Pentru 2025 și 2026 cumulat, Rutte a avansat cifra de 258 de miliarde de dolari (aprox. 1.186 miliarde de lei) în „investiții suplimentare”, adăugând că „tendința continuă”. La summitul de anul trecut de la Haga, statele NATO au convenit ca până în 2035 cheltuielile de apărare să ajungă la 5% din PIB, împărțite astfel: 3,5% din PIB pentru investiții în apărarea propriu-zisă; 1,5% din PIB pentru cheltuieli conexe apărării. Rutte a spus că la Ankara se așteaptă ca țările să prezinte „planuri clare, concrete și credibile” pentru atingerea țintei de 5%. Context: presiunea SUA și agenda Ucraina În declarațiile citate de Agerpres , Rutte a amintit criticile repetate ale președintelui american Donald Trump privind nivelul insuficient al investițiilor europene în apărare și amenințările legate de o posibilă retragere a SUA din Alianță dacă unele state nu își asumă mai mult din povara securității. În paralel, secretarul general a insistat că NATO trebuie să se asigure că Ucraina primește sprijinul necesar pentru a se apăra de Rusia, făcând apel ca aliații „să își asume deplin responsabilitățile” în acest sens. Mesaj către NATO și dinspre China Rutte a mai afirmat că testul cu rachetă efectuat luni de China de pe un submarin cu propulsie nucleară în Pacific „trimite un mesaj către NATO” și a invocat sprijinul Chinei pentru Moscova, pe care l-a descris drept „furnizor esențial” în războiul Rusiei împotriva Ucrainei. Summitul NATO de la Ankara începe marți, iar anunțurile privind contractele sunt așteptate să fie parte a pachetului de măsuri legate de consolidarea capacităților de apărare ale Alianței. [...]
România și Ucraina pregătesc un protocol de alertare și prevenție pentru drone scăpate de sub control , după incidentul din Portul Constanța, potrivit HotNews . Miza este una operațională: reducerea riscului ca drone maritime sau aeriene implicate în război să ajungă în apele teritoriale românești și să producă pagube sau blocaje în infrastructură critică. Ministrul interimar al Afacerilor Externe, Oana Țoiu , a spus la TVR Info că discuțiile vizează evitarea unor situații precum explozia unei drone în Portul Constanța. Ea a precizat că dialogul a fost început de Ministerul Apărării, încă din momentul în care a fost sesizată prezența dronei în port, iar în zilele următoare s-a lucrat la măsuri care „să scadă riscurile pe cât posibil”. Ce ar urma să includă protocolul Din declarațiile Oanei Țoiu, elementele discutate cu partea ucraineană includ: un mecanism de alertare reciprocă privind riscurile posibile, în special atunci când Ucraina identifică faptul că a pierdut legătura sau controlul asupra unor drone; programarea autodetonării (opțiunea de explozie pre-programată) astfel încât aceasta să nu se producă în apele teritoriale românești , dacă există risc de securitate; schimb de informații „la timp” și mecanisme comune pentru prevenirea incidentelor de acest tip, plus „pașii următori” pentru implementare. Contextul: incidentul din Portul Constanța Discuțiile au fost accelerate după explozia unei drone maritime în Portul Constanța , eveniment relatat anterior de HotNews în materialul despre incidentul din port . În acest moment, din informațiile prezentate, protocolul este în faza de discuție, iar detalii precum calendarul, forma juridică și modul concret de aplicare nu sunt precizate. [...]
China a testat o rachetă balistică lansată de pe submarin în Pacific, iar reacția dură a Noii Zeelande și Australiei ridică miza de securitate pentru regiune , potrivit CNN . Beijingul susține că a informat „națiunile relevante” în avans și că exercițiul a fost unul de rutină, însă Wellington și Canberra spun că astfel de acțiuni subminează stabilitatea și riscă să normalizeze testele în apele Pacificului de Sud. Un purtător de cuvânt al Marinei Armatei Populare de Eliberare, căpitanul superior Wang Xuemeng, a declarat că un submarin a lansat „o rachetă strategică” cu un focos fictiv către „zone relevante de mare liberă” din Oceanul Pacific, iar aceasta „a aterizat cu precizie în apele desemnate”. Oficialul a afirmat că testul face parte din programul anual de instruire militară și că a fost „în conformitate cu dreptul și practica internațională”, fără a viza o țară anume. CNN precizează că a cerut un comentariu Ministerului chinez al Apărării. Lipsa de transparență: ce știm și ce nu știm despre rachetă Beijingul nu a indicat ce tip de rachetă a fost testat. CNN notează că marina chineză operează două tipuri de rachete balistice lansate de pe submarin, JL-2 și JL-3, iar experți în rachete apreciază că JL-3 ar avea rază suficientă pentru a atinge teritoriul continental al SUA din apele din apropierea coastelor Chinei, inclusiv din Marea Chinei de Sud. Submarinul balistic principal al Chinei este Type 094 (clasa Jin), iar China operează șase astfel de nave, potrivit articolului. Publicația mai arată că Beijingul raportează rar testele cu rachete; conform Missile Defense Project din cadrul Center for Strategic and International Studies (CSIS), JL-3 ar fi fost testată prima dată în 2018 și încă o dată un an mai târziu. Reacția vecinilor: test în zona denuclearizată a Pacificului de Sud Ministrul de externe al Noii Zeelande, Winston Peters, a spus că racheta a fost lansată în apele Zonei Denuclearizate a Pacificului de Sud, creată în 1986 prin Tratatul de la Rarotonga , ale cărui protocoale II și III au fost semnate de China în 1987. Protocolul II prevede ca semnatarii să nu folosească și să nu amenințe cu folosirea armelor nucleare împotriva statelor sau teritoriilor din zonă, iar protocolul III interzice testele nucleare în zonă. Peters a afirmat că Noua Zeelandă a fost informată în aceeași zi despre planul Chinei de a lansa o rachetă balistică cu rază lungă în Pacificul de Sud și a calificat evoluția drept „nedorită și îngrijorătoare”. „Noua Zeelandă consideră aceasta o evoluție nedorită și îngrijorătoare. Noi, la fel ca vecinii noștri din alte țări din Pacific, nu avem niciun interes ca China să folosească Pacificul de Sud ca loc de testare pentru capabilități de rachete”, a declarat Winston Peters. În Australia, ministra de externe Penny Wong a numit testul „destabilizator pentru regiune” și a spus că trebuie privit în contextul unei „consolidări militare rapide” a Chinei, despre care a afirmat că nu oferă nivelul de transparență și reasigurare a intențiilor pe care regiunea îl așteaptă. Context: testele sunt „de rutină”, dar presiunea regională crește CNN amintește că testele cu rachete sunt, în general, activități obișnuite pentru puterile nucleare, oferind exemple recente: marina SUA a testat în septembrie anul trecut de patru ori racheta Trident lansată de pe submarin, India a testat o rachetă balistică lansată de pe submarin în decembrie, iar Rusia a testat o astfel de rachetă în octombrie. În același timp, articolul plasează episodul în dinamica mai largă a modernizării forțelor nucleare chineze și amintește de testul din septembrie 2024 , când China a lansat un ICBM (rachetă balistică intercontinentală) în Pacific: o rachetă DF-31B capabilă nuclear, trasă de pe insula Hainan către Pacificul deschis, în apropiere de Polinezia Franceză, primul astfel de test în ocean deschis în 44 de ani. Publicația citează și un raport al Departamentului Apărării al SUA, potrivit căruia China își desfășoară de regulă testele în interiorul granițelor, menționând că în decembrie 2024 ar fi lansat mai multe ICBM-uri în succesiune rapidă dintr-o bază de antrenament din vestul țării, „indicând capacitatea de a lansa rapid mai multe ICBM-uri din silozuri”. Raportul din decembrie 2025 al Pentagonului despre puterea militară a Chinei este citat cu evaluarea că Armata Populară de Eliberare vede astfel de teste drept „o opțiune pentru operațiuni de descurajare nucleară de intensitate medie spre ridicată”. Pentru statele din Pacific, miza imediată nu este doar testul în sine, ci riscul ca astfel de lansări să devină mai frecvente în regiune, în condițiile în care China nu a precizat tipul rachetei și menține un nivel limitat de detaliere publică a activităților sale de testare. [...]
Țările de pe flancul estic al NATO își întăresc apărarea pe cont propriu, pe fondul incertitudinii privind sprijinul SUA , iar Finlanda și Polonia accelerează investițiile în fortificații, rezerve și capabilități militare pentru scenariul în care primele zile ale unui conflict cu Rusia ar putea fi gestionate local, potrivit Politico . Reportajul descrie o Europă care „aleargă” să-și întărească frontiera estică, pe măsură ce președintele american Donald Trump pune sub semnul întrebării garanțiile tradiționale de securitate și semnalează reducerea amprentei militare a SUA în Europa. În paralel, imagini din satelit indică o consolidare a prezenței militare ruse la granița cu Finlanda și alte state UE, inclusiv prin construirea de barăci și dislocarea de vehicule militare, în ceea ce șeful informațiilor militare suedeze a descris drept pregătire pentru o posibilă confruntare cu NATO. Finlanda: „apărare totală”, rezerve mari și revenirea la mine antipersonal Finlanda, care are cea mai lungă frontieră a alianței cu Rusia (1.343 km), își bazează pregătirea pe conceptul de „apărare totală” – populație mobilizabilă, reziliență civilă, adăposturi și o armată proiectată să lupte și fără sprijin imediat din partea aliaților. Un oficial finlandez citat în material spune că țara pornește de la premisa că „va lua primul șoc” înainte ca Articolul 5 să fie activat. Câteva repere operaționale menționate: Finlanda poate mobiliza aproape 870.000 de rezerviști dintr-o populație de 5,6 milioane, cu o țintă de 1 milion până în 2031. Cheltuie „aproape 3%” din PIB pentru apărare și intenționează să urce la 5% până în 2035. Forțele aeriene se așteaptă să primească în lunile următoare avioane F-35 fabricate în SUA. Pe componenta terestră, Finlanda are unul dintre cele mai mari arsenale de artilerie din Europa, în timp ce adaptarea la războiul cu drone este încă în curs, ca în multe armate europene. Un element cu impact direct asupra industriei și achizițiilor militare este schimbarea de politică privind minele antipersonal. Finlanda, alături de Polonia și statele baltice, s-a retras anul trecut din Convenția de la Ottawa, argumentând că Rusia nu a aderat la tratat și folosește deja astfel de arme în Ucraina. Ofițeri finlandezi citați confirmă planuri de achiziție de mine antipersonal „în lunile următoare”, cu precizarea că nu ar urma să fie desfășurate în timp de pace, ci păstrate pentru un scenariu de amenințare iminentă. Exerciții și lecții tactice: terenul finlandez limitează blindatele și dronele În mai, două exerciții multinaționale în sud-estul Finlandei – Northern Star 26 și Karelian Sword 26 – au fost concepute și ca „școală de teren” pentru aliați (inclusiv Franța și Regatul Unit) în mediul specific nordic: păduri, lacuri, mlaștini. Karelian Sword 26 a inclus circa 10.000 de militari într-un scenariu de invazie simulată. Una dintre concluziile operaționale relatate: vehiculele blindate și dronele sunt mai puțin potrivite pentru pădurile Finlandei, iar dronele comerciale au dificultăți în a detecta trupele în vegetație fără camere termice. „IQ nuclear” și limitele autonomiei europene Materialul punctează și o zonă unde pregătirea națională nu poate substitui sprijinul american: descurajarea nucleară. De la aderarea la NATO, Finlanda a intrat în Grupul de Planificare Nucleară , a participat la exerciții și a început să-și ajusteze cadrul legislativ. În iunie, parlamentarii finlandezi au ridicat restricții privind transportul și stocarea armelor nucleare pe teritoriul țării, o schimbare descrisă ca mai controversată decât dezbaterea despre aderarea la NATO. În acest context, ministrul apărării Antti Häkkänen a recunoscut discuții cu Franța despre propunerea președintelui Emmanuel Macron de a extinde descurajarea nucleară franceză către alte state europene, deși rămâne neclar ce ar însemna concret o astfel de participare pentru Helsinki. Polonia: „Scutul Estic” și riscul de decalaj între plan și execuție Pe segmentul polonez al flancului estic, reportajul descrie proiectul de fortificații „ Eastern Shield ” (Scutul Estic), inspectat în noiembrie 2024 de premierul Donald Tusk la granița cu enclava rusă Kaliningrad. La circa un an și jumătate distanță, proiectul este descris ca fiind aproximativ la jumătatea drumului către termenul-limită din 2028, însă pe teren apar întreruperi vizibile ale lucrărilor: după o porțiune cu bariere antitanc din beton, fortificațiile „se termină brusc”, iar un localnic spune că activitatea intensă dinaintea vizitei premierului a fost urmată de oprirea operațiunilor. În ansamblu, Polonia își completează mesajul de descurajare cu bariere, senzori, drone și extinderea rapidă a armatei, pe fondul unei campanii accelerate de achiziții de armament după invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia. De ce contează Dincolo de dimensiunea militară, miza imediată este una operațională și bugetară: statele de pe linia întâi își proiectează apărarea plecând de la ipoteza unei întârzieri sau reduceri a sprijinului american, ceea ce împinge în sus cheltuielile, achizițiile și ritmul de construire a infrastructurii defensive. În același timp, reportajul indică o vulnerabilitate practică: între planurile ambițioase și implementarea efectivă pe teren pot apărea sincope care slăbesc credibilitatea descurajării. [...]
Un plan de reducere masivă a trupelor SUA din Europa a fost oprit în ultimul moment , după intervenția Casei Albe, iar măsura ar fi vizat inclusiv România, potrivit Adevărul . Informația, relatată inițial de Wall Street Journal , indică tensiuni interne la Washington și un risc de instabilitate operațională pentru flancul estic al NATO, într-un moment în care Alianța discută atât nivelul forțelor americane, cât și bugetele de apărare ale statelor membre. Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, ar fi intenționat să anunțe la Bruxelles, luna trecută, „tăieri masive” ale efectivelor americane dislocate în Europa, potrivit The Wall Street Journal . Conform sursei, reducerile ar fi depășit ca amploare atât anularea trimiterii unei brigăzi blindate în Polonia, cât și retragerea anterioară a brigăzii de infanterie din România . Casa Albă a blocat planul, dar reevaluarea rămâne pe masă Planul ar fi fost blocat după ce a ajuns la Marco Rubio, consilier pe securitate națională al lui Donald Trump, și la alți oficiali-cheie de la Casa Albă. În locul anunțului privind tăieri, Hegseth s-a limitat la a comunica lansarea unei „reevaluări” a prezenței militare americane în Europa, proces care ar putea dura până la jumătate de an. Casa Albă a refuzat să comenteze subiectul și a redirecționat întrebările către Pentagon. Purtătorul de cuvânt al Departamentului Apărării, Sean Parnell, a declarat: „Secretarul Hegseth s-a asigurat doar că mesajul său respectă linia și agenda președintelui, fără a-i îngrădi acestuia opțiunile strategice.” Efecte în NATO: presiune pe aliați și fricțiuni diplomatice Nivelul trupelor americane din Europa și bugetele de apărare ale aliaților sunt prezentate drept teme centrale pentru discuțiile de săptămâna viitoare, când Trump urmează să se întâlnească cu liderii NATO la Ankara, în Turcia. În același timp, în interiorul Alianței există temeri că tensiunile cu Trump vor domina agenda, iar pe fondul acestor neînțelegeri aliații „ar urma” să anuleze summitul NATO din 2027, programat inițial în Albania, potrivit materialului citat. Trump a reacționat într-o postare pe rețelele sociale, susținând că SUA suportă disproporționat costurile apărării colective: „Statele Unite cheltuiesc de departe cei mai mulți bani din NATO ca să îi protejeze pe ceilalți, fără să aleagă cu niciun beneficiu din treaba asta”. Contextul strategic: pivot spre Pacific și incertitudine pentru flancul estic Potrivit articolului, strategia de apărare a Pentagonului indică o schimbare de direcție: Washingtonul ar urmări să își reducă prezența militară din Europa pentru a-și concentra resursele în Pacificul de Vest și în Emisfera Vestică, în ideea ca statele europene să își asume „direct și integral” apărarea convențională a continentului. Materialul notează și primele „fracturi diplomatice” generate de decizii recente: anularea rotației unei brigăzi blindate în Polonia a atras critici în Congresul SUA și a nemulțumit Varșovia, inclusiv pentru că oficialii polonezi ar fi aflat din presă. Decizia l-ar fi surprins și pe Trump, care l-a sunat pe șeful Pentagonului pentru explicații. Ulterior, Trump a promis trimiterea a 5.000 de soldați în Polonia, însă, potrivit oficialilor americani citați, până în prezent nu a fost dislocată nicio trupă suplimentară. [...]
