Știri
Știri din categoria Statistici
În 2024, 9,2% din populația UE nu și-a putut încălzi adecvat locuința, potrivit Eurostat, în scădere cu 1,4 puncte procentuale față de 2023. Indicatorul măsoară ponderea persoanelor care declară că nu pot menține o temperatură suficientă în locuință, un semnal direct al vulnerabilității energetice și al presiunii costurilor asupra bugetelor gospodăriilor.
Cele mai afectate țări sunt în sud-estul și sudul Uniunii: Bulgaria și Grecia au cele mai mari ponderi, ambele cu 19,0% din populație în această situație. Urmează Lituania (18,0%) și Spania (17,5%). Diferențele între state arată că problema nu este distribuită uniform și că, dincolo de evoluția medie la nivelul UE, există economii unde riscul de a nu putea asigura încălzirea adecvată rămâne ridicat.
La polul opus, cele mai mici ponderi sunt raportate de Finlanda (2,7%), Polonia și Slovenia (ambele 3,3%), respectiv Estonia și Luxemburg (ambele 3,6%).
Pentru România, procentul populației care nu își poate încălzi corespunzător locuința este de 10,8%, conform acelorași date Eurostat. Această valoare plasează România peste media Uniunii Europene și confirmă persistența vulnerabilității energetice în rândul unei părți semnificative a populației.
Într-un context regional în care statele din sud-estul Europei înregistrează cele mai ridicate niveluri de dificultate, situația din România subliniază nevoia unor politici publice bine direcționate, care să sprijine gospodăriile cu venituri reduse și să accelereze investițiile în eficiența energetică a fondului locativ.
Disparitățile mari între statele membre — de la 2,7% în Finlanda la 19% în Bulgaria sau Grecia — indică faptul că fenomenul nu este uniform și necesită intervenții adaptate fiecărui context național.
Recomandate
România a redus puternic decalajul față de UE la veniturile reale, dar rămâne mult sub media europeană , cu un venit median de 2,8 ori mai mic decât media Uniunii, față de 6,5 ori în 2016, potrivit unei analize citate de Ziarul Financiar . În ultimii 15 ani, veniturile reale ale românilor au crescut cu 160%, arată Monitorul Social (proiect al Friedrich-Ebert-Stiftung România), pe baza calculelor realizate din date Eurostat . În același timp, între 2010 și 2025, valoarea mediană a veniturilor reale (ajustate cu inflația) ale europenilor a crescut cu 25%, ceea ce plasează România drept țara cu cea mai accelerată evoluție a veniturilor reale în intervalul analizat. Un element important pentru interpretarea datelor este definiția indicatorului: venitul median nu este același lucru cu salariul median. Acesta include mai multe tipuri de venituri, precum salarii, pensii, alocații și alte transferuri sociale, ceea ce îl face relevant pentru a înțelege nivelul de trai la nivelul populației, nu doar dinamica pieței muncii. De ce contează: reducerea diferenței față de media UE indică o convergență economică mai rapidă decât în trecut, însă faptul că venitul median rămâne de aproape trei ori mai mic arată că apropierea de standardul european de trai este încă incompletă, chiar și după o perioadă de creșteri reale accelerate. [...]
Venitul median net al românilor a urcat puternic, dar rămâne la 2,8 ori sub media UE , iar această diferență continuă să limiteze convergența reală a nivelului de trai, în pofida celei mai rapide creșteri din Uniune în ultimii 15 ani, potrivit Stirile Pro TV . Datele Eurostat , prelucrate de Monitorul Social (proiect al Friedrich-Ebert-Stiftung România ), arată că în perioada 2010–2025 veniturile reale din România au avansat cu 160%, în timp ce la nivelul Uniunii Europene creșterea mediană a fost, în medie, de 25%. Ce măsoară „venitul median” și de ce contează Indicatorul folosit în analiză este venitul median, nu salariul median. El include mai multe surse de venit, precum salarii, pensii, alocații și alte transferuri sociale, ceea ce îl face relevant pentru o imagine mai completă asupra resurselor unei gospodării. România: recuperare rapidă, dar decalaj încă mare În România, venitul median net anual a crescut de la 2.448 euro în 2016 (de 6,5 ori sub media UE) la 8.187 euro în 2025, echivalentul a aproximativ 3.500 de lei pe lună, conform analizei citate. Deși diferența față de media europeană s-a redus, veniturile românilor rămân de 2,8 ori mai mici decât media UE. În același interval, inflația cumulată din România a fost de 65%, un element care influențează cât din creșterea nominală se vede efectiv în puterea de cumpărare. Inegalități: scădere ușoară, dar peste media UE Analiza indică o reducere modestă a diferențelor dintre veniturile mici și cele mari: pragul maxim al celor mai mici 20% dintre venituri (prima cvintilă) a ajuns în 2025 la 5.046 euro/an (circa 2.100 lei/lună), de patru ori peste nivelul din 2016; pragul minim al celor mai mari 20% dintre venituri (a cincea cvintilă) a urcat la 11.894 euro/an (aprox. 5.000 lei/lună), de aproape trei ori față de 2016. Raportul dintre veniturile mari și cele mici s-a redus de la 3,2 la 1 în 2016 la 2,4 la 1 în 2025, însă rămâne peste media UE (2,2 la 1). Orașe mari vs. rural: decalaj în scădere din 2022 Diferența dintre veniturile din marile orașe și cele din mediul rural a început să se reducă începând din 2022, potrivit datelor prezentate. În 2025, venitul median anual a fost de 10.032 euro în orașele mari (aprox. 4.200 lei/lună) și de 6.543 euro în rural (circa 2.750 lei/lună), ceea ce înseamnă un raport de 1,5 la 1, față de 2 la 1 în 2021. În ansamblu, datele sugerează că România recuperează rapid la nivel de ritm, dar rămâne într-o zonă în care decalajul față de media UE și nivelul inegalităților continuă să fie o constrângere economică majoră. [...]
Revizuirea Eurostat pune zona euro și UE pe minus în T1 2026, iar România rămâne fără creștere trimestrială , potrivit datelor citate de Economedia . Ajustările contează pentru companii și investitori fiindcă schimbă fotografia de ansamblu a cererii și a ciclului economic în Europa, într-un moment în care România apare cu o dinamică mai slabă decât media UE pe termen de un an. Eurostat a revizuit în scădere evoluția PIB-ului în primul trimestru din 2026 față de trimestrul anterior: zona euro a coborât cu 0,2% (de la +0,1% estimat inițial), iar Uniunea Europeană cu 0,1% (de la +0,2% inițial). În ritm anual (T1 2026 față de T1 2025), creșterea a fost de 0,3% în zona euro și 0,7% în UE, ambele sub estimările inițiale (0,8%, respectiv 1%). România: stagnare trimestrială, scădere anuală și minus la ocupare Pentru România, Eurostat indică stagnare în T1 2026 față de trimestrul anterior, după o scădere de 1,9% în T4 2025. În comparație cu aceeași perioadă din 2025, PIB-ul României a scăzut cu 1,1% în T1 2026, după un declin de 1,4% în trimestrul precedent. Pe piața muncii, Eurostat arată că numărul persoanelor ocupate a crescut cu 0,1% în zona euro și a rămas stabil în UE, față de trimestrul anterior. România se află însă între statele cu cele mai mari scăderi ale ocupării, cu minus 1% (alături de Irlanda, minus 0,8%, și Portugalia, minus 0,4%). La nivelul UE, Eurostat estimează 221,2 milioane persoane ocupate, dintre care 176,3 milioane în zona euro. Diferențe mari între statele membre În rândul statelor membre, cele mai puternice creșteri trimestriale ale PIB-ului au fost raportate în Danemarca (1,9%), Estonia (1,1%) și Malta (1,1%). La polul opus, Irlanda a avut o contracție de 12,1%, revizuită semnificativ față de datele inițiale, care indicau un avans de 2%. Context: ce arată datele INS despre T1 2026 Separat de estimările Eurostat, Institutul Național de Statistică a publicat anterior date potrivit cărora economia României a scăzut cu 1,2% pe serie brută în primele trei luni din 2026 față de T1 2025 și cu 1,1% pe serie ajustată sezonier; INS a revizuit în sus estimarea pentru T1 (de la -1,7% la -1,2%). Detalii în materialul Economedia: „Date noi de la INS: Economia a stagnat în trimestrul 1 față de precedentele trei luni și a scăzut cu 1,2% față de T1 2025” . INS mai indică un PIB estimat pentru T1 2026 de 403,915 miliarde de lei (serie brută, prețuri curente) și 497,820 miliarde de lei (date ajustate sezonier, prețuri curente), cu scăderi reale de 1,2% (serie brută) și 1,1% (ajustat sezonier) față de T1 2025, în timp ce față de trimestrul anterior „nu s-a modificat” pe seria ajustată sezonier. [...]
România rămâne la coada UE la ponderea specialiștilor IT&C în totalul angajaților, cu doar 2,7% , un nivel care sugerează o bază încă îngustă de competențe digitale raportat la piața muncii, potrivit unei analize din Ziarul Financiar , pe baza datelor Eurostat . Datele Eurostat arată că România depășește doar Grecia (2,5%) la acest indicator, în timp ce Italia are 3,8%. La polul opus, cele mai mari ponderi ale specialiștilor IT&C în forța de muncă au fost înregistrate în 2025 în Suedia (8,9%), Luxemburg (8,7%) și Finlanda (7,8%). Contextul european: IT-ul crește ca pondere, dar cu ritm mai lent La nivelul Uniunii Europene , anul trecut (2025) erau 10,4 milioane de persoane angajate ca specialiști în tehnologia informației și comunicațiilor (TIC), reprezentând 5% din forța de muncă. Tendința este de creștere: ponderea a urcat cu 0,1 puncte procentuale față de anul anterior și cu 1,5 puncte procentuale față de 2015. Totuși, avansul numărului de specialiști a încetinit după vârful din 2020 (+7,1%) și 2021 (+5,7%). Ulterior, creșterile anuale au fost de 4% între 2022 și 2023, 4,5% între 2023 și 2024 și 2,6% între 2024 și 2025. Paradoxul României: puțini specialiști, dar cea mai mare pondere de femei Deși are o pondere redusă a specialiștilor IT&C în totalul forței de muncă, România este pe primul loc în UE la ponderea femeilor în această categorie profesională: 27,8%. La nivelul UE, bărbații reprezintă 80,5% dintre specialiștii IT&C, iar femeile 19,5%, cu o creștere de 3 puncte procentuale față de 2015. Cele mai mici ponderi ale femeilor în IT&C au fost înregistrate în Cehia (12,9%), Ungaria (15%) și Slovacia (15,5%), în timp ce după România urmează Letonia (25,9%) și Bulgaria (25%). [...]
România a avut în aprilie cel mai mare avans lunar al lucrărilor de construcții din UE , un semnal de accelerare a activității din sector după scăderea din martie, potrivit datelor citate de Economica . În aprilie 2026, față de martie 2026, lucrările de construcții au crescut cu 0,6% în zona euro și cu 0,8% în Uniunea Europeană. În rândul statelor membre, cele mai mari creșteri au fost în România (10,3%) și Ungaria (6,9%). Pentru România, avansul de 10,3% vine după o scădere de 0,6% în martie. Cum arată dinamica anuală: România, din nou în top În ritm anual (aprilie 2026 comparativ cu aprilie 2025), lucrările de construcții au urcat cu 0,9% în zona euro și cu 1,5% în UE. Cele mai mari creșteri anuale au fost în Slovenia (31,6%) și România (23,8%). În cazul României, creșterea de 23,8% din aprilie a venit după un avans de 8,3% în martie. Detaliile INS: ce a tras în sus volumul lucrărilor în aprilie Datele prezentate anterior de Institutul Național de Statistică (INS) arată că, în România, în aprilie 2026 față de martie 2026, volumul lucrărilor de construcții a crescut, ca serie brută, cu 14%, cu avansuri pe componente: reparații capitale: +17,3%; întreținere și reparații curente: +17,1%; construcții noi: +12,6%. Pe obiecte de construcții, creșterile au fost: clădiri rezidențiale: +15,8%; construcții inginerești: +13,9%; clădiri nerezidențiale: +12,9%. Ca serie ajustată în funcție de numărul de zile lucrătoare și de sezonalitate, volumul a crescut cu 10,2%, pe fondul: construcții noi: +13,4%; reparații capitale: +12,9%; întreținere și reparații curente: +6,3%. Pe obiecte, seria ajustată indică: clădiri nerezidențiale: +12,8%; construcții inginerești: +12,2%; clădiri rezidențiale: +8,6%. Ce indică datele pe termen mai lung În aprilie 2026 față de aceeași lună a anului trecut, volumul lucrărilor de construcții (serie brută) a crescut, pe total, cu 20,7%. Creșterile au fost vizibile atât pe elemente de structură (construcții noi +24,4%, întreținere și reparații curente +21,2%, reparații capitale +3,9%), cât și pe obiecte (construcții inginerești +27,5%, clădiri nerezidențiale +17%, clădiri rezidențiale +8,8%). În seria ajustată, creșterea anuală totală a fost de 20,3%, cu avansuri la construcții noi (+28%), întreținere și reparații curente (+19,8%) și reparații capitale (+5,9%). Pe obiecte, au crescut construcțiile inginerești (+26,0%), clădirile nerezidențiale (+21,1%) și clădirile rezidențiale (+10,8%). [...]
Creșterea costului orar al muncii în România a depășit zona euro și a ajuns ușor peste media UE în primul trimestru din 2026, un semnal de presiune pe costurile companiilor, mai ales în sectoarele cu dinamică ridicată precum construcțiile. Datele Eurostat , citate de Agerpres , sunt prezentate de Economedia . La nivelul Uniunii Europene, costul orar al forței de muncă a crescut cu 3,6% în perioada ianuarie–martie 2026 față de primul trimestru din 2025, iar în zona euro avansul a fost de 3,2%. România a raportat o creștere de 3,8%, peste media zonei euro și ușor peste media UE. România, în grupul țărilor cu creșteri peste medie În clasamentul creșterilor anuale, cele mai mari avansuri au fost în Ungaria (16,4%), Bulgaria (13,2%) și Croația (9,2%). România (3,8%) apare într-un grup de state cu creșteri moderate spre ridicate, alături de Luxemburg (3,9%) și peste țări precum Malta (1,3%) sau Danemarca și Letonia (2,5% fiecare), care au avut cele mai mici creșteri. Ce împinge costurile în sus: diferențe între business și non-business În România, avansul din primul trimestru din 2026 a fost generat de creșterea cu 5,8% a costului orar al forței de muncă în domeniul business, în timp ce în domeniul non-business s-a înregistrat un declin de 2,4%. Eurostat definește costul orar al muncii ca sumă a costurilor salariale și a costurilor non-salariale (de exemplu, contribuțiile sociale plătite de angajatori). La nivelul UE, costurile salariale au crescut cu 3,7%, iar cele non-salariale cu 3,2% în primul trimestru din 2026. Unde se vede cel mai puternic: construcții, industrie, servicii Pe sectoare, România a avut creșteri peste ritmul UE în toate cele trei mari ramuri raportate: Construcții: +7,4% în România, față de +4,2% în UE Servicii: +5,2% în România, față de +3,4% în UE Industrie: +6,2% în România, față de +3,6% în UE Pentru companii, aceste diferențe contează direct în bugete și în competitivitate, mai ales în activitățile unde costul cu personalul are pondere mare și unde ajustarea prețurilor sau a productivității este mai dificilă pe termen scurt. [...]
