Știri
Știri din categoria Știință
Un val de căldură neobișnuit în Antarctica a declanșat topire de suprafață în plină iarnă australă, un semnal care, cumulat cu tendința de încălzire observată de decenii, crește riscul de pierdere accelerată a gheții și, implicit, presiunea pe scenariile de creștere a nivelului mărilor, potrivit Futurism.
Pe parcursul lunii iunie, temperaturile au urcat în unele zone cu până la 36°F peste medie (aprox. 20°C). Publicația notează că pe 6 iunie, cercetători aflați pe Peninsula Trinity – punctul cel mai nordic al continentului – au înregistrat maxime de 15,4°C, peste pragul de îngheț.
Profesorul de climatologie Raúl Cordero, de la Universitatea din Groningen, a descris pentru The Guardian amplitudinea abaterii ca fiind excepțională:
„Este absolut nebunesc. Este, de asemenea, cu aproximativ 20°C peste normal pentru perioada asta a anului. Este o anomalie uriașă.”
Glaciologul chilian Luis Muñoz a declarat pentru aceeași publicație că, în timpul unei urcări recente pe ghețarul Collins (în extremitatea nord-vestică a peninsulei), el și un coleg au găsit condiții de topire la suprafață: „tot ce era afară s-a topit”. În mod obișnuit, în această perioadă ar exista circa 20 cm de zăpadă și multă gheață la sol, însă echipa a observat ploaie, iar precipitațiile au fost suficient de calde încât să topească gheața de la suprafață.
Muñoz a avertizat că impactul este direct asupra ghețarului, într-un moment în care acesta ar trebui să primească zăpadă, nu să piardă masă prin ablație (procesul prin care gheața se reduce prin topire sau sublimare).
Cordero a explicat că un episod singular nu va distruge de unul singur gheața Antarcticii, însă evenimentul vine pe fondul unor temperaturi în creștere observate de decenii pe continent. În relatarea citată, el pune valul de căldură pe seama unor vânturi vestice „extrem de puternice” și spune că astfel de condiții au devenit mai frecvente din anii 1980, fenomen asociat cu schimbările climatice.
În același context, Futurism amintește că lumea a trecut prin a doua cea mai caldă lună mai din istoria măsurătorilor și că Antarctica se confruntă cu reducerea rapidă a acoperirii glaciare, inclusiv în zona ghețarului Thwaites, supranumit „ghețarul apocalipsei” din cauza temerilor privind efectele asupra coastelor la nivel global dacă se dezintegrează.
O analiză recentă a Antarctic Research Center (Te Herenga Waka – Victoria University of Wellington), citată de Futurism, indică faptul că topirea ar putea ajunge până la de zece ori nivelul actual înainte de 2100, dacă nu sunt reduse drastic emisiile de carbon.
Nicholas Golledge, profesor de climatologie la Te Herenga Waka și coautor al studiului, a avertizat că, într-un scenariu cu o creștere a temperaturilor globale de aproximativ 3,5–4°C peste nivelurile preindustriale, topirea de suprafață sporește vulnerabilitatea platformelor de gheață la colaps rapid și la creșterea nivelului mării; peste 4°C, riscul de colaps rapid devine și mai pronunțat.
Recomandate
Un studiu pe peste 880 de papagali în captivitate sugerează că unele păsări folosesc nume pentru a identifica indivizi , nu doar pentru a imita sunete, potrivit Science Daily . Rezultatul contează mai ales pentru cercetarea cogniției animale: dacă „numele” sunt folosite funcțional, atunci comunicarea socială la papagali poate fi mai structurată decât se credea, cu implicații pentru modul în care sunt evaluate învățarea și intenția din spatele vocalizărilor. În loc să înregistreze papagali sălbatici în habitate tropicale, echipa condusă de Lauryn Benedict (profesor de biologie la University of Northern Colorado) a analizat păsări care trăiesc alături de oameni și aud frecvent cuvinte, inclusiv nume. Studiul a fost realizat împreună cu Christine Dahlin (University of Pittsburgh at Johnstown) și cercetători din Austria, iar concluziile au fost publicate în revista PLOS ONE . Ce au analizat cercetătorii și ce au găsit Datele au venit din proiectul ManyParrots , o rețea colaborativă care colectează chestionare și înregistrări audio despre învățare, cogniție și comportament vocal la papagali. Cercetătorii au analizat informații din chestionare pentru peste 889 de papagali și au folosit, unde a fost posibil, detalii suplimentare oferite de participanți pentru a înțelege contextul în care păsările rosteau nume. Din materialul colectat: aproape jumătate dintre participanți au trimis exemple în care papagalii spuneau nume; dintre cele 413 înregistrări care includeau folosirea de nume, 88 păreau să arate utilizarea numelor ca „etichete” pentru anumite persoane sau animale; echipa spune că există dovezi puternice că unii papagali nu aplicau nume unor categorii largi (de tipul „oameni”), ci le asociau cu un individ anume. De ce nu e doar „mimică” și unde sunt limitele Înregistrările indică și utilizări care nu seamănă cu felul în care oamenii folosesc numele. Un exemplu menționat este că unele păsări își repetau propriul nume pentru a atrage atenția, ceea ce sugerează o adaptare a „numelor” la scopuri sociale diferite, în funcție de situație. În același timp, autorii avertizează că nu se poate trage o concluzie directă că aceste semnale sunt echivalente cu numele umane, pentru că semnalele animale pot fi foarte diferite și intenția din spatele lor nu este pe deplin înțeleasă. Christine Dahlin punctează explicit această limitare: „Nu putem concluziona că sunt analoge numelor umane, atât pentru că semnalele animalelor sunt adesea atât de diferite, cât și pentru că nu înțelegem intenția completă din spatele semnalelor.” Studiul mai arată că diferențele dintre specii și chiar dintre indivizi ridică întrebări deschise despre când, cum și de ce animalele folosesc vocalizări pentru a identifica sau a se referi la alți indivizi „pe nume”. Cercetarea a fost finanțată parțial de Vienna Science and Technology Fund (WWTF), proiectul ANIML (LS23-014), iar finanțatorii nu au avut rol în designul studiului, colectarea și analiza datelor, decizia de publicare sau pregătirea manuscrisului. [...]
Un semnal radio repetitiv la 84 de minute a fost legat de un sistem binar strâns , o explicație care poate deveni „etalon” pentru o clasă rară de fenomene și poate orienta mai eficient observațiile viitoare cu radiotelescoape, potrivit Antena 3 . Semnalele analizate fac parte dintr-o categorie de evenimente radio neobișnuite, care apar, dispar pentru perioade lungi și revin într-un ritm regulat. Un studiu publicat în „Nature Astronomy” propune acum o soluție pentru unul dintre aceste cazuri, după ani în care originea a rămas neexplicată. Ce au identificat cercetătorii și de ce contează Echipa a concluzionat că sursa nu este o singură „stea moartă” care se rotește lent (ipoteza inițială), ci un sistem format din două stele aflate pe o orbită foarte strânsă, în care una extrage constant materie de la cealaltă. Obiectul a fost denumit ASKAP J1745-5051 și a fost identificat de Kovi Rose, doctorand în fizică la Universitatea din Sydney , în urma analizei unor observații realizate cu radiotelescopul australian ASKAP. Sistemul ar fi compus din: o pitică albă (rămășița unei stele care și-a încheiat viața), cu dimensiuni apropiate de cele ale Pământului, dar cu masă comparabilă cu cea a Soarelui; o pitică roșie , o stea mică și rece, cu aproximativ o zecime din masa Soarelui. Cele două corpuri cerești sunt atât de apropiate încât completează o orbită în aproximativ 84 de minute , iar impulsurile radio apar în același ritm cu mișcarea orbitală. Mecanismul propus: materie transferată, raze X și câmpuri magnetice Fenomenul ar fi alimentat de gazul smuls de la pitica roșie și atras de gravitația piticei albe. Pe măsură ce materialul cade spre steaua compactă, se încălzește și emite radiații X, iar observațiile cu telescoape spațiale arată că intensitatea razelor X poate varia de peste zece ori , semn al unui proces activ de acumulare a materiei. Impulsurile radio ar proveni dintr-o regiune diferită, probabil acolo unde câmpurile magnetice ale celor două stele interacționează cu fluxul de gaz dintre ele. O particularitate suplimentară: semnalele radio prezintă un model fin de benzi luminoase și întunecate, asemănător cu cel observat în emisiile radio produse de Jupiter și satelitul său Io — un tipar care, potrivit materialului, nu mai fusese detectat până acum într-un astfel de sistem stelar. De asemenea, semnalul se poate opri complet pentru câteva ore, înainte să reapară. Ce schimbă față de ipotezele vechi Mult timp, astronomii au suspectat că astfel de semnale provin de la stele neutronice (pulsari). Totuși, conform explicației din articol, o stea neutronică ce s-ar roti suficient de lent pentru a produce impulsuri la acest interval nu ar trebui, potrivit teoriilor actuale, să emită semnale radio detectabile. În acest context, obiectul identificat ar putea deveni un punct de referință pentru studierea „tranzientelor radio cu perioadă lungă” (fenomene radio care apar intermitent, cu perioade mari). Compararea altor semnale similare cu acest sistem ar putea ajuta la stabilirea originii lor și la înțelegerea unor procese fizice care nu pot fi reproduse în laboratoarele de pe Pământ. [...]
O nouă hartă globală arată că pajiștile neperturbate concentrează o parte disproporționat de mare din „infrastructura” fungică ce susține fertilitatea solului și stocarea carbonului , iar practicile agricole pot reduce semnificativ densitatea acestei rețele, potrivit Agerpres , care citează un studiu publicat pe 11 iunie în revista Science . Rețeaua analizată este formată din ciuperci micorizale arbusculare, care trăiesc în simbioză cu majoritatea plantelor terestre: furnizează azot și fosfor plantelor și primesc, la schimb, carbon. Studiul oferă prima hartă globală a distribuției și densității acestor rețele subterane, construind o bază de date care poate fi folosită în conservare, management agricol și în discuțiile despre atenuarea schimbărilor climatice. Unde este „miezul” rețelei și de ce contează pentru sol și carbon Conform studiului, în pajiștile de mare altitudine sau în zone inundate (exemplul dat: Everglades, Florida ), primii 15 centimetri de sol sunt deosebit de denși și ar conține aproximativ 40% din biomasa fungică globală. Autorii interpretează acest rezultat ca un semnal că pajiștile neperturbate funcționează ca un absorbant de carbon „esențial și fiabil”. Justin Stewart, biolog evoluționist la Society for the Protection of Underground Networks , a declarat pentru Live Science: „Aceasta este cea mai densă pădure fungică de pe Pământ și se află sub pajiști sălbatice.” Tot el leagă rezultatele de presiunea asupra acestor ecosisteme, pe fondul dispariției rapide a pajiștilor sălbatice. Ce indică datele despre impactul agriculturii Harta globală sugerează că unele practici agricole „decimează” rețeaua subterană: solul vegetal din terenurile cultivate are, în medie, densități de micelii cu aproximativ 50% mai mici. Studiul nu identifică exact practicile cu cel mai mare impact, însă autorii indică drept posibile explicații fungicidele și îngrășămintele cu fosfor și azot. Dimensiunea rețelei: de la metri pe centimetru cub la scări cosmice Cercetătorii au estimat o densitate medie a hifelor (filamentele care compun miceliul) de 4,4 metri pe centimetru cub în solul vegetal. Dacă toate hifele ar fi așezate cap la cap, ar rezulta aproximativ 110 cvadrilioane de kilometri — aproape de un miliard de ori distanța Pământ–Soare și circa 10% din lățimea Căii Lactee, potrivit estimării din studiu. La nivel de tip de ecosistem, pajiștile sălbatice au avut cea mai mare densitate (6,6 metri pe centimetru cub), iar copacii cultivați cea mai mică (3,8 metri pe centimetru cub). Cum a fost construită harta și ce limitări are Pentru realizarea hărții, echipa a compilat date din 16.669 de probe de sol, provenite din 322 de studii anterioare, acoperind toate continentele și nouă biomi. Apoi a folosit inteligența artificială pentru a prezice distribuția ciupercilor pe fiecare 1 kilometru pătrat de sol vegetal, pe baza datelor despre climă, chimia solului, vegetație și densitatea hifelor. Autorii notează însă că unele regiuni (inclusiv pădurile tropicale și deșerturile) au nevoie de mai multe eșantionări pentru a reduce incertitudinea. Ei estimează că, în următorii cinci ani, harta va fi actualizată și va oferi o imagine mai bună a distribuției acestor ciuperci. Într-o evaluare externă citată de material, Andrea Genre (Universitatea din Torino), care nu a fost implicată în cercetare, spune că o astfel de hartă era „urgent necesară” și poate informa strategii mai eficiente de conservare și restaurare a biodiversității, management agricol și atenuarea schimbărilor climatice. Edouard Evangelisti (Universitatea Coasta de Azur), de asemenea neimplicat în studiu, atrage atenția că, din perspectiva ciclului carbonului, contează nu doar abundența hifelor vii, ci și dinamica lor: cât de repede cresc, mor și cum contribuie la stabilitatea carbonului din sol. [...]
Un studiu leagă extinderea timpurie a smartphone-urilor de o parte importantă din scăderea fertilității în SUA , sugerând un posibil efect direct asupra dinamicii demografice cu implicații economice pe termen lung, potrivit Mediafax . Cercetarea pornește de la observația că anul 2007 a fost un „punct de inflexiune” pentru natalitatea din Statele Unite, spune Caitlin Myers , economist la Middlebury College și la Biroul Național de Cercetare Economică , autoarea principală a studiului. În același an, Apple a început lansarea iPhone-ului în SUA, iar Marea Recesiune a debutat câteva luni mai târziu, ceea ce a alimentat inițial ipoteza că declinul natalității ar fi fost în principal un efect al crizei. „Inițial, am presupus cu toții că era vorba de recesiunea globală. Se știe de mult timp că natalitatea este prociclică, așa că opinia generală era că va reveni la normal. Apoi am avut o redresare economică fără copii.” Cum a fost testată legătura dintre smartphone și fertilitate Autorii au urmărit răspândirea rețelei de bandă largă mobilă a AT&T, rețea care la început a fost singura pe care era disponibil smartphone-ul, și au comparat schimbarea ratei fertilității între 2007 și 2011 cu ponderea populației care avea acces la această rețea. Rezultatul raportat: în zonele în care peste 90% dintre locuitori au avut acces timpuriu la smartphone-uri, rata fertilității a scăzut mai mult decât în zonele în care mai puțin de 10% dintre locuitori aveau acoperire. Unde se vede cel mai puternic efectul: adolescenți și tineri Diferențele au fost cele mai pronunțate în rândul adolescenților, conform datelor prezentate: pentru tinerii de 15–19 ani, natalitatea a scăzut cu aproximativ 26% (2007–2011) în zonele cu acces larg la smartphone-uri, față de o scădere de 14% în zonele cu acces limitat; pentru femeile de 20–29 de ani, scăderea a fost de 15% în județele cu acces extins, comparativ cu 10% în cele cu acces limitat; pentru femeile de 30–39 de ani, rata natalității a scăzut ușor în zonele cu acces extins. Cercetătorii estimează că difuzarea timpurie a smartphone-ului a cauzat între o treime și jumătate din scăderea ratei generale a fertilității din SUA între 2007 și 2011. Ce mecanism propun autorii și ce rămâne neexplicat Studiul nu poate explica exact de ce smartphone-urile ar reduce fertilitatea, dar avansează ipoteza că tehnologia a schimbat modul în care oamenii își folosesc timpul și atenția, în special în direcții care ar face mai puțin probabilă întreținerea de relații sexuale și apariția unei sarcini. În acest context, cercetătorii indică scăderea numărului de nașteri neplanificate în rândul tinerilor ca factor-cheie al declinului general al fertilității din SUA și susțin că smartphone-ul ar fi „întrerupt” unele dintre căile care duc la o sarcină neplanificată. Ezekiel Hooper, coautor, afirmă că smartphone-ul ar fi devenit un „substitut” pentru contactul fizic și interacțiunea față în față. Pentru cititori, miza depășește dezbaterea academică: dacă legătura cauzală se confirmă și în alte contexte, schimbările tehnologice pot deveni o variabilă relevantă în prognozele demografice care stau la baza planificării forței de muncă și a politicilor publice. [...]
Nicușor Dan cere construirea în România a unor instituții care să poată atrage și păstra talentul științific , argumentând că miza este trecerea de la statutul de „beneficiar” al progresului tehnologic la unul de loc unde acesta se produce, potrivit Economica . Șeful statului a indicat că doar prin astfel de instituții România poate deveni un actor relevant în domenii pe care le consideră esențiale, precum inteligența artificială, biotehnologiile, energia, securitatea cibernetică, apărarea sau științele sociale. Discuții despre viitoarea finanțare europeană pentru cercetare Nicușor Dan a avut o întrevedere cu prof. Maria Leptin , președinta Consiliului European pentru Cercetare (ERC) , instituție europeană dedicată susținerii cercetării de frontieră și excelenței științifice. Președintele a precizat că discuția a vizat viitorul finanțării europene pentru cercetare și inovare, în contextul pregătirii următorului Cadru Financiar Multianual al Uniunii Europene și al programului care va succeda Horizon Europe. Unghiul economic: cercetarea, tratată ca investiție strategică În mesajul publicat pe Facebook, Nicușor Dan a legat explicit cercetarea și inovarea de competitivitatea economică, securitatea și autonomia strategică a Europei, susținând că pentru România acestea trebuie tratate drept „investiții strategice”. „Pentru România, este esenţial ca cercetarea şi inovarea să fie tratate ca investiţii strategice în competitivitatea economică, securitatea şi autonomia strategică a Europei.” Totodată, președintele a subliniat că ERC finanțează proiecte de cercetare fundamentală în toate domeniile, având ca unic criteriu „excelența științifică”, principiu despre care spune că trebuie „menținut și consolidat” pentru a valorifica potențialul de cercetare și resursa umană din România. Contextul exact al mesajului este redat în postarea de pe Facebook . [...]
România vrea ca finanțarea pentru cercetare să rămână bazată pe excelență , în condițiile în care Uniunea Europeană pregătește următorul buget multianual și programul care va succeda Horizon Europe , potrivit news.ro . Mesajul a fost transmis de președintele Nicușor Dan după întâlnirea cu Maria Leptin, președinta Consiliului European pentru Cercetare (ERC). De ce contează: regulile de finanțare din UE se rescriu, iar miza e accesul la bani competitivi Nicușor Dan spune că discuția a vizat „viitorul finanțării europene pentru cercetare și inovare”, în contextul pregătirii următorului Cadru Financiar Multianual al UE și al programului care va urma după Horizon Europe. În acest cadru, președintele susține că pentru România este „esențial” ca cercetarea și inovarea să fie tratate drept investiții strategice, cu impact în competitivitatea economică, securitate și autonomia strategică a Europei. Ce principiu apără România: finanțare pe criteriul excelenței Președintele a subliniat rolul ERC, instituție care finanțează proiecte de cercetare fundamentală „în toate domeniile științifice”, având ca „unic criteriu excelența științifică”. El consideră că acest principiu trebuie „menținut și consolidat”, pentru a valorifica „la maximum” potențialul cercetării și resursa umană din România. „Consiliul European pentru Cercetare finanţează proiecte de cercetare fundamentală în toate domeniile ştiinţifice, având ca unic criteriu excelenţa ştiinţifică. Acest principiu trebuie menţinut şi consolidat, pentru a putea valorifica la maximum potenţialul cercetării şi a resursei umane valoroase din România.” Ce urmează intern: instituții care să atragă și să păstreze talentul științific Nicușor Dan afirmă că România trebuie să construiască instituții capabile „să atragă, să păstreze și să susțină talent științific de cel mai înalt nivel”. În viziunea sa, doar astfel România poate depăși statutul de simplu beneficiar al progresului tehnologic și poate deveni un loc în care acesta se produce, inclusiv în domenii precum: inteligență artificială; biotehnologii; energie; securitate cibernetică; apărare; științe sociale. [...]
