Știri
Știri din categoria Știință
China construiește un pod feroviar de 1.800 km prin deșertul Gobi, un coridor gândit pentru transport mai rapid de resurse. Proiectul ar urma să lege zona punctului de frontieră Erenhot (China) de Mongolia și mai departe de Rusia, într-o regiune cu condiții de mediu considerate printre cele mai dificile.
Investiția totală este estimată la aproximativ 28 de miliarde de dolari, iar efectul economic invocat este scurtarea timpului de transport: de la circa 20 de zile pe mare la aproximativ 3 zile pe calea ferată, conform aceleiași surse. Miza este reducerea costurilor și a timpilor de livrare în lanțurile logistice regionale, în special pentru materii prime.
Din punct de vedere tehnic, traseul traversează zone cu temperaturi între -40°C iarna și peste 50°C vara, iar solul este afectat de cicluri repetate de îngheț-dezgheț. Pentru a limita riscurile asociate terenului instabil, aproximativ 60% din linie este realizată ca viaduct, pe piloni de beton, restul fiind construit la sol doar acolo unde stabilitatea permite.
„Soluția tehnică de a ridica linia feroviară pe piloni permite menținerea alinierii șinelor și asigurarea siguranței structurii, în ciuda variațiilor solului”, a explicat un specialist, citat de Ok Diario.
Articolul menționează și alte elemente de proiectare pentru operare în condiții extreme, inclusiv tuneluri cu ventilație și încălzire, mecanisme antiîngheț pentru șine și monitorizare seismică în timp real. Linia ar fi proiectată pentru trenuri de marfă grele și viteze de până la 120 km/h. Un detaliu cu impact operațional este alegerea ecartamentului internațional, pentru a evita schimbarea garniturilor la graniță, în contrast cu „standardul sovietic tradițional” menționat de sursă.
În plan economic, coridorul este prezentat ca o rută pentru resurse minerale precum cărbune, cupru și metale rare, din Mongolia către porturile și capacitățile de procesare din China. Libertatea notează că Mongolia are rezerve importante (inclusiv Oyu Tolgoi și Tavan Tolgoi), iar China „domină deja procesarea globală”, cu 40% din producția de cupru și 85% din metalele rare, ceea ce ar amplifica relevanța strategică a unei legături logistice mai scurte.
În context, Libertatea trece în revistă și alte proiecte recente de infrastructură din China, citând agenții de presă de stat și AFP, dar amintește și un exemplu negativ: prăbușirea parțială a Podului Hongqi în Sichuan, la câteva luni după inaugurare.
Recomandate
China își testează capacitatea de a aduce pe Pământ probe de pe un asteroid , într-o misiune care ar putea-o plasa în 2027 în clubul restrâns al țărilor care au reușit această performanță, potrivit WinFuture . Sonda Tianwen-2 a ajuns la Kamo'oalewa , un „quasi-satelit” al Pământului, și a transmis primele imagini de la mică distanță, înaintea unei tentative de prelevare de material. Tianwen-2 a atins primul obiectiv după o călătorie de 400 de zile. Sonda a realizat imagini detaliate de la aproximativ 20 km de Kamo'oalewa, un corp ceresc care însoțește Pământul pe orbita sa în jurul Soarelui. Misiunea agenției spațiale chineze (CNSA) urmărește să lămurească din ce este alcătuit obiectul și care este originea sa. De la lansarea de la finalul lunii mai 2025, sonda a parcurs circa un miliard de kilometri. Kamo'oalewa (cunoscut și ca 2016 HO3) are aproximativ 40 de metri în diametru, iar noile imagini îl arată ca pe un bolovan asimetric, cu muchii. Ipotezele mai vechi sugerau că ar putea fi un fragment desprins din Luna Pământului, însă analize mai recente indică o posibilă origine în centura de asteroizi. De ce contează: o probă de pe un asteroid, cu riscuri tehnice mari Planul este ca Tianwen-2 să studieze asteroidul aproape un an, folosind 11 instrumente științifice, după care să încerce prelevarea de probe. Conform agenției chineze Xinhua, citată de Space.com, materialul ar urma să ajungă pe Pământ în 2027. Dacă reușește, China ar deveni a treia națiune, după Japonia și SUA, care aduce roci de pe un asteroid pentru analize de laborator. Miza operațională este ridicată din cauza condițiilor fizice: Kamo'oalewa se rotește rapid, cu o perioadă de aproximativ 28 de minute, iar sonda cântărește circa două tone, un raport de masă nefavorabil în raport cu un corp atât de mic. Inginerii trebuie să calculeze extrem de precis apropierea și contactul, pentru a evita devierea asteroidului de pe traiectoria sa obișnuită. Cum ar putea fi colectate probele Pentru recoltarea materialului sunt luate în calcul mai multe tehnici, inclusiv: ancorarea pe suprafață și utilizarea unui burghiu cu ultrasunete; folosirea unor duze cu gaz pentru a ridica particule, care să fie apoi colectate într-un recipient. Publicația notează că mecanica necesară este complexă și, implicit, mai predispusă la erori, mai ales în condițiile unei execuții automatizate la mare distanță de Pământ. Datele și, eventual, probele ar trebui să ajute la înțelegerea formării Sistemului Solar. În privința întrebării-cheie — dacă Kamo'oalewa este într-adevăr un fragment din Luna Pământului sau provine din regiuni mai îndepărtate — sursa precizează că un răspuns cert ar putea veni abia după analizele de laborator ale probelor, dacă acestea vor fi aduse pe Pământ. [...]
Un studiu chinezesc propune detonarea controlată a unei încărcături nucleare în interiorul unui asteroid ca soluție de ultimă instanță în scenarii cu timp foarte scurt de reacție, potrivit Washington Post . Miza practică a ideii este una operațională: dacă un obiect mare este descoperit cu doar zile sau săptămâni înainte de un posibil impact, metodele clasice de deviere ar putea să nu mai aibă timp să funcționeze. Concluziile apar într-un articol publicat în revista științifică Space: Science & Technology și se bazează pe simulări computerizate privind utilizarea „controlată” a unei încărcături nucleare. Autorii sunt cercetători din cadrul China Academy of Launch Vehicle Technology . Ce schimbă propunerea: explozie sub suprafață, nu lângă asteroid Conceptul diferă de scenariile discutate anterior prin faptul că presupune trimiterea unei nave spațiale care să foreze un crater adânc în asteroid. Încărcătura nucleară ar fi introdusă în cavitate și detonată sub suprafață, cu scopul de a crește eficiența transferului de energie și, implicit, a modificării traiectoriei. Cercetătorii au rulat simulări pentru explozii de intensități diferite și la adâncimi variate, luând în calcul și factori precum viteza de impact și caracteristicile vehiculului spațial. Rezultatele simulărilor: efectul depinde de dimensiune și adâncime Potrivit rezultatelor prezentate, o explozie echivalentă cu aproximativ 200 de bombe de tip Hiroshima ar putea distruge complet un asteroid cu diametrul de circa 100 de metri. În plus, simulările indică faptul că detonarea la aproximativ 30 de metri sub suprafață ar produce o modificare a vitezei de deplasare de aproape trei ori mai mare decât în cazul unei explozii realizate aproape de suprafață. Pentru un asteroid cu diametrul de aproximativ un kilometru, autorii susțin că detonarea într-un crater adânc de circa 20 de metri ar putea genera o modificare suficientă a traiectoriei pentru a îndepărta obiectul de direcția Pământului. De ce contează: scenariile „târzii” pot depăși soluțiile actuale Studiul pornește de la o problemă de bază în apărarea planetară: mulți asteroizi mari nu sunt încă identificați, iar în unele scenarii intervalul dintre descoperire și un posibil impact ar putea fi de doar câteva zile sau săptămâni. În astfel de condiții, autorii notează că metode precum misiunea DART a NASA (care în 2022 a demonstrat modificarea traiectoriei unui asteroid prin impactul controlat al unei sonde) ar putea fi insuficiente pentru obiecte foarte mari. Cercetătorii subliniază însă că rezultatele nu reprezintă un plan operațional și nu indică existența unui asteroid care să amenințe în prezent Pământul; scopul este furnizarea de date pentru dezvoltarea viitoarelor sisteme și proceduri de intervenție în scenarii extreme. România este menționată în contextul implicării, prin specialiști din programele Agenției Spațiale Europene (ESA), în proiecte de monitorizare a obiectelor din apropierea Pământului. [...]
Rusia mizează pe „pământurile rare” ca argument economic , după ce a anunțat identificarea unui mineral nou, care conține itriu – element folosit în electronice, lasere și industria aerospațială – și pe care autoritățile îl prezintă drept „mai valoros decât aurul”, potrivit Mediafax . Mineralul, denumit Kola Ashcroftine , a fost găsit în masivul Hibini, pe Peninsula Kola (nord-vestul Rusiei), într-o zonă cunoscută pentru diversitatea resurselor minerale. Conform Ministerului rus al Științei și Învățământului Superior, citat de news.by, descoperirea ar putea avea aplicații importante în cercetare și industrie. Ce conține mineralul și de ce contează Potrivit oficialilor ruși, Kola Ashcroftine conține itriu (din categoria „pământurilor rare”), alături de siliciu, potasiu, sodiu, calciu, mangan și fluor. Itriul este utilizat în: electronică; tehnologii laser; industria aerospațială; fabricarea unor materiale avansate. În același timp, cercetătorii implicați în proiect indică faptul că importanța imediată a mineralului este mai ales științifică, nu industrială: acesta este descris ca o „arhivă chimică a scoarței terestre”, prin informațiile pe care compoziția sa le poate oferi despre procesele geologice de formare. „Mai valoros decât aurul”: estimarea invocată și limita ei Specialiștii ruși susțin că pelicula care acoperă roca în care a fost descoperit mineralul ar avea o valoare estimată la 145 de dolari pe milimetru (aprox. 660 lei), nivel despre care afirmă că ar depăși valoarea aurului. Publicația notează însă că unitatea de măsură folosită în această evaluare nu este explicată în detaliu, ceea ce limitează comparabilitatea directă cu prețurile standard de pe piețele de metale prețioase. Cine a făcut descoperirea și unde a fost identificat mineralul Descoperirea este atribuită unei colaborări între: Centrul Științific Kola al Academiei Ruse de Științe; Universitatea de Stat din Sankt Petersburg ; Muzeul Mineralogic A.E. Fersman. Mineralul a fost identificat în mina Kirovski, din masivul Hibini. Cercetătorii mai arată că acesta se diferențiază de Ashcroftine-(Y) (un mineral cunoscut anterior) prin prezența calciului, manganului și fluorului în structura chimică și printr-o structură cristalină descrisă drept una dintre cele mai complexe întâlnite până acum. În context, masivul Hibini este prezentat ca unul dintre cele mai importante centre mineralogice din lume, unde sunt descoperite periodic noi specii minerale, pe fondul condițiilor geochimice specifice zonei. [...]
O nouă metodă de analiză genomică identifică urme de ADN de la doi „strămoși fantomă” , sugerând că amestecul dintre populații umane înrudite a fost mai răspândit decât se putea demonstra până acum doar din fosile, potrivit Science Daily . Cercetătorii spun că au găsit în genomul oamenilor de azi regiuni provenite de la două linii arhaice neidentificate, una comună tuturor oamenilor moderni și alta mult mai veche, transmisă indirect prin denisovani. Descoperirea are o miză operațională pentru cercetare: arată că se pot detecta contribuții genetice de la populații dispărute chiar și atunci când nu există ADN antic secvențiat din fosilele lor, prin reconstruirea legăturilor genealogice dintre segmentele de ADN din genomurile actuale. Ce au găsit: două linii arhaice fără nume, dar cu „semnătură” în genom Prima linie, descrisă drept un „strămoș fantomă”, ar fi interacționat genetic cu Homo sapiens în Africa cu mai mult de 50.000 de ani în urmă, înainte de ultima migrație majoră „din Africa” către Europa și Asia. ADN-ul moștenit de la această linie ar reprezenta aproximativ 1% din genomul uman modern, un nivel comparabil cu ponderea atribuită neanderthalienilor. „Am reușit să găsim și să cartografiem locații genomice la oamenii moderni care provin din această linie fantomă și să arătăm că această ascendență fantomă este prezentă la toți oamenii moderni, nu doar la africani.” (Yulin Zhang, UC Berkeley ) A doua contribuție provine dintr-o populație și mai veche, numită de autori „super-arhaică”, derivată dintr-o linie de circa 1,8 milioane de ani. Aceasta ar fi ajuns în genomul oamenilor de azi printr-un „lanț” de amestec: mai întâi ar fi contribuit genetic la denisovani în Eurasia (probabil cu peste 200.000 de ani în urmă), iar ulterior o parte din ADN-ul denisovan a intrat în genomul Homo sapiens. „Descoperirea super-arhaică este deosebit de interesantă deoarece dezvăluie contribuții genetice dintr-o linie umană care a trăit cu peste un milion de ani în urmă, în ciuda absenței oricărui ADN secvențiat din acea populație.” (Arjun Biddanda, Johns Hopkins University) Cum au ajuns la rezultat: TRACE și „graful de recombinare ancestrală” Echipa de la UC Berkeley a folosit o tehnică numită TRACE (TRacking Archaic Contributions via ARG Estimation), care analizează sute de genomuri ale oamenilor din prezent și reconstruiește conexiunile genealogice dintre segmentele de ADN. Instrumentul-cheie este un „graf de recombinare ancestrală” (ARG) — o reconstrucție a felului în care fragmentele de ADN sunt legate prin strămoși comuni de-a lungul multor generații. Ideea este că segmentele cu o origine „neobișnuit de veche” pot indica aport de la populații dispărute, chiar dacă nu există fosile cu ADN utilizabil. De ce contează: evoluția umană, mai degrabă „rețea” decât arbore Rezultatele susțin o interpretare în care evoluția umană nu este doar o succesiune de ramuri separate, ci o istorie cu episoade repetate de migrație și amestec între populații înrudite, în Africa și Eurasia, pe parcursul ultimului milion de ani. „Adesea ne gândim la evoluția umană ca la un arbore care se ramifică, dar noile date genomice și metode analitice dezvăluie o istorie mult mai interconectată — mai degrabă ca o rețea complexă de populații legate prin episoade repetate de migrație și amestec.” (Priya Moorjani, UC Berkeley) Autorii notează că identitățile exacte ale celor două populații rămân necunoscute. Totuși, estimările privind separarea lor de alte linii umane se suprapun cu perioade în care ar fi trăit grupuri Homo din Pleistocenul Mijlociu în Africa (în jur de 800.000 de ani în urmă) și populații Homo erectus în Eurasia (în jur de 1,8 milioane de ani în urmă). Studiul a fost publicat online pe 30 iulie în revista Science, conform aceleiași surse. [...]
Recuperarea rămășițelor de „mamut” de pe malul Dunării a devenit o cursă contra degradării , după ce oasele, ținute mult timp în apă, încep să se deterioreze rapid la contactul cu aerul, potrivit Antena 3 . Specialiștii din Bulgaria au început deja lucrările de recuperare și transport, urmând ca piesele să fie conservate și analizate la muzeu. Descoperirea a fost făcută pe malul Dunării, lângă satul Riakovo (regiunea Ruse), după scăderea nivelului fluviului. Un localnic a semnalat inițial oasele, iar autoritățile și Muzeul Regional de Istorie din Ruse au trimis o echipă pentru verificări la fața locului. Ce au găsit cercetătorii și ce urmează Până acum, echipa a identificat o mandibulă inferioară, colți, o omoplată, coaste și alte fragmente osoase. Există posibilitatea ca o parte importantă a scheletului să fie încă îngropată în sol. Ipoteza preliminară de lucru este că rămășițele aparțin unui mamut lânos (Mammuthus primigenius). Expertul citat de Antena 3 spune că datarea este dificilă, dar specia ar fi existat până acum aproximativ 7.000–10.000 de ani și ar fi apărut în urmă cu aproximativ 500.000–800.000 de ani. După conservare și examinare, rămășițele ar urma să fie expuse la Muzeul Eco cu Acvariu al Muzeului Regional de Istorie din Ruse, dacă starea lor va permite. Ipoteze: aduse de fluviu sau animalul a murit acolo Krasimir Kirov, curator în secția de natură a muzeului, ia în calcul varianta ca Dunărea să fi transportat și acumulat în zonă rămășițe de animale, nu doar de mamut, într-un fel de „bancă de depozitare” creată de particularitățile terenului. În același timp, directorul Muzeului Regional de Istorie, Nikolai Nenov, a indicat pentru BTA că există și semne preliminare că rămășițele s-ar putea să nu fi fost aduse de fluviu. Un argument este că, spre deosebire de alte descoperiri similare din sedimentele fluviului (recuperate cu dragare), de această dată oasele sunt concentrate într-un singur loc, ceea ce ar putea sugera că animalul a murit acolo. O ipoteză menționată este că zona ar fi fost, cu mii de ani în urmă, o mlaștină. De ce contează conservarea: oasele se degradează la aer Potrivit specialistului citat, oasele nu sunt într-o stare bună, deoarece după o perioadă îndelungată în mediul acvatic încep să se degradeze când sunt expuse la aer. Din acest motiv, recuperarea se face cu grijă, pentru a permite transportul și conservarea. Un indiciu discutat de echipă este culoarea foarte închisă a oaselor (aproape negru sau maro închis), care poate sugera un mediu mlăștinos, însă, deocamdată, aceasta rămâne „doar o teorie de lucru”, conform declarațiilor din articol. În paralel, cercetătorii se așteaptă la noi descoperiri în zonă, despre care spun că este cunoscută și pentru copaci fosilizați, unii vechi de câteva milioane de ani. [...]
Tăierile de granturi federale împing laboratoare americane spre finanțare „din bacșiș” online , arată Futurism , care descrie cazul unui grup de cercetători de la University of California, Los Angeles (UCLA) ajunși să folosească OnlyFans pentru a strânge bani după reducerea finanțării publice. Este vorba despre biologul Daniel Blumstein , cunoscut pentru studiile sale asupra marmotelor, care, după anularea de către administrația Trump a unor granturi federale de cercetare în valoare de miliarde de dolari, a decis împreună cu colegii să creeze conținut dedicat acestor animale pe OnlyFans. Potrivit SFGate (citat de Futurism), contul se numește „OnlyMarms” și promite postări aproape zilnice cu „conținut nefiltrat” despre marmote cu burtă galbenă din Munții Stâncoși. Abonarea este gratuită, însă utilizatorii pot lăsa bacșiș (tips), bani care sunt direcționați către finanțarea cercetării. O studentă din laboratorul lui Blumstein, Emily Renkey, care a pornit contul, spune că uneori alege clipuri „care să strângă cele mai multe «aah»-uri”, dar preferă momentele în care poate folosi imagini cu comportamente specifice pentru a educa publicul, potrivit aceleiași relatări SFGate. Contextul: reducerea finanțării și efectul în lanț asupra proiectelor pe termen lung Futurism plasează cazul în contextul unui program mai amplu de reducere a cheltuielilor care a afectat cercetarea științifică din SUA. Publicația notează că, în inițiative conduse de Department of Government Efficiency (instituție descrisă ca fiind între timp desființată), au fost anulate peste 1.700 de granturi, în valoare de aproximativ 1,4 miliarde de dolari (aprox. 6,4 miliarde lei), la National Science Foundation (NSF) în 2025. În 2026, NSF ar fi acordat până acum doar o fracțiune din cele 9 miliarde de dolari (aprox. 41 miliarde lei) pe care le distribuia, de regulă, în anii recenți, iar Casa Albă ar fi propus reducerea bugetului agenției cu aproape jumătate pentru anul fiscal 2027, potrivit Futurism. Publicația mai susține că multe anulări au avut motivație politică, vizând cercetări despre schimbările climatice sau chiar proiecte care conțin cuvântul „climă”. În plus, administrația ar fi admis în documente depuse în instanță că a anulat granturi în anumite state „bazându-se exclusiv” pe faptul că acestea l-au susținut pe Trump la alegerile din 2024, conform articolului. Cât poate aduce o astfel de soluție și ce urmează Deși exemplul „OnlyMarms” arată o adaptare rapidă, veniturile rămân limitate: contul ar fi adus „doar câteva sute de dolari”, iar laboratorul caută și surse mai tradiționale de finanțare, potrivit Futurism. În paralel, Blumstein afirmă că proiectele de acest tip — studii de lungă durată pe mamifere care trăiesc în libertate — pun „unele dintre cele mai importante întrebări ale vremurilor noastre” și oferă o fereastră rară către evoluția observată în timp real. Totuși, el spune că, după ce a încercat de trei ori să reînnoiască finanțarea, un responsabil de program i-ar fi transmis să nu mai aplice, pe motiv că echipa „are prea multe date”, potrivit relatării SFGate preluate de Futurism. Pentru mediul de cercetare, miza nu este platforma folosită, ci semnalul economic: când granturile se opresc, proiectele ajung să depindă de finanțări mici, volatile și greu de planificat, ceea ce poate afecta continuitatea studiilor pe termen lung. [...]
