Știri
Știri din categoria Politică
Ironia lui Donald Tusk indică riscul ca discuțiile despre șefia ONU să devină monedă de negociere geopolitică, după ce în spațiul public au apărut informații că administrația Trump ar încuraja o eventuală candidatură a lui Viktor Orbán, potrivit Adevărul.
Premierul polonez a reacționat zâmbind când a fost întrebat despre scenariul vehiculat în presa americană, spunând că nu auzise de el. Donald Tusk a comparat ideea cu un zvon anterior, pe care l-a tratat la fel de ironic.
„Acum puțin timp era candidat la funcția de președinte al Comisiei Europene. Mi se pare la fel de amuzant ca acel prim zvon.”
Informația inițială a fost relatată de The Wall Street Journal, care a scris că administrația Trump ar vedea în Orbán un posibil „candidat de compromis”, acceptabil pentru Washington, Moscova și Beijing. Potrivit aceleiași surse, discuțiile ar fi avut loc în contextul căutării unui succesor pentru António Guterres, iar informațiile se bazează pe surse din trei țări.
Relevanța politică și de reglementare a subiectului ține de faptul că funcția de secretar general al ONU este, prin natura ei, rezultatul unui echilibru între marile puteri, iar vehicularea unui nume asociat cu tensiuni în relația cu instituțiile europene poate amplifica mizele și polarizarea în negocierile internaționale.
Adevărul notează că Viktor Orbán, unul dintre cei mai apropiați aliați europeni ai lui Donald Trump, a pierdut alegerile din aprilie în fața partidului de centru-dreapta Tisza, condus de Péter Magyar. În perioada în care a fost la putere, Orbán a avut sprijin explicit din partea lui Trump, care l-a numit „adevărat prieten”, iar vicepreședintele JD Vance a mers în Ungaria pentru a participa la campania electorală.
În același timp, instituțiile europene ar fi privit favorabil înfrângerea electorală a lui Orbán, lider aflat frecvent în conflict cu Bruxellesul pe teme precum statul de drept, migrația și politica externă.
Potrivit informațiilor citate, Orbán ar fi interesat, dar ar vrea să știe mai întâi dacă are șanse reale înainte de a intra în cursă. Donald Trump și JD Vance ar fi dispuși să susțină candidatura, însă un anunț oficial ar putea fi amânat până după alegerile de la jumătatea mandatului din SUA, programate în noiembrie, conform sursei citate.
Deocamdată, subliniază materialul, nici SUA, nici Rusia, nici China nu au anunțat oficial o candidatură comună.
Recomandate
Donald Trump intervine public în campania electorală din Israel , cerând alegătorilor să voteze cu Benjamin Netanyahu la alegerile legislative de marți, într-un mesaj care leagă miza politică de tema securității și de războiul cu Iranul, potrivit Știrile Pro TV . Trump a transmis mesajul duminică, pe rețeaua sa Truth Social , unde l-a descris pe Netanyahu drept „un premier războinic excepțional”. În același cadru, președintele american a prezentat „Războiul din Iran” al Statelor Unite și Israelului ca exemplu de „victorie comună”. Campania lui Netanyahu, construită pe securitate și pe amenințarea iraniană În Israel, Netanyahu – premier în exercițiu – și-a centrat campania pe securitate și susține că este „singurul garant” al acesteia. Potrivit materialului, în țară sunt afișe cu portretul său și sloganul „fie dreapta, fie Palestina”. Netanyahu a reluat și acuzațiile potrivit cărora adversarii săi ar vrea „să creeze Palestina”, scenariu pe care îl descrie drept „o catastrofă pentru Israel”. Declarațiile au fost făcute la postul privat 14, care a anunțat că îl susține. „Războiul din Iran”, folosit ca argument electoral Netanyahu își revendică și rezultatele „Războiului din Iran”, despre care spune că a fost lansat la 28 februarie împreună cu Donald Trump, acesta susținându-i public candidatura. În acest context, Netanyahu a afirmat: „Am făcut 90% din muncă, mai rămân 10%. Cine se va ocupa de asta? Eisenkot şi Fraţii Musulmani? Nu. Doar eu pot s-o fac.” Materialul Știrile Pro TV notează că mesajul lui Trump și linia de campanie a lui Netanyahu pun accent pe aceeași temă – securitatea – într-un moment în care alegerile legislative sunt iminente. [...]
Declarațiile lui Donald Trump despre Norvegia ridică un nou risc de tensiuni diplomatice, fără efecte imediate în politici publice , după ce președintele SUA a criticat țara în contextul deciziei Comitetului Nobel de la Oslo de a nu-i acorda Premiul Nobel pentru Pace, potrivit HotNews . Într-un miting electoral în Michigan, Trump a spus că nu mai are „sentimente bune” față de Norvegia și a folosit un limbaj vulgar la adresa țării, invocând faptul că premiul a fost câștigat de „o femeie de care nimeni nu auzise vreodată”, conform relatării Reuters citate de publicație. Tot în discurs, Trump a afirmat că imigranții norvegieni nu sunt bineveniți în SUA, făcând o diferențiere între țările nordice și legând explicit poziția sa de faptul că nu a primit Nobelul, deși spune că a fost nominalizat. Ce contează: escaladare de retorică, dar fără măsuri anunțate Deși declarațiile au o încărcătură diplomatică evidentă, articolul notează că nu există niciun indiciu că administrația Trump ar fi introdus vreo politică nouă privind imigranții norvegieni. Cu alte cuvinte, până acum, mesajul rămâne la nivel de retorică politică, nu de decizie administrativă. Trump a mai susținut, fără a furniza dovezi, că ar fi contribuit la soluționarea unor conflicte și la prevenirea unor războaie între mai multe state din Asia, argument folosit pentru a-și susține nemulțumirea față de decizia Comitetului Nobel. Reacția Norvegiei: Comitetul Nobel nu este controlat de guvern Ministrul norvegian de externe, Espen Barth Eide, a răspuns că Comitetul Nobel funcționează independent de guvernul norvegian , potrivit declarațiilor pentru televiziunea publică NRK. Ministerul său a refuzat să comenteze suplimentar afirmațiile lui Trump. Premiul Nobel pentru Pace din acest an a fost acordat lui Navi Pillay , fostă judecătoare a Curții Penale Internaționale, despre care HotNews amintește într-un material separat: HotNews . Trump a descris-o anterior drept o „persoană misterioasă” despre care „nimeni nu a auzit”. [...]
Guvernul ucrainean vrea să lege amânările de la mobilizare de contribuția firmelor la recrutare , într-un mecanism care ar urma să reducă „căutarea” bărbaților eligibili pe stradă, potrivit Kyiv Post . Ținta anunțată de premierul Serhii Korețkîi este ca noul aranjament cu mediul de afaceri să fie aprobat până la 1 decembrie, pentru a face înrolarea mai predictibilă și mai ușor de planificat. Korețkîi a prezentat ideea la Kyiv International Economic Forum , unde a spus că accesul companiilor la amânări pentru angajați ar putea fi condiționat de angajamente concrete de a ajuta la completarea efectivelor armatei, conform Interfax-Ukraine (citat de publicație). În logica propunerii, dacă se ajunge la un acord cu angajatorii, „nu ar mai fi nevoie să se caute oameni pe străzi”. Cum ar funcționa mecanismul și ce rămâne neclar Planul descris prevede că unele companii ar putea primi amânări pentru întregul personal dacă, în mod regulat, ajută ca o parte dintre angajați să se ofere voluntari pentru serviciul militar. Premierul a mai spus că cei care intră în armată ar trebui să știe unde vor servi și pentru cât timp, păstrându-și în același timp locul de muncă și salariul. Ministerele Apărării și Economiei ar urma să elaboreze condițiile împreună cu mediul de afaceri, potrivit unui comunicat guvernamental. Totuși, anunțul nu precizează elemente-cheie, între care: durata serviciului militar în acest cadru; proporția de angajați pe care companiile ar trebui să o trimită către armată; existența unui calendar garantat pentru întoarcerea militarilor acasă. Publicația notează că 1 decembrie este termenul-țintă pentru aprobarea mecanismului, nu o dată anunțată pentru încetarea recrutării „pe stradă”. Miza economică: echilibru între mobilizare și funcționarea economiei Korețkîi a susținut că guvernul trebuie să echilibreze nevoile de înrolare, funcționarea economiei și rotația militarilor aflați deja în serviciu. Mecanismul ar urmări și să le ofere militarilor în activitate încrederea că vor exista înlocuitori. Premierul a mai spus că schimbările nu vor produce, singure, un rezultat „dramatic”, iar un obiectiv imediat este oprirea creșterii numărului de amânări obținute prin aranjamente discutabile. Înăsprirea regulilor la amânări și riscul pentru producția de armament Propunerea se leagă de o reformă mai amplă a amânărilor, care vizează companii despre care guvernul susține că ar fi fost create sau extinse în principal pentru a proteja angajați de mobilizare. Korețkîi a argumentat că salariile mari și lipsa datoriilor fiscale nu sunt suficiente, în sine, pentru a demonstra că o firmă este „critică”, iar evaluarea ar urma să țină cont de contribuția reală la apărare și servicii esențiale. În același timp, producătorii din industria de apărare au avertizat că reducerea amânărilor poate perturba producția de armament, deoarece pierderea chiar și a unui număr mic de specialiști (de exemplu, ingineri sau sudori) poate opri o linie întreagă, iar înlocuirea lor poate dura luni sau ani. Reprezentanții industriei cer inspecții țintite pentru cazurile suspecte de abuz, fără a pierde personalul necesar contractelor militare. Context: presiunea de mobilizare și scenariul unei noi mobilizări în Rusia Korețkîi a avertizat că Rusia ar putea mobiliza încă 300.000–500.000 de persoane și că Ucraina trebuie să se pregătească pentru această posibilitate, prezentată ca scenariu, nu ca o campanie confirmată. El a mai spus că pe agendă rămâne și întărirea răspunderii pentru evitarea serviciului militar, fără a detalia penalități noi sau un calendar de implementare. În același context, președintele Volodîmîr Zelenski a declarat, într-un interviu difuzat pe 25 octombrie, că ar dori menținerea unei forțe militare de 800.000 de persoane, dacă există finanțare suficientă, respingând limite impuse din exterior asupra dimensiunii armatei. [...]
Miniștrii și șefii de securitate din Pakistan, Arabia Saudită și Turcia au ajuns la Teheran pentru discuții menite să reducă riscul unei escaladări Iran–SUA și să limiteze efectele asupra securității regionale , potrivit Al Jazeera . Miza imediată este protejarea Arabiei Saudite în contextul amenințărilor cu noi lovituri americane asupra Iranului și al atacurilor cu rachete și drone lansate de rebelii houthi din Yemen. La întâlniri participă ministrul saudit al apărării, Khalid bin Salman Al Saud, șeful armatei pakistaneze, Asim Munir, și șeful serviciului de informații turc, Ibrahim Kalin. Ei s-au întâlnit cu președintele iranian Masoud Pezeshkian și urmează să discute și cu șeful securității, Mohsen Rezaei. Cele trei state sunt semnatare ale „ Mecca Joint Defence Agreement ” (un aranjament de securitate colectivă), despre care Al Jazeera oferă context într-un material separat: Mecca Joint Defence Agreement . De ce contează: securitatea Arabiei Saudite, nu un „reset” Iran–SUA Publicația notează că sunt unele dintre cele mai vizibile dialoguri găzduite la Teheran în ultimele luni, însă există puține informații despre agenda exactă. În evaluarea lui Ali Vaez (International Crisis Group), vizita este o încercare „în ceasul al 11-lea” de a înclina balanța spre compromis înaintea unei noi runde de confruntări, dar fără o „formulă credibilă” de a reduce ruptura dintre Washington și Teheran, discuțiile riscă să producă mai mult bunăvoință decât rezultate. Un punct central este Yemenul: discuțiile sunt așteptate să atingă atacurile houthi asupra Arabiei Saudite. Ayesha Siddiqa (King’s College London) apreciază că părțile din acordul de la Mecca au opțiuni limitate de angajare militară directă împotriva houthi, iar Turcia și Pakistanul nu își pot permite să trimită trupe în Yemen, chiar dacă există un cadru de securitate colectivă. Legătura cu presiunea economică și comercială din regiune Al Jazeera leagă acest nou efort diplomatic de vizitele recente ale șefului armatei pakistaneze în Arabia Saudită și Iran și de decizia Islamabadului de a impune restricții comerțului terestru la frontieră cu Iranul, într-un context mai larg de presiune asupra Teheranului. Iranul, la rândul său, a transmis că preferă „securitatea care pornește din interiorul regiunii”. Ce urmăresc SUA și Iranul și de ce riscul rămâne ridicat În paralel, publicația scrie că președintele american Donald Trump ar lua în calcul noi atacuri pentru a sparge blocajul diplomatic. Printre obiectivele Washingtonului și ale unor puteri regionale se numără reluarea transportului maritim prin Strâmtoarea Hormuz fără atacuri sau blocaje, limitarea programului nuclear iranian și accesul inspectorilor internaționali la uraniul îmbogățit. Teheranul cere ridicarea blocadei navale americane asupra porturilor sale sudice, despre care Al Jazeera afirmă că a oprit exporturile de țiței și a perturbat majoritatea comerțului, și revenirea la un memorandum de înțelegere convenit în iunie. Publicația notează că SUA au refuzat, iar Trump ar fi vorbit despre opțiunea de a „termina treaba” prin lovituri majore asupra infrastructurii civile, scenariu care ar putea declanșa reacții iraniene împotriva vecinilor. În acest context, Departamentul de Stat al SUA a emis pe 21 octombrie un ordin ca angajații guvernamentali americani neesențiali și familiile lor să părăsească Arabia Saudită, invocând amenințarea houthi. Ce se poate obține realist din discuțiile de la Teheran Analiștii citați de Al Jazeera sunt rezervați privind șansele unei detensionări durabile. Umer Karim (cercetător pe politica externă saudită) consideră că întâlnirile sunt puțin probabil să reducă riscul unui nou război Iran–SUA și că ele vizează mai degrabă securitatea Arabiei Saudite, inclusiv prin încercarea Turciei și Pakistanului de a împinge Iranul spre un compromis. Sanam Vakil (Chatham House) spune că este „prudent optimistă” pentru efecte imediate, dar mai puțin încrezătoare într-un progres de durată: ar putea exista spațiu pentru înțelegeri limitate, mai ales pe Yemen, însă houthi au propriile calcule, iar influența Iranului asupra lor „nu este absolută”. În plus, prevenirea unor noi atacuri SUA–Israel ar fi dificilă, cât timp dezacordurile fundamentale dintre Teheran și Washington rămân nerezolvate. [...]
Hardlinerii iranieni ridică miza internă împotriva negocierilor cu SUA , prin presiuni asupra guvernului Pezeshkian și inițiative care pot îngusta spațiul diplomatic, într-un moment în care conflictul cu Washingtonul afectează direct economia și fluxurile energetice, potrivit Al Jazeera . În centrul escaladării se află Frontul Stabilității Revoluției Islamice (Paydari) , o facțiune politică dură care a cerut parlamentului și Consiliului Suprem de Securitate Națională să inițieze retragerea Iranului din Tratatul de Neproliferare Nucleară (TNP). Demersul este interpretat ca un apel la dezvoltarea de arme nucleare, iar Paydari susține că astfel de eforturi ar trebui să aibă loc „cât mai repede posibil”, notează publicația. De ce contează: presiune politică pentru prelungirea războiului, cu efecte economice Al Jazeera plasează această ofensivă politică în contextul războiului declanșat după ce SUA și Israel au lansat, pe 28 februarie, atacuri asupra Iranului, invocând acuzații legate de programul nuclear. Conflictul a dus, între altele, la închiderea în mare parte a Strâmtorii Hormuz pentru transportul maritim, la distrugeri majore de infrastructură în Iran și în state arabe în urma loviturilor cu rachete și atacurilor aeriene și la perturbări semnificative ale aprovizionării globale cu energie. Pe plan intern, miza este o luptă de putere între moderați și centriști, grupați în jurul președintelui Masoud Pezeshkian, care în general favorizează discuțiile cu SUA, și durii din Paydari, care se opun negocierilor. Tabăra moderată urmărește „un sfârșit rapid al conflictului” pentru a salva o economie descrisă ca fiind în degradare, în timp ce hardlinerii susțin că Washingtonul „înțelege doar limbajul forței” și că războiul ar trebui să continue până când SUA acceptă cererile Iranului. Cum se vede ofensiva hardlinerilor: stradă, parlament, reguli mai dure Publicația descrie o mobilizare constantă în marile orașe iraniene: de aproximativ 200 de zile, susținători ai facțiunii dure se adună seara în piețe. Dacă inițial manifestațiile erau prezentate ca sprijin pentru guvern și protest față de războiul declanșat de SUA, ele s-au transformat treptat în mitinguri politice organizate, în care este atacată explicit linia diplomatică. Printre mesajele scandate se regăsesc sloganuri precum „Fără compromis, fără capitulare – lupta împotriva Americii” și „Negocierea cu inamicul este o trădare a patriei”. Al Jazeera menționează și proteste la întoarcerea lui Pezeshkian de la Adunarea Generală a ONU din septembrie, unde a condamnat războiul, dar a vorbit și despre avantajele diplomației. În plan instituțional, presiunea se traduce prin: o moțiune depusă în parlament pentru demiterea ministrului de Externe Abbas Araghchi, după vizita acestuia la New York pentru Adunarea Generală a ONU; discutarea unei legi care ar incrimina interviurile acordate presei străine, măsură care ar întări poziția hardlinerilor, potrivit relatării. Amirhossein Sabeti, parlamentar afiliat Paydari, susține că negocierile cu SUA nu vor începe decât dacă se încheie „asediul” asupra porturilor sudice ale Iranului sau dacă sunt ridicate sancțiunile. Într-o declarație citată de Al Jazeera, el argumentează că obiectivul SUA de a „distruge Iranul” nu s-ar fi schimbat și că „singurul limbaj” înțeles în lume ar fi „limbajul puterii”. Ce urmează: hardlinerii pot complica diplomația, dar nu decid singuri În contrapondere, tabăra pro-guvernamentală continuă să pledeze pentru o soluție diplomatică. Jurnalistul Davood Heshmati, descris ca apropiat de Pezeshkian, afirmă că există indicii că forțele americane ar fi renunțat la ambiția de a răsturna guvernul iranian și ar urmări obiective mai limitate, ceea ce ar face mai probabilă o soluție negociată. El argumentează că, pentru a preveni un nou război, trebuie testate mai întâi alternativele la acțiunea militară, iar negocierile ar trebui să aibă prioritate. Analista politică Negar Mortazavi spune că grupările dure sunt o forță internă bine organizată și influentă în modelarea discursului și în creșterea costului politic al diplomației, însă au o influență limitată asupra deciziilor finale de politică externă. Potrivit ei, hotărârile privind războiul, pacea și negocierile sunt luate la cel mai înalt nivel al conducerii și al aparatului de securitate națională, iar hardlinerii nu pot bloca un acord dacă acesta este susținut de principalii decidenți, inclusiv liderul suprem Mujtaba Khamenei și Consiliul Suprem de Securitate Națională. Al Jazeera notează că întârzierea programării audierii privind demiterea ministrului de Externe, împreună cu continuarea contactelor diplomatice cu mediatori pentru încetarea războiului, sugerează că moderații rămân relevanți, chiar dacă presiunea internă împotriva negocierilor se intensifică. [...]
Disputa PSD–AUR pe „asumarea răspunderii” riscă să amâne reforma administrativă și reorganizarea statului , în condițiile în care măsurile invocate nu ar avea efect bugetar imediat, iar aplicarea lor ar fi oricum împinsă în timp, potrivit HotNews . Liderul senatorilor AUR, Petrișor Peiu , susține că PSD „trebuie să se hotărască ce vrea” în privința reformei administrative: fie o propunere dezbătută în Parlament, fie angajarea răspunderii Guvernului (procedură prin care Executivul își asumă un proiect, iar acesta trece dacă nu cade Guvernul prin moțiune de cenzură). Reacția vine după ce președintele PSD, Sorin Grindeanu , a anunțat că îi va propune premierului Luca Niculescu să angajeze răspunderea Guvernului pe reforma administrativ-teritorială și pe reorganizarea guvernamentală, informație relatată anterior de HotNews în contextul discuției despre asumarea răspunderii Guvernului . Miza: reforme cu efecte întârziate, dar cu impact politic imediat Peiu afirmă că trecerea reformei prin asumarea răspunderii sau prin lege „nu va fi acum”, iar discuția ar fi, în opinia sa, „o manevră” de a evita problemele curente și de a le împinge „peste doi ani”, potrivit Agerpres, citată de HotNews. În același timp, senatorul AUR leagă tema reformelor de presiunea pe buget și de necesitatea unei decizii politice privind prioritățile de cheltuieli. El susține că anunțul despre asumarea răspunderii pe cele două reforme „nu afectează bugetul pe anul ăsta” și, „după umila mea părere”, nici pe anul viitor. Ce propune PSD și care este calendarul avansat Sorin Grindeanu a indicat două direcții pentru angajarea răspunderii Guvernului, cu termen până în martie 2027: reforma administrativ-teritorială, care să prevadă comasarea localităților mici, cu păstrarea serviciilor publice pentru cetățeni; reorganizarea la nivel guvernamental, inclusiv reducerea și comasarea de agenții, reorganizarea sau lichidarea companiilor de stat pe pierdere sau care „nu își mai justifică existența”. Grindeanu a mai spus că și bugetul pe 2027 ar urma să se adauge acestui pachet, iar pentru reforma administrativă a indicat ca variantă „ideală” adoptarea încă din acest an, înainte de buget. Context: tensiuni pe cheltuieli și taxe În declarațiile citate, Peiu pune în contrapondere opțiuni precum indexarea pensiilor și scutirea de la plata CASS pentru anumite categorii (mame în concediu de îngrijire a copilului, veterani de război, foști deținuți politici) versus menținerea „actualului sistem de cheltuieli publice”. Tot el invocă angajamentul premierului, din programul de guvernare prezentat în Parlament, de a nu crește taxele anul viitor. Separat, deputatul AUR Lucian Mușat a afirmat că inițiativele partidului sunt respinse „pe bandă rulantă” și și-a exprimat speranța că un proiect privind scăderea impozitelor pe dividende, respins în Senat, va fi adoptat de Camera Deputaților. În programul de guvernare, Guvernul Luca Niculescu își asumă adoptarea cadrului legislativ pentru reforma administrativă, însă rămâne de văzut dacă PSD va împinge pachetul prin Parlament sau prin asumarea răspunderii și în ce formă va fi construit calendarul de implementare. [...]
