Știri
Știri din categoria Politică
Jean‑Luc Mélenchon propune ieșirea Franței din NATO, o schimbare care ar reseta poziționarea strategică a Parisului în Europa și ar pune sub semnul întrebării arhitectura de securitate construită în jurul Alianței, potrivit Stirile Pro TV. Liderul stângii radicale, candidat al partidului La France Insoumise (LFI) la prezidențialele franceze, susține și o „nealiniere cooperativă”, cu o cooperare mai strânsă cu Rusia și China.
Declarațiile au fost făcute sâmbătă, la un colocviu pe teme geopolitice organizat de Institutul La Boétie, un think tank cu legături cu LFI, iar relatarea este atribuită agenției AFP în materialul citat.
Mélenchon afirmă că Franța nu ar trebui să rămână în NATO și nici să intre în „noi coaliții militare” care s-ar configura cu Australia, Noua Zeelandă și Marea Britanie pentru a răspunde provocărilor din zona Asia-Pacific.
În același timp, el respinge „diplomația cluburilor închise”, precum G7 și G20, și leagă această repoziționare de ideea că ar fi început „declinul” Statelor Unite, context în care ar trebui urmărită o „ONU reînnoită”.
Deși pledează pentru ieșirea din NATO, Mélenchon spune că nu vede un inconvenient în păstrarea acordurilor de apărare cu țări din Uniunea Europeană.
În privința Rusiei, el susține necesitatea unor discuții care să ducă la „garanții reciproce” după retragerea trupelor ruse din Ucraina. În logica unui acord de pace, afirmă că nu ar trebui excluse „schimbări de trasări de frontiere”, dar că acestea ar trebui făcute „cu acordul populațiilor”.
În discurs, Mélenchon a minimalizat și responsabilitatea Rusiei pentru războiul din Ucraina, despre care spune că „a fost în mare parte creat” de cei care „azi îi deplâng consecințele”.
Liderul LFI pledează pentru un dialog intens cu China și pentru refuzul „politicii confruntării violente” cu Beijingul, în favoarea unei „cooperări consolidate”. Fără să detalieze pe dimensiuni precum comerț, securitate sau drepturile omului, el afirmă că nu vrea „să ascundă” ceea ce ar fi „o nouă direcție a muncii” dacă va fi ales președinte anul viitor.
În același registru, Mélenchon apreciază că dezvoltarea economică a Chinei nu ar fi fost însoțită de „practici imperialiste”, pe care le asociază în schimb cu Statele Unite.
Recomandate
Alice Weidel, copreședinta AfD, cere reluarea importurilor de petrol și gaze din Rusia pentru a reduce costurile energiei și a susține economia Germaniei , potrivit Reuters . Declarațiile vin în contextul în care partidul de extremă dreapta conduce în sondaje înaintea alegerilor regionale din septembrie din Saxonia-Anhalt și Mecklenburg‑Vorpommern, pe care Weidel le descrie drept pași spre cancelarie. Weidel susține că „energia ieftină din Rusia” a fost un element-cheie al succesului „Made in Germany” și că pierderea acesteia ar fi împins economia înapoi „cu ani”, ar fi dus la pierderea a „sute de mii de locuri de muncă” și ar fi crescut dependența de Statele Unite, care ar vinde energie „la prețuri mult mai mari”. Miza economică: energia, industria și presiunea pe locurile de muncă Înainte de sancțiunile impuse după invazia Rusiei în Ucraina din 2022, Rusia furniza peste o treime din importurile de țiței ale Germaniei și mai mult de jumătate din gazul natural, notează Reuters. Germania a fost lovită și de oprirea conductei submarine Nord Stream , afectată de explozii în septembrie 2022, iar industria a rămas sub presiune după creșterea costurilor energetice. În acest context, Reuters amintește că Volkswagen ia în calcul reducerea a până la 100.000 de locuri de muncă, un exemplu al tensiunilor din economie pe care AfD încearcă să le capitalizeze politic. Alegerile din est și riscul de fractură politică pe linia sancțiunilor Weidel a spus că alegerile din Saxonia‑Anhalt și Mecklenburg‑Vorpommern sunt „repere decisive” și că vede AfD „în cancelarie” fie la următoarele alegeri naționale, fie la cele de după (următoarele alegeri sunt programate până în 2029). O eventuală preluare a conducerii în aceste landuri ar putea aduce o contestare mai directă a politicilor Berlinului, inclusiv pe migrație, și ar putea tensiona modelul german de guvernare bazat pe compromis și comitete, potrivit aceleiași surse. Pentru partidele mainstream, inclusiv creștin-democrații cancelarului Friedrich Merz, care au exclus cooperarea cu AfD, o victorie în Saxonia‑Anhalt ar lovi în „cordonul sanitar” politic construit pentru a ține AfD departe de putere, mai scrie Reuters. Nord Stream, Gazprom și semnale de repoziționare Declarațiile lui Weidel vin după o vizită în Rusia a deputatului AfD Markus Frohnmaier, care s-a întâlnit cu Alexei Miller, șeful Gazprom, și a cerut redeschiderea Nord Stream. Frohnmaier a afirmat că ar înțelege că investitori americani analizează redeschiderea rutei Nord Stream către Germania, ceea ce ar putea implica plata unei taxe pentru acces la gazul rusesc. Tot Frohnmaier a spus că Miller i-ar fi indicat un interval de trei luni pentru reluarea livrărilor de gaz, dacă s-ar decide repornirea. Un deputat creștin-democrat, Roderich Kiesewetter, a criticat poziționarea pro-rusă a AfD, spunând că aceasta distorsionează dezbaterea publică, potrivit Reuters. Weidel a respins acuzațiile de extremism, deși AfD a fost clasificată anul trecut de serviciul german de informații interne, și a susținut că partidul nu ar „întoarce totul pe dos” dacă ar ajunge la putere. Ce urmează Următorul test politic sunt alegerile regionale din septembrie din Saxonia‑Anhalt și Mecklenburg‑Vorpommern, unde AfD conduce în sondaje, potrivit Reuters. Rezultatul va indica cât de mult poate cântări tema energiei – inclusiv perspectiva revenirii la resurse rusești – în reconfigurarea politicii germane și, implicit, a poziționării Berlinului în arhitectura de sancțiuni și sprijin pentru Ucraina. [...]
Sondajele indică o schimbare majoră de putere în Ungaria , cu Partidul Tisza creditat cu o majoritate de peste două treimi în rândul alegătorilor deciși, în timp ce FIDESZ-KDNP coboară la un nivel minoritar, potrivit datelor prezentate de G4Media . Miza politică și economică este că o astfel de diferență ar consolida capacitatea guvernării de a trece rapid politici publice și bugete, reducând spațiul de negociere parlamentară. Datele provin dintr-un sondaj realizat de Institutul IDEA în perioada 12–17 iunie, prin chestionare online, trimis și publicației maghiare „Népszava”, informație preluată de Agenția de presă Rador. În rândul alegătorilor deciși (cei care spun că merg sigur la vot și au o opțiune), Tisza ar fi la 68%, FIDESZ-KDNP la 24%, iar Mișcarea Patria Noastră la 5%. Ce ar însemna o majoritate de două treimi Un scor de peste două treimi sugerează o guvernare cu marjă largă de manevră legislativă, cu potențial de a impune mai ușor agenda politică. În același timp, prăbușirea sprijinului pentru FIDESZ-KDNP la „doar un sfert” dintre alegătorii deciși indică o repoziționare rapidă a electoratului, cu efecte directe asupra stabilității și predictibilității scenei politice. Diferențe între alegătorii deciși și populația adultă Sondajul indică rezultate diferite când măsurarea se face în rândul populației adulte generale: Tisza ar fi la 60%, iar FIDESZ-KDNP la 21%. Chiar și în acest scenariu, ar rezulta un parlament „tripartit”, cu Mișcarea Patria Noastră la pragul de 5% necesar pentru a forma grup parlamentar, atât în eșantionul general, cât și în rândul alegătorilor deciși. De ce se mișcă rapid opțiunile de vot Institutul IDEA notează că numărul celor cu opțiuni politice incerte a continuat să scadă. Procentul celor care au răspuns „nu știu/nu răspund” s-a redus cu 3 puncte procentuale din mai până în iunie, ajungând la 11%, iar „simpatizanții nou-apăruți” s-ar fi distribuit între actorii politici în funcție de raportul de forțe existent. În același timp, potrivit sondajului, primele săptămâni ale guvernării Tisza nu și-ar fi dezamăgit susținătorii, iar dacă alegerile ar fi fost reluate în iunie, partidele aflate la guvernare ar fi putut obține o victorie și mai dominantă decât în primăvară. [...]
Un grup de 50 de eurodeputați cere declanșarea unei anchete etice la FIFA , după ce președintele federației, Gianni Infantino , a introdus un „Premiu FIFA pentru Pace” și i l-a acordat inaugural președintelui SUA, Donald Trump, pe fondul acuzațiilor că a încălcat regulile interne de neutralitate politică, potrivit Politico . Demersul este formulat într-o scrisoare obținută de publicație, în care europarlamentarii își exprimă sprijinul pentru o plângere depusă de ONG-ul pentru drepturile omului FairSquare. Aceasta solicită comitetului de etică al FIFA să analizeze „deciziile de a introduce un premiu anual FIFA pentru Pace și apoi de a acorda premiul președintelui Trump”. Miza, din perspectiva eurodeputaților, este una de guvernanță și conformitate internă: ei susțin că declarațiile publice ale lui Infantino în favoarea lui Trump ar încălca statutul FIFA, care prevede că „FIFA rămâne neutră în chestiuni de politică și religie”. Inițiatorul scrisorii, eurodeputatul Renew Barry Andrews, argumentează că gestul afectează credibilitatea organizației și a competiției, într-un moment de vizibilitate maximă pentru FIFA. „Cupa Mondială ar trebui să unească lumea. Când președintele FIFA Infantino favorizează un președinte în detrimentul altuia, asta aduce FIFA și întregul turneu în discredit”, a spus Andrews. Cronologia și acuzațiile: premiu creat fără informarea Consiliului FIFA Trump a primit premiul pe 5 decembrie 2025, iar plângerea FairSquare a fost depusă trei zile mai târziu. Potrivit relatării, Infantino nu ar fi informat Consiliul FIFA înainte de a crea premiul, iar criticii au interpretat acordarea distincției drept o încercare de a-și câștiga bunăvoința președintelui american. Scrisoarea eurodeputaților cere comitetului de etică să investigheze acordarea premiului și să se asigure că este respectată „procedura corespunzătoare”, conform lui Andrews. Răspunsul FIFA: confirmare de primire, fără reacție pe fond FIFA a confirmat că a primit plângerea în decembrie, dar nu a răspuns încă scrisorii eurodeputaților. De asemenea, federația nu a răspuns imediat solicitării de comentarii transmise de Politico. Contextul politic nu este nou: europarlamentari criticaseră anterior FIFA și pentru decizia de a acorda Cupa Mondială din 2034 Arabiei Saudite, invocând preocupări legate de drepturile omului, acuzații respinse ulterior de un oficial FIFA. [...]
Andy Burnham promite o combinație de descentralizare și disciplină fiscală care ar putea schimba modul în care sunt finanțate și livrate serviciile publice în Regatul Unit , dacă va ajunge prim-ministru, potrivit Al Jazeera . Mesajul vizează explicit reechilibrarea puterii economice dinspre Londra și sudul Angliei către regiuni, într-un moment în care piețele sunt sensibile la orice semnal privind împrumuturile și cheltuielile statului. Într-un discurs susținut luni la Manchester, oraș unde a fost primar timp de nouă ani, Burnham a spus că vrea „cea mai mare rebalansare a puterii” prin acordarea unei autonomii mai mari regiunilor. În același timp, a promis disciplină fiscală și reducerea „facturii” în creștere a cheltuielilor cu asistența socială, după ce a încercat deja să liniștească piețele prin angajamentul de a respecta limitele actuale de împrumut ale guvernului. „Creșterea nu poate fi ordonată de sus în jos. În schimb, poate fi doar cultivată de jos în sus.” Ce înseamnă „devoluție” în agenda lui Burnham Burnham își leagă agenda de creștere economică de capacitatea administrațiilor locale de a livra proiecte și servicii de bază, argumentând că fără resurse și autonomie reală nu pot fi împinse înainte proiecte mari de regenerare urbană. „Dacă autoritățile locale nu pot repara gropile, ce șanse au să promoveze scheme majore de regenerare ca să pornească creșterea?” El a prezentat și un plan pe 10 ani pentru „creștere bună în fiecare cod poștal”, pe fondul concentrării bogăției și puterii în Londra și sudul Angliei. Calendar politic și constrângeri economice Burnham a câștigat un scrutin parțial pe 18 iunie pentru a reveni în Parlament și a fost învestit pe 22 iunie, în aceeași zi în care Keir Starmer a anunțat că va demisiona imediat ce este ales un succesor. Burnham este, până acum, singurul candidat în competiția pentru conducerea Partidului Laburist ; dacă nu apare un contracandidat, ar urma să devină prim-ministru până la 20 iulie. Chiar dacă este considerat mai carismatic decât Starmer, Burnham ar urma să se confrunte cu aceleași probleme: o economie lentă, servicii publice degradate și presiuni legate de costul vieții. În plus, va fi limitat de platforma cu care laburiștii au câștigat alegerile din 2024, inclusiv angajamentul de a nu crește taxele pentru „oamenii muncii”. Separat, Marea Britanie este sub presiune, ca și alte state NATO, să crească semnificativ cheltuielile de apărare, pe fondul unei Rusii mai agresive și al unei SUA mai puțin previzibile. Planul de investiții în apărare este așteptat înaintea summitului NATO din Turcia, programat pe 7-8 iulie, iar succesorul lui Starmer ar urma să respecte angajamentele din acest plan. Critici privind lipsa de întrebări și răspunsuri Burnham a fost criticat pentru că nu a acceptat întrebări după discurs, inclusiv de liderul opoziției, Kemi Badenoch (Partidul Conservator), care a susținut că acesta nu ar avea „un plan” dincolo de a cere primarilor să rezolve problemele. Miza imediată pentru mediul economic rămâne dacă promisiunea de descentralizare poate fi împăcată cu disciplina bugetară și cu limitele de împrumut deja asumate, fără a amplifica presiunile asupra serviciilor publice și fără a destabiliza așteptările piețelor. [...]
După aproape două luni fără un guvern cu puteri depline, miza imediată devine deblocarea deciziei la Cotroceni , iar o eventuală nominalizare a lui Sorin Grindeanu ar putea aduce o majoritate parlamentară „numerică”, cu efect direct asupra predictibilității și riscului de prelungire a interimatului, potrivit unei analize publicate de Adevărul . În acest interval, două încercări de formare a unui nou guvern au eșuat, iar președintele Nicușor Dan este cel care trebuie să decidă viitorul premier. Consultantul politic Radu Turcescu explică prelungirea crizei printr-un blocaj de negociere, nu prin diferențe ideologice majore: liderii politici ar fi evitat compromisul, preferând să-și conserve pozițiile și să nu plătească un cost de imagine în fața propriului electorat. „Timp de opt săptămâni, nimeni nu a vrut să cedeze niciun milimetru. Fiecare tabără s-a baricadat în propriile pretenții, preferând să țină țara pe loc, decât să riște o pierdere de imagine în fața propriului electorat.” De ce contează pentru economie: interimatul și „înghețarea” deciziilor În analiza citată, Turcescu susține că negocierile ar fi ajuns într-un punct în care partidele au tot mai puține opțiuni, iar presiunea acumulată le împinge spre o soluție. El leagă însă direct durata interimatului de riscuri economice, în special dacă discuțiile se blochează pe împărțirea portofoliilor și a resurselor către teritoriu. „Dacă negocierile se împotmolesc la detalii tehnice sau la împărțirea banilor pentru teritoriu, riscăm ca acest interimat toxic să se prelungească și să înghețe economia.” Tot el estimează că, dacă partidele mari ajung la un acord pe „ministerele cheie” în zilele următoare, un guvern funcțional ar putea fi format în maximum două săptămâni. De ce ar colabora Nicușor Dan cu PSD, în logica majorității Posibilitatea ca Nicușor Dan să îl desemneze pe Sorin Grindeanu a generat nemulțumiri în rândul unei părți a electoratului de dreapta, însă consultantul argumentează că decizia ar trebui citită prin raportul de forțe din Parlament. În această cheie, PSD ar oferi „stabilitatea numerică” necesară pentru a trece legi și a asigura funcționarea statului, chiar cu un cost de imagine pe termen scurt pentru președinte. Cine câștigă și cine pierde, dacă Grindeanu ajunge premier În scenariul unei nominalizări, Turcescu indică drept principali beneficiari PSD și pe Sorin Grindeanu, inclusiv prin revenirea partidului la controlul guvernării și, implicit, asupra bugetelor, programelor de investiții și numirilor în administrație. „Partidul reintră oficial în controlul marilor bugete, al programelor de investiții și al numirilor în funcțiile cheie din administrație.” La capitolul perdanți, consultantul plasează, pe de o parte, liderii percepuți ca blocând negocierile prin condiții „de neclintit” și răzgândiri, iar pe de altă parte tabăra care a mizat pe continuarea reformelor administrative asociate fostului premier Ilie Bolojan. În această logică, proiectele de eficientizare a aparatului bugetar ar putea fi „îndulcite sau încetinite”, pe fondul unei căutări a „păcii sociale” cu sindicatele și aparatul de stat. Anticipatele, mai degrabă instrument de presiune Deși alegerile anticipate au fost invocate în negocieri, Turcescu le descrie ca puțin probabile și folosite mai ales ca pârghie de negociere; el avansează o probabilitate „sub 10%”, argumentând că puțini parlamentari ar fi dispuși să își riște mandatul. (Fragmentul din sursă este trunchiat, astfel că nu apar în text toate detaliile raționamentului.) [...]
Negocierile pentru o majoritate care să învestească rapid un guvern, fără sprijinul AUR, devin miza imediată , după ce Kelemen Hunor a transmis că Alexandru Nazare este „una dintre variante” pentru funcția de premier, dar că decizia nu aparține UDMR, potrivit G4Media . Liderul UDMR a spus, la Parlament, că nu are „nicio problemă” cu Alexandru Nazare ca opțiune de prim-ministru, însă a insistat că discuția despre nume și despre rotația premierilor nu ar trebui să fie prioritară în acest moment. Declarațiile sunt relatate de Agerpres, preluate de publicație. Prioritatea, în viziunea UDMR: majoritate parlamentară, nu rotația premierilor Kelemen Hunor a susținut că partidele ar trebui să se concentreze pe obținerea unei majorități parlamentare și pe învestirea unui guvern, nu pe „detalii” precum rotația premierilor. În același timp, el a afirmat că alegerile anticipate „nu vor fi” și că, în logica negocierilor, „nimeni nu vrea voturi de la AUR”, ceea ce restrânge opțiunile la un acord între partidele parlamentare. „În primul rând, trebuie să cădem de acord că alegerile anticipate nu vor fi. Nimeni nu vrea voturi de la AUR și atunci nu rămâne altă soluție decât să găsim împreună o posibilitate de a investi un guvern (...)” În acest context, liderul UDMR a cerut reducerea tensiunilor dintre partide și o abordare „pas cu pas”, invocând un „conflict foarte, foarte dur” între unele formațiuni și lideri. PNRR: consens pe majoritatea actelor, blocaj la legea salarizării unitare Pe agenda legislativă legată de Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), Kelemen Hunor a indicat existența unui consens între partide pentru adoptarea majorității actelor normative, inclusiv într-o posibilă sesiune extraordinară a Parlamentului. Singura temă unde nu există „o apropiere a punctelor de vedere”, potrivit lui, este legea salarizării unitare. UDMR își menține poziția că reforma salarizării nu trebuie să ducă la scăderea veniturilor în sectorul public și că ierarhizarea salariilor în administrație (centrală și locală), inclusiv în sănătate, educație, justiție și structurile de apărare și ordine publică, ar trebui refăcută pentru a reveni la „o piramidă corectă”. Ce urmează Din declarațiile citate reiese că UDMR încearcă să mute centrul negocierilor de la disputa pe nume și formule (precum rotația) către construirea unei majorități funcționale și adoptarea rapidă a pachetului legislativ asociat PNRR, cu legea salarizării unitare rămasă principalul punct sensibil. [...]
