Știri
Știri din categoria Mărfuri
Scumpirea petrolului devine principalul risc pentru costurile fermelor în următoarele trei luni, chiar dacă prețurile la cereale și oleaginoase au rămas, per ansamblu, fără o direcție fermă la final de iulie, potrivit unei analize Agronet. Pentru România, publicația indică intervale de preț în euro/tonă pentru august–octombrie și avertizează că energia poate susține cotațiile „nominale” fără să îmbunătățească automat marjele fermierilor.
În iulie, energia „s-a desprins” de marile culturi: în timp ce grâul, porumbul și soia au închis luna aproape de nivelurile de la începutul intervalului analizat, petrolul a urcat puternic, schimbând perspectiva asupra costurilor cu motorina, transportul și procesarea.
În ultimele patru săptămâni analizate (închideri din 10, 17, 24 și 31 iulie), Brent și WTI au câștigat aproximativ 18,6%, iar publicația notează că avansul a fost alimentat de riscuri asupra fluxurilor din Orientul Mijlociu și de incertitudinea privind rutele maritime. În același timp, gazele naturale au scăzut în interval.
Agronet citează și un sondaj Reuters de la final de iulie, care indică pentru 2026 medii estimate de 85,22 dolari/baril pentru Brent și 80,14 dolari/baril pentru WTI, niveluri considerate suficient de ridicate pentru a menține presiune pe costurile de transport și procesare.
Pe segmentul marilor culturi, mișcarea dominantă a fost corecția de după maximele atinse în jurul datei de 24 iulie: porumbul, soia și canola au coborât într-o singură săptămână cu aproximativ 4,8%, 5,3% și, respectiv, 8,1%. Interpretarea din analiză este că „prima de risc” legată de vreme nu a putut fi păstrată în preț, iar cumpărătorii nu au confirmat o tendință generală de creștere.
În același timp, raportul WASDE din iulie (USDA) este prezentat ca un factor care poate susține prețurile la corecții, dar care limitează, deocamdată, probabilitatea unei creșteri continue: stocuri mondiale de grâu estimate mai mici, dar producție majorată pentru Rusia și Ucraina; la porumb, stocuri mondiale estimate mai mici; la oleaginoase, producție mondială anticipată mai mare.
Pentru România, Agronet pornește de la cotații oficiale UE integrate în Bursa Agronet și construiește intervale pentru august–octombrie (în euro/tonă), cu mențiunea că echivalentul în lei depinde și de cursul valutar din momentul tranzacției.
Reperele și intervalele prezentate pentru următoarele trei luni includ:
Publicația mai arată că, la grâu, reperul FOB Portul Constanța era de 212,34 euro/tonă, dar diferența față de media națională „nu trebuie interpretată ca o marjă accesibilă automat fermierului”, deoarece include condiții comerciale diferite, transport, calitate și costuri logistice.
Riscul major de abatere față de intervalele estimate este indicat la porumb și floarea-soarelui, pe fondul secetei: Centrul Comun de Cercetare al Comisiei Europene a raportat accentuarea secetei severe în vestul României, iar la nivel european prognozele de randament pentru porumb și floarea-soarelui au fost reduse cu 6–7%. O deteriorare suplimentară a culturilor din România ar putea diminua presiunea de recoltare și ar împinge prețurile spre partea superioară a intervalelor.
Concluzia centrală a scenariului este că menținerea Brent aproape de 90–100 dolari/baril ar putea majora costurile cu motorina, transportul și procesarea și, implicit, ar putea susține cotațiile nominale la unele produse (în special oleaginoase și biocombustibili), fără ca acest lucru să se traducă automat într-o marjă mai bună pentru fermieri. Invers, o detensionare rapidă pe piața petrolului ar reduce costurile, dar ar putea diminua și o parte din sprijinul de preț asociat energiei.
Recomandate
Riscurile logistice din Marea Neagră pot susține prețurile la export, dar pot crește și costurile pentru fermieri , într-un context în care grâul ucrainean se ieftinește odată cu intrarea noii recolte, potrivit unei analize publicate de Agronet . Pe burse, mișcările au fost moderate la grâu și mai ferme la porumb și rapiță. Contractul MATIF pentru grâu cu livrare în septembrie a închis la 234,25 euro/tonă (în scădere cu 0,4% față de ședința precedentă), porumbul cu livrare în noiembrie a urcat la 251,75 euro/tonă, iar rapița (noiembrie) s-a menținut la 555,25 euro/tonă. Marea Neagră: sprijin de preț, dar risc de blocaje și costuri Piața grâului rămâne sensibilă la exporturile din Rusia și Ucraina, unde atacurile asupra infrastructurii portuare, riscul pentru nave și restricțiile de navigație pot reduce volumele care ajung efectiv pe piața internațională. În acest context, Rusia a interzis ancorarea navelor în zone neprotejate ale porturilor Azov și Kavkaz. În paralel, SovEcon și-a redus estimarea pentru recolta rusească de grâu la 88,3 milioane de tone, pe fondul unor perspective mai slabe în sud și al reducerii suprafețelor cu grâu de primăvară. Pentru România, limitarea exporturilor din alte state riverane poate muta cererea spre grâul livrabil prin Portul Constanța , însă aceeași dinamică poate însemna și presiune operațională mai mare pe port, transport feroviar și rutele dunărene. Agronet amintește că a prezentat anterior creșterea prețurilor DAP la Constanța, unde grâul de panificație ajunsese la aproximativ 219 euro/tonă la 21 iulie 2026, cu precizarea că acest reper nu se compară direct cu FOB, MATIF sau cu ofertele la poarta fermei. Ucraina: recoltarea apasă prețurile, cu efect potențial în regiune Intrarea rapidă a noii recolte și cererea internă mai redusă au coborât prețurile grâului ucrainean. Până la 21 iulie, Ucraina recoltase 5,47 milioane de tone de cereale și leguminoase de pe 1,34 milioane de hectare (aproximativ 11% din suprafața estimată), inclusiv 2,60 milioane de tone de grâu. În porturi, grâul de panificație a pierdut între 6 și 12 dolari/tonă într-o săptămână, până la 192–203 dolari/tonă CPT port (condiție comercială care indică livrarea până la locul convenit). Această scădere poate pune presiune pe marfa românească dacă fluxurile logistice ucrainene se normalizează; invers, o deteriorare a securității porturilor poate limita accesul grâului ucrainean la export și poate susține ofertele din Constanța. Cererea din Africa de Nord: semnal de piață, nu garanție de trend Tunisia a cumpărat aproximativ 100.000 de tone de grâu, peste volumul inițial vizat (75.000 de tone). Cel mai ieftin lot (25.000 de tone) a fost contractat la 270 dolari/tonă C&F (marfă plus transport până la portul de destinație), iar celelalte loturi la 279,49–293,69 dolari/tonă. Agronet notează că diferența față de licitația precedentă (4 iunie), unde nivelul minim fusese 268,16 dolari/tonă, este de 1,84 dolari/tonă pentru comparația „minim cu minim”, nu de 25 dolari/tonă. În același timp, Iordania nu a cumpărat în cadrul unei licitații pentru 120.000 de tone de grâu de panificație și ar urma să reia procedura cu termen de depunere a ofertelor la 4 august 2026. Ce urmăresc fermierii români: prețul net, nu doar cotația Mesajul practic al analizei este că diferențele dintre burse, licitații și ofertele portuare pot fi mari, iar riscurile din Marea Neagră pot susține prețurile de export, dar și costurile logistice. Înainte de vânzare, fermierii sunt îndemnați să compare, între altele: calitatea și parametrii solicitați; condiția comercială și locul/data livrării; costul transportului; bonificații și penalizări; termenul de plată; costul depozitării până la o vânzare ulterioară. În final, pentru exploatație contează suma netă rămasă după transport, condiționare, depozitare și celelalte cheltuieli contractuale, într-o piață în care riscul geopolitic și dinamica recoltării trag simultan în direcții diferite. [...]
Declarațiile lui Donald Trump despre acces „nelimitat” al SUA la resursele minerale ale Ucrainei intră în contradicție cu arhitectura juridică a acordului bilateral din 2025 , care prevede împărțirea veniturilor 50/50 și menținerea proprietății suverane a Ucrainei asupra subsolului, potrivit Kyiv Post . Miza economică este semnificativă: Trump a evaluat public acordul la peste 300 de miliarde de dolari (aprox. 1.350 de miliarde de lei), însă documentul descris de publicație indică un mecanism de investiții și reinvestire în Ucraina, nu o „preluare” de resurse. Într-un interviu difuzat pe 31 iulie de Real America’s Voice, Trump a susținut că înțelegerea privind „mineralele critice” ar permite Statelor Unite să intre „oricând” și să ia „cam orice vrem” din resursele de pământuri rare ale Ucrainei. El a descris acordul drept „foarte favorabil” pentru SUA și a avansat o valoare potențială de peste 300 de miliarde de dolari (aprox. 1.350 de miliarde de lei). Ce prevede, de fapt, acordul din aprilie 2025 Acordul la care se referă Trump a fost semnat în aprilie 2025, după negocieri îndelungate, și stabilește un fond comun de investiții pentru redresare, cu împărțirea veniturilor în proporție de 50/50. Administrarea operațională este realizată în comun de US International Development Finance Corporation (DFC) și Agenția Ucraineană pentru Sprijinirea Parteneriatelor Public-Private , aflată în subordinea Ministerului Economiei. Conform termenilor descriși, veniturile fondului ar urma să provină din: redevențe, taxe de licențiere, acorduri de împărțire a producției, legate de extracția de minerale critice, elemente de pământuri rare și combustibili fosili (inclusiv petrol și gaze naturale). Limitările-cheie care contrazic ideea de „acces nelimitat” Cadrul legal al acordului „contrazice” afirmația lui Trump privind accesul fără restricții, notează publicația. În forma finală: Ucraina păstrează proprietatea suverană deplină asupra tuturor activelor din subsol; mecanismul de împărțire a veniturilor se aplică doar licențelor de extracție nou emise; întreprinderile de stat existente (exemplul dat: Ukrnafta) rămân integral sub control ucrainean. Acordul exclude, de asemenea, obligații de datorie pentru Ucraina. Textul precizează că Kievul nu este obligat să ramburseze Washingtonului ajutorul militar acordat în timpul invaziei ruse la scară largă, contrar unor afirmații anterioare ale lui Trump, potrivit cărora SUA ar fi oferit peste 300 de miliarde de dolari care ar trebui returnați. Un alt element cu impact economic: toate veniturile generate de fondul comun trebuie reinvestite exclusiv în Ucraina, iar, potrivit unor estimări inițiale ale oficialilor ucraineni citate de Kyiv Post, fondul nu este așteptat să genereze randamente lichide timp de cel puțin un deceniu. [...]
Scumpirea cafelei mută consumul spre acasă, iar vânzările de boabe și aparate „din boabe în ceașcă” accelerează , punând presiune pe segmentele tradiționale (măcinată, capsule) și, indirect, pe unele lanțuri de cafenele, potrivit Profit . În Europa de Vest, vânzările de cafea boabe au crescut cu peste 30% în ultimul an, pe fondul unei schimbări de comportament pe măsură ce cafeaua devine mai scumpă. În SUA, tranziția este mai lentă, notează BiziDay, dar direcția rămâne aceeași. Boabele câștigă teren în retail, iar aparatele pentru acasă trag piața după ele Lavazza , citată de Financial Times, susține că „cafeaua boabe este noul standard”, pe fondul interesului consumatorilor de a reproduce acasă experiența din cafenea, chiar dacă asta înseamnă „puțin mai puțin, dar mai bine”. Pe partea de vânzări, datele prezentate indică o diferență tot mai mare între formate: vânzările de cafea boabe: +20% în volum și +37% în valoare, în ultimul an; vânzările de aparate „din boabe în ceașcă” (espressoare care macină boabele înainte de preparare): +33,5%. În piețe mari din UE, creșterile sunt consistente: +35% în Franța, +33% în Italia și +31,2% în Germania. Germania, cea mai mare piață de consum de cafea din Europa, a ajuns în punctul în care încasările din cafea boabe le-au depășit pe cele din cafeaua prăjită și măcinată tradițională. SUA: boabele cresc, măcinata scade, iar lanțurile resimt schimbarea În SUA, vânzările de boabe au urcat cu 3,2% în ultimul an, în timp ce vânzările de cafea măcinată au scăzut cu 3,9%. Contextul este unul de volatilitate pe piața cafelei: vremea nefavorabilă și recoltele slabe au împins prețurile la arabica și robusta, iar Lavazza anticipează că prețurile vor continua să crească, chiar dacă ritmul s-a mai temperat în ultimul an. Schimbarea de consum se vede și în afara retailului: locațiile drive-through mai ieftine și magazinele de proximitate cu aparate de cafea raportează creșteri ale vizitelor, unele de două cifre, potrivit lui RJ Hottovy (Placer.ai). În același timp, Starbucks și Tim Hortons au înregistrat scăderi ale vizitelor per magazin din ianuarie până în noiembrie, față de anul precedent. De ce contează: o reconfigurare a cererii, cu efecte pe lanțul de valoare Datele și declarațiile din material indică o mutare a cheltuielii dinspre consumul „pe loc” către consumul „acasă”, alimentată de presiunea prețurilor. Un sondaj Citigroup pe 1.900 de consumatori internaționali arată că 37% au început să facă mai multă cafea acasă din cauza scumpirilor, iar dintre cei care nu făceau deja acest lucru, aproximativ două treimi se așteaptă să-și schimbe obiceiurile în următoarele 12 luni. În paralel, trendul capătă și o componentă culturală, inclusiv în rândul Generației Z, cu popularizarea pe TikTok a soluțiilor „de cafenea, cu buget redus” pentru prepararea acasă. [...]
Prețurile angro la uleiul de măsline din Spania au coborât puternic față de vârful din 2024 , iar cel mai mare producător mondial din industrie spune că piața a intrat într-o fază mai stabilă, pe fondul unor perspective mai bune de recoltă și ofertă globală. Informațiile apar în HotNews , care citează CNBC. Deoleo , compania spaniolă care produce mărci precum Bertolli și Carbonell, susține că volatilitatea „fără precedent” din perioada 2022–2024, care a împins prețurile la raft în sus, a fost depășită. Directorul general Cristóbal Valdés a declarat pentru CNBC că acel ciclu „extrem de complex” a rămas „definitiv în urmă”. Ce se schimbă pe piață: ofertă mai robustă, prețuri mai previzibile Potrivit conducerii Deoleo, evoluția favorabilă a precipitațiilor în principalele țări producătoare – inclusiv în Spania – creează premisele unei recolte globale solide în sezonul următor. Compania leagă această perspectivă de o ofertă mondială „mai robustă și mai echilibrată”, ceea ce ar trebui să reducă oscilațiile de preț și să aducă mai multă predictibilitate pe lanțul valoric. În acest context, Valdés spune că un mediu de prețuri mai stabil ar putea sprijini și „redresarea cererii gospodăriilor la nivel global”, după șocul scumpirilor din ultimii ani. Unde sunt prețurile acum, comparativ cu recordul din 2024 Spania este un reper global pentru formarea prețurilor la uleiul de măsline, iar datele Comisiei Europene indică o scădere consistentă a cotațiilor angro: ulei de măsline extravirgin (EVOO) în Spania: aprox. 3,9 euro/kg (aprox. 20 lei/kg ), potrivit celor mai recente date săptămânale, în scădere constantă de la începutul anului; în ianuarie 2024, prețul angro pentru EVOO a atins un record de 9,3 euro/kg (aprox. 47 lei/kg ). Riscurile rămân: climă, apă, dăunători Deși Deoleo vorbește despre stabilizare, articolul notează că analiștii rămân îngrijorați de posibilitatea ca stocurile globale să oscileze puternic de la un sezon la altul, pe fondul unor probleme persistente: schimbările climatice, deficitul de apă, dar și presiunile generate de dăunători și boli. În perioada 2022–2024, secetele severe și valurile de căldură din sudul Europei au compromis recoltele și au alimentat creșterea spectaculoasă a prețurilor, un episod pe care Deoleo l-a descris drept unul dintre cele mai dificile din istoria sectorului. [...]
Scumpirea rapidă a gazelor în Europa pune presiune pe refacerea stocurilor pentru iarnă , într-un context în care depozitele din UE sunt umplute doar pe jumătate, iar ritmul de injectare este sub cel de anul trecut, potrivit HotNews . România este ușor peste media UE la nivelul stocurilor, dar rămâne expusă la evoluțiile de preț din piața regională. Vineri dimineață, cotațiile gazelor TTF (contractul de referință tranzacționat în Olanda) au ajuns la 56,14 euro/MWh, de la 41 euro/MWh la începutul lunii februarie, ceea ce înseamnă o creștere de peste 36%, conform datelor Trending Economics analizate de HotNews. De ce cresc prețurile: șoc pe piața LNG din cauza conflictului din Iran Sursa principală a tensiunii este perturbarea fluxurilor prin Strâmtoarea Ormuz , rută pe unde tranzitau aproximativ 20% din livrările mondiale de gaze naturale lichefiate (LNG – gaz transportat pe mare în stare lichefiată). În plus, atacurile iraniene au eliminat 17% din capacitatea de export LNG a Qatarului, iar în acest context prețul gazelor în Europa a crescut cu peste 70% de la începutul războiului, potrivit articolului. O incertitudine majoră pentru piață rămâne viteza cu care Qatarul își va putea relua exporturile prin Strâmtoarea Ormuz; estimările din piață indicau „câteva săptămâni” pentru reluarea producției și livrărilor, înainte de cea mai recentă escaladare, fără a include eventuale capacități afectate. Stocurile UE: 52% plin, dar ritm sub media ultimilor ani Depozitele de gaze din Uniunea Europeană sunt umplute în proporție de aproximativ 52%, însă ritmul de injectare este sub cel de anul trecut și sub media ultimilor zece ani pentru perioada de vară, ceea ce alimentează temerile că unele state vor avea dificultăți în refacerea rezervelor, scrie The Wall Street Journal . „Europa este pe cale să intre în iarnă cu cea mai redusă rezervă de gaze de la criza energetică din 2022 încoace”, a declarat Natasha Fielding, director pentru prețurile gazelor și LNG la Argus. În acest context, UE a relaxat regulile privind stocarea: statele membre pot urmări atingerea unui nivel de cel puțin 80% până la începutul lunii noiembrie, „în condiții dificile de piață”, în locul țintei standard de 90%. Europa a depășit deja jumătatea sezonului de reumplere (1 aprilie – 1 noiembrie), ceea ce înseamnă că mai sunt aproximativ trei luni și jumătate pentru refacerea stocurilor. România: depozite la 54%, ușor peste media UE România avea vineri un grad de umplere a depozitelor de gaze de 54%, „puțin mai mare decât media UE”, potrivit datelor analizate de HotNews. Nivelul stocurilor este urmărit îndeaproape deoarece rezervele sunt esențiale pentru acoperirea cererii de încălzire iarna și pentru limitarea riscului unor întreruperi de aprovizionare. Context: și petrolul urcă peste 85 dolari/baril Tensiunile din Orientul Mijlociu se văd și în petrol: prețul a depășit 85 dolari/baril, de la aproape 70 dolari la începutul lunii. Publicația OilPrice.com notează că, în primele ore ale zilei de vineri, cotațiile se îndreptau către un avans săptămânal de 12%, pe fondul reizbucnirii tensiunilor regionale. Pentru companii și consumatori, combinația dintre prețuri mai mari și ritm lent de refacere a stocurilor crește riscul ca volatilitatea să se mențină până la intrarea în sezonul rece, mai ales dacă reluarea exporturilor LNG din zona Ormuz întârzie. [...]
Prețurile memoriilor DDR4 ar urma să sară cu peste 50% în T3 2026 , pe fondul unor lipsuri severe de capacitate, ceea ce poate împinge în sus costurile pentru PC-uri și pentru o parte din infrastructura de stocare din centrele de date, potrivit Gizmochina . Informația se bazează pe un raport DigiTimes , care arată că prețurile „contract” (cele negociate între producători și clienți mari, diferite de prețurile „spot”, adică tranzacții punctuale) sunt încă în curs de finalizare, iar această întârziere ar putea amplifica presiunea de scumpire. Ținta raportului este segmentul DDR4 8Gb DRAM, unde creșterea estimată depășește 50% în trimestrul 3 din 2026 față de trimestrul 2. De ce contează: costuri mai mari pentru PC-uri și pentru SSD-uri enterprise DDR4 rămâne folosit pe scară largă în PC-uri, iar cererea ar fi crescut semnificativ în trimestrul 2, ducând la scumpiri peste așteptări. În paralel, SSD-urile enterprise (pentru companii), care includ memorie DRAM, contribuie la creșterea cererii: DRAM-ul ajută la latență mai mică și viteze mai bune prin mecanisme de tip cache (memorie tampon). Un semnal suplimentar de tensiune în piață este că, în unele cazuri, prețurile spot pentru DDR4 16Gb sunt deja ridicate și pot ajunge mai mari decât cele pentru DDR5 cu specificații similare, notează materialul. Oferta: marii producători s-au mutat pe DDR5, iar „legacy” rămâne cu capacitate limitată Potrivit aceleiași surse, Samsung, Micron și SK Hynix s-au îndepărtat în mare parte de producția DDR4, pe măsură ce își orientează capacitatea către DDR5 și memorii premium, inclusiv pentru clienți din zona inteligenței artificiale. Samsung ar produce DDR4 în volume mai mici pentru câțiva clienți pe termen lung. Micron este menționată ca anunțând producție de masă pentru DDR4 și LPDDR4 folosind procesul 1α la fabrica sa din Manassas (Virginia, SUA). În același timp, o parte importantă din producția DDR ar fi acoperită de companiile taiwaneze Nanya Technology și Winbond Electronics, însă nivelul ar fi sub cererea globală. Efect de propagare: scumpiri și pe DDR3, iar presiunea poate continua până în 2028 Criza pornită inițial din segmentul DDR5 s-ar fi transmis către DDR4 și, mai departe, către DDR3. Materialul indică faptul că prețurile pentru DDR4 4Gb și DDR3 sunt așteptate să crească în a doua jumătate a lui 2026. Pe baza prețurilor spot de la începutul lunii iulie, Gizmochina prezintă următoarele repere: DDR4 4Gb (512MB x 8) — 12,75 dolari (aprox. 58 lei) DDR5 16Gb (2GB x 8) — 47,07 dolari (aprox. 214 lei) Preț per Gb: DDR3 4Gb — 3,19 dolari (aprox. 15 lei); DDR5 16Gb — 2,94 dolari (aprox. 13 lei) În lipsa unei creșteri de capacitate (menționată ca deja utilizată la maximum), decalajul dintre cerere și ofertă ar urma să se adâncească. Concluzia raportată de Gizmochina, atribuită unor experți din industrie, este că scumpirile la DRAM pentru DDR5, DDR4 și DDR3 ar putea continua cel puțin până în 2028, ceea ce sugerează un risc ridicat de noi creșteri de preț pe termen scurt. [...]
