Politică11 apr. 2026
Javier Milei demonstrează succesul economic în Argentina, în contrast cu Friedrich Merz în Germania - Analiză critică asupra politicilor economice și sociale ale liderilor din cele două țări
Comparația făcută de un comentator de la focus.de pune în prim-plan o temă cu miză economică: disciplina bugetară și dimensiunea statului. Într-o analiză publicată de focus.de , șeful corespondenților publicației, Ulrich Reitz, susține că președintele Argentinei, Javier Milei, ar fi „cel mai de succes” lider de guvern din lume în acest moment, în timp ce cancelarul german Friedrich Merz ar fi eșuat în raport cu propriile promisiuni. Reitz pornește de la un episod din decembrie 2024, la emisiunea „Maischberger”, când Merz – pe atunci candidat de vârf al Uniunii (CDU/CSU) – a respins ideea de „mai multă economie de piață” după modelul Milei, afirmând că acesta „ruinează țara” și „calcă oamenii în picioare”. În aceeași apariție, Merz a apărat „frâna datoriei” (regula fiscală care limitează îndatorarea) și a promis desființarea „Bürgergeld” (ajutor social introdus în Germania). Merz, între promisiuni și rezultate: „datorii record” și Bürgergeld rămas în vigoare Potrivit analizei, Reitz trage o „bilanț” negativ pentru Merz: în locul menținerii disciplinei fiscale, ar fi urmat „datorii record, cum nu au mai existat niciodată în Germania”. În paralel, desființarea Bürgergeld nu ar fi avut loc, fiind blocată de partenerul de coaliție SPD și de ministra muncii și afacerilor sociale, Bärbel Bas. Concluzia formulată de Reitz este tranșantă: „În esență, Milei în Argentina și-a ținut cuvântul. Friedrich Merz, care l-a criticat atât de dur, nu și-a ținut cuvântul.” Milei: excedent bugetar, inflație în scădere și reducerea aparatului public Reitz invocă date economice și sociale din Argentina, pe care le leagă de politica de austeritate a lui Milei, descrisă în text drept „politica drujbei” (tăieri rapide de cheltuieli și restructurări). Printre elementele menționate: rata sărăciei ar fi fost 53% înainte de alegerea lui Milei și ar fi scăzut „în doi ani la jumătate”, până la nivelul la care „statistic, doar unul din patru” mai este considerat sărac; economia ar crește cu 4,4%; Argentina ar fi obținut pentru prima dată în aproximativ 123 de ani un excedent bugetar; inflația, descrisă ca fiind „de peste 100%” în trecut, ar fi scăzut „drastic”; cheltuielile statului ar fi fost reduse, iar salariile reale și puterea de cumpărare ar fi în creștere. Pe partea operațională, Reitz indică drept măsură centrală reducerea personalului din sectorul public: „peste 60.000 de posturi” ar fi fost eliminate doar în administrația publică, iar ritmul ar fi de „o poziție desființată la fiecare 18 minute”. Ce spune analiza despre lecțiile pentru Germania În lectura lui Reitz, contrastul este între o Argentina care taie cheltuieli și reduce statul și o Germanie care ar merge spre „economia de stat”, cu „conjunctura” în scădere, datorii în creștere și un sector public care ar fi „singurul care mai crește”. Mesajul său final este că politica germană – atât guvernarea, cât și opoziția – ar avea de „învățat” din cazul Milei. Articolul nu oferă detalii metodologice despre sursa exactă a indicatorilor citați și nici nu intră în nuanțe privind costurile sociale ale ajustării; concluziile sunt prezentate ca opinie a autorului, susținută de setul de date menționat în text. [...]
