Știri
Știri din categoria Politică

Un premier „neutru” nu rezolvă criza fără o majoritate, iar prelungirea interimatului riscă să apese pe finanțele publice și pe încrederea economică, în condițiile în care partidele rămân blocate în calcule de putere, reiese din analiza publicată de Adevărul despre posibilitatea unei „soluții Cioloș” în actuala criză guvernamentală.
Cristian Pîrvulescu, decanul Facultății de Științe Politice (SNSPA), susține că un prim-ministru cu profil „neutru/independent” sau un guvern cu un grad ridicat de independență politică ar putea fi o opțiune viabilă doar dacă există o majoritate parlamentară „clară” orientată spre stabilitate. În lipsa acesteia, avertizează el, incertitudinea politică amplifică vulnerabilitățile instituționale și slăbește capacitatea statului de a răspunde coerent la presiuni economice și sociale.
În același mesaj, Pîrvulescu leagă direct instabilitatea guvernamentală de efecte economice: credibilitate externă afectată, presiuni suplimentare asupra finanțelor publice și scăderea încrederii actorilor economici. El mai indică riscuri pe termen mediu din întârzierea deciziilor strategice, inclusiv asupra investițiilor, absorbției fondurilor europene și funcționării serviciilor publice.
Radu Carp, profesor la Facultatea de Științe Politice a Universității din București, respinge ideea unui premier cu profil neutru ca fiind o „iluzie” și o „utopie”, argumentând că orice politică publică presupune alegeri între viziuni, deci o componentă inevitabil politică.
„Ideea că cineva are soluții tehnice în afara politicii este o utopie în orice țară. Orice politică publică presupune o alegere între mai multe viziuni.”
Carp adaugă că „tehnocratul” nu poate decât să aplice o viziune politică și că inclusiv persoanele vehiculate în astfel de scenarii au, de regulă, poziționări ideologice, chiar dacă nu sunt membri de partid.
Textul amintește că România a avut un guvern tehnocrat între 17 noiembrie 2015 și 4 ianuarie 2017, după protestele generate de incendiul din Colectiv și demisia guvernului Ponta, când Dacian Cioloș a fost desemnat premier și a format un executiv alcătuit în principal din tehnocrați.
Carp contestă însă eticheta de „tehnocrat” în cazul lui Cioloș, invocând parcursul său ulterior, inclusiv rolul de lider al grupului liberal Renew în Parlamentul European și faptul că a fost comisar european din partea unui grup politic. Concluzia lui: „nimeni nu este imun la politică”, iar ideea unui executiv „independent” are limite structurale.
În evaluarea lui Radu Carp, șansele unui compromis rapid sunt reduse. El afirmă că PSD ar accepta „orice premieri” numai să nu fie Ilie Bolojan, în timp ce PNL și-a legat susținerea de Bolojan, pe care îl consideră o „locomotivă” electorală, ceea ce face improbabilă acceptarea unei alte variante.
Carp anticipează, în perioada următoare, mai degrabă un guvern interimar „o perioadă destul de îndelungată”, cu posibile modificări de structură și miniștri interimari, dar fără ca Bolojan să renunțe la poziție.
Recomandate

Viitorul buget UE post-2027 și banii pentru competitivitate au fost puse în prim-plan de președintele Nicușor Dan la reuniunea informală a Consiliului European din Cipru, într-un moment în care statele membre încep negocierile pentru Cadrul Financiar Multianual 2028–2034, potrivit Digi24 . România consideră discuțiile despre bugetul post-2027 „esențiale”, cu miza de a asigura finanțarea pentru politicile de coeziune și dezvoltare, chiar dacă la nivel european se anticipează „alegeri dificile” privind prioritățile de cheltuire. Ce a spus Nicușor Dan despre agenda reuniunii Șeful statului a indicat patru teme majore pe masa liderilor UE: criza din Orientul Mijlociu; Ucraina, inclusiv în contextul deblocării celui de-al 20-lea pachet de sancțiuni; competitivitatea și funcționarea pieței unice, cu accent pe reducerea prețurilor la energie în UE și în România, „și pentru consumatorii casnici și pentru industrie”; viitorul Cadrului Financiar Multianual, adică fondurile europene pentru perioada 2028–2034. În ceea ce privește bugetul, Nicușor Dan a spus că România își dorește „un buget ambițios, un buget mare” și a punctat că, pentru prima dată, ar exista „o secțiune foarte consistentă, 400 de miliarde, pentru competitivitate”. Obiectivul Bucureștiului, potrivit declarațiilor sale, este ca fondurile dedicate competitivității să ajungă și la companiile din țările mai puțin dezvoltate, pentru a nu crește decalajele. Context: presiune pe finanțare și decizii mai rapide în UE În același context, președinta Parlamentului European, Roberta Metsola, a cerut „bani noi” la nivelul UE, argumentând că un buget inadecvat și datoria în creștere, pe fondul crizelor succesive, impun noi finanțări. Metsola a mai spus că Parlamentul European urmează să își adopte poziția privind Cadrul Financiar Multianual săptămâna viitoare, pentru a deschide discuțiile cu statele membre. Totodată, instituțiile UE au semnat o declarație comună pentru implementarea unei foi de parcurs de consolidare a pieței unice până la finalul lui 2027, cu accent pe competitivitate, integrare și reziliență economică, potrivit unui comunicat al Parlamentului European citat de Digi24. De ce contează pentru România Discuția despre bugetul 2028–2034 și despre alocările pentru competitivitate are impact direct asupra: finanțării politicilor de coeziune și dezvoltare, relevante pentru investiții și reducerea diferențelor de dezvoltare; accesului companiilor din economiile mai puțin dezvoltate la fonduri europene dedicate competitivității; direcției în care UE își mută prioritățile de cheltuire, într-un context geopolitic tensionat și cu presiuni suplimentare pe buget. În paralel, România susține continuarea pașilor pentru aderarea Ucrainei și a Republicii Moldova, inclusiv deschiderea primelor „clustere” de negociere, și respinge ideea unei „Europe cu mai multe viteze”, pentru a evita marginalizarea statelor de pe flancul estic. [...]

Absența lui Viktor Orbán de la summitul UE din Cipru redeschide discuția despre deblocarea deciziilor privind Ucraina și sancțiunile , după ani în care Budapesta a frânat frecvent consensul, potrivit Bild . La primul summit al șefilor de stat și de guvern din UE după alegerile parlamentare din Ungaria, premierul Poloniei, Donald Tusk, a ironizat influența rusă asociată cu guvernarea lui Orbán. Declarația a fost făcută vineri, la Nicosia, în a doua zi a reuniunii. „Pentru prima dată după ani nu au fost ruși în încăpere, dacă știți ce vreau să spun.” De ce contează: riscul de blocaj în UE, în centrul mizei Orbán este prezentat drept cel mai important aliat din UE al președintelui rus Vladimir Putin, iar poziționarea pro-rusă a guvernului ungar a generat în mod repetat conflicte cu restul statelor membre. În special, Budapesta a blocat sau a întârziat decizii legate de sprijinul pentru Ucraina și de sancțiunile împotriva Rusiei, notează publicația. Contextul imediat este schimbarea de putere de la Budapesta: la alegerile din 12 aprilie, partidul Fidesz a pierdut „clar” în fața partidului Tisza, condus de liderul opoziției, Peter Magyar. Până la instalarea noului guvern, Orbán rămâne în funcție, însă nu participă la reuniunea din Cipru. Suspiciuni privind scurgeri de informații către Moscova Bild relatează că, în martie, au apărut în presă informații potrivit cărora ministrul ungar de externe, Peter Szijjarto , ar fi transmis către omologul său rus, Serghei Lavrov, conținuturi confidențiale din discuțiile interne ale UE. Conform acestor relatări, Szijjarto ar fi telefonat în mod regulat lui Lavrov în pauzele reuniunilor, pentru a împărtăși „în direct” informații. Nu toți liderii UE salută plecarea lui Orbán Nu toți participanții au împărtășit tonul lui Tusk. Premierul Belgiei, Bart De Wever, a avertizat că există „puțin prea multă euforie” legată de faptul că Orbán nu mai este prezent, descriindu-l drept „un partener dificil”, dar „niciodată un partener imposibil”. După discuțiile despre Ucraina din seara precedentă, liderii UE au pe agendă la Nicosia dezbateri despre viitorul buget al Uniunii și despre războiul din Iran, la care sunt invitați și reprezentanți din Orientul Mijlociu și statele din Golf. [...]

Democrații din Camera Reprezentanților își pregătesc din timp un nou demers de punere sub acuzare a lui Donald Trump , într-o mișcare care poate amplifica incertitudinea politică la Washington înaintea alegerilor din noiembrie 2026 și a începutului de mandat parlamentar din ianuarie 2027, potrivit G4Media , care citează Axios. Un grup de congresmeni democrați le cere colegilor să înceapă încă de acum strângerea de dovezi împotriva președintelui, cu obiectivul unui vot de punere sub acuzare „din prima zi”, dacă partidul recâștigă controlul Camerei la scrutinul din 2026. Miza imediată este presiunea internă care s-ar putea instala asupra aleșilor democrați care nu s-au alăturat inițiativei. Sprijin în creștere în rândul democraților și în opinia publică Deputata Delia Ramirez (Illinois) a declarat pentru Axios că partidul are nevoie de „o strategie foarte concretă și coordonată” și că ar trebui „să construiască dosarul” din timp, inclusiv prin verificarea faptelor și organizarea de audieri paralele, pentru a putea susține o eventuală procedură de punere sub acuzare. În același registru, deputata Yassamin Ansari (Arizona) a spus că, dacă democrații recâștigă majoritatea, „presiunea pentru punerea sub acuzare va fi copleșitoare”. Separat, un sondaj Strength In Numbers/Verasight publicat marți indică faptul că 55% dintre adulții americani chestionați cred că Camera ar trebui să voteze punerea sub acuzare a lui Trump, în timp ce 37% se opun. Cum s-a schimbat raportul de forțe în voturile recente Materialul trece în revistă evoluția sprijinului în interiorul Partidului Democrat la două voturi forțate de deputatul Al Green: în iunie anul trecut, 128 de democrați au votat alături de republicani pentru respingerea inițiativei, iar 78 au votat pentru promovare; în decembrie anul trecut, sprijinul a crescut la 140 de democrați, alți 47 au votat „prezent” (inclusiv liderul minorității, Hakeem Jeffries, și adjuncții săi), iar 23 s-au alăturat republicanilor. În plus, când deputata Robin Kelly a introdus în ianuarie articole de punere sub acuzare împotriva secretarului de atunci al Securității Interne, Kristi Noem, 187 de democrați din Camera Reprezentanților le-au co-sponsorizat, potrivit textului. De ce un eventual vot în Cameră nu garantează destituirea În prezent, Camera Reprezentanților are o majoritate republicană de 217 la 212, cu un independent și cinci locuri vacante (două republicane și trei democrate). Toate sondajele menționate în articol indică șanse mari ca democrații să recâștige majoritatea în noiembrie 2026. Chiar și în acest scenariu, destituirea ar rămâne greu de atins: în Senat este necesară o majoritate de două treimi (67 din 100 de voturi), iar o asemenea majoritate este descrisă ca „extrem de improbabilă”. În istoria SUA, trei președinți au fost puși sub acuzare — Andrew Johnson (1868), Bill Clinton (1998) și Donald Trump (2019 și 2021) — însă toți au fost achitați din cauza lipsei majorității de două treimi în Senat. [...]

Riscul major pentru PSD este pierderea accesului la deciziile de finanțare , dacă moțiunea de cenzură împotriva premierului Ilie Bolojan eșuează sau dacă partidul nu o depune, într-un moment în care retragerea miniștrilor a lăsat coaliția într-o zonă de instabilitate, potrivit Adevărul . Miza nu este doar schimbarea premierului, ci și menținerea influenței în alocarea fondurilor și a investițiilor, de la programe de dezvoltare locală până la PNRR . După demisia miniștrilor PSD, depunerea unei moțiuni de cenzură este prezentată ca „imperativă” pentru social-democrați, iar în ședința de joi liderul PSD Suceava, Gheorghe Șoldan, a formulat un ultimatum: „Dacă am scos sabia din teacă, atunci trebuie să o folosim.” De ce contează: guvernarea înseamnă control pe bani și investiții Analistul politic Cristian Andrei (Agenția de Rating Politic) avertizează că un eșec al planului de debarcare a premierului s-ar putea întoarce împotriva conducerii PSD, inclusiv împotriva lui Sorin Grindeanu. Argumentul central: pentru liderii locali și primari, opoziția nu este un scenariu sustenabil, deoarece reduce influența asupra deciziilor „legate de bani și investiții”. În evaluarea analistului, PSD nu a votat ieșirea de la guvernare, ci „doar retragerea sprijinului pentru premier”, ceea ce obligă conducerea să demonstreze rapid că are o strategie funcțională, nu doar o poziționare politică. În caz contrar, spune acesta, tensiunile interne pot escalada. Presiune internă și semne de repoziționare În paralel cu criza din coaliție, apar indicii de mișcare în interiorul partidului și în relația cu PNL. Deputatul PSD de Buzău Petre Emanoil Neagu a participat la ședința Biroului Politic Național al PNL și a afirmat: „Eu astăzi am transmis hârtia la Camera Deputaţilor, iar de mâine sunt în bancă cu PNL” Materialul ridică întrebarea cât de amplu ar putea deveni un astfel de „val de plecări”, dacă PSD ajunge izolat. Scenariile descrise: moțiune ratată, opoziție și avantaj pentru AUR Cristian Andrei conturează două riscuri majore: Dacă PSD nu depune moțiune de cenzură , partidul poate ajunge într-o situație în care președintele „poate bloca” procesul de vacantare a posturilor rămase libere după demisiile miniștrilor, în condițiile în care Constituția nu obligă automat la semnarea decretelor de numire în orice context. Dacă PSD ajunge în opoziție , ar putea ajunge să împartă acest spațiu politic cu AUR, însă analistul susține că PSD ar fi „mai puțin credibil” decât AUR în postura de opoziție, iar pierderea guvernării ar amplifica tensiunile interne și ar slăbi controlul asupra aparatului de stat. În plus, analiza indică un efect politic secundar cu impact direct asupra competiției electorale: retragerea PSD din guvernare ar putea consolida AUR , nu PSD, deoarece AUR nu ar avea interesul să ajute social-democrații să redevină dominanți. Ce urmează Din informațiile prezentate, următoarele zile sunt decisive pentru PSD pe două planuri: dacă își asumă și duce la capăt moțiunea de cenzură și, în funcție de rezultat, dacă poate evita un scenariu de opoziție care să declanșeze pierderi de influență, contestarea conducerii și posibile repoziționări ale aleșilor locali. [...]

Guvernul apără menținerea CASS la pensiile peste 3.000 de lei ca soluție de lărgire a bazei de finanțare a sistemului public de sănătate, argumentând că fără mai mulți contributori spitalele nu pot funcționa la un nivel acceptabil, potrivit Mediafax . Premierul Ilie Bolojan a declarat, vineri, la Europa FM , că poziția Executivului privind contribuția la asigurările sociale de sănătate (CASS) aplicată pensiilor de peste 3.000 de lei ține de nevoia de a susține financiar sistemul medical. În explicația sa, Bolojan a invocat raportul dintre cei care plătesc și cei care beneficiază de servicii: anterior ar fi fost 6,3 milioane de plătitori la 16,5 milioane de beneficiari, iar în prezent ar fi „peste 10 milioane” sau „poate 11” plătitori, menționând că nu are datele exacte, în timp ce numărul beneficiarilor ar rămâne 16,5 milioane. Cum justifică premierul contribuția la sănătate pentru pensiile mai mari Bolojan a legat direct contribuția de funcționarea spitalelor și de calitatea serviciilor medicale, susținând că sistemul nu poate funcționa fără o bază suficientă de finanțare. „Vrem ca spitalele din România să funcționeze? Vrem că atunci când te duci într-un spital să fie cineva la capătul patului, să ai un medic competent și medicamente, înseamnă că trebuie să existe o formă de contribuție.” Ce înseamnă CASS „de 10%” în cazul pensiilor vizate Premierul a precizat că, pentru pensiile mai mari de 3.000 de lei, contribuția este de 10% aplicată „pe diferența” care depășește pragul de 3.000 de lei. El a susținut că această sumă ar fi o contribuție necesară pentru menținerea sistemului medical. „Și acel 10%, pe diferența de la pensia care este peste 3.000 și până la 3.000 de lei, este o sumă cu tot respectul pe care fiecare om care ajunge într-un spital ar trebui să o plătească. E o formă de contribuție. Nu funcționează lucrurile altfel.” [...]

Scăderea încrederii în Vladimir Putin , pe fondul războiului și al restricțiilor de internet, devine un risc de stabilitate pentru Kremlin , într-un moment în care nemulțumirile interne se acumulează și ating maximele din perioada post-2022, potrivit Digi24 , care citează un sondaj VTSIOM preluat de EFE și Agerpres. Datele sondajului indică o deteriorare a percepției publice: 24,1% dintre ruși spun că nu au încredere în liderul de la Kremlin, iar 23,3% nu îi aprobă activitatea ca șef al statului. Sunt cele mai ridicate niveluri nefavorabile de la începutul războiului declanșat împotriva Ucrainei, în februarie 2022. În același timp, rata de aprobare a lui Putin a coborât cu încă 1,1 puncte procentuale într-o săptămână, la 65,6%, iar „încrederea” în el a scăzut cu un punct procentual, la 71% — niveluri care, potrivit articolului, nu au mai fost văzute de la finalul lui 2021 sau începutul lui 2022. Ce alimentează nemulțumirea: războiul, internetul și economia Sursa indică drept cauze principale „saturația” față de războiul din Ucraina și restricțiile de acces la internet. Pe fondul lipsei de progrese pe front, Putin este descris ca fiind perceput tot mai des — atât de rușii moderați, cât și de susținătorii liniei dure — drept un lider „slab” și incapabil să apere interesele Rusiei. În paralel, restricțiile privind accesul la internet au devenit un factor de iritare generalizată. Conform articolului, acestea au inclus și blocarea unor rețele de socializare precum Telegram . Putin a admis că măsura este nepopulară, dar a justificat-o ca decizie de securitate, invocând riscul de atentate. „Desigur, dacă acestea au legătură cu activitatea operativă de prevenire a atentatelor teroriste (...) garantarea siguranţei oamenilor va fi mereu o prioritate.” În contextul scăderii de popularitate, articolul mai menționează și recesiunea economică, precum și evenimente interne (inundații în Caucaz și sacrificarea a mii de vite din cauza unei epidemii în Siberia, în pofida opoziției fermierilor) ca factori care apasă asupra percepției publice. Un semnal politic: Putin dispare din „topul preferințelor” Un alt indicator relevant din sondaj: de la începutul lunii martie, tot mai puțini ruși — aproximativ o treime — îl menționează pe Putin printre politicienii preferați, față de aproximativ 50% în urmă cu doi ani, potrivit articolului. Această schimbare contează politic deoarece sugerează nu doar o scădere punctuală a aprobării, ci o erodare a atașamentului personal față de lider, într-un sistem construit în jurul controlului și al imaginii de „lider puternic”. Context de securitate și vizibilitate publică redusă Articolul mai notează că Putin și-a redus considerabil aparițiile publice după ce, în decembrie anul trecut, Rusia a acuzat Ucraina că ar fi încercat să lovească cu drone reședința lui Putin de la Novgorod (acuzație negată de Kiev). Potrivit presei de opoziție citate, Kremlinul s-ar teme pentru viața lui Putin și ar fi suplimentat lansatoarele de rachete antiaeriene pentru protecția reședinței de la Valdai, la aproximativ 400 km vest de Moscova. Datele din sondaj și explicațiile din articol conturează o presiune internă în creștere, însă amploarea și consecințele politice pe termen scurt rămân greu de evaluat doar din aceste informații. [...]