Știri
Știri din categoria Știință
Un semnal luminos detectat de două ori de James Webb, dar absent din observații anterioare, pune sub semnul întrebării cât de „complet” este inventarul obiectelor din câmpurile cosmice intens studiate, potrivit Mediafax. Astronomii au găsit o linie de emisie izolată în infraroșu, într-o zonă celebră pentru densitatea de galaxii observate, fără să poată identifica sursa cu datele disponibile.
Descoperirea vine din regiunea Ultra Deep Field (în constelația Fornax), un petic minuscul de cer care include aproape 10.000 de galaxii. Echipa a folosit o metodă de analiză a luminii menită să scoată la iveală obiecte îndepărtate care pot trece neobservate în imagini obișnuite, relatează Science Alert.
Cercetătorii au detectat șapte semnale: șase au putut fi asociate unor galaxii cunoscute, însă al șaptelea a rămas fără explicație. Acesta constă într-o singură linie de emisie în infraroșu apropiat, la o lungime de undă de aproximativ 1,6 micrometri.
Observațiile au fost realizate în august și noiembrie 2023, la 88 de zile distanță și din unghiuri diferite, tocmai pentru a verifica dacă semnalele ar putea fi erori instrumentale. Semnalul neobișnuit a apărut în ambele serii și în toate cele patru seturi de expuneri combinate, ceea ce face mai dificilă atribuirea lui unei probleme tehnice.
Regiunea este cunoscută drept Hubble Ultra Deep Field. Telescopul Hubble a urmărit-o peste 270 de ore, obținând imagini cu mii de galaxii aflate la distanțe de miliarde de ani-lumină.
După lansarea James Webb, astronomii au revenit asupra aceleiași zone, folosind observațiile în infraroșu pentru a identifica obiecte foarte îndepărtate sau prea slabe pentru a fi detectate anterior. Echipa coordonată de astrofizicianul Mason Huberty (Universitatea din Minnesota) a testat o metodă prin care telescopul ar putea găsi obiecte necunoscute fără a le selecta dinainte ca ținte.
Pentru asta, cercetătorii au folosit instrumentul Near-Infrared Spectrograph (NIRSpec), deschizând aproape toate obturatoarele sale minuscule și închizându-le doar pe cele corespunzătoare obiectelor din prim-plan deja cunoscute, astfel încât să analizeze lumina dintr-o zonă extinsă.
Liniile de emisie apar când atomii sau moleculele eliberează energie sub formă de lumină la anumite lungimi de undă; analiza lor (spectroscopia) ajută la determinarea compoziției și proprietăților unui obiect. În acest caz, existența unei singure linii de emisie nu oferă suficiente informații pentru a stabili sigur distanța și procesul fizic care a produs semnalul.
În plus, fără o măsurare sigură a „deplasării spre roșu” (efectul prin care expansiunea Universului mută lumina spre lungimi de undă mai mari), astronomii nu pot spune dacă semnalul vine dintr-o galaxie extrem de îndepărtată sau de la un obiect mai apropiat.
Un element suplimentar complică interpretarea: semnalul nu a fost identificat în observații anterioare cu James Webb și Hubble. Potrivit autorilor, intensitatea ar fi trebuit să permită detectarea în imaginile James Webb din programul JADES (octombrie 2022), dacă sursa ar fi fost prezentă în aceeași stare. Diferența sugerează fie o creștere temporară a luminozității, fie un fenomen apărut ulterior.
Cercetătorii au analizat patru explicații, fără ca vreuna să se potrivească complet cu observațiile:
Studiul a fost publicat în The Astrophysical Journal, iar autorii spun că sunt necesare observații suplimentare, cu instrumente capabile să măsoare spectrul la o sensibilitate mai mare, pentru a identifica eventuale linii de emisie suplimentare și a stabili distanța până la sursă.
„Observațiile de urmărire sunt esențiale pentru a confirma deplasarea spre roșu și pentru a determina originea fizică a emisiei”, au scris cercetătorii în studiu.
Deocamdată, semnalul nu demonstrează existența unui obiect cosmic necunoscut și nu confirmă una dintre ipoteze, dar indică faptul că inclusiv în regiuni observate intens de decenii pot apărea fenomene care cer investigații noi.
Recomandate
Japonia deschide o nouă etapă în explorarea marțiană printr-o misiune de aducere de mostre , cu implicații directe pentru viitoarele programe de explorare umană și robotică a planetei Marte, potrivit Mediafax . Ținta este Phobos, una dintre cele două luni ale lui Marte, de unde sonda MMX ar urma să aducă pe Pământ, în premieră mondială, mostre de sol. Misiunea este coordonată de Agenția Japoneză de Explorare Aerospațială (JAXA) și este prezentată ca un pas care poate furniza indicii despre formarea lunilor Phobos și Deimos, dar și despre originile vieții în sistemul solar. Informațiile sunt relatate de Associated Press , citată de Mediafax, cu link către materialul original: Associated Press . De ce contează: mostrele pot lămuri originea lui Phobos și Deimos Deși Marte a fost explorat de zeci de misiuni încă din anii 1960, sateliții săi naturali au rămas, în mare parte, insuficient studiați. O întrebare-cheie este dacă Phobos și Deimos s-au format din resturi rezultate în urma unei coliziuni cu Marte sau dacă sunt asteroizi capturați de gravitația planetei. Coordonatorul proiectului MMX, Yasuhiro Kawakatsu, descrie lunile marțiene drept o zonă încă „necucerită” a sistemului solar: „În ciuda importanței lor potențiale, lunile marțiene nu au fost niciodată investigate pe deplin. Sunt considerate cei mai importanți munți necuceriți din sistemul solar.” În același timp, cercetătorii estimează că aproximativ 0,1% din materialul colectat de pe Phobos ar putea proveni chiar de pe Marte, ceea ce ar putea aduce date indirecte și despre planeta roșie. Calendarul misiunii: sosire în 2027, întoarcere pe Pământ în 2031 Sonda MMX urmează să fie lansată cu o rachetă japoneză H-3. Conform planului prezentat, misiunea ar trebui să ajungă în apropierea planetei Marte în august 2027 și să petreacă aproximativ trei ani studiind Phobos și colectând date. Programul include și observarea celeilalte luni, Deimos. Un element operațional important este roverul Idefix, dezvoltat în comun de Franța și Germania, care ar urma să aterizeze pe Phobos și să exploreze suprafața timp de aproximativ 100 de zile, în jurul anului 2029. Ulterior, sonda japoneză ar urma să colecteze cel puțin 10 grame de sol, folosind două sisteme de prelevare dezvoltate în Japonia și Statele Unite: un dispozitiv care folosește gaz sub presiune pentru a ridica praful de la suprafață; un sistem care extrage material de la o adâncime de aproximativ doi centimetri. Probele ar urma să fie aduse pe Pământ într-o capsulă proiectată să reziste reintrării în atmosferă, cu aterizare planificată în Australia în 2031, înainte ca mostrele să fie trimise în Japonia. Provocarea majoră: gravitația extrem de redusă pe Phobos Aterizarea și colectarea probelor sunt descrise drept unele dintre cele mai dificile etape, din cauza gravitației foarte mici: aproximativ de 2.000 de ori mai redusă decât cea a Pământului. Pentru a limita riscul de ricoșare la contactul cu suprafața, modulul de explorare are patru picioare de aterizare cu sisteme de amortizare. Roverul Idefix va folosi roți adaptate gravitației reduse, se va deplasa foarte lent și va avea capacitatea de a reveni singur în poziția normală dacă se răstoarnă. Japonia are deja experiență în recuperarea de probe extraterestre: misiunile Hayabusa au adus mostre de pe asteroizi în 2010 și 2020. [...]
Misiunea de aprovizionare SpaceX către ISS aduce un plus de energie și noi experimente biomedicale , odată cu livrarea ultimului set de panouri solare IROSA, care ar urma să crească capacitatea stației de a genera electricitate pentru operațiuni și cercetare, potrivit Science Daily . Capsula Dragon a SpaceX a ajuns la Stația Spațială Internațională pe 15 octombrie, la 10:27 a.m. EDT (17:27, ora României), andocându-se la portul orientat spre spațiu al modulului Harmony. La bord au fost peste 6.300 de livre de alimente, consumabile esențiale și echipamente științifice pentru echipajul Expedition 75 (aprox. 2.860 kg). Aceasta este a 35-a misiune comercială de reaprovizionare SpaceX către laboratorul orbital, în baza contractului cu NASA . Ce aduce „marfa ciudată”: energie și cercetare cu potențial medical Cel mai important element operațional este livrarea ultimului set de International Space Station Roll-Out Solar Arrays (IROSA) . Aceste panouri sunt proiectate să extindă capacitatea de producție de energie electrică a stației, ceea ce se traduce în mai multă putere disponibilă pentru funcționare și pentru experimente. Instalarea este planificată pentru mai târziu în această toamnă. Pe lângă componenta energetică, Dragon a transportat o serie de experimente neobișnuite, cu miză în special pentru biomedicină și știința materialelor: echipamente pentru fabricarea de retine artificiale în microgravitație, cu speranța că producția în spațiu ar putea contribui, în timp, la tehnologii de restaurare a vederii pe Pământ; modele 3D de țesut cardiac , destinate dezvoltării metodelor de testare a unui număr mare de potențiale medicamente în viitoare misiuni spațiale; materiale pentru a studia formarea unui nou tip de sticlă în microgravitație, pentru a înțelege mai bine cum se dezvoltă și cum se comportă fără influența gravitației terestre; organoizi cerebrali (modele tridimensionale miniaturale de țesut cerebral crescute din celule), folosiți pentru a investiga procese greu de studiat direct la oameni; cercetătorii speră să identifice ținte potențiale de tratament pentru afecțiuni neurologice, inclusiv boala Alzheimer, boala Parkinson și scleroza multiplă. Calendarul misiunii și întoarcerea pe Pământ Dragon ar urma să rămână andocat la stație până la mijlocul lunii noiembrie, după care este așteptat să aducă înapoi pe Pământ materiale de cercetare sensibile la timp și alte încărcături. Încheierea misiunii este planificată prin amerizare în Oceanul Pacific, în largul coastei Californiei. Misiunea a început pe 13 octombrie, la 6:33 a.m. EDT (13:33, ora României), când o rachetă Falcon 9 a decolat de la Space Launch Complex 40, Cape Canaveral Space Force Station, Florida. [...]
SpaceX lansează în această seară o misiune clasificată pentru Forța Spațială a SUA , într-un nou zbor Falcon 9 care arată ritmul operațional ridicat al companiei în 2026, potrivit space.com . Lansarea este programată de la baza Vandenberg Space Force Base din California, într-o fereastră de patru ore care se deschide la 19:44 EDT (02:44, ora României, pe 16 octombrie; 23:44 GMT). Transmisiunea video a SpaceX ar urma să înceapă cu aproximativ 10 minute înainte de decolare, prin webcastul companiei. Misiunea, denumită USSF-481, va transporta „încărcături misterioase” către o destinație neprecizată. Publicația notează că SpaceX nu este așteptată să ofere detalii suplimentare în timpul transmisiunii, care probabil se va încheia la scurt timp după aterizarea primei trepte. Recuperarea treptei și un booster cu 28 de zboruri Prima treaptă a rachetei Falcon 9 este așteptată să aterizeze la circa opt minute după lansare pe nava-dronă „Of Course I Still Love You”, poziționată în Oceanul Pacific. Zborul USSF-481 va fi al 28-lea pentru acest booster, identificat ca 1081. Conform descrierii de misiune citate, 16 dintre cele 27 de lansări anterioare ale boosterului 1081 au fost dedicate constelației Starlink (internet prin satelit) pe orbită joasă a Pământului. Context: 114 lansări Falcon 9 în 2026, majoritatea pentru Starlink USSF-481 va fi a 114-a misiune Falcon 9 din acest an. Potrivit aceleiași surse, „marea majoritate” a zborurilor Falcon 9 din 2026 — peste 70% — au fost misiuni Starlink. În paralel, SpaceX a lansat de trei ori în 2026 și rachetele Falcon Heavy și Starship. Falcon Heavy este operațională, în timp ce Starship rămâne în faza de test; cea mai recentă lansare a ajuns pentru prima dată pe orbită, pe 28 septembrie. [...]
O nouă metodă de „inginerie” a imunității plantelor ar putea extinde protecția cerealelor împotriva unei ciuperci care afectează grav producția de orez și amenință tot mai mult grâul și orzul, potrivit Science Daily . Miza este una de securitate alimentară: boala „blast” la orez distruge anual o cantitate suficientă pentru a hrăni aproximativ 60 de milioane de oameni, iar extinderea geografică a agentului patogen crește presiunea pentru soluții mai robuste. Cercetarea, coordonată de John Innes Centre (Marea Britanie) împreună cu colaboratori de la Kobe University (Japonia), propune o abordare experimentală care modifică receptori imunitari ai plantelor astfel încât să recunoască mai multe amenințări fungice. Ținta este Magnaporthe oryzae , ciuperca responsabilă de boala „blast”, descrisă ca cea mai serioasă boală fungică a orezului cultivat și o amenințare majoră pentru grâu și orz în părți din Asia și Africa. De ce contează: o boală fungică ce se extinde și lovește culturi-cheie Ciuperca infectează plantele printr-o strategie biologică sofisticată: introduce în celulele frunzelor și tulpinilor molecule specializate numite „efectori”, care dereglează funcțiile normale ale plantei și facilitează instalarea infecției. În replică, plantele au receptori imunitari care pot detecta aceste molecule străine și pot declanșa un răspuns de apărare, inclusiv moartea controlată a celulelor infectate într-o zonă limitată, pentru a opri răspândirea. Pe fondul apariției bolii în regiuni noi, presiunea operațională asupra fermierilor crește, iar riscul agricol se amplifică. În plus, publicația notează că, deși boala nu a fost detectată în Regatul Unit, schimbările climatice ar putea crea în timp condiții favorabile pentru a amenința producția de cereale în nordul Europei. Ce au găsit cercetătorii: receptori care pot fi „reprogramați” să vadă mai multe ținte Timp de decenii, o mare parte din cercetarea imunității plantelor s-a concentrat pe receptorii NLR (receptori cu domeniu de legare a nucleotidelor și repetiții bogate în leucină). Mai recent, echipa a investigat o altă clasă de proteine imunitare din cereale, numite TKP (proteine kinază „în tandem”), care par să ofere oportunități suplimentare de întărire a apărării. Un element-cheie este un segment numit domeniu HMA („asociat metalelor grele”), prezent în unele TKP și, de asemenea, în anumiți receptori NLR. Cercetătorii au analizat, cu tehnici biofizice și cristalografie (metodă care arată structura tridimensională a moleculelor), cum interacționează aceste domenii HMA cu efectorii eliberați de ciupercă. Concluzia: domeniile HMA pot funcționa ca o „momeală” biologică, legând moleculele folosite de agentul patogen și ajutând planta să detecteze invazia. Pe baza acestei imagini structurale, echipa a modificat receptori TKP astfel încât să recunoască doi efectori fungici diferiți asociați infecțiilor la grâu și orz. Această „specificitate dublă” (capacitatea de a detecta două ținte) este neobișnuită la receptorii imunitari naturali, iar demonstrarea ei prin inginerie proteică sugerează o cale de a lărgi spectrul de amenințări pe care îl poate recunoaște sistemul imunitar al culturilor. Ce urmează: de la teste pe celule la plante întregi și, eventual, „straturi” de imunitate Rezultatele sunt prezentate ca promițătoare, dar tehnologia este încă într-o fază timpurie. Testele inițiale au fost făcute pe protoplaști (celule individuale de grâu, folosite ca model simplificat), iar pasul următor este verificarea eficienței receptorilor modificați în plante întregi, în condiții controlate de seră. O direcție considerată promițătoare este combinarea mai multor tipuri de receptori imunitari în aceeași cultură. Argumentul echipei este că NLR și TKP par să activeze apărarea prin mecanisme diferite, ceea ce ar putea crea mai multe „straturi” de protecție și ar putea îngreuna adaptarea ciupercii. Rămâne însă de demonstrat dacă aceste apărări modificate funcționează eficient în plante întregi și în condiții agricole reale. [...]
NASA a deschis accesul public la peste 800 GB de date științifice lunare din misiunea Artemis 2 , un set care poate accelera analiza impacturilor pe Lună și calibra observațiile viitoare, potrivit IT之家 . Arhiva a fost încărcată în Planetary Data System (PDS) și este disponibilă cercetătorilor și publicului, însă o mică parte din materialele filmate cu iPhone de echipaj nu este încă inclusă, fiind în curs de organizare. Datele publicate includ peste 11.000 de fotografii și videoclipuri la rezoluție completă, aproximativ 8,5 ore de înregistrări audio ale observațiilor științifice făcute de astronauți și adnotări scrise de mână lăsate direct pe imagini. NASA precizează că o parte dintre aceste materiale nu fusese făcută publică anterior. Setul de date documentează observațiile din timpul misiunii Artemis 2 din aprilie 2026, descrisă ca prima misiune cu echipaj care a orbitat Luna în cadrul programului Artemis. Lansarea a avut loc pe 1 aprilie, iar întoarcerea pe 10 aprilie, durata totală fiind de aproximativ nouă zile. În timpul zborului, cei patru astronauți au observat Luna pe rând prin hublourile navei Orion, cu o fereastră de observații concentrată de circa șapte ore. De ce contează: observații umane rare, utile pentru știința impacturilor NASA încadrează aceste date drept unele dintre puținele seturi moderne de „date planetare” obținute în principal prin observație directă umană, la peste o jumătate de secol după Apollo. Evaluările „din mers” ale culorii, luminozității și schimbărilor de relief pot completa atât arhivele istorice, cât și măsurătorile obținute de sonde robotice. Un element de interes din materialele publicate este observarea a cinci „fulgerări” extrem de slabe în apropierea feței îndepărtate a Lunii. Conform documentelor NASA din 7 octombrie, astronauții au văzut din Orion cinci sclipiri punctiforme și au marcat pozițiile pe imagini, în condițiile în care nava se afla la aproximativ 46.000 de mile (aprox. 74.030 km) de Lună. Echipa științifică NASA interpretează aceste sclipiri ca lumină produsă de fragmente de rocă ce au lovit suprafața lunară, într-un interval în care Luna bloca Soarele, iar mediul era mai întunecat. Dimensiunea exactă a obiectelor implicate urmează să fie stabilită prin analize ulterioare. Ce mai include pachetul și ce lipsește încă Pe lângă imagini și audio, NASA a publicat și documentație de lucru: „Raport preliminar de știință lunară Artemis 2” „Raport de operațiuni științifice lunare” „Ghidul utilizatorului pentru datele științifice lunare” NASA notează că arhiva publicată reprezintă dosare de observații științifice organizate de echipa de știință lunară și nu include toate datele de telemetrie și operare ale navei generate pe durata misiunii. Totodată, ghidul de utilizare menționează că un volum mic de materiale realizate de echipaj cu iPhone nu era încă pregătit la momentul publicării și nu a fost inclus în arhivă. Datele pot fi consultate prin Planetary Data System al NASA, unde sunt disponibile materialele și rapoartele asociate, iar agenția indică faptul că aceste rezultate sunt deja folosite ca referință pentru planificarea științifică a misiunii Artemis 3 și a etapelor următoare. [...]
China își fixează o țintă de 2031 pentru aducerea pe Pământ a mostrelor de pe Marte , un obiectiv care ar testa capacitatea operațională a programului său spațial de a realiza o misiune completă „dus-întors” între două planete, potrivit Antena 3 . Planul este legat de misiunea Tianwen-3 , care ar urma să fie lansată în jurul anului 2028. Informațiile sunt prezentate de Zhang Jiajun, cercetător asociat la Observatorul Astronomic din Shanghai al Academiei Chineze de Științe, într-un articol preluat de Global Times. Miza, dincolo de componenta științifică, este demonstrarea unei infrastructuri tehnice capabile să susțină explorarea marțiană pe termen lung. Ce presupune, practic, o misiune de aducere a mostrelor Zhang indică trei provocări majore care trebuie rezolvate înainte ca oamenii să poată ajunge să trăiască pe Marte: schimbul de informații între Pământ și Marte; transportul de materiale între cele două planete; supraviețuirea oamenilor pe Marte. Pe partea de comunicare și navigație, articolul menționează sistemul de determinare a orbitelor prin interferometrie cu bază foarte lungă (VLBI) – o tehnică ce folosește mai multe radiotelescoape pentru măsurători foarte precise. Sistemul, coordonat de Observatorul Astronomic din Shanghai, ar putea măsura traiectoriile navelor către Marte și ar contribui la intrarea lor pe orbită. Tehnologia ar fi fost testată într-o primă etapă în timpul misiunii chineze Tianwen-1. De ce „dus-întors” rămâne partea cea mai grea A doua provocare, potrivit lui Zhang, este capacitatea de a colecta materiale de pe Marte și de a le aduce înapoi pe Pământ – o abilitate pe care, în această formulare, el spune că oamenii nu au dezvoltat-o încă. În context, Antena 3 amintește că, la 15 mai 2021, un modul de aterizare care transporta primul rover chinez pentru explorarea lui Marte a ajuns pe suprafața planetei, iar agenția Xinhua a relatat atunci că a fost prima aterizare a Chinei pe o altă planetă decât Pământul. Context: de ce Marte e considerată „țintă realizabilă” A treia provocare ține de condițiile de mediu : temperaturi foarte scăzute, radiații ridicate, gravitație și presiune atmosferică mici, acces limitat la apă și oxigen. Zhang notează că folosirea resurselor locale pentru susținerea activității umane rămâne un domeniu care trebuie explorat în continuare. În argumentația sa, Marte este văzută drept o țintă mai „realizabilă” decât alte corpuri cerești: Mercur este prea aproape de Soare, Venus are un mediu ostil, iar alte destinații sunt mult mai îndepărtate. Prin comparație, Marte ar oferi condiții relativ mai favorabile, inclusiv o atmosferă subțire, gheață de apă și un ciclu al anotimpurilor asemănător cu cel al Pământului. Zhang își descrie munca drept un efort gradual pentru a face posibilă o călătorie dus-întors pe Marte, însă calendarul rămâne formulat ca intenție („în jurul” anilor 2028 și 2031), nu ca angajament ferm cu detalii de implementare. [...]
