Știri
Știri din categoria Știință
China pregătește o misiune de „apărare planetară” care ar testa, în condiții reale, distrugerea controlată a unui asteroid, un scenariu cu implicații directe pentru viitoarele programe spațiale și pentru modul în care statele își calibrează capabilitățile tehnologice în domeniul securității spațiale, potrivit PiataAuto.
Planul, prezentat de o echipă de ingineri condusă de Li Mingtao, vizează nu doar devierea traiectoriei unui corp ceresc (cum s-a întâmplat în cazul unei misiuni NASA), ci „spulberarea” asteroidului în particule mici, printr-un impact la viteză mai mare, cu obiectivul declarat de a testa un scenariu aplicabil unui pericol real pentru Pământ.
Misiunea ar urma să aibă loc în 2029 sau 2030, în fereastra în care asteroidul vizat se va apropia la mai puțin de 7 milioane de kilometri de Pământ. Conform planului descris, o navă ar urma să lovească asteroidul, iar o a doua navă ar însoți misiunea pentru a monitoriza traiectoriile și a filma procesul.
Diferența-cheie față de abordările anterioare, așa cum este prezentată în articol, este intenția de a produce o fragmentare a asteroidului, nu doar o modificare a orbitei lui.
Dacă misiunea DART a NASA a lovit asteroidul-țintă cu 6,15 km/s (aprox. 22.122 km/h), echipa chineză ar urmări o viteză de 9 km/s, echivalentul a aproape Mach 26, notează publicația.
O componentă critică a proiectului este calculul precis al forței și al unghiului de impact, astfel încât fragmentele rezultate să rămână inofensive pentru Pământ. În lipsa acestor calcule, fragmentarea ar putea crea riscuri suplimentare, nu să le reducă.
Ținta este asteroidul 2015 XF261, descoperit în 2015, cu un diametru de 30 de metri. În comparație, asteroidul lovit în misiunea DART avea 160 de metri, conform datelor din articol.
O dificultate importantă este detectarea și țintirea: asteroidul este „foarte slab vizibil” și a fost observat de doar 74 de ori de la descoperire până în prezent. În acest context, misiunea ar funcționa și ca demonstrație de capabilitate tehnologică, nu doar ca exercițiu de „bine general”, mai ales că, potrivit sursei, asteroidul nu este considerat periculos pentru planetă prin traiectoria sa, dar dimensiunea îl face potrivit ca obiect de test.
Articolul amintește misiunea DART (2022), care a demonstrat efectul cinetic al unui impact controlat de oameni și a produs schimbări mici, dar măsurabile, în dinamica sistemului de asteroizi țintit. În interpretarea prezentată de inginerii chinezi, acel test nu ar fi schimbat orbita corpului „în raport cu Pământul”, ceea ce ar limita aplicabilitatea într-un scenariu de pericol direct.
Prin urmare, dacă misiunea chineză va fi realizată, ea ar muta accentul de la „deviație demonstrativă” la un test de distrugere controlată, cu o complexitate și o forță de impact mai mari, dar și cu cerințe mai stricte de control al consecințelor.
Recomandate
Anunțul SUA despre o armă pe orbită ridică miza securității sateliților , într-un moment în care marile puteri își testează tot mai des capacitățile de a se apropia, bruia sau scoate din funcțiune infrastructura spațială de care depind comunicațiile și operațiunile militare, potrivit Antena 3 , care citează BBC. Washingtonul a oferit puține detalii despre sistemul desfășurat. Troy Meink , secretarul Forțelor Aeriene, a spus că arma aflată „pe orbită” este necesară pentru protejarea forțelor americane împotriva acțiunilor inamice ostile, fără să precizeze capacitățile sau momentul plasării ei pe orbită. În context, analiza amintește că armatele avansate folosesc deja sateliți pentru comunicații securizate, recunoaștere, furnizarea de date de localizare pentru lovituri țintite și detectarea lansărilor de rachete. Pe măsură ce conflictele devin mai tehnologizate, analiștii se așteaptă la o utilizare mai intensă a echipamentelor militare în spațiu. Ce ar putea fi „arma” despre care au vorbit SUA Dr. Bleddyn Bowen ( Royal United Services Institute / Universitatea Durham) spune că poate doar să emită ipoteze privind arma anunțată de SUA, iar scenariul cel mai probabil ar fi unul „non-distructiv”, axat pe perturbarea funcționării sateliților. Ipotezele menționate: platformă de război electronic sau bruiaj radio , care ar putea perturba comunicațiile prin satelit; Bowen explică faptul că, dacă legăturile radio sunt întrerupte, satelitul devine „practic inutil”; satelit pentru inspecție de aproape și capturare , adică un aparat capabil să se apropie de alți sateliți pentru a-i verifica sau a interacționa cu ei. Bowen nu exclude însă existența unor arme „mai periculoase”, care ar putea produce deșeuri spațiale și distrugeri semnificative, dar consideră mai puțin probabil un „vehicul de distrugere cinetică” (un dispozitiv care lovește direct un satelit pentru a-l distruge). De ce contează: operațiunile RPO și riscul de escaladare Materialul descrie intensificarea manevrelor spațiale ale Rusiei și Chinei din ultimul deceniu, cunoscute ca operațiuni de întâlnire și proximitate (RPO) – zboruri foarte apropiate de sateliții occidentali. În teorie, astfel de sateliți manevrabili pot deveni „vânător-ucigaș”, fie prin coliziune, fie prin împingerea țintei în afara orbitei, potrivit dr. Rod Thornton (King’s College Londra), citat de BBC. Bowen adaugă că partea chineză a demonstrat capacități de „remorcare spațială”: un vehicul se poate apropia de un satelit, îl poate prinde și îl poate muta pe o altă orbită. Aceeași capacitate poate avea o utilizare pozitivă (îndepărtarea deșeurilor spațiale), dar și una ofensivă (scoaterea din uz a sateliților funcționali). Ce capacități sunt atribuite Rusiei Thornton susține că Rusia ar compensa lipsurile la capitolul armament spațial și sateliți prin rachete: sisteme lansate de la sol care pot lovi sateliți pe orbita joasă a Pământului și rachete antisatelit (ASAT) lansate de la mare altitudine cu ajutorul aeronavelor. Tot el avertizează că, „ca ultimă soluție”, Rusia ar putea lansa arme nucleare în spațiu, iar unda de șoc electromagnetică ar „prăji” sateliții neprotejați pe o suprafață vastă. Într-un astfel de scenariu, afirmă Thornton, Rusia – având mai puțini sateliți – ar putea ieși „marea câștigătoare” dintr-un conflict spațial. Informațiile despre arma americană rămân, deocamdată, limitate, iar evaluările se bazează pe ipoteze și pe tiparele de capabilități deja demonstrate de marile puteri în operațiuni de proximitate și în sisteme antisatelit. [...]
Roverul Curiosity a identificat pe Muntele Sharp formațiuni „fără precedent” pe Marte , iar echipa misiunii încearcă acum să stabilească dacă aceste urme pot rescrie o parte din istoria geologică locală, potrivit Space . Deși roverul Perseverance este cel mai nou vehicul robotic al NASA pe Planeta Roșie, Curiosity continuă să livreze observații relevante la 14 ani de la aterizare. În imagini și măsurători recente, Curiosity a surprins pe Muntele Sharp o serie de gropi late și puțin adânci, împrăștiate în roca de bază, care „nu seamănă cu aproape nimic din ce am văzut în trecut”, a declarat Michelle Minitti, adjunct al investigatorului principal pentru camera MAHLI (Mars Hand Lens Imager), într-un comunicat. Ce au văzut cercetătorii și de ce contează Gropile mici și adânciturile sunt frecvente pe suprafața marțiană, însă aceste cavități sunt descrise ca fiind neobișnuit de largi și superficiale față de forme similare observate anterior. Un element important, menționat de echipă, este că nu apar „obiecte evidente” care să fi ocupat cândva aceste gropi, ceea ce complică explicația formării lor. Pentru a maximiza valoarea științifică a observației, echipa a strâns cât mai multe date cu instrumentele disponibile la bord, inclusiv: MAHLI (camera pentru imagini de detaliu); Mastcam (camera principală); ChemCam (sistem de analiză chimică și imagistică); APXS (spectrometru cu raze X pentru compoziție). Indiciu operațional: semnături chimice diferite în materialul din gropi Analizele de până acum indică existența unor straturi interesante în materialul din interiorul gropilor, care pare să fie chimic diferit de roca de bază din jur. Space notează însă că interpretarea rămâne deschisă: echipa nu are încă o concluzie despre mecanismul de formare, vechimea acestor structuri sau ce ar putea spune ele despre evoluția mediului marțian. Următorul pas, implicit, este continuarea investigațiilor pentru a răspunde la întrebările-cheie ridicate de echipă: cum s-au format aceste gropi, de când există și ce informații pot oferi despre istoria geologică a lui Marte. [...]
China își poate reduce costurile și riscurile tehnice în cursa pentru aducerea pe Pământ a probelor de pe Marte , mizând pe o arhitectură de misiune mai simplă decât planul NASA, potrivit Notebookcheck . Misiunea Tianwen-3 este programată pentru lansare în 2028 și vizează returnarea probelor în 2031, în timp ce programul american Mars Sample Return rămâne fără un calendar ferm, pe fondul incertitudinilor de finanțare. Șeful de proiect științific al Tianwen-3, Hou Zengqian, a declarat pentru presa de stat din China că misiunea este „pe drumul cel bun” pentru țintele 2028/2031 și că intră în etapa de prototipare, deși persistă provocări tehnice semnificative înainte ca nava să fie considerată pregătită de lansare. O arhitectură mai simplă, cu două lansări și un lander staționar Conform planului descris, Tianwen-3 ar urma să folosească două rachete Long March 5 : una pentru un modul de asolizare (lander) și alta pentru un orbiter. După sosirea la Marte, landerul staționar ar urma să foreze aproximativ șapte picioare (circa 2,1 metri) în sol, să colecteze aproximativ 18 uncii (aprox. 500 grame) de roci și sol și să lanseze containerul cu probe direct pe orbită marțiană. Orbiterul ar urma să captureze containerul și să îl aducă pe Pământ. Misiunea de la suprafață este estimată să dureze aproximativ două luni. De ce contează: comparația implicită cu NASA și presiunea bugetară Publicația notează că această abordare este „considerabil mai simplă” decât conceptul NASA pentru Mars Sample Return. Roverul Perseverance colectează și depozitează probe încă din 2021, însă planul de aducere pe Pământ ar necesita o misiune separată de recuperare, lansarea probelor de pe Marte și transferul lor către o altă navă pentru drumul spre Terra. Prin faptul că își colectează și își lansează propriile probe de la un lander staționar, Tianwen-3 ar evita etapa de recuperare a unui „depozit” de probe lăsat de rover (cache-retrieval), reducând complexitatea operațională — și, potențial, costurile. În paralel, programul NASA s-a confruntat cu estimări de 7–11 miliarde de dolari (aprox. 32–50 miliarde lei), pe fondul temerilor că bugetul ar putea crește și mai mult, ceea ce a alimentat incertitudinea privind finanțarea și calendarul. Miza științifică și geopolitică Tianwen-3 este așteptată să caute indicii ale vieții trecute sau prezente pe Marte. Dacă China ar reuși să aducă probe în 2031, ar fi un reper științific major și un nou episod relevant în competiția SUA–China pentru explorarea Lunii și a spațiului îndepărtat. [...]
Cercetătorii au identificat un aliaj „nou” format în explozia de la Hiroshima , iar rezultatul sugerează că reziduurile istorice ale detonărilor nucleare pot funcționa ca o arhivă materială a unor condiții extreme, greu de reprodus în laborator, potrivit Mediafax . Pe 6 august 1945, bomba „Little Boy” a fost detonată deasupra orașului Hiroshima, cu o putere estimată la aproximativ 15 kilotone. Explozia a generat, în câteva secunde, temperaturi de mii de grade Celsius, vaporizând sau topind materiale din clădiri, sol și obiecte metalice. În urma ei au rămas particule microscopice vitrificate, numite „hiroshimate”, care păstrează urme ale proceselor fizice și chimice din interiorul mingii de foc, notează publicația, citând Science Alert. Ce au găsit în „hiroshimate” O echipă coordonată de geologul Luca Bindi (Universitatea din Florența) a analizat 34 de probe pentru a identifica faze metalice neobișnuite. Într-una dintre probe, cercetătorii au descoperit fragmente microscopice de aliaj fier-crom, dintre care unul s-a remarcat printr-o concentrație neobișnuit de mare de siliciu. Particula are aproximativ 10 micrometri și conține în principal fier, alături de crom, siliciu, nichel, molibden, mangan și aluminiu. Pentru a stabili structura, cercetătorii au extras manual patru granule și le-au analizat prin difracție de raze X pe monocristal. Trei fragmente aveau o structură cubică simplă, tipică oțelurilor obișnuite, însă al patrulea a prezentat o structură diferită. De ce contează: condiții „imposibil de reprodus ușor” în laborator Analiza a indicat că atomii din noul aliaj sunt organizați într-o structură cubică mai complexă, de tip AlAu₄, derivată din structura beta-manganului. Cercetătorii consideră că materialul s-a format în timpul exploziei nucleare: temperaturile extreme au vaporizat și amestecat materiale din surse diferite, iar răcirea foarte rapidă ar fi „înghețat” o structură atomică neobișnuită înainte de a se transforma într-una mai stabilă. „O explozie nucleară expune multe materiale la căldură extremă, amestecare violentă și răcire extraordinar de rapidă, toate în câteva secunde”, a explicat Luca Bindi. Potrivit lui Bindi, astfel de explozii pot produce, fără control, numeroase combinații de materiale și structuri care ar necesita ani de cercetare pentru a fi explorate în laborator. Ce urmează: posibilitatea altor materiale rare în reziduuri istorice Descoperirea sugerează că particulele rezultate din explozii nucleare istorice ar putea conține și alte faze metastabile (structuri temporar stabile, rare și greu de identificat). Echipa amintește că a făcut anterior o descoperire similară în materialele rezultate în urma testului Trinity (iulie 1945), prima explozie nucleară din istorie. Studiul despre noul aliaj a fost publicat în revista Science Advances . Cercetătorii subliniază, totodată, că valoarea științifică a rezultatului nu poate fi separată de tragedia umană produsă de bombardamentul de la Hiroshima. [...]
O analiză a identificat peste 150 de portofele care ar fi pariat pe informații militare confidențiale pe platforma de predicții Polymarket , un tip de activitate care, dincolo de câștigurile financiare, poate face „vizibile” în timp real indicii despre operațiuni înainte ca acestea să aibă loc, potrivit Futurism . Investigația aparține organizației non-profit Anti-Corruption Data Collective (ACDC) și este relatată de Reuters, citată de publicație. Concluzia centrală: tranzacționarea cu informații privilegiate (insider trading) pe piețe de predicție nu ar fi doar o problemă de etică sau de integritate a pieței, ci ar putea ajunge să compromită secrete militare, tocmai pentru că pariurile și mișcările de capital sunt public observabile. Cum ar funcționa mecanismul: pariuri „long-shot” și efectul de imitație ACDC a analizat pariuri „long-shot”, definite ca mize de cel puțin 2.500 de dolari, plasate la cote care implică o probabilitate de 35% sau mai mică, ceea ce poate genera câștiguri mari dacă evenimentul se produce. După analiza tuturor piețelor închise până la 5 mai, ACDC spune că a identificat 566 de portofele pe care le numește „orcas”: conturi care ar fi plasat pariuri profitabile pe conturi nou create, apoi ar fi încasat și dispărut. Dintre acestea, 152 de portofele ar fi pariat pe „piețe militare”, cu o rată medie de câștig de 97,2% și profituri totale de 8 milioane de dolari (aprox. 36,8 milioane lei), conform analizei. ACDC afirmă și că multe dintre aceste portofele nu fuseseră semnalate anterior de alți cercetători sau de presă. Organizația avertizează că pariurile suspecte pot declanșa un „efect de turmă”: alți participanți urmăresc activitatea neobișnuită și o copiază, amplificând semnalul. Într-un exemplu menționat, după ce un astfel de portofel ar fi pariat pe o acțiune militară a SUA în Iran cu câteva ore înainte de bombardamente, doi „imitatori” ar fi plasat pariuri de 200.000 de dolari (aprox. 920.000 lei) și 100.000 de dolari (aprox. 460.000 lei). De ce contează pentru reglementare: presiune pe CFTC și un bilanț redus de dosare Potrivit materialului, aceste suspiciuni pun presiune pe Commodity Futures Trading Commission (CFTC) , autoritatea americană care a reglementat istoric și alte piețe (de exemplu, petrol și agricultură). CFTC a interzis Polymarket în 2022 să opereze în SUA și a încercat să blocheze rivalul Kalshi să ofere pariuri pe alegeri pentru Congres. În același timp, publicația notează că administrația Trump ar fi renunțat la investigații începute în perioada Biden privind Polymarket și ar fi permis platformei să își formeze o entitate în SUA. Donald Trump Jr. este menționat ca membru al consiliului consultativ al Polymarket și, separat, ca „strategic advisor” la Kalshi din 2025, pentru care ar fi primit, potrivit relatării, o participație de 300.000 de dolari (aprox. 1,38 milioane lei). În mai, președintele CFTC, Michael Selig, a spus că agenția „supraveghează piețele la nivel global” și a promis măsuri împotriva tranzacționării cu informații privilegiate pe piețele de predicție. Până acum, însă, doar doi americani au fost acuzați pentru astfel de fapte pe aceste platforme, potrivit articolului; unul dintre cazuri ar fi implicat un militar american arestat în aprilie pentru un pariu legat de capturarea președintelui venezuelean Nicolás Maduro. Polymarket nu a răspuns solicitărilor de comentarii ale Reuters, mai notează materialul. [...]
China a amânat lansarea misiunii Chang’e-7, iar întârzierea poate schimba calendarul competiției pentru resurse la polul sud lunar , unde atât Beijingul, cât și Washingtonul vizează accesul la gheață de apă cu potențial strategic pentru viitoare baze și logistică spațială, potrivit CNN . Misiunea robotică Chang’e-7, proiectată să caute gheață de apă la polul sud al Lunii, „nu poate avea loc în fereastra planificată în acest an”, conform unui comunicat al China Manned Space Engineering Office , preluat de presa de stat chineză. Lansarea era așteptată cel mai devreme duminică seara sau luni dimineața, ora Beijingului, însă nu este clar când ar putea fi reprogramată. Motivul exact al amânării nu a fost precizat. Presa de stat a indicat doar că „sonda lunară nu îndeplinește condițiile de lansare”, iar evaluarea a fost făcută „în baza principiului prudenței, fiabilității și a succesului absolut al misiunii”. De ce contează: apă, combustibil și avantaj operațional Polul sud lunar a devenit punctul central al competiției internaționale deoarece se crede că în craterele permanent umbrite există cantități mari de apă înghețată. Resursa ar putea fi folosită pentru aer respirabil, apă potabilă sau chiar combustibil de rachetă, ceea ce ar reduce dependența de transporturi de pe Pământ și ar susține o prezență pe termen lung. CNN notează că nicio misiune nu a analizat direct apa de pe Lună, așa cum își propune Chang’e-7. SUA au detectat și au început să estimeze depozitele de gheață cu senzori de la distanță, de pe sateliți aflați pe orbită, dar nu au reușit să trimită o sondă care să foreze pentru această resursă. Cum se repoziționează „cursa” în următorul an Întârzierea Chang’e-7 poate readuce „acest capitol al cursei spațiale” pe un teren mai echilibrat, în condițiile în care SUA au mai multe misiuni care vizează aceeași regiune în următoarele 12 luni. Publicația menționează: Astrobotic Technologies (Pittsburgh) ar putea lansa landerul Griffin spre polul sud lunar chiar de la finalul lui 2026. Blue Origin, compania spațială a lui Jeff Bezos, are planuri pentru până la două landere robotice anul viitor; unul ar putea include roverul VIPER , proiectat de NASA pentru prospectarea gheții de apă și a altor resurse. În 2025, compania americană Intuitive Machines a trimis un burghiu pentru căutarea apei, dar vehiculul s-a răsturnat la aterizare pe terenul dificil al polului sud și nu și-a putut îndeplini obiectivele, mai arată CNN. Un geolog lunar de la University of Hong Kong, Yuqi Qian, a declarat pentru CNN că Chang’e-7 ar putea aduce „progrese importante” în clarificarea întrebării dacă gheața de apă există în cantități suficient de mari pentru utilizare, adăugând că programul lunar al Chinei „trece de la explorare la utilizarea resurselor”. [...]
