Știri
Canada ridică miza în războiul tarifar cu SUA , iar strategia Ottawa – contra-tarife țintite, asumarea unor costuri interne și sprijin financiar pentru companii – este prezentată ca un model de negociere pe care Europa l-ar putea folosi în fața presiunilor comerciale ale lui Donald Trump , potrivit unei analize publicate de Focus . Deși Uniunea Europeană are o forță economică mai mare decât Canada, Bruxelles ar fi cedat în fața politicii tarifare a lui Trump, în timp ce Ottawa a ales confruntarea controlată, acceptând riscuri economice pe termen scurt pentru a evita, în logica autorului, costuri mai mari pe termen lung. Ce măsuri anunță Canada și cât de mari sunt Guvernul condus de premierul Mark Carney a anunțat că, din 8 septembrie, va introduce contra-tarife de 15%, 25% sau 50% pentru peste 700 de produse americane. Volumul măsurilor este de 27,6 miliarde dolari canadieni, echivalentul a aproape 20 miliarde dolari SUA (aprox. 86 miliarde lei). Pe lângă lista extinsă de produse, Ottawa dublează taxele la oțel și aluminiu de la 25% la 50%. Sunt vizate, între altele, produse lactate, pește și fructe de mare, electrocasnice, electronice, mobilă, îmbrăcăminte, precum și produse din industria hârtiei și din sectorul agricol. Costurile interne: inflație mai mare și „taxă” pe consumatori Analiza subliniază că disputa este riscantă tocmai pentru că economiile Canadei și SUA sunt puternic interconectate, iar Canada este al doilea partener comercial al Statelor Unite după Mexic. Contra-tarifele scumpesc importurile și pot alimenta inflația în Canada, funcționând, în practică, ca o povară suplimentară pentru consumatori. Guvernul canadian nu ar ascunde aceste costuri și le-ar „împacheta” într-o strategie mai largă: un pachet de sprijin de ordinul miliardelor pentru companii și angajați și un apel către populație să cumpere produse canadiene, pentru a întări reziliența economică internă. De ce sunt „țintite” tarifele: presiune politică în SUA Elementul central al strategiei este selecția politică a produselor, astfel încât impactul să se simtă în state americane relevante electoral, în special acolo unde republicanii au alegeri dificile sau unde Trump are sprijin puternic. Sunt date ca exemple: brânzeturi din Wisconsin; produse pescărești din Maine; mașini de spălat și uscătoare din Kentucky. Ideea este ca presiunea economică să se transforme în costuri politice interne în SUA, prin reacția companiilor, angajaților și aleșilor afectați. Mesajul pentru Europa: negociere, dar pe bază de reciprocitate Autorul argumentează că Trump ar trata concesiile ca pe o invitație la noi cereri, într-o logică de „testare a forței”, nu de compromis bazat pe reguli. În acest context, Canada ar transmite că rămâne deschisă la discuții, dar nu acceptă negocieri în care industria sa este tratată ca un „atașament” al economiei americane. Pentru UE, concluzia este că are resurse mai mari decât Canada – populație, piață internă, putere de reglementare și greutate economică – și, dacă Ottawa își poate apăra suveranitatea comercială în condiții de dependență mai mare de SUA, Europa ar putea face același lucru, cu condiția unei voințe politice mai ferme. [...]
