Știri
Știri din categoria Știință
Topirea gheții ar putea expune terenuri vaste în Antarctica până în 2300, cu implicații potențiale pentru accesul la resurse minerale, potrivit Antena 3 CNN, care citează un studiu publicat în Nature Climate Change și relatat de Live Science, via Agerpres.
Studiul analizează cum încălzirea climatică ar putea duce la apariția unor suprafețe fără gheață, luând în calcul un factor folosit mai rar în astfel de proiecții: ajustarea izostatică glaciară, adică ridicarea treptată a terenului după retragerea calotelor glaciare. Autorii susțin că, pe lângă schimbările de la marginea gheții, contează și modul în care terenul se „reconfigurează” când presiunea gheții dispare, precum și efectele nivelului mării.
În funcție de scenariul de topire (ridicat, mediu sau scăzut), estimările indică faptul că până în anul 2300 ar putea apărea de sub gheață suprafețe de 120.610 km pătrați, 36.381 km pătrați sau 149 km pătrați. În zona proiectată să devină accesibilă se află zăcăminte cunoscute sau presupuse de cupru, aur, argint, fier și platină, metale considerate relevante atât economic, cât și pentru lanțuri industriale.
„Continentul va rămâne în continuare un mediu foarte dificil pentru extracţia resurselor minerale”, a scris într-un e-mail Tim Stephens, profesor de drept internaţional la Facultatea de Drept a Universităţii din Sydney, care nu a fost implicat în noul studiu.
Autorii notează că cea mai mare emergență terestră este probabil să aibă loc în teritorii revendicate de Argentina, Chile și Regatul Unit și că această dinamică ar putea alimenta interesul statelor pentru resurse. În prezent, însă, extracția comercială de minerale nu este permisă în Antarctica; Tratatul Antarctic permite activități legate de resurse minerale doar dacă sunt desfășurate strict în scopuri științifice.
O posibilă consecință discutată în material este presiunea asupra cadrului juridic internațional. Prima fereastră formală pentru o eventuală renegociere este în 2048, când părțile semnatare pot solicita revizuirea protocolului de mediu al Tratatului Antarctic, deși Stephens apreciază că apariția terenurilor fără gheață, de una singură, este puțin probabil să declanșeze o schimbare majoră de guvernanță.
Principalele elemente reținute din studiu și din implicațiile menționate în articol sunt:
Recomandate
Rusia ia în calcul „teritorii suverane” pe Lună , deși tratatele internaționale interzic revendicarea spațiului cosmic, potrivit Libertatea . Declarația a fost făcută în contextul în care misiunea NASA Artemis 2 ajungea la Lună, într-un zbor pe care publicația îl descrie drept istoric. Anunțul îi aparține lui Serghei Cernîșev, vicepreședinte al Academiei Ruse de Științe și director al Institutului Central de Aerohidrodinamică N. Jukovski, în cadrul unei reuniuni oficiale despre explorarea spațiului, conform Agenției TASS, citată de Libertatea. „Programul lunar va permite Rusiei să rămână printre principalele puteri spațiale care explorează activ Luna. Va oferi noi cunoștințe și tehnologii pentru explorarea lunară. Și, în cele din urmă, ne va permite să stabilim teritorii suverane pentru Rusia pe suprafața Lunii”, a declarat acesta. Programul lunar rusesc ar urma să fie implementat în două etape: mai întâi dezvoltarea tehnologiilor pentru aselenizare și cercetare la suprafață, apoi construirea unor elemente de bază lunare și folosirea unor tehnologii pentru operare pe termen lung. Potrivit academicianului Anatoli Petrukovich, bugetul proiectului lunar până în 2036 este estimat la circa 700 de miliarde de ruble, iar programul național „Spațiu” ar urma să ajungă la 4,4 trilioane de ruble, notează Libertatea. În paralel, șeful Roscosmos, Dmitri Bakanov, a spus că Rusia va colabora cu China pentru o Stație Științifică Lunara Internațională, iar din 2026 ar urma să înceapă dezvoltarea de echipamente pentru studierea structurii interne a Lunii și scanarea suprafeței pentru alegerea amplasamentului unei baze. Libertatea mai consemnează că Roscosmos a anunțat în decembrie 2025, împreună cu Rosatom și Institutul Kurchatov, intenția de a construi o centrală electrică pe Lună până în 2036, iar lansările Luna-29 (posibil în 2032), Luna-30 (2034) și Luna-28 (2036) sunt incluse în planurile prezentate. Miza politică și juridică a declarațiilor despre „suveranitate” este însă limitată de cadrul internațional: Tratatul privind spațiul cosmic din 1967 prevede că spațiul cosmic, inclusiv Luna, nu poate fi revendicat de niciun stat „prin revendicare, utilizare, ocupație sau prin orice alte mijloace”, amintește Libertatea. Publicația reamintește și eșecul misiunii Luna-25, care s-a prăbușit în august 2023, episod ce a alimentat întrebări privind capacitatea Rusiei de a concura cu programele SUA și Chinei în noua etapă a competiției spațiale. [...]
Rusia amână până în 2036 trei misiuni lunare în plin avans al programului NASA , potrivit Digi24 , o decizie care subliniază decalajul tot mai mare dintre marile puteri în cursa spațială. Anunțul vine într-un moment simbolic: succesul misiunii Artemis 2, care a readus oameni în apropierea Lunii după mai bine de jumătate de secol. Conform informațiilor transmise de agenția rusă Interfax, Rusia a decis să amâne lansările misiunilor: Luna-28 Luna-29 Luna-30 Noile termene sunt plasate în intervalul 2032–2036 , fără ca autoritățile să ofere explicații clare pentru această întârziere. Decizia continuă seria de amânări din ultimii ani și vine după eșecul notabil al misiunii Luna-25, care s-a prăbușit pe suprafața Lunii în 2023. Un program în declin Deși Moscova consideră explorarea Lunii drept un obiectiv strategic, realitatea programului spațial rus indică dificultăți majore. După perioada de vârf a Uniunii Sovietice, când a fost lansat primul satelit și primul om în spațiu, Rusia a pierdut teren constant. Astăzi, competiția este dominată de: Actor Situația actuală SUA (NASA) Misiuni cu echipaj uman, program Artemis în plină desfășurare China Avans rapid, misiuni robotice și planuri pentru echipaj uman Rusia Întârzieri repetate, eșecuri tehnice și lipsă de calendar clar Contrast puternic cu NASA În aceeași perioadă, NASA marchează un moment istoric. Misiunea Artemis 2 a trimis patru astronauți în jurul Lunii, aceștia devenind primii oameni care realizează un astfel de zbor după peste 50 de ani. Mai mult, traiectoria lor a depășit distanțele atinse de misiunile anterioare, semnalând un progres tehnologic semnificativ. Această diferență de ritm între programele spațiale evidențiază o schimbare de echilibru în explorarea cosmică. Dacă în trecut rivalitatea era dominată de SUA și URSS, în prezent Rusia pare să rămână în urma unei competiții în care SUA și China dictează direcția. Miza rămâne ridicată În ciuda întârzierilor, Rusia continuă să considere Luna un obiectiv strategic, inclusiv pentru potențiala exploatare a resurselor naturale. Totuși, lipsa unui calendar clar și amânările repetate ridică semne de întrebare privind capacitatea sa de a reveni în prim-planul cursei spațiale. În acest context, decizia de a împinge misiunile până în anii 2030 nu este doar o ajustare tehnică, ci un semnal al dificultăților structurale cu care se confruntă programul spațial rus. [...]
Astronauții misiunii Artemis II au fotografiat o eclipsă totală de Soare din spațiul îndepărtat , potrivit The Verge . Imaginile publicate de NASA arată Luna cu margini „crispate”, dar neregulate, pe fundalul unui câmp de stele, într-o compoziție care, după cum notează publicația, „pare aproape prea bună ca să fie reală”. O a doua fotografie distribuită de NASA surprinde Pământul parțial acoperit de umbre, „apunzând” dincolo de Lună, într-o trimitere vizuală la celebra imagine „earthrise” realizată de astronauții misiunii Apollo 8 în urmă cu aproape șase decenii. Echipajul format din patru astronauți a observat eclipsa dincolo de Lună, ceea ce a dus la o experiență diferită față de cea de pe Pământ, după cum consemnează CNN și Scientific American . Din spațiu, faza de totalitate a durat aproape o oră, nu doar câteva minute, iar astronauții au putut vedea coroana solară ieșind în evidență fără distorsiunile produse de atmosfera terestră. Comandantul Reid Wiseman a descris momentul într-o comunicare cu centrul de control al misiunii NASA, în timpul eclipsei de luni: „Este pur și simplu de nedescris. Indiferent cât ne uităm la asta, creierul nostru nu procesează această imagine din fața noastră. Este absolut spectaculos, ireal... nu există adjective, va trebui să inventez unele noi, nu există absolut niciun cuvânt care să descrie ce vedem pe acest hublou.” The Verge menționează că articolul a fost actualizat pe 7 aprilie, cu adăugarea metadatelor pentru două dintre fotografiile NASA, o completare tehnică ce ține de detaliile de publicare ale imaginilor. [...]
Astronauții Artemis II au stabilit un nou record de depărtare față de Pământ , potrivit Mediafax , în timpul zborului cu echipaj uman în jurul Lunii. Performanța depășește recordul misiunii Apollo 13 din 1970, de 248.655 mile (400.171 kilometri). Mediafax consemnează că echipajul a trecut de distanța atinsă de Apollo 13 și a continuat să se îndepărteze de Terra cu încă peste 6.600 de kilometri, informație atribuită de publicație agenției Associated Press. Misiunea este primul zbor cu echipaj uman spre Lună realizat de NASA după mai bine de 50 de ani, de la programul Apollo. La bordul capsulei Orion se află patru astronauți: Reid Wiseman (comandant), Victor Glover, Christina Koch și Jeremy Hansen. Zborul face parte din pregătirile pentru o viitoare aselenizare în apropierea polului sud lunar, în cadrul programului Artemis. Capsula urmează o traiectorie de tip „free-return” (o rută care folosește gravitația Pământului și a Lunii pentru a readuce nava spre casă cu consum minim de combustibil), similară cu cea folosită de Apollo 13 după avaria suferită în spațiu. Astronauții se apropie la aproximativ 6.550 de kilometri de Lună, înainte de a face virajul pentru întoarcerea spre Pământ. „Bine ați venit în vechiul meu cartier”, le-a transmis Jim Lovell, fostul comandant al Apollo 13, într-un mesaj înregistrat înainte de decesul său în 2025. Pe parcursul survolului, echipajul urmează să facă observații ale suprafeței lunare, inclusiv ale bazinului Orientale și ale unor situri istorice de aselenizare, și să observe o eclipsă totală de Soare din spatele Lunii, alături de alte planete din sistemul solar. În continuare, Artemis III este descrisă ca etapă cu manevre de andocare și pregătiri pentru aselenizare, iar o misiune ulterioară ar urma să trimită astronauți pe suprafața Lunii, în apropierea polului sud, până la finalul deceniului. [...]
Românii pot urmări în această seară, live pe Netflix, survolul Lunii al misiunii Artemis II , potrivit Antena 3 CNN . Evenimentul este prezentat drept primul zbor cu echipaj uman în jurul Lunii după 1972, ceea ce îl plasează într-o categorie rară de momente cu miză științifică și simbolică pentru programul spațial american. Echipajul este format din patru astronauți: Christina Koch, Victor Glover, Reid Wiseman și Jeremy Hansen. Conform materialului, aceștia au ajuns în apropierea Lunii la mai bine de patru zile de la lansarea din Florida, iar capsula Orion a intrat luni, la ora 07:42 (ora României), în sfera de influență gravitațională a Lunii. Puteți urmări transmisiunea live și pe YouTube: Transmisiunea pentru publicul larg este programată să înceapă la ora 21:45 (ora României), când Luna ar urma să umple hubloul capsulei Orion pentru aproximativ șapte ore. Antena 3 CNN notează că evenimentul va fi difuzat live pe Netflix și YouTube, cu o întrerupere de circa 40 de minute, interval în care comunicațiile vor fi blocate de poziționarea Lunii. În plan tehnic și științific, misiunea este descrisă ca depășind recordul Apollo 13, prin atingerea unei distanțe de peste 406.000 km față de Pământ, și include survolul părții nevăzute a Lunii (emisfera care nu poate fi observată de pe Pământ). Echipajul s-a pregătit peste doi ani, exersând identificarea formațiunilor geologice, iar observațiile, fotografiile și notițele ar putea contribui la înțelegerea istoriei și structurii Lunii; astronauții au observat deja bazinul Mare Orientale, un crater uriaș supranumit „Marele Canion al Lunii”. Pe parcursul survolului, articolul menționează și fenomene care pot fi urmărite din spațiu, inclusiv o eclipsă solară (când Soarele este acoperit de Lună), precum și un răsărit și un apus de Soare văzute din spatele satelitului natural. În același context, este amintită fotografia Earthrise din 1968 (Apollo 8), ca reper istoric al modului în care explorarea spațiului a influențat percepția asupra Pământului. Reperele anunțate pentru transmisiune și misiune: Ora de start a momentului principal: 21:45 (ora României) Durata estimată în care Luna „umple” hubloul capsulei Orion: aproximativ 7 ore Platforme de difuzare: Netflix și YouTube Întrerupere estimată a transmisiunii: aproximativ 40 de minute Echipaj: Christina Koch, Victor Glover, Reid Wiseman, Jeremy Hansen Distanță menționată: peste 406.000 km față de Pământ În perspectivă, dacă această misiune și următoarea vor avea succes, NASA intenționează să trimită din nou oameni pe Lună în 2028, mai arată Antena 3 CNN. Până atunci, transmisiunea de luni seară este prezentată ca o ocazie rară pentru public de a urmări în timp real o etapă majoră din programul Artemis. [...]
Misiunea Artemis 2 va stabili un nou record istoric de distanță în spațiu NASA a anunțat că echipajul va ajunge la 406.773 km de Pământ, depășind recordul vechi de 56 de ani stabilit de Apollo 13, care atinsese aproximativ 400.171 km. Momentul este estimat pentru 6 aprilie 2026, când nava Orion va survola partea îndepărtată a Lunii și va începe întoarcerea spre Pământ, marcând cea mai mare distanță parcursă vreodată de oameni în spațiu. Misiunea nu include aselenizarea, fiind concepută ca un test critic pentru sistemele de transport uman în spațiul profund, în special pentru siguranța capsulei Orion în condiții reale. Echipajul este format din patru astronauți, trei din Statele Unite și unul din Canada, selecționați pentru experiență în zboruri și misiuni complexe: Reid Wiseman – comandant, fost pilot de test al Marinei SUA Victor Glover – pilot, căpitan în Marina SUA Christina Koch – specialist de misiune, inginer Jeremy Hansen – specialist de misiune, reprezentant al Agenției Spațiale Canadiene Traiectoria misiunii a fost stabilită în urma unei manevre esențiale realizate pe 2 aprilie, când motoarele navei au funcționat aproape șase minute pentru a o plasa pe direcția corectă către Lună. Această etapă a determinat și parametrii finali ai zborului, inclusiv atingerea distanței record. Pentru a înțelege importanța momentului, comparația cu trecutul este relevantă: Misiune Distanța maximă de Pământ Apollo 13 (1970) ~400.171 km Artemis 2 (2026) ~406.773 km Deși diferența este de câteva mii de kilometri, impactul este major: este prima dată după mai bine de jumătate de secol când oamenii depășesc limitele atinse în era Apollo. Dacă această misiune se încheie cu succes, NASA va face următorul pas în programul Artemis, care vizează revenirea oamenilor pe Lună până la finalul deceniului, cel mai probabil în jurul anului 2028. [...]
