HG1 $24.80 -8.82% CAT $688.54 -1.49%

„Bateria din Bagdad” rămâne un mister arheologic, nu dovada clară a electricității antice, potrivit Interesting Engineering, care trece în revistă una dintre cele mai discutate descoperiri legate de tehnologiile lumii vechi. Obiectul, găsit în 1936 la Khujut Rabu, în apropiere de vechea metropolă Ctesifon, în actualul Irak, este format dintr-un vas ceramic, un tub de cupru și o tijă de fier, combinație care a alimentat de zeci de ani ipoteza că ar fi putut funcționa ca o celulă galvanică primitivă.

Ideea a fost lansată în 1938 de Wilhelm König, pe atunci director al Muzeului Național al Irakului, care a sugerat că ansamblul ar fi putut fi folosit pentru galvanizare sau chiar în scopuri medicale. Teoria a atras atenția tocmai pentru că materialele obiectului pot produce o reacție electrochimică atunci când sunt combinate cu un lichid acid, precum oțetul sau vinul. Totuși, faptul că un astfel de mecanism ar fi existat cu aproape 2.000 de ani în urmă rămâne intens disputat.

În jurul artefactului s-au conturat mai multe explicații. Unele ipoteze spun că vasul ar fi putut servi la placarea unor obiecte cu metale prețioase. Altele indică o posibilă utilizare medicală, prin forme rudimentare de electroterapie. Există și teoria unui rol religios, în care obiectul ar fi fost folosit pentru a crea un efect spectaculos în cadrul ritualurilor. Pe de altă parte, mulți arheologi cred că vasul avea, de fapt, o întrebuințare mai banală, posibil pentru păstrarea unor suluri sacre, mai ales că piese asemănătoare au fost descoperite și în alte situri din zonă.

Printre argumentele care alimentează dezbaterea se numără și experimentele moderne. După al Doilea Război Mondial, Willard Gray a reconstruit dispozitivul și a arătat că acesta poate genera curent dacă este umplut cu suc de struguri. Mai târziu, în 1978, Arne Eggebrecht a susținut că ar fi reușit să folosească o replică pentru galvanizare, însă lipsa unor dovezi clare a păstrat scepticismul comunității științifice. Inclusiv emisiunea „MythBusters” a testat ideea, demonstrând că mai multe recipiente conectate în serie pot produce tensiune electrică, dar la un nivel modest.

Pe scurt, disputele se poartă între câteva variante principale:

• o celulă galvanică folosită pentru galvanizare;
• un dispozitiv cu posibil rol medical;
• un obiect cu funcție ritualică;
• un simplu recipient cu alt scop practic, fără legătură cu electricitatea.

Articolul plasează și această poveste într-un cadru mai larg, al evoluției bateriilor, de la speculațiile despre antichitate până la pila voltaică a lui Alessandro Volta și la bateriile litiu-ion moderne. Tocmai de aceea, „bateria din Bagdad” continuă să fascineze: nu pentru că ar demonstra fără echivoc faptul că anticii stăpâneau electricitatea, ci pentru că arată cât de subțire este uneori granița dintre invenție, interpretare și mit în istoria tehnologiei.