Știri
Știri din categoria Politică
Postările publice ale lui Donald Trump au complicat negocierile SUA–Iran pentru un acord care ar fi putut încheia războiul de șapte săptămâni, iar optimismul de weekend s-a erodat rapid după reacția Teheranului, potrivit CNN.
În timp ce intermediari pakistanezi îl informau pe Trump despre discuțiile cu oficiali iranieni la Teheran, președintele SUA a început să comenteze public negocierile – inclusiv pe rețele sociale – și să vorbească la telefon cu mai mulți reporteri. El a susținut că Iranul ar fi acceptat o serie de prevederi care, potrivit unor surse familiarizate cu discuțiile, nu erau încă finalizate. Trump a afirmat, între altele, că Teheranul ar fi acceptat să predea uraniul îmbogățit și a indicat un final iminent al războiului.
Oficialii iranieni au respins public mai multe dintre aceste afirmații și au negat că s-ar pregăti o nouă rundă de discuții, ceea ce a redus șansele unui acord pe termen scurt. În paralel, unii oficiali americani au recunoscut, în privat, că intervențiile publice ale președintelui au fost dăunătoare, pe fondul sensibilității negocierilor și al neîncrederii profunde a Iranului față de SUA.
„Iranienii nu au apreciat că POTUS negociază prin rețele sociale și face să pară că au aprobat chestiuni asupra cărora nu căzuseră încă de acord”, a spus o persoană familiarizată cu discuțiile, citată de CNN.
Trump a prezentat public, în declarații pentru mai multe publicații americane, o imagine maximalistă a concesiilor iraniene: suspendare „nelimitată” a programului nuclear, „au fost de acord cu totul” și transferul uraniului îmbogățit. În același timp, Casa Albă a reiterat că președintele a stabilit linii roșii, inclusiv înghețarea îmbogățirii uraniului și predarea stocului de material aproape de calitatea necesară pentru o armă.
De cealaltă parte, Teheranul cere ridicarea sancțiunilor și insistă să își mențină controlul asupra Strâmtorii Hormuz – un punct critic pentru transportul global de petrol, cu efect direct asupra prețurilor la energie. CNN notează că administrația Trump ia în calcul și deblocarea a 20 de miliarde de dolari (aprox. 92 mld. lei) din active iraniene, în schimbul predării stocului de uraniu puternic îmbogățit.
Armistițiul fragil a fost testat din nou duminică, când un distrugător american cu rachete ghidate a tras și a capturat o navă cargo iraniană care ar fi încercat să treacă de blocada navală americană din Golful Oman, episod care a amplificat tensiunile.
În plus, chiar calendarul negocierilor a devenit neclar, pe fondul mesajelor contradictorii venite de la Trump despre rolul și deplasarea vicepreședintelui JD Vance. Potrivit sursei, negocierile sunt acum programate să înceapă miercuri dimineață la Islamabad, iar situația rămâne „fluidă”.
Pe termen scurt, presiunea majoră vine din apropierea expirării armistițiului de două săptămâni. CNN arată că Trump a oferit versiuni diferite inclusiv despre momentul exact al termenului-limită și despre disponibilitatea de a prelungi încetarea focului, ceea ce adaugă incertitudine într-un proces deja fragil.
Recomandate
Blocajul marilor puteri asupra succesiunii la ONU deschide spațiu pentru o candidatură politizată, iar numele lui Viktor Orbán revine în discuție între oficiali americani, pe fondul calculelor legate de Donald Trump și de voturile din Consiliul de Securitate, potrivit Profit . Mandatul actualului secretar general, portughezul António Guterres , se încheie la 31 decembrie, iar marile puteri nu au ajuns la un acord privind succesorul. În acest context, The Wall Street Journal (WSJ) este citat cu informația că Orbán este discutat „cu regularitate” ca posibil candidat, iar un oficial al Departamentului de Stat american îl descrie drept „candidatul conservator ideal în linia mișcării MAGA”. Potrivit aceleiași relatări, Orbán ar fi fost contactat de mai mulți oficiali americani. Deși ar fi receptiv la ideea unei candidaturi, el și-ar fi exprimat rezerve și nu a dorit, deocamdată, să facă declarații publice pe acest subiect, conform news.ro. Sprijin potențial și mizele de veto în Consiliul de Securitate Publicația notează că Donald Trump l-a susținut pe Viktor Orbán în alegerile legislative ungare din aprilie, scrutin pe care Orbán l-a pierdut după 16 ani la putere, în fața conservatorului Péter Magyar. Dacă fostul premier ungar ar intra în cursa pentru șefia ONU, Trump ar putea să-l sprijine din nou, însă nu înaintea alegerilor de la jumătatea mandatului, potrivit unei surse WSJ. Alegerile sunt prevăzute la 3 noiembrie și sunt prezentate ca fiind cruciale pentru președintele american, care riscă să piardă majoritatea în Camera Reprezentanților și în Senat. În afara SUA, candidatura lui Orbán ar putea fi susținută de Rusia (în contextul în care a blocat politica comună a UE de sprijin pentru Ucraina după invazia rusă), dar și de China, potrivit materialului. Totuși, o eventuală candidatură ar depinde de poziția Regatului Unit și a Franței, care ar putea bloca numirea prin veto. Oficialul Departamentului de Stat citat apreciază că Orbán ar putea strânge opt voturi în Consiliul de Securitate, „poate chiar zece”, din totalul de 15, însă rămâne problema unui posibil veto din partea unor membri permanenți. Cine conduce în acest moment cursa și ce tradiții apasă procesul La ultimul scrutin menționat în articol, niciunul dintre cei șapte candidați nu a reușit să evite un vot negativ din partea uneia dintre cele cinci puteri cu drept de veto. Pe primul loc s-a clasat Rebeca Grynspan (Costa Rica), care a condus Agenția ONU pentru Comerț și Dezvoltare (CNUCED), urmată de Carolyn Rodrigues-Birkett (fostă șefă a diplomației Guyanei) și de Rafael Grossi (directorul Agenției Internaționale pentru Energie Atomică – AIEA). O candidatură poate fi depusă în orice moment al procesului. În plus, potrivit unei tradiții geografice care „nu este respectată mereu”, America Latină revendică de această dată postul, iar mai multe țări fac presiuni ca ONU să fie condusă pentru prima dată de o femeie. Context: ONU, sub presiune financiară și într-un climat geopolitic mai dur Alegerile pentru conducerea ONU au loc într-o perioadă pe care articolul o descrie drept una dintre cele mai dificile din istoria organizației: multilateralismul este pus la încercare, există o multiplicare a conflictelor, iar ONU se confruntă cu dificultăți financiare. În acest cadru, orice candidatură cu profil politic pronunțat riscă să amplifice confruntarea dintre marile puteri, în loc să o atenueze. [...]
Miniștrii și șefii de securitate din Pakistan, Arabia Saudită și Turcia au ajuns la Teheran pentru discuții menite să reducă riscul unei escaladări Iran–SUA și să limiteze efectele asupra securității regionale , potrivit Al Jazeera . Miza imediată este protejarea Arabiei Saudite în contextul amenințărilor cu noi lovituri americane asupra Iranului și al atacurilor cu rachete și drone lansate de rebelii houthi din Yemen. La întâlniri participă ministrul saudit al apărării, Khalid bin Salman Al Saud, șeful armatei pakistaneze, Asim Munir, și șeful serviciului de informații turc, Ibrahim Kalin. Ei s-au întâlnit cu președintele iranian Masoud Pezeshkian și urmează să discute și cu șeful securității, Mohsen Rezaei. Cele trei state sunt semnatare ale „ Mecca Joint Defence Agreement ” (un aranjament de securitate colectivă), despre care Al Jazeera oferă context într-un material separat: Mecca Joint Defence Agreement . De ce contează: securitatea Arabiei Saudite, nu un „reset” Iran–SUA Publicația notează că sunt unele dintre cele mai vizibile dialoguri găzduite la Teheran în ultimele luni, însă există puține informații despre agenda exactă. În evaluarea lui Ali Vaez (International Crisis Group), vizita este o încercare „în ceasul al 11-lea” de a înclina balanța spre compromis înaintea unei noi runde de confruntări, dar fără o „formulă credibilă” de a reduce ruptura dintre Washington și Teheran, discuțiile riscă să producă mai mult bunăvoință decât rezultate. Un punct central este Yemenul: discuțiile sunt așteptate să atingă atacurile houthi asupra Arabiei Saudite. Ayesha Siddiqa (King’s College London) apreciază că părțile din acordul de la Mecca au opțiuni limitate de angajare militară directă împotriva houthi, iar Turcia și Pakistanul nu își pot permite să trimită trupe în Yemen, chiar dacă există un cadru de securitate colectivă. Legătura cu presiunea economică și comercială din regiune Al Jazeera leagă acest nou efort diplomatic de vizitele recente ale șefului armatei pakistaneze în Arabia Saudită și Iran și de decizia Islamabadului de a impune restricții comerțului terestru la frontieră cu Iranul, într-un context mai larg de presiune asupra Teheranului. Iranul, la rândul său, a transmis că preferă „securitatea care pornește din interiorul regiunii”. Ce urmăresc SUA și Iranul și de ce riscul rămâne ridicat În paralel, publicația scrie că președintele american Donald Trump ar lua în calcul noi atacuri pentru a sparge blocajul diplomatic. Printre obiectivele Washingtonului și ale unor puteri regionale se numără reluarea transportului maritim prin Strâmtoarea Hormuz fără atacuri sau blocaje, limitarea programului nuclear iranian și accesul inspectorilor internaționali la uraniul îmbogățit. Teheranul cere ridicarea blocadei navale americane asupra porturilor sale sudice, despre care Al Jazeera afirmă că a oprit exporturile de țiței și a perturbat majoritatea comerțului, și revenirea la un memorandum de înțelegere convenit în iunie. Publicația notează că SUA au refuzat, iar Trump ar fi vorbit despre opțiunea de a „termina treaba” prin lovituri majore asupra infrastructurii civile, scenariu care ar putea declanșa reacții iraniene împotriva vecinilor. În acest context, Departamentul de Stat al SUA a emis pe 21 octombrie un ordin ca angajații guvernamentali americani neesențiali și familiile lor să părăsească Arabia Saudită, invocând amenințarea houthi. Ce se poate obține realist din discuțiile de la Teheran Analiștii citați de Al Jazeera sunt rezervați privind șansele unei detensionări durabile. Umer Karim (cercetător pe politica externă saudită) consideră că întâlnirile sunt puțin probabil să reducă riscul unui nou război Iran–SUA și că ele vizează mai degrabă securitatea Arabiei Saudite, inclusiv prin încercarea Turciei și Pakistanului de a împinge Iranul spre un compromis. Sanam Vakil (Chatham House) spune că este „prudent optimistă” pentru efecte imediate, dar mai puțin încrezătoare într-un progres de durată: ar putea exista spațiu pentru înțelegeri limitate, mai ales pe Yemen, însă houthi au propriile calcule, iar influența Iranului asupra lor „nu este absolută”. În plus, prevenirea unor noi atacuri SUA–Israel ar fi dificilă, cât timp dezacordurile fundamentale dintre Teheran și Washington rămân nerezolvate. [...]
Hardlinerii iranieni ridică miza internă împotriva negocierilor cu SUA , prin presiuni asupra guvernului Pezeshkian și inițiative care pot îngusta spațiul diplomatic, într-un moment în care conflictul cu Washingtonul afectează direct economia și fluxurile energetice, potrivit Al Jazeera . În centrul escaladării se află Frontul Stabilității Revoluției Islamice (Paydari) , o facțiune politică dură care a cerut parlamentului și Consiliului Suprem de Securitate Națională să inițieze retragerea Iranului din Tratatul de Neproliferare Nucleară (TNP). Demersul este interpretat ca un apel la dezvoltarea de arme nucleare, iar Paydari susține că astfel de eforturi ar trebui să aibă loc „cât mai repede posibil”, notează publicația. De ce contează: presiune politică pentru prelungirea războiului, cu efecte economice Al Jazeera plasează această ofensivă politică în contextul războiului declanșat după ce SUA și Israel au lansat, pe 28 februarie, atacuri asupra Iranului, invocând acuzații legate de programul nuclear. Conflictul a dus, între altele, la închiderea în mare parte a Strâmtorii Hormuz pentru transportul maritim, la distrugeri majore de infrastructură în Iran și în state arabe în urma loviturilor cu rachete și atacurilor aeriene și la perturbări semnificative ale aprovizionării globale cu energie. Pe plan intern, miza este o luptă de putere între moderați și centriști, grupați în jurul președintelui Masoud Pezeshkian, care în general favorizează discuțiile cu SUA, și durii din Paydari, care se opun negocierilor. Tabăra moderată urmărește „un sfârșit rapid al conflictului” pentru a salva o economie descrisă ca fiind în degradare, în timp ce hardlinerii susțin că Washingtonul „înțelege doar limbajul forței” și că războiul ar trebui să continue până când SUA acceptă cererile Iranului. Cum se vede ofensiva hardlinerilor: stradă, parlament, reguli mai dure Publicația descrie o mobilizare constantă în marile orașe iraniene: de aproximativ 200 de zile, susținători ai facțiunii dure se adună seara în piețe. Dacă inițial manifestațiile erau prezentate ca sprijin pentru guvern și protest față de războiul declanșat de SUA, ele s-au transformat treptat în mitinguri politice organizate, în care este atacată explicit linia diplomatică. Printre mesajele scandate se regăsesc sloganuri precum „Fără compromis, fără capitulare – lupta împotriva Americii” și „Negocierea cu inamicul este o trădare a patriei”. Al Jazeera menționează și proteste la întoarcerea lui Pezeshkian de la Adunarea Generală a ONU din septembrie, unde a condamnat războiul, dar a vorbit și despre avantajele diplomației. În plan instituțional, presiunea se traduce prin: o moțiune depusă în parlament pentru demiterea ministrului de Externe Abbas Araghchi, după vizita acestuia la New York pentru Adunarea Generală a ONU; discutarea unei legi care ar incrimina interviurile acordate presei străine, măsură care ar întări poziția hardlinerilor, potrivit relatării. Amirhossein Sabeti, parlamentar afiliat Paydari, susține că negocierile cu SUA nu vor începe decât dacă se încheie „asediul” asupra porturilor sudice ale Iranului sau dacă sunt ridicate sancțiunile. Într-o declarație citată de Al Jazeera, el argumentează că obiectivul SUA de a „distruge Iranul” nu s-ar fi schimbat și că „singurul limbaj” înțeles în lume ar fi „limbajul puterii”. Ce urmează: hardlinerii pot complica diplomația, dar nu decid singuri În contrapondere, tabăra pro-guvernamentală continuă să pledeze pentru o soluție diplomatică. Jurnalistul Davood Heshmati, descris ca apropiat de Pezeshkian, afirmă că există indicii că forțele americane ar fi renunțat la ambiția de a răsturna guvernul iranian și ar urmări obiective mai limitate, ceea ce ar face mai probabilă o soluție negociată. El argumentează că, pentru a preveni un nou război, trebuie testate mai întâi alternativele la acțiunea militară, iar negocierile ar trebui să aibă prioritate. Analista politică Negar Mortazavi spune că grupările dure sunt o forță internă bine organizată și influentă în modelarea discursului și în creșterea costului politic al diplomației, însă au o influență limitată asupra deciziilor finale de politică externă. Potrivit ei, hotărârile privind războiul, pacea și negocierile sunt luate la cel mai înalt nivel al conducerii și al aparatului de securitate națională, iar hardlinerii nu pot bloca un acord dacă acesta este susținut de principalii decidenți, inclusiv liderul suprem Mujtaba Khamenei și Consiliul Suprem de Securitate Națională. Al Jazeera notează că întârzierea programării audierii privind demiterea ministrului de Externe, împreună cu continuarea contactelor diplomatice cu mediatori pentru încetarea războiului, sugerează că moderații rămân relevanți, chiar dacă presiunea internă împotriva negocierilor se intensifică. [...]
Ironia lui Donald Tusk indică riscul ca discuțiile despre șefia ONU să devină monedă de negociere geopolitică , după ce în spațiul public au apărut informații că administrația Trump ar încuraja o eventuală candidatură a lui Viktor Orbán, potrivit Adevărul . Premierul polonez a reacționat zâmbind când a fost întrebat despre scenariul vehiculat în presa americană, spunând că nu auzise de el. Donald Tusk a comparat ideea cu un zvon anterior, pe care l-a tratat la fel de ironic. „Acum puțin timp era candidat la funcția de președinte al Comisiei Europene. Mi se pare la fel de amuzant ca acel prim zvon.” De unde a pornit scenariul și de ce contează Informația inițială a fost relatată de The Wall Street Journal , care a scris că administrația Trump ar vedea în Orbán un posibil „candidat de compromis”, acceptabil pentru Washington, Moscova și Beijing. Potrivit aceleiași surse, discuțiile ar fi avut loc în contextul căutării unui succesor pentru António Guterres , iar informațiile se bazează pe surse din trei țări. Relevanța politică și de reglementare a subiectului ține de faptul că funcția de secretar general al ONU este, prin natura ei, rezultatul unui echilibru între marile puteri, iar vehicularea unui nume asociat cu tensiuni în relația cu instituțiile europene poate amplifica mizele și polarizarea în negocierile internaționale. Context: Orbán, relația cu Trump și schimbarea de la Budapesta Adevărul notează că Viktor Orbán, unul dintre cei mai apropiați aliați europeni ai lui Donald Trump, a pierdut alegerile din aprilie în fața partidului de centru-dreapta Tisza, condus de Péter Magyar. În perioada în care a fost la putere, Orbán a avut sprijin explicit din partea lui Trump, care l-a numit „adevărat prieten”, iar vicepreședintele JD Vance a mers în Ungaria pentru a participa la campania electorală. În același timp, instituțiile europene ar fi privit favorabil înfrângerea electorală a lui Orbán, lider aflat frecvent în conflict cu Bruxellesul pe teme precum statul de drept, migrația și politica externă. Ce se știe despre o eventuală candidatură Potrivit informațiilor citate, Orbán ar fi interesat, dar ar vrea să știe mai întâi dacă are șanse reale înainte de a intra în cursă. Donald Trump și JD Vance ar fi dispuși să susțină candidatura, însă un anunț oficial ar putea fi amânat până după alegerile de la jumătatea mandatului din SUA, programate în noiembrie, conform sursei citate. Deocamdată, subliniază materialul, nici SUA, nici Rusia, nici China nu au anunțat oficial o candidatură comună. [...]
Blocajul politic din Israel riscă să prelungească incertitudinea guvernării , după ce Benjamin Netanyahu nu a obținut majoritatea, iar partidele palestiniano-israeliene au devenit un potențial pivot pentru formarea unei alternative, potrivit Al Jazeera . Premierul israelian i-a acuzat pe alegătorii palestiniano-israelieni că ar fi „furat” alegerile, după ce partidele acestora au câștigat un record de 19 locuri în parlament, conform materialului. Cu toate voturile numărate, principala coaliție de opoziție ar putea să își unească forțele cu partidele palestiniano-israeliene pentru a-l înlătura pe Netanyahu de la putere, mai notează publicația, citând un reportaj al jurnalistei Nour Odeh. De ce contează: partidele palestiniano-israeliene pot înclina balanța Miza imediată este formarea unei majorități parlamentare funcționale. Rezultatul care aduce 19 mandate partidelor palestiniano-israeliene le crește influența în negocierile post-electorale, într-un context în care Netanyahu nu a reușit să își asigure singur o majoritate. Ce urmează În funcție de capacitatea opoziției de a construi o alianță cu partidele palestiniano-israeliene, Israelul ar putea vedea fie o schimbare de guvern, fie prelungirea negocierilor și a blocajului politic. Materialul Al Jazeera nu oferă detalii suplimentare despre calendarul discuțiilor sau despre configurațiile concrete de coaliție. [...]
Acuzațiile de ingerință externă în alegerile din Israel au declanșat o anchetă a Shin Bet , iar disputa politică se mută acum pe terenul legitimității rezultatului și al calendarului de instalare a noului parlament, potrivit The Jerusalem Post . Liderul opoziției, Gadi Eisenkot (Yashar), îl acuză pe premierul Benjamin Netanyahu că ar conduce o „campanie organizată” de delegitimare a rezultatului alegerilor de marți pentru Knesset și spune că va bloca orice tentativă de amânare a depunerii jurământului. Eisenkot susține că Netanyahu și Likud și-ar fi pregătit din timp declarațiile și informările și că ar încerca să pună sub semnul întrebării rezultatul pentru că au pierdut și nu au majoritate în Knesset. El afirmă că echipa sa se pregătește pentru un vot odată ce noul parlament se va reuni și promite să împiedice folosirea guvernului pentru „nevoi personale”. „Nu voi permite ca depunerea jurământului Knesset-ului să fie amânată nici măcar cu un singur centimetru față de data programată.” Ce investighează Shin Bet și cine a cerut verificările Serviciul de securitate internă Shin Bet investighează suspiciuni că entități străine – potențial inclusiv Qatar și Turcia – ar fi direcționat bani în Israel pentru a influența prezența la vot în comunitățile arabe. Ancheta vine după o directivă a președintelui Comisiei Electorale Centrale, judecătorul Curții Supreme Noam Sohlberg, de a examina acuzații privind finanțare externă și mită electorală. Șeful Shin Bet, David Zini, este așteptat să îi informeze pe majoritatea liderilor partidelor despre investigație, după ce ar fi actualizat deja o parte dintre ei. Concluziile sunt așteptate „în zilele următoare”, iar rezultatele vor fi prezentate lui Sohlberg. Publicația notează că investigația a început discret și a trecut într-o etapă următoare după acumularea unui volum de informații descris drept „solid”. Reacții politice: negări, apeluri la prudență și mesajul că rezultatul nu e în pericol Qatar a respins acuzațiile. Purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe, Majed al-Ansari, a negat „categoric” orice ingerință și a acuzat politicieni și figuri media israeliene de dezinformare. Fostul premier Yair Lapid a declarat că rezultatele alegerilor nu sunt în pericol și că nimic nu va împiedica instalarea noului Knesset, după o întâlnire cu David Zini și discuții cu reprezentanți ai Comisiei Electorale Centrale. La rândul său, liderul Ra’am, Mansour Abbas, a negat implicarea partidului într-o schemă de ingerință prin Qatar și a spus că formațiunea salută decizia de investigare. Președintele Isaac Herzog a cerut o anchetă completă, subliniind că integritatea alegerilor este o valoare democratică majoră, dar a avertizat și împotriva subminării legitimității procesului electoral. În paralel, KAN News a relatat – citând un oficial senior al Comisiei Electorale Centrale – că, chiar dacă suspiciunile s-ar confirma integral, activitatea presupusă nu ar fi fost suficient de extinsă încât să schimbe rezultatul alegerilor. De ce contează: riscul de blocaj instituțional, nu schimbarea rezultatului Miza imediată este operațională și instituțională: dacă acuzațiile sunt folosite politic pentru a contesta legitimitatea votului sau pentru a întârzia instalarea noului Knesset, Israelul ar putea intra într-o perioadă de tensiune și incertitudine privind funcționarea instituțiilor. În zilele următoare, atenția se mută pe concluziile Shin Bet și pe deciziile Comisiei Electorale Centrale privind pașii următori și calendarul de învestire. [...]
