Știri
Știri din categoria Știință
Cercetători din China, Franța și Macao au reușit să crească eficiența celulelor solare pe bază de perovskit la 26,74%, menținând totodată performanța acestora timp de peste 1.000 de ore sub lumină constantă, conform Interesting Engineering. Această descoperire adresează una dintre cele mai mari probleme ale tehnologiei: instabilitatea în timp, care până acum împiedica comercializarea pe scară largă a acestui tip promițător de panouri solare.
Perovskitul este un material semiconductiv care promite eficiență ridicată la un cost de producție mult mai redus decât siliciul, utilizat în panourile fotovoltaice clasice. Problema majoră a acestui material o constituie însă degradarea internă cauzată de lumină și oxigen, care duce la scăderea performanței în doar câteva sute de ore.
Cercetătorii au integrat în structura celulei un stabilizator de lumină din clasa aminelor steric-hindrede, folosit deja în industria plasticului. Acesta funcționează astfel:
Un avantaj major al acestei metode este faptul că procesul este regenerativ, ceea ce înseamnă că stabilizatorul poate funcționa pe termen lung fără a fi consumat.
Pe lângă protecția chimică, stabilizatorul reușește și să:
Celulele realizate cu această metodă au fost testate fără a fi încapsulate, adică fără protecție fizică suplimentară, și au menținut peste 95% din performanța inițială după 1.000 de ore de expunere continuă la lumină.
| Parametru | Valoare obținută |
|---|---|
| Eficiență de conversie | 26,74% (certificată) |
| Timp de testare | 1.000 ore sub iluminare continuă |
| Pierdere de performanță | Sub 5% |
| Condiții de fabricație | Aer ambient |
| Protecție suplimentară | Nu (fără încapsulare) |
Aceste rezultate reprezintă un pas semnificativ spre comercializarea celulelor cu perovskit, în special pentru aplicații precum panouri integrate în clădiri sau module hibride împreună cu siliciu.
Studiul sugerează că strategia de protecție chimică aplicată aici ar putea fi utilizată și în alte domenii care implică materiale sensibile la lumină, cum ar fi LED-urile sau fotodetectorii.
Autorii cercetării afirmă că soluția propusă este ușor de integrat în procesele actuale de fabricație și nu presupune costuri suplimentare semnificative. Studiul complet a fost publicat în jurnalul științific eScience.
Recomandate
NASA își pune planul de bază lunară pe o listă de achiziții sub presiune , într-o cursă accelerată cu China, care vizează și ea trimiterea de oameni pe Lună până în 2030, potrivit Mediafax . Agenția americană a publicat detalii despre module robotizate de aselenizare, drone și vehicule pe care intenționează să le trimită pe Lună, ca parte a planurilor SUA de construire a unei baze lunare. Pe lista companiilor selectate să construiască vehicule se află și Blue Origin , compania spațială a fondatorului Amazon, Jeff Bezos, conform BBC (citată de Mediafax). Miza este atât operațională, cât și geopolitică: SUA vor să trimită americani pe Lună înainte ca președintele Donald Trump să părăsească funcția în 2028, în timp ce NASA concurează direct cu China pentru următoarea aselenizare cu echipaj uman. Ce include „pachetul” de capabilități pentru Lună NASA a detaliat tipurile de echipamente pe care vrea să le trimită pe Lună pentru a susține o prezență permanentă: module robotizate de aselenizare; drone; vehicule pentru deplasare și operațiuni la sol. Calendarul și bugetul: ținte ambițioase, contestate de experți În martie, NASA a anunțat un program de 20 de miliarde de dolari (aprox. 92 de miliarde de lei) pentru construirea unei baze permanente, alimentate cu energie nucleară și solară, la polul sud al Lunii, cu termen până în 2032. Totuși, Mediafax notează că „majoritatea experților” consideră termenele stabilite de NASA nerealiste. Administratorul NASA, Jared Isaacman , a declarat marți: „SUA nu vor mai renunța niciodată la Lună”. Potrivit articolului, o bază lunară ar permite SUA să facă experimente științifice, să exploateze resurse valoroase și să faciliteze călătoriile spre Marte. Presiunea competiției cu China China își continuă planurile de a trimite oameni pe Lună până în 2030. Mediafax menționează că luni a fost lansată sonda spațială Shenzhou-23, care a trimis un echipaj de astronauți către stația spațială Tiangong. În acest context, deși SUA au trimis patru astronauți în jurul Lunii în cadrul misiunii Artemis II din aprilie, unii oameni de știință cred că următoarea țară care va trimite oameni pe suprafața lunară ar putea fi China. [...]
China a trimis pe orbită al nouălea lot de sateliți pentru constelația Spacesail , într-o lansare care indică accelerarea ritmului de construire a infrastructurii sale spațiale comerciale, potrivit Global Times . Racheta purtătoare Long March-8 a decolat din centrul comercial de lansări spațiale din Hainan, în Wenchang (provincia Hainan, sudul Chinei), la ora 22:42, ora Beijingului, duminică. Ora corespunde intervalului 17 mai, ora locală, menționat în material. Grupul de sateliți, descris ca al nouălea lot care va alcătui constelația Spacesail, a intrat „cu succes” pe orbita prestabilită, conform informațiilor atribuite agenției Xinhua și fotografiei semnate de Yang Guanyu. [...]
Descoperirea unui tunel subteran de mari dimensiuni în Ierusalim complică planificarea unui nou cartier , după ce săpăturile preventive au scos la iveală o structură a cărei origine și funcție nu pot fi, deocamdată, stabilite, potrivit Mediafax . Tunelul a fost identificat în timpul lucrărilor realizate de Autoritatea pentru Antichități din Israel , înainte de demararea amenajării unui nou cartier planificat de Autoritatea Funciară din Israel . Mediafax notează că informația este atribuită publicației Daily Galaxy. Ce au găsit arheologii și de ce e greu de încadrat Elementul care a atras atenția cercetătorilor este tocmai lipsa indiciilor care, în mod normal, permit datarea și interpretarea: nu au fost descoperite artefacte, materiale databile sau indicii clare privind scopul tunelului. În plus, mai multe secțiuni sunt blocate de prăbușiri, ceea ce limitează evaluarea completă a sitului. Accesul în complex se face printr-o scară săpată în piatră, care coboară spre intrarea în tunel. În interior au fost observate straturi compacte de pământ acumulate treptat, pe o perioadă îndelungată. Dimensiuni și urme de lucru, dar fără autor identificabil Potrivit unei declarații a Autorității pentru Antichități din Israel, citată în material, săpăturile de probă indică faptul că pasajul ajunge până la 5 metri înălțime și aproximativ 3 metri lățime. Pereții păstrează urme de tăiere intenționată, iar aspectul relativ neted și geometria regulată i-au determinat pe cercetători să considere că este vorba despre un proiect planificat de excavare, nu despre o cavitate naturală. Chiar și așa, nu există dovezi care să arate cine a realizat lucrarea. Ipoteze de lucru: carieră subterană sau proiect abandonat O ipoteză inițială a legat tunelul de un sistem antic de alimentare cu apă către o sursă subterană, însă această variantă și-a pierdut credibilitatea pe parcursul analizei. Arheologii iau în calcul că scopul ar fi putut fi atingerea unui strat de cretă potrivit pentru producția de var sau pentru extragerea de materiale de construcție. Interpretarea este susținută de existența unui puț vertical săpat în tavan, asociat frecvent cu ventilația în spații de lucru subterane, precum și de resturi de carieră identificate pe porțiuni ale podelei. Un alt scenariu menționat este abandonarea proiectului înainte de finalizare, ceea ce ar putea explica absența urmelor care ar fi indicat mai clar utilizarea planificată. Ce urmează: datarea rămâne blocată de lipsa probelor Datarea tunelului este, în acest stadiu, imposibilă pe baza dovezilor disponibile: nu au fost recuperate fragmente de ceramică, unelte, monede sau resturi organice care ar putea fixa un interval de timp. În lipsa acestor repere și cu porțiuni încă inaccesibile din cauza prăbușirilor, evaluarea completă a structurii rămâne deschisă. [...]
NASA va face public pe 9 iunie echipajul „ Artemis 3 ”, un pas-cheie pentru validarea andocării lunare cu echipaj , într-un anunț programat la Centrul Spațial Lyndon B. Johnson din Houston, potrivit IT之家 . Evenimentul este stabilit pentru 9 iunie, ora 11:00 (ora Coastei de Est a SUA), respectiv 23:00 ora României, iar după prezentarea noutăților despre misiune, astronauții desemnați vor răspunde întrebărilor presei. Miza operațională a „Artemis 3” este testarea capabilității de „întâlnire și andocare” (rendezvous & docking) între capsula Orion și un sistem comercial de aselenizare cu echipaj — o etapă critică pentru transferul astronauților din orbită către suprafața Lunii și pentru validarea tehnologiilor necesare unor misiuni lunare de durată mai mare. Ce știm despre arhitectura misiunii Conform informațiilor publicate, „Artemis 3” ar urma să fie lansată de la Centrul Spațial Kennedy din Florida, cu: 4 astronauți la bord; capsula Orion ; racheta SLS (Space Launch System), care va plasa nava în spațiu. NASA nu a comunicat în materialul citat alte detalii despre calendarul complet al misiunii sau despre configurația exactă a sistemului comercial de aselenizare, urmând ca actualizările și numele echipajului să fie anunțate în cadrul evenimentului din 9 iunie. [...]
Explozia unui meteorit deasupra nord-estului SUA a generat un boom sonic resimțit la sol , un tip de eveniment rar în regiune, care a produs vibrații raportate inclusiv către autorități, potrivit HotNews . Fenomenul a avut loc sâmbătă, puțin după ora locală 14:00 (aprox. 21:00 în România), la o altitudine de 40 de mile (aprox. 64 km), deasupra nord-estului statului Massachusetts și a sud-estului statului New Hampshire. Obiectul a intrat în atmosferă cu peste 120.000 km/h și s-a dezintegrat, iar energia eliberată la fragmentare a fost estimată la echivalentul a aproximativ 300 de tone de TNT, ceea ce explică bubuiturile puternice. Ce spun NASA și monitorii de meteori NASA a transmis, prin Jennifer Dooren (adjunctul șefului departamentului de presă), că „mingea de foc” nu a fost asociată cu vreun curent activ de meteori și că a fost un obiect natural, nu reintrarea unor resturi spațiale sau a unui satelit, într-o declarație pentru AFP. Robert Lunsford, monitor al programului Societății Americane de Meteori, a spus că organizația a primit zeci de relatări dintr-o arie extinsă, de la Delaware până la Montreal. Martorii au descris o dublă explozie, zguduirea pământului sau observarea bilei de foc, iar Lunsford a apreciat că obiectul a fost „cu siguranță mai mare decât o minge de foc obișnuită”, cu o lățime de aproximativ un metru. Impact la sol: vibrații raportate către USGS Locuitorii din mai multe state au relatat pe rețelele sociale că au simțit unda de șoc, iar unii au spus că bubuiturile au fost atât de puternice încât „casele se zguduiau”. În paralel, mai multe persoane au sesizat Serviciul Geologic al Statelor Unite (USGS) cu privire la vibrațiile resimțite, iar purtătorul de cuvânt al agenției, Steve Sobie, a confirmat că tremurul a fost înregistrat la Centrul Național de Informații despre Cutremure. În privința posibilității ca meteoritul să fi ajuns la sol, Lunsford a indicat că este puțin probabil, precizând că ar fi nevoie de mai multe date despre traiectorie și viteză pentru o concluzie sigură; în scenariul în care nu ar fi ars complet, ar fi putut ajunge în ocean. De ce contează Deși atmosfera este intersectată zilnic de corpuri spațiale, oficialii NASA au subliniat că un eveniment izolat de o asemenea intensitate, vizibil în timpul zilei și capabil să producă un boom sonic resimțit la sol, este considerat rar pentru această regiune. Contextul e relevant și operațional: un astfel de episod poate genera alerte în lanț (raportări de „cutremur”, apeluri către autorități) și necesită confirmări rapide din partea agențiilor științifice pentru a elimina ipoteze precum reintrarea de resturi spațiale. [...]
Testele la sol ale Japoniei pentru zbor hipersonic mută miza pe certificare și costuri , după ce Japan Aerospace Exploration Agency (JAXA) a validat funcționarea unui motor de tip statoreactor (ramjet) pentru o aeronavă experimentală vizată la viteze de ordinul Mach 5, potrivit Antena 3 . Pasul următor luat în calcul este testarea în condiții reale, ceea ce ar deschide discuția despre fezabilitatea operațională a transportului de pasageri la astfel de viteze, nu doar despre performanța tehnică. Testul a fost realizat de JAXA împreună cu Waseda University, University of Tokyo și Keio University, în cadrul unui program de cercetare care urmărește integrarea controlului dintre structură și sistemul de propulsie pentru vehicule hipersonice. Ce s-a testat și de ce contează pentru exploatarea comercială Experimentul a avut loc într-o instalație specială pentru motoare statoreactoare, la centrul spațial Kakuda din prefectura Miyagi, unde cercetătorii au recreat condiții similare zborului la Mach 5 (de cinci ori viteza sunetului, pragul oficial al regimului hipersonic). Au fost evaluate, în principal: rezistența la temperaturi extreme și eficiența protecției termice; comportamentul suprafețelor de control la regim hipersonic; funcționarea motorului în condiții specifice Mach 5. La astfel de viteze, temperatura din jurul aeronavei poate ajunge la aproximativ 1.000°C. Conform informațiilor prezentate, sistemul de protecție termică a menținut interiorul la valori apropiate de normal, astfel încât echipamentele electronice să poată funcționa. Integrarea motor–structură, o condiție pentru trecerea de la laborator la zbor Sursa arată că, spre deosebire de avioanele convenționale, vehiculele hipersonice cer o integrare „foarte strânsă” între structură și motor, deoarece fluxul de aer și funcționarea propulsiei se influențează reciproc: undele de șoc schimbă aerul care intră în motor, iar tracțiunea afectează stabilitatea aerodinamică. În practică, această interdependență complică proiectarea, testarea și, ulterior, certificarea pentru utilizare repetată. În paralel, au fost măsurate temperaturile gazelor evacuate de un motor alimentat cu hidrogen, inclusiv pentru a evalua impactul asupra mediului al acestor tehnologii, mai notează materialul. Ce urmează: testare în condiții reale și scenariul „două ore” Japonia–SUA Aeronava a fost construită într-un proiect comun finanțat de Japan Society for the Promotion of Science, cu obiectivul de a dezvolta o platformă de testare hipersonică ce ar putea fi lansată cu rachete de tip „sounding” (rachete suborbitale folosite pentru experimente). În etapa următoare, se ia în calcul testarea în condiții reale, cu aeronava montată pe o rachetă sau alt vehicul de lansare, pentru a demonstra zborul la Mach 5. Potrivit JAXA, aplicațiile viitoare ar putea include zboruri între Japonia și Statele Unite în aproximativ două ore și, separat, contribuții la dezvoltarea unor avioane spațiale capabile să ajungă la altitudini de circa 100 km, aproape de limita spațiului. Materialul nu oferă un calendar sau costuri pentru aceste scenarii, astfel că rămân, deocamdată, la nivel de potențial tehnologic. [...]
