Știri
Știri din categoria Securitate cibernetică
Iranul amenință direct giganți tehnologici americani cu atacuri asupra infrastructurii din Orientul Mijlociu, potrivit Tom’s Hardware, într-o escaladare a tensiunilor dintre Teheran și Occident. Mesajul atribuit Gardienilor Revoluției (IRGC) vizează companii precum Nvidia, Microsoft, Apple, Google, Meta, IBM, Cisco și Tesla.
Declarația, transmisă prin canale oficiale, indică faptul că aceste companii ar putea deveni ținte, în special facilitățile lor din Orientul Mijlociu. Oficialii iranieni susțin că reacția ar veni ca răspuns la ceea ce numesc „acte de agresiune” împotriva Iranului.
Lista include aproximativ 18 companii din tehnologie și sectorul financiar, printre care:
Acestea au infrastructură sau operațiuni în regiune, ceea ce le face vulnerabile în contextul actual.
Deși astfel de avertismente au mai fost emise anterior, noul mesaj este considerat mai direct și mai explicit. IRGC a transmis inclusiv avertismente pentru angajații acestor companii, sugerând să își părăsească locurile de muncă pentru a evita riscuri.
Amenințările apar pe fondul conflictelor din Orientul Mijlociu și al acuzațiilor reciproce între Iran și SUA sau aliații săi. În ultimele zile, autoritățile iraniene au extins lista țintelor considerate „legitime”, incluzând și entități economice.
Nu există, în acest moment, informații privind măsuri concrete sau reacții oficiale din partea companiilor vizate, însă situația indică o posibilă extindere a conflictului din zona militară către infrastructura economică și tehnologică.
Evoluțiile ulterioare vor depinde de reacțiile internaționale și de modul în care tensiunile vor fi gestionate în perioada următoare.
Recomandate
Microsoft a retras discret o postare în care susținea că Windows 11 nu are nevoie de antivirus terț , după ce mesajul a stârnit controverse, potrivit IT之家 . Articolul, publicat în aprilie pe site-ul „Windows Learning Center”, nu mai este accesibil, iar vechiul URL redirecționează către pagina principală a platformei; compania nu a oferit, până acum, o explicație publică pentru eliminare. Postarea avea titlul „Cel mai bun antivirus din 2026: protecția încorporată în Windows de care ai nevoie” și argumenta că funcțiile incluse în Windows 11, în special Microsoft Defender , ar fi suficiente pentru „marea majoritate” a utilizatorilor, sugerând că instalarea unei soluții terțe nu este necesară în scenarii obișnuite. Ce spunea Microsoft că acoperă protecția integrată În materialul retras, Microsoft descria un set de componente de securitate incluse în Windows 11, între care: Microsoft Defender Antivirus; Microsoft Defender SmartScreen (filtrare pentru site-uri și descărcări suspecte); Smart App Control (control suplimentar asupra aplicațiilor); mecanisme native de protecție împotriva ransomware (atacuri de tip „criptare pentru răscumpărare”). Mesajul central era că, dacă utilizatorii păstrează protecțiile implicite activate, își actualizează regulat sistemul și sunt prudenți la descărcarea de software, Defender și SmartScreen pot acoperi o parte importantă din riscurile uzuale: fișiere malițioase, site-uri de tip phishing și instalatoare nesigure. Cronologia dispariției și lipsa unei explicații oficiale Conform aceleiași surse, organizația de testare AV-Comparatives a urmărit existența postării și indică faptul că textul a fost publicat inițial la 9 aprilie 2026 și era încă accesibil cel puțin la 11 mai. În schimb, arhivele Internet Archive arată că, până la 24 mai, articolul dispăruse de pe site. Microsoft nu a comunicat public motivul retragerii, deși eliminarea a venit după reacții critice din partea utilizatorilor. De ce contează pentru utilizatori și companii Din perspectivă operațională, mesajul inițial al Microsoft putea influența decizia de a păstra sau nu un antivirus terț pe stații de lucru, mai ales în rândul utilizatorilor obișnuiți. În același timp, compania recunoștea în text că nevoia de soluții suplimentare depinde de scenariul de utilizare și de funcții extra, menționând explicit situații precum: administrarea unitară a mai multor dispozitive într-un mediu de companie; utilizarea unui dispozitiv partajat în familie; servicii suplimentare precum monitorizarea identității sau control parental. Microsoft avertiza, totodată, că instalarea mai multor instrumente de securitate poate crește activitatea în fundal și complexitatea sistemului, cu potențial impact asupra performanței, recomandând alegerea „în funcție de nevoile reale”. [...]
Apple își întărește criptarea „post-cuantică” prin verificare formală, după ce testarea clasică a ratat erori , o schimbare cu impact operațional direct asupra bibliotecii corecrypto , folosită pe iPhone, iPad și Mac, potrivit AppleInsider . Miza este pregătirea pentru un scenariu în care calculatoarele cuantice ar putea sparge o parte din criptografia cu cheie publică folosită astăzi. Apple spune că, pentru noile implementări, testarea software convențională nu mai oferă garanții suficiente pentru sisteme de criptare rulate pe peste 2,5 miliarde de dispozitive active, motiv pentru care a apelat la „verificare formală” – o metodă care folosește demonstrații matematice pentru a valida că un cod respectă exact o specificație. Ce schimbă Apple în practică: verificare formală pentru corecrypto Apple a publicat pe 22 mai cercetare și cod-sursă care descriu cum a verificat părți din „stiva” sa de criptografie post-cuantică. Efortul se concentrează pe corecrypto, biblioteca criptografică de nivel jos pe care se sprijină multiple componente de securitate din ecosistem. Compania a construit un sistem propriu de verificare formală care compară implementările post-cuantice cu specificațiile oficiale NIST (Institutul Național de Standarde și Tehnologie din SUA). În acest cadru, Apple afirmă că demonstrează matematic că implementările sale pentru ML-KEM și ML-DSA corespund standardelor acestor algoritmi. De ce contează: erori „invizibile” pot slăbi criptarea fără să se vadă Apple susține că verificarea formală a identificat probleme pe care testarea tradițională le-a ratat în timpul dezvoltării. Un exemplu menționat este o etapă lipsă într-o implementare timpurie ML-DSA, care ar fi putut produce rezultate criptografice incorecte în cazuri rare. Tot în cadrul proiectului, cercetarea a identificat și corectat o eroare într-o demonstrație (proof) realizată de o terță parte și folosită în proces. Riscul, potrivit explicațiilor din material, este că astfel de bug-uri pot „corupe” calcule criptografice fără să declanșeze testele existente și fără simptome evidente (crash-uri, avertismente, erori vizibile). Iar pentru că corecrypto stă la baza criptării, funcțiilor de hashing (amprentare criptografică), semnăturilor digitale și generării de numere aleatoare, o vulnerabilitate critică în bibliotecă poate afecta un număr mare de aplicații și servicii care folosesc cadrele de securitate Apple. Unde ajung protecțiile post-cuantice AppleInsider notează că protecțiile post-cuantice au ajuns deja în iMessage , iar Apple extinde tehnologia către: servicii VPN; rețelistică TLS (protocolul folosit pe scară largă pentru conexiuni securizate pe internet); interfețe pentru dezvoltatori, prin API-urile CryptoKit. În arhitectura Apple, corecrypto are un rol central: cadre precum Security framework, CryptoKit și CommonCrypto se bazează pe această bibliotecă, ceea ce face ca schimbările de aici să se propage în întreg ecosistemul. De ce e mai greu decât criptografia „clasică” Materialul subliniază că algoritmii post-cuantici precum ML-KEM și ML-DSA folosesc aritmetică polinomială amplă și operații matematice „adânci”, unde pot apărea erori subtile de tip carry/borrow (transport/împrumut) în calcule. În plus, industria are mai puțină experiență practică cu aceste scheme decât cu criptografia pe curbe eliptice, folosită pe scară largă în ultimii ani. Apple își poziționează astfel criptografia post-cuantică drept infrastructură de bază în propria stivă de securitate, iar trecerea de la testare la demonstrații matematice indică o schimbare de metodă pentru a reduce riscul de defecte greu de detectat înainte de o implementare mai largă. [...]
Scheme confidențiale ale serverelor Apple au fost sustrase din Foxconn , iar riscul real ține mai puțin de documentele deja văzute și mai mult de posibilitatea ca atacatorii să publice ulterior materiale mai sensibile, potrivit AppleInsider . Publicația spune că a primit mostre suplimentare de fișiere după atacul de tip ransomware atribuit grupului Nitrogen și că acestea includ peste 30 de documente Apple care „par autentice”. Ce s-a furat și ce indică mostrele analizate AppleInsider afirmă că Nitrogen a obținut scheme care descriu designul unor componente de server Apple (din martie 2026 și final de 2025), precum și specificații și manuale pentru rack-uri de server (din perioada 2020–2023). Documentele ar fi fost realizate în Siemens NX și includ dimensiuni pentru diverse elemente (brackeți, componente, distanțiere) și detalii despre șasiul unui server intern Apple. Cel mai important document din eșantion ar fi o prezentare a proiectului „Matterhorn”, cu configurații de server Apple bazate pe platforme Intel (Whitley și Eagle Stream), inclusiv layout-ul plăcii și arhitectura. De ce contează: efectul de contagiune în lanțul de furnizori Dincolo de Apple, materialul sugerează un risc operațional mai larg pentru companiile care folosesc Foxconn și entități asociate pentru proiectare, integrare sau producție de echipamente. În eșantionul descris apar documente legate de proiecte confidențiale ale mai multor jucători din zona de semiconductori și infrastructură de servere, inclusiv AMD, Broadcom, Google, Intel, Hewlett-Packard, Micron, Nvidia, Samsung și Seagate, plus o listă extinsă de furnizori de componente. AppleInsider notează și prezența unor documente asociate Cloud Network Technology (deținută de Foxconn), cu sediul în Houston, Texas, inclusiv materiale logistice (de exemplu, o etichetă de expediere pentru echipamente Hewlett-Packard). Cât de mare e riscul pentru Apple, în forma actuală Potrivit analizei, documentele Apple din mostre nu ar fi „utile pentru mare lucru” în lipsa accesului la hardware-ul respectiv și nu includ informații despre cipurile care alimentează servere bazate pe Apple Silicon sau despre scopul serverelor. În această etapă, AppleInsider apreciază că schemele de șasiu și brackeți, singure, nu ar reprezenta o problemă majoră pentru Apple. Riscul ar crește dacă grupul ar deține și ar publica detalii despre servere Apple Silicon (de exemplu layout de plăci de bază, configurații sau volume produse), caz în care competitori — inclusiv companii din zona AI — ar putea copia sau adapta designuri. Ce nu apare în eșantion și ce rămâne neclar În fișierele descrise nu ar exista documente din facilitățile Foxconn din Guanlan și Zhengzhou (care asamblează și alte produse Apple), iar AppleInsider spune că nu a văzut materiale despre asamblarea iPhone, iPad, Mac sau Apple Vision Pro. Mostrele par să fie, în principal, legate de facilități Foxconn din America de Nord și de infrastructură de tip server. Amploarea completă a incidentului rămâne nedeterminată: grupul Nitrogen susține că a sustras peste 11 milioane de fișiere, echivalentul a opt terabytes. În acest moment, concluzia publicației este că atacul nu pare să ducă la scurgeri semnificative de design Apple — însă avertizează că mostrele ar putea fi doar „vârful aisbergului”, dacă vor apărea documente mai sensibile ulterior. [...]
Microsoft avertizează că o campanie țintită folosește resetarea parolei ca să preia conturi , iar riscul operațional pentru companii este că atacatorii pot scoate rapid date din Microsoft 365 și pot ajunge în medii de producție din Azure, potrivit TechRadar . Gruparea numită Storm-2949 abuzează fluxul de „ Self‑Service Password Reset” (SSPR) din ecosistemul Microsoft, susține un raport al Microsoft Defender Security Research Team. În mod normal, când un angajat apasă „Forgot my password”, sistemul trimite o solicitare de autentificare multifactor (MFA) pe un dispozitiv secundar înregistrat; după aprobare, utilizatorul își poate seta o parolă nouă. În atacurile descrise, actorii identifică ținta, obțin numărul de telefon și adresa de e-mail folosită la autentificare, inițiază resetarea parolei și, în paralel, sună victima. Se prezintă drept tehnicieni IT și o conving să aprobe solicitarea MFA, ceea ce le permite să seteze o parolă nouă, să scoată utilizatorul din cont și să exfiltreze date. Microsoft Threat Intelligence caracterizează campania drept „metodică, sofisticată și multistrat”, cu ținte în aplicații Microsoft 365, servicii de găzduire de fișiere și medii de producție găzduite în Azure. „Într-un caz, Storm-2949 a folosit interfața web OneDrive pentru a descărca mii de fișiere într-o singură acțiune către propria infrastructură”, a transmis Microsoft. „Acest tipar de furt de date s-a repetat în toate conturile compromise, probabil deoarece identități diferite aveau acces la foldere și directoare partajate diferite.” Ce recomandă Microsoft pentru a reduce riscul în Azure și Microsoft 365 Recomandările vizează în principal limitarea privilegiilor și creșterea capacității de audit/monitorizare în Azure: limitarea permisiunilor Azure RBAC (control al accesului pe bază de roluri); păstrarea logurilor din Azure Key Vault timp de un an; reducerea accesului la Key Vault și restricționarea accesului public la „vault”-uri; folosirea opțiunilor de protecție a datelor în Azure Storage; monitorizarea operațiunilor de administrare Azure cu risc ridicat. Pentru organizații, mesajul practic este că resetarea parolei și aprobarea MFA pot deveni o „poartă” de intrare dacă procesele de suport IT și controalele de acces nu sunt suficient de stricte, iar logarea și monitorizarea nu permit detectarea rapidă a descărcărilor masive sau a operațiunilor sensibile. (Detalii suplimentare despre incident și indicatori tehnici apar în raportul Microsoft, dar TechRadar nu publică în material o listă completă de astfel de indicatori.) [...]
Rusia își intensifică spionajul și atacurile cibernetice în Europa pentru a compensa presiunea sancțiunilor și a războiului , iar serviciile europene avertizează că Moscova își asumă riscuri mai mari, inclusiv prin tentative de sabotaj asupra infrastructurii critice, potrivit Adevărul . Investigația, bazată pe informații relatate de Associated Press și pe declarațiile unor oficiali europeni din servicii de informații, descrie o campanie coordonată în care agenții ruși folosesc metode mai sofisticate și mai agresive: companii-paravan, intermediari și rețele de hackeri pentru colectarea de date despre infrastructură critică și programe tehnologice occidentale. Ținte: tehnologie cu utilizare duală și proiecte strategice Oficialii europeni citați susțin că Rusia urmărește cu prioritate accesul la echipamente industriale moderne, tehnologii cu utilizare duală (civilă și militară) și rezultate de cercetare care pot accelera dezvoltarea armamentului. Adjunctul șefului operațiunilor din serviciul de securitate al Suediei, Christopher Wedelin , spune că Moscova „știe foarte clar ce caută” și depune eforturi considerabile pentru a obține utilaje avansate, echipamente industriale și tehnologii cu potențial militar. În Suedia, una dintre țintele principale ar fi industria de apărare, inclusiv proiecte legate de avionul de luptă Gripen . Sunt vizate și tehnologii optice, sisteme laser și alte inovații dezvoltate inițial pentru uz civil, dar adaptabile pentru armament. Șeful Serviciului de Securitate și Informații al Finlandei, Juha Martelius, indică o plajă mai largă de interese, de la tehnologii spațiale și cuantice la soluții pentru zona arctică și tehnologii maritime. În paralel, Rusia ar încerca să obțină echipamente informatice aflate sub regimul sancțiunilor și actualizări software pentru utilaje industriale de care depinde producția militară. Escaladare în spațiul cibernetic: de la „recunoaștere” la acțiuni directe Pe lângă spionajul clasic, Rusia intensifică atacurile cibernetice asupra companiilor europene și a infrastructurii critice. Un exemplu menționat este o tentativă din 2025, atribuită unor actori cibernetici asociați Rusiei, de a compromite funcționarea unei centrale electrice din Suedia. Atacul a eșuat după ce sistemele de securitate au detectat și blocat intruziunea înainte să producă daune. Pentru serviciile suedeze, episodul indică o schimbare de tactică. Wedelin afirmă că, dacă anterior predominau activitățile de recunoaștere și colectare de informații, acum se observă „o disponibilitate mai mare de a trece la acțiuni directe”. De ce contează pentru economie și companii Mesajul central al avertismentelor este că presiunea economică internă împinge Rusia să caute accelerat tehnologie și resurse externe, iar asta crește riscul pentru companiile și infrastructurile europene. Directorul Serviciului de Informații Externe al Estoniei, Kaipo Rosin, leagă agresivitatea în creștere de dificultățile economice ale Rusiei și afirmă că aproximativ o treime din produsul intern brut ar fi direcționată către efortul de război, ceea ce amplifică nevoia de acces la tehnologii occidentale. În acest context, serviciile europene avertizează că Moscova pare mai puțin preocupată de expunerea operațiunilor și mai dispusă să își asume riscuri. Pentru mediul de afaceri, implicația este o presiune mai mare pe securitatea cibernetică, pe controlul lanțurilor de furnizori și pe protecția proprietății intelectuale, mai ales în sectoarele cu tehnologii avansate și utilizare duală. [...]
Cele trei „megabănci” din Japonia primesc acces controlat la un nou model OpenAI pentru apărare cibernetică , într-un aranjament care tratează inteligența artificială de vârf ca infrastructură critică și nu ca produs de larg consum, potrivit The Next Web . Modelul, numit GPT-5.5-Cyber , ar urma să ajungă la MUFG Bank, Sumitomo Mitsui Banking Corporation (SMBC) și Mizuho Bank printr-un program al OpenAI denumit „ Trusted Access for Cyber ”, conceput să ofere cele mai capabile instrumente doar „apărătorilor verificați” (instituții evaluate și validate ca utilizatori legitimi). De ce contează: „pază la intrare” pentru un instrument cu dublă utilizare Logica programului este una de restricționare a accesului: un model suficient de bun pentru a identifica vulnerabilități „la scară” devine periculos dacă ajunge la actori rău-intenționați. În consecință, accesul este raționalizat către organizații care pot fi verificate, într-o încercare de a reduce riscul ca aceleași capabilități să fie folosite pentru atacuri. Publicația notează explicit tensiunea de fond: modelele care pot face atacurile cibernetice mai ieftine și mai ușor de rulat sunt, în același timp, instrumente valoroase pentru apărare — iar aici sunt livrate deliberat către cei care apără. Componenta guvernamentală: nu doar un contract comercial Înțelegerea nu ar fi fost negociată exclusiv la nivel tehnic sau comercial. Ministrul japonez al finanțelor, Satsuki Katayama, și secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent, ar fi fost implicați direct în discuțiile care au deschis colaborarea, ceea ce îi dă și caracterul unei înțelegeri „guvern-la-guvern”, nu doar al unui acord de furnizare. În această interpretare, Tokyo ar „achiziționa” capabilități de apărare cibernetică similar cu modul în care ar procura o altă capabilitate strategică. Context: o coaliție public-privată și competiție între laboratoare americane Acordul se înscrie într-un demers mai amplu: la mijlocul lunii mai, Japonia a creat un grup de lucru public-privat privind riscurile cibernetice legate de inteligența artificială, care reunește marile bănci, Banca Japoniei și entități locale ale unor laboratoare de AI de top. Acest grup vizează riscurile unei noi clase de sisteme orientate spre găsirea vulnerabilităților, iar printre cele mai discutate este „Claude Mythos” al Anthropic, la care instituții japoneze ar urma, separat, să aibă acces (menționat de The Next Web într-un material distinct: Claude Mythos ). În acest tablou, acordul cu OpenAI este prezentat ca al doilea laborator „de frontieră” care intră în aceeași coaliție defensivă. Riscul operațional: o securitate „în două viteze” în sectorul financiar Deși accesul controlat reduce riscul de abuz, The Next Web atrage atenția asupra unui efect secundar posibil: concentrarea celor mai puternice instrumente defensive în câteva instituții mari poate lăsa restul sistemului financiar — bănci mai mici și startup-uri fintech — într-un dezavantaj tot mai mare. Rezultatul ar putea fi un peisaj de securitate „pe două niveluri”, în care megabăncile sunt mult mai bine protejate, iar ceilalți rămân relativ mai expuși, tocmai din cauza unui program proiectat să țină instrumentele puternice departe de utilizatori nepotriviți. Ce urmează Pe termen scurt, efectul este direct: trei dintre cele mai mari bănci din lume ar urma să folosească un model de AI de vârf pentru a-și întări propriile apărări, printr-un canal de acces verificat, cu implicare guvernamentală în facilitarea acordului. Întrebarea rămasă deschisă, potrivit analizei, este dacă acest tip de distribuție face întregul sistem mai sigur sau doar „părțile” lui cele mai puternice. [...]
