Știri
Știri din categoria Politică
O decizie procedurală din Senatul SUA pune sub semnul întrebării finanțarea federală pentru securitatea sălii de bal a lui Donald Trump, după ce parlamentarul Senatului a eliminat dintr-un pachet bugetar o prevedere care ar fi permis alocarea banilor, relatează Reuters.
Elizabeth MacDonough, parlamentarul Senatului, a stabilit că prevederea privind finanțarea pentru securitate intră sub reguli care cer pragul de 60 de voturi pentru adoptare, potrivit biroului senatorului Jeff Merkley, principalul democrat din Comisia de Buget a Senatului. Republicanii au 53 de locuri, insuficient pentru acest prag fără sprijin democrat.
Miza este o alocare de 1 miliard de dolari (aprox. 4,6 miliarde lei) către Secret Service pentru modernizări de securitate legate de sala de bal și de alte structuri construite sub aceasta. Trump a susținut că sala de bal ar urma să fie construită din 400 milioane de dolari (aprox. 1,84 miliarde lei) din donații private, însă republicanii au încercat să includă finanțarea publică pentru componenta de securitate într-un pachet amplu de cheltuieli.
Dacă republicanii nu reușesc să rescrie textul astfel încât să treacă de filtrul procedural, finanțarea legată de proiect ar putea să nu mai fie inclusă în pachetul de 72 miliarde de dolari (aprox. 331 miliarde lei) pe care vor să-l ducă la vot în plen, unde adoptarea este așteptată pe linie de partid, cu democrații împotrivă. Cea mai mare parte a pachetului este dedicată aplicării legislației în domeniul imigrației.
Republicanii mai pot modifica legislația pentru a încerca să obțină aprobarea parlamentarului Senatului. Jeff Merkley a transmis că democrații sunt pregătiți să conteste orice schimbare. Biroul liderului majorității din Senat, John Thune, nu a oferit imediat un comentariu, potrivit Reuters.
Republicanii justifică finanțarea pentru securitate prin nevoia de protecție prezidențială, invocând un incident din aprilie, când un presupus atacator ar fi încercat să pătrundă la o gală la care Trump a participat.
Administrația susține că sala de bal ar moderniza infrastructura, ar întări securitatea și ar reduce presiunea asupra Casei Albe, care folosește frecvent structuri temporare pentru evenimente mari. Trump a indicat ca termen de finalizare aproximativ septembrie 2028, spre finalul celui de-al doilea mandat.
Separat, proiectul este contestat în instanță de National Trust for Historic Preservation, care susține că demolarea aripii de est (East Wing) și construirea unei facilități majore ar necesita aprobare explicită din partea Congresului. În aprilie, o curte de apel a permis continuarea lucrărilor, după ce judecătorul care analiza acțiunea în justiție dispusese anterior oprirea proiectului.
Recomandate
Demisia lui Tulsi Gabbard deschide o nouă tranziție la vârful comunității de informații a SUA , într-un moment în care Casa Albă a avut deja fricțiuni publice cu șefa serviciilor pe tema Iranului, iar administrația Trump a pierdut în ultimele luni mai mulți membri de rang înalt. Potrivit CNN , Gabbard își încheie mandatul de Director al Informațiilor Naționale la 30 iunie 2026, invocând diagnosticul de cancer osos al soțului său. În scrisoarea adresată președintelui Donald Trump, Gabbard spune că se retrage pentru a-l sprijini pe soțul ei, Abraham, descriind boala ca fiind „o formă extrem de rară” și anticipând „provocări majore” în următoarele săptămâni și luni. Trump a anunțat că Principal Deputy Director of National Intelligence, Aaron Lukas, va prelua interimar conducerea. De ce contează: continuitatea conducerii, sub presiune politică Schimbarea de la vârful ODNI (Office of the Director of National Intelligence – instituția care coordonează cele 18 agenții ale comunității de informații) vine pe fondul unei perioade în care, conform relatării, mandatul lui Gabbard a fost marcat de mesaje „contradictorii și confuze”, în special privind războiul SUA cu Iranul, care au pus-o uneori în dezacord cu linia Casei Albe. CNN notează că, în ultimele săptămâni, în interiorul administrației au circulat zvonuri despre plecarea ei, deși cu două săptămâni înainte Gabbard ar fi negat că intenționează să părăsească administrația, potrivit unui oficial de rang înalt. Vineri, ea s-a întâlnit cu Trump în Biroul Oval pentru a-i înmâna scrisoarea, potrivit unei surse familiarizate cu discuția. Fricțiunile pe Iran și ecoul lor instituțional Un punct sensibil a fost diferența dintre poziționările publice ale Casei Albe și evaluările prezentate de Gabbard. Printre episoadele descrise: Trump a respins public mărturia ei în Congres potrivit căreia Iranul nu urmărea activ obținerea unei arme nucleare, spunând reporterilor: „Nu-mi pasă ce a spus ea. Cred că erau foarte aproape să o aibă”. Într-o audiere ulterioară, Gabbard a evitat să spună dacă Iranul reprezenta o amenințare iminentă, afirmând că doar președintele poate determina ce este sau nu o amenințare. În timpul războiului, un oficial de top pe antiterorism din echipa ei, Joe Kent, a demisionat, invocând rezerve față de conflict și susținând că Iranul nu reprezenta o amenințare „iminentă”; Gabbard s-a distanțat de declarațiile lui. Context: plecare într-o serie mai largă de schimbări în Cabinet Gabbard este prezentată ca fiind cel mai recent membru al Cabinetului care pleacă, după îndepărtarea secretarului pentru securitate internă Kristi Noem și a procurorului general Pam Bondi, precum și după plecarea secretarului muncii Lori Chavez-DeRemer. În scrisoarea de demisie, Gabbard susține că la ODNI s-au făcut „progrese semnificative”, inclusiv pe zona de „transparență” și „integritate”, și afirmă că se angajează să asigure o tranziție fără sincope până la finalul lunii iunie. Separat, publicația israeliană The Jerusalem Post relatează că Gabbard i-a transmis lui Trump că este „profund recunoscătoare” pentru încredere și oportunitate și că va sprijini o tranziție „lină și completă” în săptămânile următoare. Ce urmează Până la 30 iunie, conducerea ODNI intră într-o etapă de predare-primire, cu Aaron Lukas desemnat director interimar. CNN nu indică, în materialul citat, un nume pentru o eventuală nominalizare permanentă, dar plecarea adaugă presiune pe stabilitatea conducerii într-o zonă critică pentru politica externă și securitatea națională a SUA. [...]
Republicanii din Camera Reprezentanților au amânat un vot care risca să limiteze puterile de război ale președintelui , după ce liderii GOP nu au mai găsit suficiente voturi pentru a bloca o rezoluție ce l-ar fi obligat pe Donald Trump să retragă SUA din războiul cu Iranul, relatează NPR . Decizia mută confruntarea pe teren procedural și prelungește incertitudinea politică într-un moment în care presiunea asupra administrației crește, inclusiv pe fondul efectelor economice invocate în Congres. Rezoluția, inițiată de democrați, urma să fie supusă votului în Cameră ca „war powers resolution” (mecanism prin care Congresul poate constrânge implicarea militară a președintelui). Însă, pe măsură ce a devenit evident că republicanii nu ar fi avut numărul necesar pentru a o respinge, conducerea partidului a renunțat să mai organizeze votul, împingând calendarul pentru iunie. De ce contează: presiune de reglementare asupra puterilor executive Episodul este un nou semnal că sprijinul din Congres pentru războiul început de Trump „în urmă cu mai mult de două luni” fără aprobare legislativă se erodează, inclusiv în interiorul Partidului Republican. Potrivit materialului, un alt demers similar în Cameră „aproape a trecut” săptămâna trecută, dar a căzut la egalitate, după ce trei republicani au votat atunci în favoarea rezoluției. Democratul Gregory Meeks, inițiatorul rezoluției, a susținut că avea voturile necesare pentru adoptare și a acuzat conducerea republicană că evită deliberat un vot pe care l-ar fi pierdut. Miza legală: pragul de 60 de zile din War Powers Resolution În centrul disputei este War Powers Resolution din 1973 , care prevede că președinții pot angaja SUA într-un conflict militar timp de 60 de zile fără ca legislativul să declare război sau să autorizeze folosirea forței. În articol, unii republicani spun că acest termen a expirat. Republicanul Brian Fitzpatrick a declarat că intenționează să voteze pentru rezoluție, argumentând că „suntem peste 60 de zile” și că, în aceste condiții, Congresul trebuie să voteze. Casa Albă invocă încetarea focului, dar Trump amenință cu noi lovituri Administrația susține că cerințele legii nu se mai aplică din cauza încetării focului cu Iranul. În același timp, Trump a afirmat că, la începutul săptămânii, era „la o oră” distanță de a ordona o nouă lovitură, dar a renunțat după ce aliați din Golf i-ar fi spus că sunt în curs negocieri pentru încheierea războiului. Totuși, Trump a transmis pe rețelele sociale că liderii militari ar trebui să fie pregătiți pentru „un asalt complet, la scară largă” asupra Iranului, dacă nu se ajunge la un acord acceptabil, potrivit articolului. Context economic invocat în Congres: transport maritim și prețul benzinei În Congres, nemulțumirea a crescut pe fondul blocajului din Strâmtoarea Hormuz , care „perturbă transportul maritim global” și ridică prețurile la benzină în SUA, notează materialul. În acest context, democrați au indicat că prețul mediu național al benzinei a urcat la 4,53 dolari. Separat, senatorul republican Thom Tillis a criticat poziția administrației și, potrivit articolului, a spus că ar fi dispus să voteze pentru o autorizație de folosire a forței militare (AUMF), adică un mandat explicit din partea Congresului pentru operațiuni militare. Ce urmează Votul din Cameră a fost împins pentru iunie, iar în Senat republicanii încearcă, la rândul lor, să se asigure că au voturile necesare pentru a respinge o altă rezoluție similară, care a avansat spre vot final după ce patru senatori republicani au susținut-o, iar alți trei au lipsit de la vot, potrivit articolului. Dacă o astfel de rezoluție ar trece de ambele camere, ea ar urma să intre în vigoare fără semnătura președintelui, fiind vorba de o „concurrent resolution”, însă Trump susține și că legea din 1973 ar fi neconstituțională — un amestec care, potrivit materialului, poate împinge conflictul instituțional spre o confruntare juridică privind cine are, în ultimă instanță, autoritatea asupra angajării SUA în conflicte militare. [...]
Washingtonul schimbă din nou configurația militară a SUA în Europa , prin trimiterea a încă 5.000 de militari în Polonia, o decizie care vine imediat după ce Pentagonul anunțase reducerea numărului de brigăzi de luptă alocate continentului, potrivit Libertatea . Președintele Donald Trump a confirmat joi dislocarea contingentului suplimentar și a legat explicit decizia de relația sa cu președintele Poloniei, Karol Nawrocki, despre care a spus că l-a susținut și cu care are o „relație de prietenie”. Anunțul a fost făcut pe platforma Truth Social. „Având în vedere alegerea, cu succes, a actualului președinte al Poloniei, Karol Nawrocki, pe care am fost mândru să-l susțin, și relația noastră cu acesta, am plăcerea să anunț că Statele Unite vor trimite încă 5.000 de soldați în Polonia.” De ce contează: decizia vine după o reducere anunțată de Pentagon Mutarea este notabilă în contextul în care, cu doar două zile înainte, Pentagonul decisese să reducă brigăzile de luptă din Europa de la patru la trei. Reducerea efectivă ar însemna, potrivit informațiilor citate, aproximativ 4.000 de militari americani mai puțin pe continent, revenind la nivelul din 2021. În același material se arată că Trump ia în calcul și relocarea a 5.000 de militari americani din Germania în Polonia, pe fondul deteriorării relațiilor dintre Washington și Berlin și al consolidării parteneriatului americano-polonez. Informația este atribuită publicației The Kyiv Independent, citată de Libertatea. Context: retragere din Germania, implementare în 6–12 luni Pentru Germania, Pentagonul a anunțat oficial pe 1 mai retragerea a aproximativ 5.000 de soldați, cu implementare într-un interval de 6 până la 12 luni. Potrivit articolului, această reducere ar readuce efectivele SUA din Europa la nivelurile anterioare anului 2022, anulând suplimentările decise de administrația Joe Biden după invazia Rusiei în Ucraina. Libertatea mai notează că la baza deciziei ar sta divergențe privind gestionarea războiului din Iran, în contextul criticilor formulate de cancelarul german Friedrich Merz la adresa abordării SUA și al reacției lui Trump, care l-a catalogat pe Merz drept „total ineficient”. [...]
Protestul din Nuuk , organizat chiar în ziua deschiderii consulatului SUA, arată că ambițiile Washingtonului în Groenlanda au devenit un risc politic și de legitimitate pentru orice apropiere oficială , potrivit HotNews . Sute de groenlandezi s-au adunat joi în fața Parlamentului din capitala Nuuk pentru a protesta față de ambiția președintelui american Donald Trump de a-și mări influența asupra insulei. Manifestația a avut loc în timpul vizitei trimisului special al președintelui SUA în Groenlanda. Organizatorul demonstrației, Aqqalukkuluk Fontain, a spus că mesajul protestului este adresat populației americane, nu direct administrației Trump, subliniind caracterul democratic al deciziei politice locale. „Groenlanda este o țară democratică. Un nu este un nu atunci când majoritatea spune asta!” De ce contează: semnal public împotriva extinderii influenței SUA Momentul ales – deschiderea noului consulat american – a fost justificat de organizator prin șansa mai mare ca mesajul să ajungă în SUA. După adunarea din fața Parlamentului, protestatarii au mers spre clădirea consulatului din centrul orașului Nuuk, unde au stat cu spatele la consulat și au păstrat două minute de reculegere, ca gest de nemulțumire. Dincolo de simbolistică, protestul indică o problemă de acceptare publică pentru demersurile de consolidare a prezenței americane, într-un moment în care contactele oficiale sunt în desfășurare prin vizita emisarului. Absența politicienilor: distanțare față de gesturile oficiale Politicienii groenlandezi au fost în mare parte absenți, iar prim-ministrul Jens-Frederik Nielsen a refuzat să participe, notează BBC. Tot pentru BBC, Naaja Nathanielsen, unul dintre cei doi parlamentari groenlandezi din parlamentul danez, a declarat că a refuzat invitația, motivând că „acum este vorba despre transmiterea de semnale”. Ce a făcut emisarul SUA în Groenlanda Trimisul special, Landry, a călătorit la Nuuk pentru un summit de afaceri, însă a petrecut puțin timp la eveniment, potrivit informațiilor citate. În vizita de trei zile, el s-a întâlnit cu premierul Nielsen, cu actualul și fostul ministru de externe, precum și cu un grup de lideri de afaceri, în cadrul unui efort descris ca încercare de a „construi legături și prietenii”, conform relatării. [...]
Administrația Trump ridică miza față de Cuba, combinând sancțiuni și dosare penale cu o nouă amenințare de intervenție militară , într-un semnal de înăsprire care poate amplifica riscurile geopolitice în regiune și presiunea economică asupra insulei, potrivit NPR . Președintele Donald Trump a spus că „pare” că el va fi cel care va interveni în Cuba, reluând ideea unei acțiuni militare americane. În paralel, secretarul de stat Marco Rubio a susținut că Washingtonul preferă o soluție negociată, dar s-a declarat sceptic că o rezolvare diplomatică este probabilă „având în vedere cu cine avem de-a face acum”. Diplomație declarată, dar cu șanse mici, în evaluarea lui Rubio Rubio a afirmat că administrația vrea să rezolve diferendele „pașnic”, însă a indicat că discuțiile recente cu oficiali cubanezi nu au produs rezultate. Potrivit relatării, mai mulți consilieri de rang înalt ai lui Trump – inclusiv Rubio și directorul CIA, John Ratcliffe – s-au întâlnit în ultimele luni cu reprezentanți cubanezi pentru a explora îmbunătățirea relațiilor, dar partea americană a rămas „neimpresionată”, ceea ce a dus la impunerea de sancțiuni suplimentare în ultima săptămână. Întrebat dacă SUA ar folosi forța pentru a schimba sistemul politic al Cubei, Rubio a repetat preferința pentru o înțelegere diplomatică, dar a adăugat că președintele „are întotdeauna opțiunea de a face orice este necesar” pentru a proteja interesul național. El a respins și ideea că ar fi vorba despre „construcție de națiuni” (nation-building), insistând că ținta este un risc de securitate națională. Dosarul Raúl Castro și semnalele militare din Caraibe Contextul imediat este anunțul, făcut cu o zi înainte, al unei inculpări federale împotriva fostului lider cubanez Raúl Castro. Procurorii îl acuză că ar fi ordonat doborârea, în 1996, a unor avioane civile operate de exilați din Miami; capetele de acuzare includ crimă și distrugerea unei aeronave, iar rechizitoriul ar fi fost depus în secret de un mare juriu în aprilie. Președintele cubanez Miguel Díaz-Canel a condamnat inculparea, descriind-o drept un „truc politic” menit să „justifice nebunia unei agresiuni militare împotriva Cubei”. În aceeași zi cu anunțul acuzațiilor, armata americană a comunicat sosirea portavionului USS Nimitz și a navelor însoțitoare în Marea Caraibilor. Comandamentul Sud al SUA a precizat că navele participă la exerciții maritime cu parteneri din America Latină, începute în martie. Sancțiuni și măsuri de imigrație, pe fondul colapsului economic din Cuba Materialul notează că Trump a amenințat cu acțiuni militare împotriva Cubei încă de la înlăturarea lui Nicolás Maduro într-o operațiune militară la începutul lui ianuarie, urmată de o „blocadă energetică” care a redus livrările de combustibil către Cuba. Consecințele descrise sunt severe: pene de curent, penurie de alimente și un colaps economic pe insulă. În plus, administrația a introdus noi sancțiuni în această lună, cea mai mare vizând Grupo de Administración Empresarial S.A. (GAESA), un conglomerat de afaceri operat de Forțele Armate Revoluționare Cubaneze. Joi, Rubio a anunțat că sora președintelui executiv al GAESA – care locuia în SUA – a rămas fără „green card” (permis de rezidență permanentă) și a fost arestată, aflându-se în custodia agenției americane de imigrație (ICE). De ce contează: escaladare cu efecte regionale și economice Mesajul combinat – amenințări de forță, presiune penală și sancțiuni – indică o linie mai dură care poate crește volatilitatea în Caraibe și poate accentua izolarea economică a Cubei. Rubio a argumentat că insula reprezintă o amenințare de securitate națională din cauza legăturilor de securitate și informații cu China și Rusia și a relațiilor cu adversari ai SUA din America Latină. China, printr-un purtător de cuvânt al Ministerului de Externe, a criticat sancțiunile și presiunea asupra Cubei și a spus că se opune „interferenței externe”, potrivit relatării. [...]
Legea salarizării unitare ar urma să aducă o anvelopă bugetară suplimentară de circa 8 miliarde de lei , iar în acest cadru vor fi „reașezate” și salariile demnitarilor, pe o grilă rămasă la nivelul din 2017, potrivit declarațiilor ministrului interimar al Muncii, Dragoș Pîslaru , citate de Antena 3 . Miza, în versiunea prezentată de Pîslaru, este una de reglementare cu impact bugetar: un acord politic prealabil între partide pentru a limita „propunerile populiste” înainte ca proiectul să intre în transparență și apoi în Parlament. Ce înseamnă „anvelopa” de 8 miliarde și de ce contează Pîslaru a spus că planul a fost să fie stabilită „anvelopa financiară” a reformei, iar Ministerul Finanțelor a indicat o sumă de 8 miliarde de lei, „confirmată” împreună cu Comisia Europeană. În același timp, ministrul a plasat proiectul în contextul întârzierii: legea ar fi trebuit finalizată în 2023, dar a fost amânată în urma unei renegocieri. În argumentația sa, reforma nu este prezentată ca o majorare generalizată, ci ca o corecție de structură într-un sistem care „nu mai este de mult timp unitar”, din cauza zonelor cu „legi speciale” și tratament diferențiat. Cum justifică Pîslaru reașezarea salariilor demnitarilor Întrebat dacă demnitarii vor avea prioritate la majorări, Pîslaru a susținut că grila lor a rămas la nivelul din 2017 și a numit „populism” ideea că demnitarii trebuie să aibă salarii mici. El a argumentat că, pentru „o țară care se conduce bine”, este nevoie de oameni „bine plătiți” și că nu ar fi vorba de o creștere separată pentru demnitari, ci de includerea lor într-o salarizare unitară, de la președinte până la baza grilei. În același context, ministrul a dat și un exemplu de dezechilibru pe care reforma ar trebui să îl elimine: situații în care un șef de serviciu dintr-o primărie ar putea câștiga mai mult decât un parlamentar. Calendar: trimiterea proiectului în Parlament Potrivit lui Pîslaru, după consultări, proiectul legii salarizării unitare ar urma să fie trimis către Parlament până pe 15 iunie, pentru dezbatere în procedură de urgență. [...]
