Știri
Știri din categoria Politică
Termenul de 1 mai poate declanșa o confruntare instituțională la Washington privind finanțarea și legalitatea continuării operațiunilor militare împotriva Iranului, pe fondul presiunii ca președintele Donald Trump să obțină aprobarea Congresului în baza War Powers Resolution, potrivit Al Jazeera.
Miza imediată nu este doar politică, ci și de guvernanță: legea din 1973 limitează durata desfășurărilor militare într-un conflict la 60 de zile fără o autorizare explicită, iar termenul-limită pentru cazul Iranului este 1 mai. În lipsa unui vot în Congres, administrația ar intra într-o zonă gri în care președinții americani au mai încercat, istoric, să își extindă marja de acțiune.
War Powers Resolution (numită uneori War Powers Act) a fost adoptată pentru a restrânge capacitatea președintelui SUA de a angaja țara în conflicte armate externe fără controlul Congresului. Conform legii:
Maryam Jamshidi, profesor asociat de drept la Colorado Law School, spune că pentru extinderea ferestrei de 60 de zile cu încă 30, președintele trebuie să certifice în scris Congresului că utilizarea continuă a forței este rezultatul unei „necesități militare inevitabile”. Dincolo de 90 de zile, legea cere încetarea desfășurărilor dacă nu există o declarație de război sau o autorizare.
Totuși, Jamshidi subliniază și limita practică a mecanismului: nu există o cale juridică „clară” prin care Congresul să forțeze președintele să respecte obligația de încetare, iar președinți anteriori au susținut că această parte a legii ar fi neconstituțională.
Al Jazeera notează că nu este deloc sigur că legislativul va autoriza continuarea acțiunilor militare, în condițiile diviziunilor dintre democrați și republicani. Pe 15 aprilie, o a patra inițiativă bipartizană în Senat de a limita autoritatea lui Trump prin War Powers Resolution a fost respinsă cu 52–47, votul fiind în mare parte pe linii de partid.
Democratul Chris Murphy a criticat lipsa de supraveghere a războiului de către conducerea republicană din Senat și a invocat costuri foarte ridicate:
„Nu ar trebui să ignorăm cât de extraordinar este faptul că liderii republicani din Senat au refuzat să facă orice supraveghere a unui război care costă miliarde de dolari în fiecare săptămână.”
În tabăra republicană, mai mulți aleși au transmis că după expirarea ferestrei de 60 de zile ar fi necesară aprobarea Congresului. Senatorul John Curtis a scris că susține acțiunile președintelui „în apărarea vieților și intereselor americane”, dar nu va susține operațiuni militare dincolo de 60 de zile fără aprobarea Congresului, invocând motive „istorice” și „constituționale”. Congresmanul Don Bacon a declarat presei americane că, „prin lege”, Congresul trebuie fie să aprobe continuarea, fie să oprească operațiunile.
Deși SUA și Iranul au declarat un armistițiu de două săptămâni pe 8 aprilie, iar Trump a anunțat o prelungire unilaterală în această săptămână, presiunea militară a continuat, în special pe mare, potrivit relatării.
Printre episoadele menționate:
Analiza indică faptul că administrația ar putea invoca alte baze legale pentru a continua operațiunile, în special Authorization for Use of Military Force (AUMF) – autorizări adoptate în 2001 (după atacurile din 11 septembrie) și în 2002 (în contextul Irakului). Acestea au fost folosite de administrații succesive pentru a justifica acțiuni militare diverse.
Al Jazeera amintește că, în primul mandat, Trump a folosit AUMF din 2002 pentru a ordona asasinarea generalului iranian Qassem Soleimani la Bagdad, în 2020. Totodată, un raport al Congresului din 2015 a constatat că Barack Obama s-a bazat pe AUMF din 2001 nu doar pentru continuarea operațiunilor în Afganistan, ci și pentru începerea campaniei împotriva ISIS/ISIL, cu posibilitatea extinderii.
Publicația trece în revistă și alte precedente: intervenții fără autorizare explicită (de exemplu, campania din fosta Iugoslavie în 1999, sub Bill Clinton) și argumentul administrației Obama că operațiunea din Libia (2011) nu ar fi întrunit definiția legală de „ostilități” în sensul War Powers Resolution, deoarece nu ar fi implicat „schimburi active de foc” cu forțe ostile.
În zilele rămase până la 1 mai, presiunea se mută pe două planuri: dacă Trump poate obține o rezoluție comună în Congres pentru continuarea operațiunilor și, dacă nu, ce justificare legală va folosi pentru a menține acțiunile militare sau elementele de constrângere, precum blocada. În paralel, rămâne deschisă întrebarea în ce formă poate continua conflictul, în condițiile în care, potrivit unui expert citat, opinia publică americană ar fi constant împotriva războiului.
Recomandate
Pierderea controlului asupra Congresului îi expune pe republicani la blocaje legislative și investigații , iar în interiorul partidului se conturează tot mai apăsat ideea că Donald Trump poartă o parte majoră din vină, potrivit Digi24 . Miza imediată este una operațional-politică: o majoritate democrată în ambele camere poate încetini agenda Casei Albe și poate schimba raportul de forțe până la alegerile din 2028. Potrivit relatării, citând BBC, nemulțumirea din Partidul Republican a crescut după rezultate considerate surprinzătoare, inclusiv în state cu tradiție republicană precum Texas, Kansas și Carolina de Sud. Mai multe voci din partid susțin că Trump s-a concentrat pe propria imagine și pe proiecte personale, ignorând preocupările alegătorilor, ceea ce ar fi tras în jos candidații republicani. „Este responsabilitatea lui. A nimănui altcuiva. Este o respingere totală, categorică, a președintelui Trump. Este un dezastru de proporții uriașe. Nimeni nu se aștepta la așa ceva.” Ce se schimbă în Congres: investigații și frâne pe agenda prezidențială În urma scrutinului, Trump ar urma să se confrunte cu un Congres controlat de democrați, descris ca fiind hotărât să investigheze administrația, să blocheze numiri în sistemul judiciar și să împiedice aplicarea restului agendei prezidențiale. Acesta este principalul efect practic al pierderii Congresului: capacitatea executivului de a-și împinge politicile scade, iar presiunea politică și instituțională crește. În același timp, în partid se discută despre cauzele înfrângerii: de la politici nepopulare și nivelul scăzut al încrederii publice în activitatea președintelui, până la teme precum războiul din Iran, taxele vamale și măsurile dure privind imigrația, prezentate de un apropiat al Casei Albe drept o „furtună perfectă”. Reacția lui Trump și disputa internă din partid Trump a reacționat târziu în seara alegerilor, cu un mesaj pe Truth Social în care a susținut că nu a fost pe buletinul de vot și că, dacă ar fi fost, republicanii ar fi câștigat „cu o majoritate covârșitoare”. Ulterior, în interviuri pentru New York Times și Fox News, el a spus că va accepta rezultatele și s-a declarat „puțin surprins”, amintind că partidul președintelui are, de regulă, rezultate slabe la alegerile de la jumătatea mandatului. În partid există însă și apărări ale președintelui: aliații lui Trump invocă istoricul acestor alegeri și susțin că republicanii au fost dezavantajați de candidați slabi în state-cheie. Un lider al organizației de tineret a republicanilor din Michigan, Krish Mathrani, a argumentat că Trump nu poate face campanie permanent și că mitingurile sale cresc entuziasmul electoratului republican, chiar dacă această capacitate de mobilizare nu s-ar fi tradus, de data aceasta, în rezultate similare când numele lui nu a fost pe buletinul de vot. Spre 2028: presiune pentru „o nouă direcție” Pe fondul eșecului, apar semnale că o parte a partidului vrea să se repoziționeze pentru 2028. În material sunt menționate nume vehiculate ca opțiuni pentru viitor ( JD Vance , Marco Rubio, Ted Cruz), iar un strateg republican afirmă că rezultatele ar arăta nevoia unei „noi direcții”, sugerând închiderea „erei Trump”. Pentru republicani, următoarea perioadă se anunță dominată de două fronturi: gestionarea consecințelor imediate ale unui Congres ostil și o competiție internă tot mai vizibilă pentru definirea liderului și a mesajului partidului înaintea alegerilor prezidențiale din 2028. [...]
Un nou Congres american controlat de democrați ar putea limita semnificativ marja de manevră a președintelui Donald Trump în politica față de Rusia , inclusiv prin legi care să facă obligatorii sancțiuni mai dure și să îngreuneze reducerea prezenței militare SUA în Europa, potrivit unei analize citate de Kyiv Post . Ian Brzezinski, senior fellow la Atlantic Council și fost oficial de rang înalt în Pentagon, a spus într-un interviu pentru TVP World că noua configurație politică de la Washington ar putea permite adoptarea unor măsuri „cu majorități suficiente pentru a trece peste veto” (veto-proof), ceea ce ar transforma sancțiunile dintr-o opțiune la discreția președintelui într-o obligație legală. Sancțiuni „obligatorii”, nu doar autorizate Brzezinski susține că viitorul Congres ar putea merge dincolo de acordarea de autorități suplimentare Casei Albe și ar putea impune prin lege aplicarea unor sancțiuni mai puternice împotriva Rusiei. În sistemul american, depășirea unui veto prezidențial necesită o majoritate de două treimi în ambele camere, ceea ce ar presupune sprijin bipartizan consistent. Ajutor pentru Ucraina și frâne la retrageri de trupe din Europa Pe lângă sancțiuni, Brzezinski vede o fereastră politică pentru „reanimarea” asistenței de securitate și economice pentru Ucraina, despre care afirmă că ar fi fost redusă în al doilea mandat al lui Trump. O altă miză este postura militară a SUA în Europa. Brzezinski spune că legislativul ar putea folosi puterea asupra bugetului și alocărilor pentru a face mai dificilă o reducere substanțială a trupelor americane. El amintește că există deja legislație care cere mai multă transparență privind eventuale retrageri, inclusiv raportări și justificări suplimentare dacă efectivele SUA din Europa scad sub 76.000 de militari. Ce arată alegerile și ce urmează Materialul notează că democrații au preluat controlul ambelor camere în urma alegerilor de la mijloc de mandat, iar noul Congres urmează să își înceapă activitatea în ianuarie 2027. Potrivit rezultatelor menționate, democrații au obținut cel puțin 54 de mandate în Senat și câștiguri substanțiale în Camera Reprezentanților. Brzezinski argumentează că această schimbare ar putea încuraja și republicanii din Congres să se distanțeze de linia Casei Albe în dosarele Rusia–Ucraina–NATO, însă avertizează că nu este sigur că presiunea legislativă va produce rapid o schimbare de politică, având în vedere atribuțiile constituționale largi ale președintelui în domeniul securității naționale. În acest context, Kyiv Post menționează că Ucraina și SUA se pregătesc pentru o nouă rundă de negocieri de pace cu Rusia, programată pentru 10–11 noiembrie, la Abu Dhabi. [...]
Victoria democraților la „midterms” îl pune pe Hakeem Jeffries în poziția de a prelua conducerea Camerei Reprezentanților, cu efect direct asupra agendei legislative a administrației Trump. Potrivit The Jerusalem Post , rețelele de televiziune au indicat marți seară că democrații sunt pe cale să răstoarne majoritatea din Camera Reprezentanților, ceea ce l-ar transforma pe Jeffries în primul speaker de culoare din istoria instituției. Jeffries, în vârstă de 56 de ani, a transmis în campanie că partidul este „pe punctul de a recâștiga controlul Camerei” și a susținut că miza este deschiderea „unui capitol mai bun” pentru SUA. În paralel, publicația notează că numărătoarea finală a voturilor era încă în desfășurare în mai multe zone ale țării, deși unele rețele au „dat” deja Camera democraților. Ce se schimbă în Congres: pârghii mai mari pentru opoziție Dacă Jeffries va obține „ciocănelul” de speaker în ianuarie, democrații ar câștiga o pârghie instituțională majoră în fața Casei Albe conduse de Donald Trump: controlul agendei și al procedurilor din Cameră. Articolul amintește că, în mandatul doi al lui Trump, democrații conduși de Jeffries au folosit instrumentele parlamentare pentru a forța voturi pe teme pe care conducerea republicană ar fi preferat să le evite, inclusiv: publicarea dosarelor Jeffrey Epstein; oprirea războiului cu Iranul. Totodată, Jeffries a fost figura centrală a opoziției față de proiectul de lege al republicanilor privind reduceri de taxe și tăieri de cheltuieli, pe care l-a criticat pentru diminuarea finanțării pentru Medicaid și pentru programul SNAP (ajutor alimentar). Un test intern: majoritatea nu garantează automat funcția de speaker Chiar și cu o majoritate democrată, Jeffries ar trebui să obțină sprijinul unei majorități a membrilor Camerei — ceea ce, practic, înseamnă aproape toate voturile democraților — pentru a fi ales speaker. The Jerusalem Post notează că acest lucru ar putea însemna negocieri dificile cu aripa progresistă, inclusiv cu noi aleși asociați cu Democratic Socialists of America , precum Darializa Avila Chevalier și Claire Valdez. În același timp, profilul lui Jeffries rămâne cel al unui lider considerat moderat și un susținător ferm al Israelului, poziție care i-a adus neîncredere din partea unei părți a stângii, în contextul războiului din Gaza. Context: ascensiunea lui Jeffries și momentul politic al democraților Jeffries a preluat conducerea democraților din Cameră după retragerea lui Nancy Pelosi din rolul de lider al caucusului, iar articolul subliniază că a fost privit inițial cu scepticism, inclusiv pentru stilul său orientat spre negociere și procedură. Publicația mai arată că scăderea treptată a ratingului de aprobare al lui Trump, în primii ani ai celui de-al doilea mandat, a alimentat încrederea donatorilor și a aleșilor democrați că pot recâștiga Camera în 2026. Dacă rezultatele se confirmă și Jeffries își asigură voturile interne, alegerea sa ca speaker ar deschide o nouă etapă de confruntare instituțională între Congres și Casa Albă, cu impact direct asupra ritmului și conținutului legislației federale în 2027. [...]
Amenințările lui Trump la adresa Iranului sunt, în esență, un mesaj electoral, cu riscuri economice reale prin petrol , iar un atac convențional ar produce mai degrabă „un mare foc de artificii” decât un câștig militar, susține expertul Klemens Fischer într-un interviu pentru Focus . Miza, dincolo de retorică, este posibilul efect de undă asupra pieței petrolului, dacă tensiunile ar duce din nou la blocarea Strâmtorii Hormuz . Potrivit lui Fischer, indicii privind pregătiri militare americane (prezența portavioanelor în zonă și avioane-cisternă pregătite la aeroportul Ramon, lângă Eilat) nu schimbă o problemă de fond: un atac aerian convențional nu ar răsturna regimul de la Teheran și, în termeni strategici, ar putea să dăuneze mai mult decât să ajute SUA. De ce un atac convențional ar avea beneficii limitate Fischer argumentează că SUA au încercat deja, „din aer”, în ultimul an, fără să obțină schimbarea de regim. În plus, dacă obiectivul ar fi modificarea reală a raportului de putere la Teheran, ar fi nevoie de trupe terestre la scară foarte mare. El compară implicit cu precedentul Irak: o operațiune terestră ar însemna rapid efective „în ordinul sutelor de mii” și luni de pregătire, ceea ce nu se poate face „de pe o zi pe alta”. Chiar și în scenariul maxim al unui atac convențional, spune expertul, SUA ar putea lovi infrastructură critică – de exemplu instalații de energie și alimentare cu apă – însă consecințele internaționale ale unui astfel de bombardament „nu ar fi în interesul SUA”. Canalul economic: Strâmtoarea Hormuz și prețul petrolului Întrebat explicit despre riscul unei noi închideri a Strâmtorii Hormuz și despre un nou salt al prețului petrolului, Fischer spune că acesta este un motiv cu impact economic negativ inclusiv pentru SUA. Pe lângă componenta de piață (petrol), el indică și riscuri operaționale: posibile lovituri de represalii asupra grupărilor navale americane și asupra bazelor militare ale SUA și ale aliaților. De ce o ofensivă terestră ar fi „un risc uriaș” Chiar și bine pregătită, o ofensivă la sol ar rămâne extrem de riscantă, în evaluarea lui Fischer, care invocă dimensiunea forțelor iraniene: aproximativ un milion de oameni, incluzând Gardienii Revoluției și rezerviști. În plus, el susține că Iranul a avut decenii să se pregătească pentru o astfel de confruntare, iar regimul este „din nou relativ ferm în șa”. Concluzia lui: raportul cost–beneficiu „nu are sens” pentru SUA. Miza politică internă: „săbii zornăite” înainte de alegeri În interpretarea expertului, amenințările au în primul rând rol electoral, pe fondul apropierii alegerilor de la jumătatea mandatului în SUA. Fischer spune că, potrivit sondajelor, republicanii lui Trump ar putea pierde majoritatea atât în Camera Reprezentanților, cât și în Senat, iar retorica dură ar fi o încercare de a proiecta dominanță în fața Iranului. „În ochii mei, aceste gesturi de amenințare nu sunt altceva decât un zornăit extrem de săbii, pură demonstrație de putere.” Scenariul nuclear, considerat „foarte puțin probabil” În material este menționat și fostul moderator Fox News Tucker Carlson , care a avansat ideea că Iranul ar fi reluat îmbogățirea uraniului la o nouă instalație și că administrația Trump ar lua în calcul un atac nuclear (afirmații atribuite de Carlson unor informații ale serviciilor israeliene; detaliile apar într-un material din The Telegraph, linkuit de Focus). Fischer recomandă prudență față de afirmațiile venite de la Carlson și spune că nu cunoaște rapoarte oficiale actuale care să susțină reluarea îmbogățirii uraniului. În pofida „imprevizibilității” administrației Trump, el consideră un atac nuclear „în continuare extrem de improbabil”, din cauza riscului disproporționat de escaladare către un război nuclear global. [...]
Primele rezultate ale sondajului CNN indică o nemulțumire amplă față de Donald Trump și costul vieții , un semnal cu potențial de a influența direct cursa pentru Congres în alegerile de la mijloc de mandat, potrivit CNN . Aproximativ trei sferturi dintre alegători spun că sunt nemulțumiți sau mai rău de direcția în care merge țara, iar circa 4 din 10 se descriu drept „furioși”. Din datele preliminare reies două motoare ale acestei stări: percepțiile negative despre Trump și insatisfacția față de condițiile economice, cu efecte care „rămâne de văzut” cum se vor traduce inclusiv în unele state puternic republicane unde au apărut curse pentru Senat mai competitive decât era anticipat. Economia și Trump, în centrul votului În eșantionul național preliminar, aproximativ 6 din 10 alegători dezaprobă modul în care Trump își face treaba, iar circa jumătate spun că dezaprobă „puternic”. Un element notabil în date: aproximativ o cincime dintre cei care l-au susținut pe Trump în 2024 afirmă acum că îi dezaprobă performanța. Pe componenta economică, aproximativ trei sferturi dintre alegători descriu condițiile economice drept „rele”, iar aproape 9 din 10 spun că nivelul costului vieții a fost „crucial” sau un factor major în alegerea lor. Ponderea celor care spun că inflația le-a provocat dificultăți este similară cu cea din 2024, însă de această dată mulți indică direct Casa Albă: circa două treimi afirmă că Trump a înrăutățit condițiile economice, iar majoritatea atribuie creșterea costurilor politicilor sale, nu unor factori din afara controlului său. Care sunt temele dominante și ce spune asta despre climatul politic Întrebați care este cea mai importantă problemă a țării, alegătorii indică cel mai frecvent economia, urmată de „starea democrației” — o temă largă care include adesea opoziția democraților față de Trump. Relativ puțini plasează imigrația, sănătatea, politica externă sau criminalitatea pe primul loc. Nemulțumirea nu se oprește la administrație: percepțiile despre Congres și Curtea Supremă sunt, de asemenea, negative, iar opiniile despre ambele partide sunt „sub linie”, Partidul Republican mai pronunțat decât democrații. În rezultatele inițiale, democrații au un ușor avantaj față de republicani la capitolul încredere în gestionarea economiei, iar aproximativ o cincime dintre alegători spun că nu au încredere în niciun partid pe acest subiect. În plus, majoritatea respondenților se declară pesimiști în privința viitorului: cei mai mulți se așteaptă ca viața generației următoare să fie mai rea decât cea de azi, iar doar circa o treime consideră că sistemul economic este corect pentru majoritatea americanilor. Limitările datelor: sondaj, nu rezultat final CNN subliniază că aceste cifre sunt estimări, nu măsurători precise, mai ales în faza timpurie, înainte ca datele să fie ajustate în funcție de rezultatele finale ale alegerilor. Metodologic, „CNN Voter Poll” realizat de SSRS a fost derulat între 19 octombrie și 3 noiembrie și este proiectat să includă un eșantion reprezentativ de aproximativ 100.000 de alegători la nivel național, combinând răspunsuri online și telefonice de la alegători înregistrați verificați cu interviuri față în față în secții din 15 state. Marja de eroare pentru eșantionul național complet este de ±0,6 puncte procentuale (mai mare pentru subgrupuri și la nivel de stat). Detalii suplimentare despre modul de realizare sunt disponibile în materialele CNN: aici și într-o explicație despre acuratețea sondajelor de tip exit-poll și ratele de răspuns: CNN . [...]
Republicanii iau în calcul destituirea lui Pete Hegseth , secretarul american al Apărării, pe fondul tensiunilor interne declanșate după rezultatele slabe ale partidului la alegerile de la mijlocul mandatului din 3 noiembrie 2026, potrivit Libertatea . Miza politică imediată este una de guvernanță: partidul caută un responsabil pentru costurile electorale ale războiului cu Iranul, iar Hegseth riscă să devină țap ispășitor. Potrivit CNN, mai mulți congresmeni republicani îl consideră pe Hegseth principalul vinovat pentru că l-a convins pe președintele Donald Trump să declanșeze războiul împotriva Iranului fără un plan clar de retragere sau de gestionare a consecințelor politice. În acest context, Camera Reprezentanților ar putea vota chiar săptămâna viitoare demiterea lui Hegseth, după ce congresmanul republican Thomas Massie (Kentucky) a anunțat că intenționează să inițieze procedura la următoarea sesiune a Congresului. Surse din partid, citate de CNN, susțin că există sprijin considerabil pentru această măsură. De ce s-a rupt consensul în partid Nemulțumirea din rândul republicanilor vizează, conform relatării, evaluarea inițială a conflictului și modul de conducere a acestuia. Criticii din partid susțin că Hegseth ar fi supraestimat capacitatea SUA de a câștiga rapid și ar fi continuat să împingă pentru intensificarea bombardamentelor, fără ca acestea să ducă la o soluționare. În același registru, surse republicane descriu războiul drept un „impas”, care a angrenat SUA într-un conflict prelungit în Orientul Mijlociu, pe fondul unei crize economice și al creșterii nemulțumirii alegătorilor. Vicepreședintele JD Vance a declarat că „motivul pentru care am pierdut este războiul”, fără să indice explicit cine poartă vina pentru declanșarea conflictului. Un fost oficial de rang înalt al Pentagonului a spus pentru CNN că „pivotarea” privind responsabilitatea lui Hegseth este deja în curs și a caracterizat războiul ca fiind, în principal, un efort condus de Departamentul Apărării, în condițiile în care s-a ales o soluție militară pentru o problemă de politică externă. Trump îl susține, dar presiunea crește Donald Trump își menține sprijinul pentru Hegseth, potrivit unor oficiali ai Casei Albe citați în material, și l-ar fi numit recent „cel mai bun om” din echipă. Președintele a apărat și decizia de a ataca Iranul: „Dacă ar fi să iau din nou această decizie, aș face-o”. În paralel, unii republicani apropiați de Casa Albă cred că Hegseth ar putea fi împins în față ca responsabil pentru „pierderile masive” din alegerile de la mijlocul mandatului. Un republican de rang înalt a declarat pentru CNN că, dacă președintele vrea ca cineva „să-și asume responsabilitatea”, acela ar fi Hegseth, acuzat că ar fi oferit informații eronate sau exagerate despre durata și obiectivele războiului. Ce urmează: audieri și o posibilă procedură în Congres Conform informațiilor citate, Hegseth nu intenționează să demisioneze și ar fi dispus să-și apere deciziile în fața Congresului, inclusiv în eventualitatea unor audieri tensionate organizate de democrați, care urmează să preia controlul Senatului în ianuarie 2027. Purtătorul de cuvânt al Pentagonului, Sean Parnell, a transmis că Hegseth „nu va ceda în fața politicienilor care încearcă să obțină puncte de imagine sau să lanseze anchete false acolo unde nu există nicio infracțiune”. Totuși, potrivit materialului, inclusiv consilieri și susținători ai lui Trump rămân sceptici în privința capacității lui Hegseth de a rezista presiunilor. Un oficial al administrației, citat de publicația americană, a sugerat că Hegseth ar urmări o ieșire „suficient de dramatică” pentru a-și construi o rampă de lansare către o candidatură prezidențială. Thomas Massie a avertizat însă că problema depășește un singur nume și a legat eșecul electoral de dinamica internă a partidului și de relația cu Trump, susținând că situația „putea fi evitată” dacă republicanii ieșeau din „supunerea oarbă” față de președinte. [...]
