Știri
Știri din categoria Știință
China își accelerează ambițiile lunare, iar NASA își recalibrează așteptările, potrivit The New York Times, pe fondul unei noi competiții pentru revenirea oamenilor pe Lună și pentru influența asupra regulilor viitoarei explorări spațiale.
La peste jumătate de secol după ce Statele Unite au trimis oameni pe Lună, cursa spațială se reconfigurează, de această dată în raport cu China. NASA a lansat miercuri o misiune cu astronauți într-un survol lunar, descrisă ca un pas important către obiective mai ample.
Atât SUA, cât și China urmăresc să construiască avanposturi în jurul polului sud lunar și iau în calcul valorificarea resurselor de acolo, inclusiv apă înghețată, hidrogen și heliu. În paralel, ambele țări au în plan utilizarea unor reactoare nucleare pentru alimentarea bazelor lunare, care ar putea deveni platforme pentru misiuni în spațiul îndepărtat.
Miza nu este doar tehnologică, ci și geopolitică: cine ajunge primul într-o zonă-cheie și își consolidează prezența va avea un cuvânt greu de spus în stabilirea regulilor acestui „nou front” al explorării, notează publicația.
Programul NASA, Artemis, a întâmpinat întârzieri repetate. SUA își propun să revină pe Lună până în 2028, cu doi ani înaintea țintei anunțate de China, însă chiar agenția americană admite că nu este sigur că va câștiga această cursă. Administratorul NASA, Jared Isaacman, a declarat săptămâna trecută: „Ei ar putea fi devreme. Iar istoria recentă sugerează că noi am putea întârzia.”
În evaluarea unor experți citați de The New York Times, avantajul Chinei ar veni din controlul centralizat, care îi permite să planifice și să finanțeze proiecte pe termen foarte lung. În plus, misiunile robotice ale Chinei au ajuns deja în locuri unde Statele Unite nu au ajuns, ceea ce îi întărește poziția în competiția pentru următoarea etapă a prezenței umane pe Lună.
Recomandate
NASA renunță la stația orbitală Gateway și se concentrează pe baze pe Lună , potrivit Space.com , într-o schimbare majoră de strategie în programul Artemis, menită să accelereze revenirea oamenilor pe satelitul natural și să susțină o prezență permanentă acolo. Decizia a fost anunțată pe 24 martie 2026 și vine în contextul competiției crescute cu China și al dorinței de simplificare a arhitecturii misiunilor. Inițial, stația Gateway trebuia să orbiteze Luna și să servească drept punct intermediar pentru astronauți. Planul este acum abandonat temporar, iar resursele și echipamentele deja dezvoltate vor fi redirecționate către infrastructura de la sol. De ce renunță NASA la Gateway: dificultăți tehnice și logistice în utilizarea stației pentru coborâri pe Lună; consum mare de combustibil pentru transportul dintre orbită și suprafață; nevoia de a accelera misiunile și de a reduce complexitatea programului. În locul stației orbitale, NASA va dezvolta direct infrastructură pe Lună, bazată pe landere, roverele și module locuibile. Noua strategie Artemis se bazează pe trei etape: Faza inițială misiuni robotice și livrări de echipamente; testarea sistemelor de energie, comunicații și navigație. Faza intermediară introducerea modulelor semi-locuibile; misiuni mai lungi și colaborări internaționale (inclusiv cu agenția japoneză JAXA). Faza finală construirea unei baze permanente; prezență umană de lungă durată pe Lună. Costul estimat al dezvoltării bazei lunare este de aproximativ 20 de miliarde de dolari până la finalul deceniului. În paralel, programul Artemis continuă cu pași concreți: Artemis 2 este programată pentru 1 aprilie 2026 și va trimite astronauți în jurul Lunii; Artemis 3 este vizată pentru 2027, cu teste complexe în orbită; Artemis 4 ar putea marca prima aselenizare după această schimbare de strategie, fără implicarea Gateway. Administratorul NASA, Jared Isaacman, a precizat că renunțarea la stația orbitală nu exclude revenirea la acest concept în viitor, însă prioritatea actuală este dezvoltarea rapidă a infrastructurii de suprafață. Schimbarea marchează o repoziționare strategică: în locul unui „punct de tranzit” pe orbită, NASA vizează direct colonizarea Lunii, cu implicații majore pentru viitoarele misiuni spațiale și pentru cursa globală în explorarea spațiului. [...]
NASA a readus racheta SLS pe rampa de lansare pentru misiunea Artemis , cu o posibilă fereastră de lansare la începutul lunii aprilie, după remedierea unei probleme la sistemul de heliu, potrivit BBC. Miza este reluarea zborurilor cu astronauți în jurul Lunii, o inițiativă pe care NASA nu a mai încercat-o de peste 50 de ani. Racheta Sistemului de Lansare Spațială (SLS), cu o înălțime de 98 de metri, împreună cu nava Orion, sunt transportate pentru a doua oară de la hala de asamblare la platforma 39B din cadrul Centrului Spațial Kennedy, Florida. Revenirea pe rampă vine după ce NASA a renunțat la o încercare de lansare în martie și a dus vehiculul înapoi în interior pentru reparații, din cauza unei probleme la sistemul de heliu. Inginerii spun că defecțiunea a fost rezolvată, iar următoarele teste la platformă ar urma să confirme dacă racheta este pregătită pentru lansare. Transportul pe distanța de aproximativ șase kilometri se face cu Crawler-Transporter-2, un vehicul pe șenile construit în 1965 pentru programul Saturn V. Ansamblul rachetă-platformă are circa 5.000 de tone, iar deplasarea este intenționat foarte lentă, cu o viteză maximă de aproximativ 1,6 km/h, astfel încât drumul poate dura până la 12 ore. După sosirea la platformă, echipele NASA vor petrece câteva zile verificând dacă reparațiile realizate în Clădirea de Asamblare a Vehiculelor (VAB) au funcționat și dacă transportul nu a afectat componentele. Sunt prevăzute reconectarea turnului de lansare, teste de presiune pentru sistemul de heliu și repetarea unor etape ale numărătorii inverse, fără alimentarea rezervoarelor cu combustibil. O decizie privind continuarea procedurilor este așteptată după o reuniune a echipei de management al misiunii, programată cu câteva zile înainte de prima oportunitate de lansare menționată pentru 1 aprilie. [...]
NASA introduce o misiune suplimentară de test înaintea revenirii astronauților pe Lună potrivit Reuters , agenția spațială americană modifică semnificativ programul Artemis și amână în practică momentul aselenizării cu echipaj. Anunțul a fost făcut pe 27 februarie 2026, la Centrul Spațial Kennedy din Florida, de administratorul NASA , Jared Isaacman, care a explicat că noua strategie este „singura cale” pentru a respecta termenele și a reduce riscurile tehnice. Noua misiune, programată pentru 2027 pe orbită joasă a Pământului, va testa andocarea capsulei Orion cu unul sau ambele module lunare dezvoltate de SpaceX, compania lui Elon Musk, și Blue Origin, fondată de Jeff Bezos. Testul este considerat esențial înainte ca NASA să trimită astronauți pe suprafața Lunii, misiune planificată acum pentru 2028, în cadrul Artemis IV . Ce se schimbă în programul Artemis Introducerea unei misiuni de andocare pe orbită terestră înaintea aselenizării. Renunțarea la modernizarea rachetei Space Launch System (SLS). Creșterea ritmului de producție și lansare a actualei versiuni SLS, cu obiectivul de cel puțin o lansare pe an. Decizia de a abandona dezvoltarea unei trepte superioare mai puternice pentru SLS afectează un contract de aproximativ 2 miliarde de dolari al companiei Boeing. NASA mizează însă pe accelerarea lansărilor, în condițiile în care în prezent racheta zboară o dată la doi sau trei ani. Programul Artemis, lansat în 2017 ca succesor al misiunilor Apollo încheiate în 1972, se confruntă cu întârzieri tehnice. Artemis II, prima misiune cu echipaj, ar urma să ducă patru astronauți – trei americani și un canadian – într-un zbor de zece zile în jurul Lunii. Recent, o scurgere de hidrogen și o problemă la treapta superioară a rachetei au forțat NASA să retragă vehiculul pentru reparații. Reconfigurarea programului are loc pe fondul competiției cu China, care vizează o aselenizare cu echipaj până în 2030. Oficialii americani subliniază că testele suplimentare sunt necesare pentru siguranța echipajelor și pentru a asigura un calendar sustenabil al misiunilor lunare. [...]
Echipajul Artemis II a început o călătorie de 10 zile în jurul Lunii , potrivit Mediafax , într-o misiune NASA care marchează revenirea zborurilor cu oameni spre mediul lunar după mai bine de 50 de ani. Lansarea a avut loc de la Centrul Spațial Kennedy (Florida), iar astronauții se află la bordul capsulei Orion. Misiunea este prezentată ca un zbor care va duce echipajul în jurul părții ascunse a Lunii, înainte de întoarcerea pe Pământ. Conform articolului, traiectoria îi va purta „mai departe și mai repede decât orice alt om din istorie”, iar finalul este planificat printr-o amerizare în Oceanul Pacific. Calendarul misiunii în următoarele 10 zile Echipajul este format din comandantul Reid Wiseman, pilotul Victor Glover și specialiștii de misiune Christina Koch și Jeremy Hansen. În momentul relatării, nava se afla pe orbita Pământului, unde astronauții urmau să petreacă o zi pentru verificări de funcționare, notează Sky News , citat de Mediafax. „Echipajul misiunii Artemis II pornește acum într-o călătorie spațială de 10 zile, care îi va duce în jurul părții ascunse a Lunii, călătorind mai departe și mai repede decât orice alt om din istorie, înainte de a se întoarce pe Pământ”, potrivit Live Science, citat de Mediafax. Reperele de zbor descrise în material includ aprinderea motorului principal al capsulei Orion în zilele 2–5, pentru ieșirea din orbita Pământului și transferul spre Lună, aflată la aproximativ 392.000 km. Survolul Lunii este programat în ziua 6, când Orion ar urma să ajungă în punctul cel mai îndepărtat față de Pământ, la circa 8.000 km dincolo de Lună, iar echipajul va realiza imagini cu camerele de la bord. Comunicații, întoarcere și reintrare în atmosferă Comunicarea cu centrul NASA de la sol ar urma să continue până în ziua a 6-a, când nava trece în spatele Lunii și legătura se întrerupe temporar, urmând să fie restabilită după ieșirea pe cealaltă parte, consemnează Mediafax. În zilele 6–9, după survol, Orion ar urma să folosească gravitația Lunii și a Pământului pentru întoarcerea spre casă. La reintrarea în atmosferă, modulul de serviciu se separă de capsulă, iar reintrarea este descrisă ca generând temperaturi de aproximativ 1.650°C, înainte de amerizarea cu parașuta în Pacific. Elementele-cheie ale secvenței de misiune, așa cum sunt prezentate în articol, sunt: o zi de orbitare a Pământului pentru verificări; în zilele 2–5, aprinderea motorului principal și plecarea spre Lună; în ziua 6, survolul Lunii și atingerea distanței maxime față de Pământ; întreruperea temporară a comunicațiilor când nava trece pe partea ascunsă; în zilele 6–9, întoarcerea folosind asistență gravitațională; separarea modulului de serviciu, reintrare și amerizare în Oceanul Pacific. Recorduri și premiere anunțate pentru echipaj Materialul indică și o serie de premiere asociate componenței echipajului. Christina Koch este prezentată ca fiind pe cale să devină prima femeie care depășește orbita joasă a Pământului și prima femeie care vizitează mediul lunar. Victor Glover este menționat ca fiind pe cale să devină primul astronaut de culoare care se aventurează dincolo de orbita joasă a Pământului și ajunge în mediul lunar. Jeremy Hansen, din partea Agenției Spațiale Canadiene, este descris drept primul astronaut non-american care vizitează Luna, iar Reid Wiseman drept cel mai în vârstă astronaut care vizitează Luna, urmând să împlinească 50 de ani în noiembrie, potrivit Mediafax. [...]
Misiunea Artemis II pornește astăzi spre Lună, prima cu echipaj după 50 de ani , marcând revenirea oamenilor în apropierea satelitului natural al Pământului fără a include, de această dată, o aselenizare. Lansarea are loc pe 1 aprilie 2026, iar momentul decolării este programat la ora 01:24 (ora României), după ce transmisiunea live începe în aceeași seară. Misiunea Artemis II este un pas esențial în programul NASA de revenire pe Lună, după mai bine de jumătate de secol de la ultimele zboruri Apollo. Scopul principal este testarea sistemelor în condiții reale, înaintea unei viitoare aselenizări și a construirii unei stații spațiale în apropierea Lunii. Echipajul este format din patru astronauți: Reid Wiseman (comandant) Victor Glover (pilot) Christina Koch (specialist de misiune) Jeremy Hansen (Agenția Spațială Canadiană) Misiunea aduce și premiere importante: prima femeie și primul astronaut de culoare vor ajunge în apropierea Lunii. Ce presupune zborul Capsula Orion, montată pe racheta Space Launch System de 98 de metri, va efectua un zbor în jurul Lunii și înapoi, fără aselenizare. Întreaga misiune va dura aproximativ 10 zile. Date esențiale ale misiunii: Element Detaliu Durată ~10 zile Distanță maximă 402.000 km de Pământ Pierdere contact ~50 minute (în spatele Lunii) Viteză reintrare ~40.200 km/h Astronauții vor experimenta inclusiv o perioadă fără comunicații cu Pământul, când nava va trece pe partea nevăzută a Lunii. Revenirea pe Terra este considerată una dintre cele mai riscante etape, deoarece capsula Orion va intra în atmosferă la viteze record, iar scutul termic va fi supus unor temperaturi extreme, peste orice s-a testat până acum în zboruri cu echipaj uman. Artemis II nu va ateriza pe Lună, dar reprezintă un test critic pentru viitoarele misiuni care ar putea duce din nou oameni pe suprafața lunară și ar putea deschide drumul unei prezențe umane permanente în apropierea acesteia. [...]
O echipă de cercetare din China a măsurat precis conductivitatea termică a unui singur grăunte de sol lunar , potrivit ITHome , care citează informații publicate de „Planetary Science” pe 22 martie. Demersul a fost realizat de un consorțiu format din Centrul pentru Aplicații Spațiale al Academiei Chineze de Științe, Universitatea Tsinghua și Institutul de Geochimie al Academiei Chineze de Științe. Ținta a fost solul lunar adus pe Pământ de misiunea Chang’e 5 (CE5), iar noutatea este măsurarea la nivel de particulă individuală, nu pe probe agregate. Rezultatele indică faptul că particulele de „ciment” (materialul care leagă fragmentele din regolit) au, în condiții de vid, o conductivitate termică de circa 8 mW·m⁻¹·K⁻¹. Echipa susține că această valoare plasează materialul la un nivel de izolare comparabil cu aerogelurile artificiale de înaltă performanță și că ar fi cea mai mică conductivitate termică raportată până acum pentru o substanță naturală. Autorii leagă această proprietate de „îmbătrânirea” în spațiu a solului lunar: caracterizări structurale și simulări de la scară atomică la mezoscară arată că porozități pe mai multe scări și interfețe între faze diferite acționează împreună pentru a reduce transportul fononilor (cuante ale vibrațiilor din rețea, care poartă căldura în solide). În interpretarea lor, mecanismul de izolare nu este dominat doar de porozitate, ci de combinația dintre goluri și interfețe. Dincolo de explicația, la scară microscopică, a conductivității termice foarte scăzute a solului lunar și a modului în care se formează mediul termic extrem de la suprafața Lunii, studiul este prezentat și ca un reper pentru proiectarea de materiale izolatoare destinate condițiilor dure. Lucrarea științifică este disponibilă în Nature Communications Earth & Environment . [...]
