Știri
Știri din categoria Politică
Democrații din Camera Reprezentanților își pregătesc din timp un nou demers de punere sub acuzare a lui Donald Trump, într-o mișcare care poate amplifica incertitudinea politică la Washington înaintea alegerilor din noiembrie 2026 și a începutului de mandat parlamentar din ianuarie 2027, potrivit G4Media, care citează Axios.
Un grup de congresmeni democrați le cere colegilor să înceapă încă de acum strângerea de dovezi împotriva președintelui, cu obiectivul unui vot de punere sub acuzare „din prima zi”, dacă partidul recâștigă controlul Camerei la scrutinul din 2026. Miza imediată este presiunea internă care s-ar putea instala asupra aleșilor democrați care nu s-au alăturat inițiativei.
Deputata Delia Ramirez (Illinois) a declarat pentru Axios că partidul are nevoie de „o strategie foarte concretă și coordonată” și că ar trebui „să construiască dosarul” din timp, inclusiv prin verificarea faptelor și organizarea de audieri paralele, pentru a putea susține o eventuală procedură de punere sub acuzare.
În același registru, deputata Yassamin Ansari (Arizona) a spus că, dacă democrații recâștigă majoritatea, „presiunea pentru punerea sub acuzare va fi copleșitoare”.
Separat, un sondaj Strength In Numbers/Verasight publicat marți indică faptul că 55% dintre adulții americani chestionați cred că Camera ar trebui să voteze punerea sub acuzare a lui Trump, în timp ce 37% se opun.
Materialul trece în revistă evoluția sprijinului în interiorul Partidului Democrat la două voturi forțate de deputatul Al Green:
În plus, când deputata Robin Kelly a introdus în ianuarie articole de punere sub acuzare împotriva secretarului de atunci al Securității Interne, Kristi Noem, 187 de democrați din Camera Reprezentanților le-au co-sponsorizat, potrivit textului.
În prezent, Camera Reprezentanților are o majoritate republicană de 217 la 212, cu un independent și cinci locuri vacante (două republicane și trei democrate). Toate sondajele menționate în articol indică șanse mari ca democrații să recâștige majoritatea în noiembrie 2026.
Chiar și în acest scenariu, destituirea ar rămâne greu de atins: în Senat este necesară o majoritate de două treimi (67 din 100 de voturi), iar o asemenea majoritate este descrisă ca „extrem de improbabilă”.
În istoria SUA, trei președinți au fost puși sub acuzare — Andrew Johnson (1868), Bill Clinton (1998) și Donald Trump (2019 și 2021) — însă toți au fost achitați din cauza lipsei majorității de două treimi în Senat.
Recomandate
Noul președinte al Columbiei promite o ofensivă împotriva narco-terorismului, cu efecte directe asupra securității și economiei , potrivit Al Jazeera . Politicianul de dreapta Abelardo De La Espriella a preluat funcția după ce a câștigat la limită turul doi al alegerilor prezidențiale din iunie. Miza imediată a noului mandat este una operațională: De La Espriella spune că va „zdrobi” narco-terorismul și că va aborda simultan problemele de securitate și traficul de droguri, într-un context în care aceste fenomene au impact direct asupra stabilității interne și a activității economice. În paralel, noul președinte își asumă și gestionarea „provocărilor economice”, fără ca materialul să ofere detalii despre măsuri concrete sau ținte. Din informațiile disponibile, mesajul central este că agenda de securitate va fi tratată ca prioritate, cu potențiale consecințe asupra mediului de afaceri și a investițiilor, în funcție de modul în care vor evolua riscurile și costurile asociate. Repoziționare externă: apropiere de SUA și de Donald Trump Al Jazeera notează că De La Espriella vrea să aducă Columbia „mai aproape” de Statele Unite și de Donald Trump. O astfel de repoziționare poate influența cooperarea pe teme de securitate și antidrog, dar și relațiile economice, în funcție de direcția concretă a politicilor bilaterale. Materialul nu precizează calendarul sau instrumentele prin care noua administrație intenționează să își implementeze promisiunile, iar amploarea schimbărilor va depinde de primele decizii de guvernare după instalare. [...]
Administrația Trump introduce un tarif de 15% la importurile de polisiliciu , o mișcare cu efect direct asupra costurilor și lanțurilor de aprovizionare din industria solară și a semiconductorilor, potrivit Politico . Ordinul vizează o materie primă considerată „componentă-cheie” pentru panouri solare și cipuri, într-un context în care Washingtonul încearcă să reducă dependența de China. Măsura anunțată de președintele Donald Trump se aplică polisiliciului importat și produselor derivate și include, pe lângă tariful de 15%, și stabilirea unor prețuri minime pentru importuri de polisiliciu, lingouri și plachete (wafers), celule solare și module solare. În practică, combinația dintre taxă și praguri minime de preț poate împinge în sus costul materialelor pentru companiile care se bazează pe importuri. Un element cu miză operațională este calendarul: directiva nu intră în vigoare decât pe 4 decembrie, adică după alegerile de la mijloc de mandat din noiembrie și după un summit planificat în septembrie între Trump și liderul chinez Xi Jinping. Politico notează că administrația se confruntă, simultan, cu nemulțumiri ale alegătorilor legate de prețuri și cu negocieri comerciale fragile cu China. Ce include ordinul și cum încearcă să limiteze „stocarea” înainte de intrarea în vigoare Pe lângă tarife și prețuri minime, ordinul conține o clauză menită să împiedice companiile să își facă stocuri până în decembrie. Documentul autorizează Customs and Border Protection (agenția americană de control la frontieră) să restricționeze importurile dacă suspectează că un importator încearcă să evite taxele mai mari care urmează să se aplice. În cadrul anunțului de la Casa Albă, secretarul Comerțului, Howard Lutnick, a susținut că măsura ar urma să stimuleze producția internă: „Asta va aduce lanțul de aprovizionare aici. Avem industria aici, e prea mică și va exploda.” De ce contează: presiune pe solar, cu justificare de securitate și cipuri Polisiliciul este folosit atât în semiconductori, cât și în panouri solare, fiind relevant pentru echipamente militare și electronice de consum (telefoane, laptopuri), dar și pentru energia solară, descrisă de Politico drept cea mai rapidă sursă de energie în creștere la nivel global. Deși Casa Albă a pus accent pe impactul asupra producției interne de semiconductori — într-un moment în care SUA își dezvoltă infrastructura pentru inteligența artificială — ordinul poate avea „un impact mare” asupra industriei solare, potrivit lui Jon Toomey, președintele organizației pro-tarife Coalition for a Prosperous America. Context: investigație pe securitate națională și reacții în relația cu Beijingul Ordinul vine după o investigație a Departamentului Comerțului, lansată în iulie anul trecut, privind riscurile de securitate națională din lanțul de aprovizionare cu polisiliciu. Demersul este parte dintr-un efort mai larg de mutare a lanțurilor de aprovizionare departe de China, inclusiv în industrii precum turbinele eoliene și robotica. China are un „aproape monopol” asupra producției de polisiliciu, potrivit S&P Global, iar restricțiile americane din zone-cheie ale comerțului au atras deja reacții: Politico amintește că Beijingul a introdus, la începutul acestei săptămâni, noi controale asupra exporturilor de drone către SUA. Ce urmează, din informațiile disponibile: până la 4 decembrie, companiile vor evalua dacă își ajustează contractele și sursele de aprovizionare, în timp ce autoritățile americane pot interveni împotriva importurilor considerate tentative de evitare a viitoarelor taxe. [...]
Percepția asupra economiei se întoarce împotriva republicanilor , iar un nou sondaj indică faptul că alegătorii americani îi văd pe democrați drept „administratori mai buni ai economiei” pentru prima dată în aproape un deceniu, potrivit Euronews . Schimbarea vine pe fondul scăderii constante a ratei de aprobare pentru președintele Donald Trump și al presiunilor resimțite în bugetele gospodăriilor, alimentate de scumpirea energiei. Sondajul Reuters/Ipsos, realizat online la nivel național, arată că 42% dintre alegători ar vota un democrat la alegerile pentru Congres, în timp ce 37% ar opta pentru un republican, „în acest moment”. În paralel, ponderea americanilor care aprobă activitatea președinției a coborât la 35%, de la 37% în luna anterioară. De ce contează: economia și energia pot decide „midterms” Cercetarea leagă evaluarea lui Trump pe economie de evoluția prețurilor la energie, în contextul războiului din Iran. Sondajul analizează inclusiv efectul creșterii prețurilor la energie asupra șanselor republicanilor la alegerile intermediare din noiembrie. În același timp, este menționat impactul direct asupra gospodăriilor: finanțele familiilor au fost afectate de scumpirea benzinei, pe fondul tensiunilor din Golful Persic . Context: scăderea aprobării și miza controlului Congresului Alegerile „midterms” au loc pe 3 noiembrie și vor decide controlul asupra Congresului pentru următorii doi ani. În acest cadru, sondajul sugerează că republicanii și Trump ar pierde în fața democraților „în acest moment”, pe fondul deteriorării percepției privind administrarea economiei. Trump a justificat că a ordonat atacurile asupra Iranului pentru a destructura programul nuclear al țării, a limita capacitatea Teheranului de a ataca rivalii regionali și a crea condiții pentru răsturnarea conducerii clericale. Potrivit materialului, aceste acțiuni au fost urmate de o creștere a prețurilor benzinei cu peste 25% de la începutul războiului, din 28 februarie. Ce spune Trump despre sondaje Președintele a declarat în repetate rânduri că nu crede în aceste sondaje, susținând că nu ar fi reale. [...]
Declarațiile Moscovei despre „lipsa sprijinului” pentru unire ridică miza politică a dosarului România–Republica Moldova , într-un moment în care la București există deja o inițiativă legislativă pe această temă, iar la Chișinău obiectivul oficial rămâne aderarea la UE. Potrivit Profit , Ministerul rus de Externe susține că „o majoritate covârșitoare” a moldovenilor nu dorește unirea cu România, invocând date din recensământ și acuzând o „campanie” de influențare a opiniei publice. Afirmațiile au fost făcute pentru agenția TASS de Iuri Pilipson, directorul Departamentului II Europa din MAE rus, care a contestat sondajele ce ar indica o creștere a susținerii pentru unire. El a invocat faptul că, la „cel mai recent recensământ”, 76,7% dintre cetățenii chestionați s-au declarat moldoveni, iar 8% s-au declarat români. „În ciuda presiunii propagandistice, majoritatea covârșitoare a locuitorilor Republicii Moldova, din câte știm, nu dorește să renunțe nici la identitatea națională, nici la statalitate.” Context: UE până în 2030 și „opțiunea” unirii prin referendum În același material este menționat că președinta Republicii Moldova, Maia Sandu , a stabilit ca obiectiv pregătirea țării pentru aderarea la Uniunea Europeană până în 2030. Totodată, ea nu a exclus varianta aderării la UE prin unirea Republicii Moldova cu România, precizând că ar susține o asemenea opțiune dacă ar fi supusă unui referendum. La București: inițiativă legislativă ajunsă la Senat, cu avize negative Pe plan intern, Profit notează că o propunere legislativă privind unirea României cu Republica Moldova , depusă de parlamentari S.O.S. România, a trecut tacit de Camera Deputaților și urmează să ajungă la Senat, for decizional. Inițiativa a fost depusă la 14 aprilie și a primit punct de vedere negativ din partea Guvernului, precum și avize negative de la comisia juridică și comisia pentru drepturile omului din Camera Deputaților. Adoptarea tacită a intervenit după depășirea termenului de 45 de zile, iar proiectul merge mai departe „în forma inițiatorului”, în condițiile în care nu a existat o dezbatere în plen, conform informațiilor din articol. În proiect se arată, între altele, că Parlamentul României ar decide unirea și ar abilita Guvernul să înceapă „de urgență” negocieri cu autoritățile de la Chișinău pentru definitivarea unirii, urmând ca după adoptare să fie notificate autorități și organizații internaționale menționate în textul inițiativei. De ce contează acum Prin poziționarea publică a MAE rus, tema unirii capătă o dimensiune suplimentară de politică externă și de comunicare strategică, pe fondul unei inițiative legislative aflate în circuit parlamentar la București și al calendarului de integrare europeană avansat de Chișinău. În perioada următoare, punctul de interes rămâne traseul proiectului la Senat și modul în care autoritățile române și cele moldovene vor gestiona public această temă, în paralel cu agenda de aderare la UE. [...]
La 96 de zile de la căderea Guvernului Bolojan, Crin Antonescu cere demisia președintelui dacă nu poate debloca învestirea unui nou cabinet , potrivit HotNews . Într-o intervenție la Antena 3, fostul lider PNL a pus criza politică pe seama eșecului „formulei pro-europene” prezentate electoratului la ultimele alegeri și a acuzat lipsa de decizie la Cotroceni. Antonescu a susținut că „formula” promovată electoral drept „pro-europeană” și „pro-occidentală” „a eșuat”, iar acest eșec ar explica blocajul actual. În acest context, el a afirmat că președintele Nicușor Dan ar fi trebuit „să rezolve problema” guvernării. Când i s-a sugerat că președintele ar putea să vrea, dar să nu poată debloca situația, Antonescu a replicat că, în acest caz, șeful statului ar trebui să plece din funcție. „Staţi puţin! Cum adică nu poate? Atunci trebuie să demisioneze!” Critici la adresa PNL și a condițiilor de guvernare Fostul președinte al PNL a criticat și poziționarea premierului Ilie Bolojan, despre care a spus că invocă „responsabilitatea”, dar „se comportă cel mai puţin responsabil”, pentru că nu ar accepta ca PNL să participe la o formulă de guvernare care să nu fie condusă de el și care să fie acceptată de USR, menționând și „formule fantasmagorice” precum cea cu Sigfried Mureșan. În logica sa, dacă PNL nu acceptă alte variante, atunci ar trebui căutată o majoritate „fără PNL”. Contextul blocajului: aproape trei luni fără guvern cu puteri depline România nu are un Guvern cu puteri depline de 96 de zile, după ce Cabinetul Bolojan a fost demis prin moțiunea de cenzură depusă de PSD și AUR. Antonescu a acuzat că, în acest interval, președintele ar fi oscilat între apeluri la calm și îndemnuri către partide să fie „responsabile”, în loc să acționeze „decisiv”, în limitele Constituției. [...]
Rusia riscă o tranziție politică instabilă, fără un mecanism credibil de succesiune , iar această vulnerabilitate poate amplifica incertitudinea internă și externă atunci când Vladimir Putin va părăsi inevitabil Kremlinul, potrivit unei analize prezentate de Digi24 , care citează Foreign Affairs . Putin, în vârstă de 73 de ani, a construit în peste două decenii un regim personalist, cu puterea concentrată în jurul său și al unui cerc restrâns de aliați. Problema centrală, arată analiza, este absența unui plan concret pentru „ziua de după”, ceea ce face probabilă o succesiune negociată în grabă sau o competiție dură între elite, în locul unei tranziții ordonate. De ce contează: arhitectura formală există, dar decizia reală ar rămâne la „selectorat” Constituția Rusiei prevede alegeri de tranziție în termen de trei luni de la vacanța funcției prezidențiale, iar prim-ministrul devine președinte interimar până la scrutin. Totuși, cadrul legal nu stabilește cine se poate poziționa cu șanse reale pentru a câștiga, iar rezultatul ar depinde, cel mai probabil, de înțelegeri între un grup restrâns din interiorul sistemului – un „selectorat”, adică nucleul de persoane care controlează instituții-cheie și pot influența decisiv transferul de putere. Analiza avertizează că miza depășește persoana lui Putin: este pusă sub semnul întrebării capacitatea regimului de a gestiona o tranziție fără fracturi, într-un moment în care o parte importantă a elitei care îl înconjoară este, la rândul ei, îmbătrânită. Blocajul generațional: aliați vârstnici, pretendenți fără „rampă” instituțională Sistemul construit de Putin a menținut stabilitatea prin loialități personale, dar a exclus generațiile următoare de la politica de vârf și de la acumularea de autoritate și competențe de guvernare. În acest context, succesiunea ar putea deveni mai greu de controlat, pentru că ambițiile amânate ale unor actori mai tineri ar putea intra în conflict cu reflexele de conservare ale cercului vechi. În același timp, publicația notează că Putin a evitat constant să desemneze un succesor și să instituționalizeze un proces clar. Partidul „Rusia Unită” nu a fost construit ca mecanism de selecție a unui moștenitor, iar Constituția exclude funcția de vicepreședinte, eliminând o cale formală de „succesor desemnat”. Prim-ministrul, interimar prin Constituție, dar fără bază proprie de putere Deși prim-ministrul ar prelua interimatul, Putin ar fi ales în timp prim-miniștri fără o bază solidă de putere, pentru a nu-i putea eclipsa autoritatea. În acest cadru, actualul premier, Mihail Mișustin , este descris ca neavând o rețea proprie de susținători loiali, ceea ce i-ar îngreuna transformarea interimatului într-o victorie electorală. Singura încercare relevantă de „succesiune controlată” amintită este episodul Dmitri Medvedev: în 2008, Putin l-a susținut pentru președinție și a devenit prim-ministru, dar și-a păstrat influența și a revenit la funcția supremă în 2011, într-o mișcare cunoscută în Rusia drept „rocadă”. Ulterior, Medvedev a fost marginalizat treptat. Cercul restrâns din jurul lui Putin și riscul unei lupte interne Analiza indică faptul că Putin se sprijină pe un grup de aliați septuagenari care controlează pârghii esențiale ale statului, de la securitate la armată. Sunt menționați, între alții: Alexander Bortnikov (FSB), Serghei Narîșkin (informații externe), Alexander Bastrîkin (Comitetul de Investigații), Viktor Zolotov (Garda Națională), Serghei Șoigu (Consiliul de Securitate) și Valeri Gherasimov (Statul Major General). În acest tip de sistem, în care loialitățile și rețelele informale cântăresc mai mult decât regulile, o succesiune disputată poate degenera într-o confruntare între facțiuni, mai ales dacă actorii-cheie nu reușesc să coordoneze rapid o soluție acceptată. Precedentul istoric invocat: succesiunea după Stalin Pentru a ilustra cum funcționează, în practică, o succesiune într-un regim puternic personalizat, analiza face trimitere la perioada de după moartea lui Iosif Stalin (1953), când, deși exista o arhitectură formală, puterea reală s-a tranșat prin competiție între vârfurile sistemului, pe parcursul mai multor ani. Concluzia de fond este că, și în cazul unei plecări a lui Putin, regulile constituționale ar putea oferi doar cadrul, nu și soluția: rezultatul ar depinde de echilibrul dintre instituțiile controlate de elite și de capacitatea acestora de a evita o escaladare a rivalităților interne. [...]
