Știri
Știri din categoria Știință
Imaginile cu capsula Orion confirmă că scutul termic a funcționat conform proiectării, un test operațional esențial pentru siguranța echipajului în programul Artemis, potrivit Antena 3.
NASA a publicat fotografii cu nava spațială Orion după revenirea pe Pământ, la finalul misiunii Artemis II. Imaginile surprind efectele reintrării în atmosferă, descrisă ca una dintre cele mai solicitante etape ale zborului, în care capsula a fost expusă la condiții extreme.
În timpul coborârii, Orion a atins aproape 40.000 de kilometri pe oră. Contactul cu atmosfera a generat temperaturi de frecare de peste 2.000 de grade Celsius, iar urmele sunt vizibile pe exterior: coca apare arsă, înnegrită și afectată de căldura ridicată.
Aspectul „ars” al capsulei nu este un eșec, ci rezultatul rolului scutului termic, conceput să preia șocul termic al reintrării pentru a proteja astronauții și sistemele de la bord. NASA a transmis că, deși exteriorul pare sever afectat, totul a funcționat „exact așa cum era prevăzut”.
Dincolo de impactul vizual, fotografiile sunt prezentate ca o confirmare a tehnologiei dezvoltate pentru programul Artemis, în condițiile în care reintrarea în atmosferă rămâne un punct critic pentru orice misiune cu echipaj.
Recomandate
Reintrarea capsulei Orion este testul-cheie care decide ce urmează pentru programul Artemis , iar NASA mizează pe o coborâre mai abruptă pentru a reduce riscurile identificate la scutul termic după misiunea Artemis I, potrivit NPR . Capsula Orion cu cei patru astronauți ai misiunii Artemis II este programată să intre în atmosferă vineri la 7:53 p.m. ET (sâmbătă, 02:53 ora României), cu amerizare estimată la 8:07 p.m. ET (03:07 ora României) în Oceanul Pacific. Înainte de reintrare, Orion trebuie să se separe de modulul de serviciu, care va reintra necontrolat și va arde în atmosferă. De ce contează reintrarea: scutul termic și „unghiul” corect Reintrarea este descrisă de echipaj ca o secvență cu marjă mică de eroare: capsula va lovi atmosfera la circa 25.000 mile pe oră (aprox. 40.200 km/h) și va trece prin temperaturi de peste 5.000°F (aprox. 2.760°C). În această fază, NASA se așteaptă la o întrerupere temporară a comunicațiilor cu centrul de control, de aproximativ șase minute. Miza operațională este „unghiul” de intrare în atmosferă: prea abrupt sau prea „plat” poate compromite reintrarea. Directorul de zbor al misiunii, Jeff Radigan, spune că succesul depinde de atingerea acestui unghi cu precizie, iar atenția este concentrată pe scutul termic, componenta care protejează capsula de încălzirea extremă. „Trebuie să nimerim unghiul corect. Altfel, nu vom avea o reintrare reușită.” NASA a ajuns la această abordare după ce, la Artemis I (misiune fără echipaj), scutul termic nu a funcționat conform proiectării. Pentru Artemis II, planificatorii au ales să evite profilul de reintrare de tip „săritură” prin atmosferă și să intre mai abrupt și mai rapid, pentru a limita timpul petrecut în cele mai intense momente ale reintrării. Cum decurge întoarcerea și recuperarea echipajului În ziua revenirii, echipajul se trezește la 11:35 a.m. ET (18:35 ora României) și reconfigurează capsula pentru reintrare. O corecție suplimentară de traiectorie este programată la 2:53 p.m. ET (21:53 ora României), pentru ajustarea fină a drumului spre zona de amerizare. După frânarea aerodinamică, o succesiune de parașute ar urma să reducă viteza până la aproximativ 20 mile pe oră (aprox. 32 km/h) la contactul cu apa. Nava USS John P. Murtha este poziționată în apropierea zonei de amerizare pentru recuperare: o echipă va ajunge la capsulă, va instala o plută gonflabilă lângă trapă, iar astronauții vor fi evaluați de un medic de zbor înainte de a fi scoși din Orion și transportați ulterior la Johnson Space Center din Houston. Ce urmează după amerizare: date pentru Artemis III Dincolo de întoarcerea în siguranță, Artemis II este un test de zbor esențial pentru Orion. Echipajul (Victor Glover, Reid Wiseman, Christina Koch și astronautul Agenției Spațiale Canadiene Jeremy Hansen) a testat controlul manual, sistemele de susținere a vieții și funcționarea capsulei cu patru oameni la bord. După misiune, Orion va fi trimis la Kennedy Space Center, unde inginerii vor evalua performanța navei, inclusiv „instalațiile” interne: NPR notează că toaleta testată în zbor a întâmpinat probleme, nu la unitatea în sine, ci la sistemul care evacuează urina peste bord când rezervorul se umple. Analiza post-zbor și eventualele modificări sunt relevante pentru pregătirea următoarei misiuni, Artemis III, programată să fie lansată anul viitor. [...]
Misiunea Artemis II a validat operațional capsulei Orion pentru următoarele zboruri spre Lună , iar primele declarații publice ale echipajului după amerizarea din Pacific conturează atât miza umană, cât și următorii pași ai programului, potrivit CNN . Echipajul format din Reid Wiseman, Victor Glover, Christina Koch (NASA) și Jeremy Hansen (Agenția Spațială Canadiană) a fost întâmpinat sâmbătă la Ellington Field, la Johnson Space Center (Houston), după o „amerizare ca la carte” vineri seara. Cei patru au încheiat o călătorie de 10 zile în jurul Lunii, descrisă drept un zbor de test menit să pună bazele misiunilor viitoare. Ce înseamnă, operațional, Artemis II pentru programul lunar Dincolo de componenta simbolică, Artemis II a fost prezentată ca un experiment de validare: echipajul a realizat un survol lunar „record”, ajungând mai departe în spațiu decât orice om până acum, într-o capsulă Orion cu diametrul de 5 metri. Mesajul central al conducerii NASA, în relatarea CNN, este că această etapă „deschide drumul” pentru Artemis III. Administratorul NASA, Jared Isaacman, a spus că Artemis III este așteptată să fie lansată în 2027, iar asamblarea vehiculului și anunțarea echipajului ar urma să aibă loc „în curând”. Ce au spus astronauții după revenire: presiunea distanței și coeziunea echipei Reid Wiseman, comandantul misiunii, a vorbit despre dificultatea de a fi la peste 200.000 de mile de casă (aprox. 322.000 km) și despre faptul că, odată ajunși acolo, dorința dominantă devine întoarcerea la familie. „Nu a fost ușor să fim la peste 200.000 de mile de casă.” Tot Wiseman a descris legătura creată între cei patru ca fiind irepetabilă și a spus că nimeni „de jos” nu va ști exact prin ce au trecut împreună. Victor Glover a spus că nu a procesat încă pe deplin misiunea, dar a insistat pe ideea de recunoștință, inclusiv față de familii. Christina Koch a povestit despre „momentele umane” din timpul recuperării pe nava Marinei și a definit, în termeni practici, ce înseamnă să fii „echipaj”: sincronizare, sacrificiu, responsabilizare și sprijin reciproc. „Planeta Pământ: ești un echipaj.” Jeremy Hansen a adus în discuție un termen intern al echipajului, „trenul bucuriei”, ca disciplină de a reveni la o stare de funcționare bună într-o echipă care are de dus la capăt o sarcină dificilă. Ce urmează: Artemis III și pregătirea următoarelor echipaje În mesajul final către astronauții NASA prezenți în sală, Wiseman a vorbit despre nevoia de curaj și determinare pentru etapele următoare ale explorării spațiale, subliniind că echipajul Artemis II va susține viitoarele misiuni. Isaacman a legat explicit Artemis II de Artemis III, iar directoarea Johnson Space Center, Vanessa Wyche, a spus că „bucuria Lunii” transmisă de echipaj ar putea influența o nouă generație să aleagă cariere în știință și inginerie. [...]
Imagini surprinse de capsula Orion în misiunea Artemis II readuc în atenție vizibilitatea României în programele spațiale , printr-o postare a Ambasadei României în SUA, care a publicat cadre rare cu Marea Neagră văzută din orbită, potrivit digi24.ro . Dincolo de componenta vizuală, mesajul are o miză de comunicare instituțională: conectează un reper geografic românesc la un proiect major al NASA. Postarea ambasadei descrie Marea Neagră, văzută din spațiu, ca fiind „vastă, de un albastru intens şi de o forţă liniştită”, în imagini realizate de nava spațială Orion în timpul misiunii Artemis II. Ce spune Ambasada României și ce elemente punctează despre litoral Reprezentanții ambasadei notează că România, aflată pe țărmul vestic al Mării Negre, are o coastă de „doar 225–245 km”, cea mai scurtă dintre țările riverane. În același mesaj sunt amintite două repere cu încărcătură simbolică și de patrimoniu natural: Delta Dunării , descrisă drept „cel mai nou teritoriu al Europei” și unul dintre cele mai bogate ecosisteme din lume ca biodiversitate, aflat în extindere pe măsură ce fluviul remodelează țărmul; Constanța , menționată ca fiind fondată ca vechea colonie greacă Tomis în jurul anului 600 î.Hr. și prezentată drept unul dintre cele mai vechi orașe locuite neîntrerupt din regiune. Context: de ce contează asocierea cu Artemis II Artemis II este una dintre misiunile-cheie ale programului Artemis, prin care NASA dezvoltă capabilități pentru zboruri cu echipaj dincolo de orbita joasă a Pământului. În acest context, folosirea unor imagini realizate de capsula Orion pentru a evidenția Marea Neagră funcționează ca un instrument de poziționare publică: România este plasată, măcar la nivel de mesaj, în proximitatea unui proiect spațial cu vizibilitate globală. O relatare similară a fost publicată și de hotnews.ro , pe baza aceleiași postări de pe Facebook a ambasadei. [...]
Reușita misiunii Artemis II validează calendarul NASA pentru revenirea pe Lună și deschide etapa de pregătire operațională pentru Artemis III , după ce capsula Orion a amerizat în siguranță în Oceanul Pacific, lângă San Diego, la finalul unei misiuni de 10 zile în jurul Lunii, relatează libertatea.ro . Amerizarea a avut loc la ora 17:07, ora Pacificului (3:07, ora României), după o călătorie de 1.117.659 km în spațiul cislunar (zona dintre Pământ și Lună). Deși durata efectivă a zborului a fost de 9 zile, 1 oră și 32 de minute, misiunea este consemnată oficial ca având 10 zile, întrucât ziua lansării este considerată „ziua unu a zborului”. Ce a testat NASA și de ce contează pentru următoarea misiune În reintrarea în atmosferă, Orion a rezistat la temperaturi de până la 2.760°C și la viteze de 40.233 km/h, iar sistemul de parașute a redus viteza capsulei înainte de impactul cu apa. În timpul misiunii, astronauții au evaluat, între altele, sistemele de susținere a vieții, detectoarele de radiații și noile costume spațiale — elemente care, potrivit articolului, sunt esențiale pentru viitoarele misiuni și pentru planul NASA de a construi o bază lunară estimată la 20 de miliarde de dolari (aprox. 100 miliarde lei) până în 2030. Cine a fost la bord și cum s-a încheiat operațiunea de recuperare Echipajul a fost format din comandantul Reid Wiseman, pilotul Victor Glover, Christina Koch (NASA) și Jeremy Hansen (Agenția Spațială Canadiană). Potrivit materialului, sunt primii oameni care revin de pe Lună după Apollo 17 (1970). După amerizare, echipa de salvare de pe USS John P. Murtha i-a recuperat cu bărci și i-a transportat la bordul navei cu elicopterul, unde au fost supuși controalelor medicale. Ce urmează: Artemis III și ținta de aselenizare din 2028 Administratorul NASA, Jared Isaacman, a legat explicit succesul Artemis II de pașii următori din program, inclusiv pregătirile pentru Artemis III și obiectivul de aselenizare în 2028. „Acesta este doar începutul. Vom reîncepe să facem acest lucru cu frecvență, trimițând misiuni către Lună până când vom aseleniza în 2028 și vom începe construirea bazei noastre. (...) trebuie să începem pregătirile pentru Artemis III”. În timpul misiunii, echipajul s-a apropiat de Lună la 6.545 km de suprafață, iar Christina Koch a devenit prima femeie care a călătorit pe Lună și s-a întors, Hansen – primul non-american, iar Glover – primul om de culoare, mai notează articolul. [...]
După Artemis II, NASA intră în faza scumpă și riscantă a programului lunar , în care succesul nu mai depinde doar de racheta SLS și capsula Orion, ci de integrarea unor sisteme încă imature – în special landerele lunare comerciale și costumele spațiale – potrivit arstechnica.com . Misiunea Artemis II s-a încheiat vineri seară, când capsula Orion, după un zbor de circa 700.000 de mile (aprox. 1,13 milioane km) în jurul Lunii cu patru astronauți la bord, a amerizat în Pacific, în largul Californiei. Reușita marchează revenirea omenirii în spațiul îndepărtat după mai bine de o jumătate de secol, dar ridică imediat întrebarea operațională: ce urmează, în condițiile în care următoarele misiuni sunt mai complexe și cer coordonarea mai multor vehicule. NASA și-a revizuit recent planurile pentru Artemis III și IV, introducând o misiune „de treaptă” înaintea unei aselenizări cu echipaj. „Munca din față este mai mare decât munca din spatele nostru”, a declarat Amit Kshatriya, administrator asociat al NASA, după amerizare. SLS: performanță bună, dar cu întrebări la etajul superior Oficiali NASA au lăudat performanța rachetei Space Launch System (SLS) la lansarea Artemis II din 1 aprilie, afirmând că a atins orbita-țintă cu o acuratețe de peste 99%. Pentru Artemis III, treapta centrală este așteptată să plece din fabrica Michoud (Louisiana) spre Kennedy Space Center (Florida) mai târziu în această lună, iar alte elemente ale rachetei au ajuns deja sau urmează să sosească. În paralel, turnul mobil de lansare a suferit avarii moderate și va fi dus înapoi în Vehicle Assembly Building pentru reparații, înainte de operațiunile de asamblare pentru următoarea misiune. Întrebările rămase țin mai ales de etajul superior: NASA mai are un singur „Interim Cryogenic Propulsion Stage” disponibil și ar putea să îl folosească (sau nu) pentru Artemis III pe orbită terestră, dar scenariul „cel mai probabil” indicat în analiză este păstrarea lui pentru Artemis IV și introducerea etajului Centaur V la Artemis V. Orion: ritm de producție, scut termic și o problemă la sistemul de propulsie Deși Orion a performat bine pe Artemis II, pentru următoarele zboruri rămân teme deschise. Cu câteva luni în urmă, producția capsulei Orion pentru Artemis III era aliniată la o dată internă de „pregătire” în ianuarie 2028. Între timp, administratorul NASA Jared Isaacman a anunțat modificarea planului pentru Artemis III, care vizează acum o lansare la mijlocul lui 2027 și o întâlnire pe orbită terestră cu un lander lunar, în timp ce Artemis IV devine misiunea de aselenizare, cu țintă 2028. Consecința directă: NASA și contractorul principal Lockheed Martin trebuie să crească ritmul de producție. NASA a început evaluarea scutului termic după reintrarea de vineri, însă analiza notează că lecțiile sunt limitate, deoarece de la următorul vehicul Orion agenția va folosi un scut termic mai permeabil, care ar trebui să îmbunătățească performanța. Pentru Artemis III, scutul termic ar fi oricum o preocupare mai mică, întrucât capsula nu va reveni cu viteze lunare (24.000 mph sau mai mult, adică aprox. 38.600 km/h). Mai critică este o problemă la valvele de heliu din sistemul de propulsie al modulului de serviciu Orion. Deși remedierea scurgerii observate la Artemis II nu este necesară pentru o misiune pe orbită terestră precum Artemis III, ea trebuie rezolvată înainte de Artemis IV, când Orion va opera pe orbită lunară. „Sunt destul de sigur că va trebui, cel puțin, să ajustăm designul pentru a preveni rata de scurgere pe care o avem, dacă nu să schimbăm fundamental modul în care funcționează valva”, a spus Kshatriya. Landerele lunare: „cel mai lung par” pentru Artemis III și IV Cele mai mari incertitudini pentru Artemis III și Artemis IV sunt legate de dezvoltarea landerelor lunare de către SpaceX și Blue Origin. Șefa explorării NASA, Lori Glaze, a spus într-un interviu recent pentru Ars Technica că ambele companii arată un „angajament real” față de cerințele NASA, însă drumul de la prototipurile testate acum la vehicule specializate, capabile să aselenizeze și să decoleze în siguranță, rămâne lung. Chiar și pentru Artemis III – descrisă ca o misiune mai simplă, mai aproape de Pământ – există obstacole serioase: Starship (SpaceX) și Blue Moon (Blue Origin) trebuie să treacă prin procesul NASA de „certificare pentru zbor uman” (human rating) înainte să se poată apropia și andoca la Orion. Integrarea cu Orion este prezentată ca dificilă, inclusiv din cauza limitelor stricte privind managementul termic și a altor constrângeri; până și egalizarea presiunii din cabine între două vehicule este o sarcină importantă. Finalizarea acestor pași în următoarele 12–18 luni este descrisă ca o provocare majoră. Pentru Artemis IV, miza crește: SpaceX trebuie să testeze și să devină eficientă în realimentarea Starship pe orbită joasă pentru un zbor dus-întors la Lună, iar Blue Origin – cu experiență limitată în operațiuni de zbor spațial – trebuie să dezvolte o versiune mai capabilă a landerului Blue Moon Mk. 1, care este încă netestat. Ambele companii trebuie, de asemenea, să învețe operarea pe orbită lunară și să stăpânească aterizarea și decolarea de pe suprafața Lunii. Costume spațiale și landere comerciale: dependențe care pot bloca calendarul Axiom Space este, în acest moment, singurul furnizor NASA pentru costumele care ar permite astronauților să meargă pe suprafața Lunii. Isaacman a spus că ar dori să zboare cel puțin un costum AxEMU pe Artemis III, pentru testare în microgravitație, însă analiza subliniază că există vizibilitate limitată asupra stadiului de dezvoltare; sunt menționate actualizări punctuale, inclusiv trei teste subacvatice cu echipaj finalizate cu succes în august anul trecut. Presiunea pe Axiom a crescut după ce Collins Aerospace s-a retras din program în 2024, invocând dificultăți. Separat, NASA mizează pe programul Commercial Lunar Payload Services (CLPS), prin care plătește companii private să livreze încărcături pe Lună. Până acum, trei companii au încercat aselenizări: misiunea Astrobotic a eșuat, Firefly a reușit, iar Intuitive Machines a avut o misiune „în mare parte” reușită și una „în mare parte” eșuată. În următoarele 12 luni ar putea zbura până la patru misiuni CLPS, iar NASA vrea ca aceste firme să își crească treptat capacitatea de la sute de kilograme la tone, în cadrul unui plan în trei faze pentru o bază lunară, anunțat de Isaacman la un eveniment Ignition la Washington. Deși aceste servicii comerciale nu sunt prezentate ca esențiale pentru primele aselenizări cu echipaj, ele sunt descrise ca vitale pentru livrarea de cargo necesar unei prezențe susținute – energie, comunicații și alte elemente. Ce urmează Concluzia implicită a analizei este că Artemis II a fost „cea mai la îndemână” misiune din program, iar de acum NASA intră într-o etapă în care riscurile se mută către integrare și maturizarea furnizorilor comerciali. Pe termen scurt, agenția are de gestionat simultan pregătirea hardware-ului SLS, accelerarea producției Orion și închiderea problemelor tehnice (valvele de heliu), în timp ce landerele și costumele spațiale rămân dependențele cu cel mai mare potențial de a împinge calendarul. [...]
Revenirea în siguranță a capsulei Orion încheie prima misiune cu echipaj în jurul Lunii din ultimii 54 de ani , un test operațional critic pentru programul Artemis și pentru capacitatea NASA de a gestiona reintrarea la viteze extreme și recuperarea pe mare, potrivit arstechnica.com . Capsula Orion a reintrat vineri în atmosferă cu o viteză de peste 30 de ori mai mare decât viteza sunetului și a amerizat în Pacific, într-o zonă situată la sud-vest de San Diego. În timpul reintrării, temperatura la exteriorul capsulei a urcat până la aproximativ 5.000 de grade Fahrenheit (circa 2.760°C), iar învelișul de plasmă format în jurul navei a întrerupt temporar comunicațiile cu centrul de control din Houston. Legătura radio cu comandantul misiunii, Reid Wiseman, a fost restabilită după un blackout de șase minute. Reintrare, frânare și amerizare: datele-cheie ale secvenței finale Imagini video transmise de avioane de urmărire au arătat desprinderea capacului parașutelor și desfășurarea succesivă a parașutelor de stabilizare, urmate de trei parașute principale. Fiecare parașută principală a avut o suprafață de 10.500 de picioare pătrate (aprox. 975 mp), rolul lor fiind să reducă viteza pentru amerizare. Amerizarea a avut loc la ora 20:07, ora de pe Coasta de Est a SUA (sâmbătă 00:07 UTC). În 14 minute, Orion a redus aproape 25.000 mph (aprox. 40.200 km/h) din viteză, iar echipajul a fost supus la două intervale scurte de aproximativ 3,9 G (de circa 3,9 ori accelerația gravitațională). Recuperarea echipajului: rolul Marinei SUA și starea astronauților Nava USS John P. Murtha a coordonat recuperarea, trimițând elicoptere și ambarcațiuni mici pentru extragerea echipajului Artemis II: Reid Wiseman, Victor Glover, Christina Koch și Jeremy Hansen (astronaut canadian). După amerizare, Wiseman a raportat „patru membri ai echipajului în stare bună” în cockpit, indicând că toți sunt sănătoși și în formă bună. Ordinea ieșirii din capsulă a fost: Koch, Glover, Hansen, iar Wiseman a fost ultimul. Astronauții au fost preluați pe o plută gonflabilă montată lângă capsulă, iar apoi urmau să fie ridicați cu elicopterul și transportați la USS John P. Murtha pentru evaluări medicale. După verificările de la bord, planul menționat este ca echipajul să ajungă la San Diego, iar apoi să se întoarcă la Houston sâmbătă, pentru reîntâlnirea cu familiile. [...]
