Știri
Știri din categoria Mărfuri
Într-un perimetru minier din Bihor Sud, compania canadiană Leading Edge Materials a identificat zăcăminte valoroase de uraniu, cobalt și nichel, alături de alte minerale critice precum aur, cupru și zinc, informează Antena 3 CNN. Descoperirea este considerată de importanță strategică pentru România, într-un moment în care independența energetică a țării depinde tot mai mult de accesul la resurse interne.
Conform raportului publicat de companie, rezultatele obținute în 2025 pe licența de explorare Bihor Sud sunt promițătoare. În zonele Valea Leucii, Dibarț și Avram Iancu s-au identificat forme consistente de mineralizare subterană cu sulfuri polimetalice și uraniu oxidic. Datele indică un potențial ridicat pentru exploatare economică, mai ales că resursele par a fi „deschise în mai multe direcții”, ceea ce sugerează posibilitatea extinderii zăcămintelor cu investiții suplimentare.
Compania estimează că sistemul mineralizat s-ar putea întinde pe o distanță de până la 6 km, atât pe axa nord-sud, cât și est-vest, conectând zonele menționate. Strategia de explorare vizează identificarea de filoane groase și structuri de alimentare care ar putea ascunde resurse substanțiale.
În plus, CEO-ul Kurt Budge subliniază că această dezvoltare vine într-un moment în care România a modernizat recent uzina de procesare de la Feldioara, ceea ce ar permite procesarea locală a uraniului extras și reducerea dependenței energetice de importuri. Istoria minieră a regiunii – în special din zona Avram Iancu – oferă un precedent valoros pentru reluarea activităților.
Licența pentru explorare a fost acordată în 2022, iar rezultatele preliminare deja generează interes în rândul investitorilor. Urmează realizarea unui Raport al Persoanei Competente, care va stabili oficial dacă rezervele sunt exploatabile din punct de vedere economic.
Recomandate
Declarațiile lui Donald Trump despre acces „nelimitat” al SUA la resursele minerale ale Ucrainei intră în contradicție cu arhitectura juridică a acordului bilateral din 2025 , care prevede împărțirea veniturilor 50/50 și menținerea proprietății suverane a Ucrainei asupra subsolului, potrivit Kyiv Post . Miza economică este semnificativă: Trump a evaluat public acordul la peste 300 de miliarde de dolari (aprox. 1.350 de miliarde de lei), însă documentul descris de publicație indică un mecanism de investiții și reinvestire în Ucraina, nu o „preluare” de resurse. Într-un interviu difuzat pe 31 iulie de Real America’s Voice, Trump a susținut că înțelegerea privind „mineralele critice” ar permite Statelor Unite să intre „oricând” și să ia „cam orice vrem” din resursele de pământuri rare ale Ucrainei. El a descris acordul drept „foarte favorabil” pentru SUA și a avansat o valoare potențială de peste 300 de miliarde de dolari (aprox. 1.350 de miliarde de lei). Ce prevede, de fapt, acordul din aprilie 2025 Acordul la care se referă Trump a fost semnat în aprilie 2025, după negocieri îndelungate, și stabilește un fond comun de investiții pentru redresare, cu împărțirea veniturilor în proporție de 50/50. Administrarea operațională este realizată în comun de US International Development Finance Corporation (DFC) și Agenția Ucraineană pentru Sprijinirea Parteneriatelor Public-Private , aflată în subordinea Ministerului Economiei. Conform termenilor descriși, veniturile fondului ar urma să provină din: redevențe, taxe de licențiere, acorduri de împărțire a producției, legate de extracția de minerale critice, elemente de pământuri rare și combustibili fosili (inclusiv petrol și gaze naturale). Limitările-cheie care contrazic ideea de „acces nelimitat” Cadrul legal al acordului „contrazice” afirmația lui Trump privind accesul fără restricții, notează publicația. În forma finală: Ucraina păstrează proprietatea suverană deplină asupra tuturor activelor din subsol; mecanismul de împărțire a veniturilor se aplică doar licențelor de extracție nou emise; întreprinderile de stat existente (exemplul dat: Ukrnafta) rămân integral sub control ucrainean. Acordul exclude, de asemenea, obligații de datorie pentru Ucraina. Textul precizează că Kievul nu este obligat să ramburseze Washingtonului ajutorul militar acordat în timpul invaziei ruse la scară largă, contrar unor afirmații anterioare ale lui Trump, potrivit cărora SUA ar fi oferit peste 300 de miliarde de dolari care ar trebui returnați. Un alt element cu impact economic: toate veniturile generate de fondul comun trebuie reinvestite exclusiv în Ucraina, iar, potrivit unor estimări inițiale ale oficialilor ucraineni citate de Kyiv Post, fondul nu este așteptat să genereze randamente lichide timp de cel puțin un deceniu. [...]
Prăbușirea prețurilor la lemn, combinată cu scumpirea costurilor de operare, împinge industria gaterelor spre închideri și pierderi de locuri de muncă , potrivit agrarheute . În SUA, presiunea se vede deja în numărul de unități care își opresc activitatea, iar estimările indică o deteriorare în 2026. În baza celor mai recente estimări ale National Hardwood Lumber Association (NHLA) , în 2025 au fost închise 35 de gatere în SUA. Deși nu există încă date complete la zi, HMR/Fastmarkets anticipează că numărul închiderilor ar putea fi mai mare în 2026, pe fondul opririlor deja produse și al altora anunțate, inclusiv la puncte de colectare a lemnului. Costurile cresc, marjele se comprimă NHLA estimează că industria a pierdut aproximativ 40.000 de locuri de muncă din 2022, cu impact mai ales în zonele rurale. Publicația notează că motivele opririi activității diferă, însă la companiile mici apar frecvent două cauze recurente: un model de afaceri care nu mai este sustenabil; riscuri de capital asumate într-un moment nefavorabil al pieței. În același timp, cheltuielile de investiții au ajuns la niveluri record: operarea unui gater, a unui depozit/punct de colectare sau a unei unități de procesare „nu a fost niciodată atât de costisitoare ca astăzi”, pe fondul inflației care a împins în sus costurile cu forța de muncă, utilajele, mentenanța și asigurările. Un reprezentant din industrie oferă un exemplu concret: un stivuitor ar costa acum de două până la trei ori mai mult decât în 2020. Blocaj operațional: utilaje scumpe, lichidare dificilă Un antreprenor din sudul SUA, care și-a oprit gaterul în această vară, spune că scumpirile îl descurajează să își vândă echipamentele la licitație, deoarece se așteaptă la un interes redus pentru utilaje devenite foarte scumpe. „Oficial, gaterul este doar oprit – dar asta mai ales pentru că o licitație în acest moment ar fi un coșmar”, a declarat el. Transportul devine o problemă majoră în 2026 Pe lângă costurile interne, și transportul apasă asupra lanțului de aprovizionare. În 2026, costurile de transport sunt descrise ca un obstacol semnificativ: după începutul războiului SUA–Iran , în februarie, prețurile la motorină au crescut, iar tarifele de transport intern au devenit un subiect constant în discuțiile din piață. Efectul se propagă pe toate verigile, de la transportul lemnului din pădure până la livrarea produselor finite, ceea ce reduce și mai mult spațiul de manevră al companiilor într-un moment în care prețurile la lemn sunt în scădere. [...]
Creșterea accelerată a cuprului mută atenția investitorilor de la aur spre metalele „strategice” , iar România intră în ecuație prin proiecte miniere declarate strategice la nivelul UE, potrivit Newsweek . În 2026, cuprul industrial a urcat cu 15,8% de la începutul anului și cu peste 30% în ultimele 12 luni, în timp ce aurul a scăzut pe mai multe repere: contractele futures pe aur au coborât cu 4,11% de la începutul anului și cu 4,52% în ultimele 12 luni, iar aurul „spot” (cu livrare imediată) a scăzut cu 4,89% în ultimele 12 luni și cu 4% de la începutul anului. De ce se scumpește cuprul și de ce contează economic Articolul leagă avansul cuprului de investițiile masive în inteligență artificială, modernizarea rețelelor energetice, dezvoltarea mașinilor electrice, creșterea bugetelor militare și reașezarea geopolitică a lanțurilor de aprovizionare. În acest context, accesul la cupru este tratat tot mai mult ca o chestiune de securitate națională, nu doar ca o problemă comercială. CNBC notează că analiștii sunt împărțiți în privința modului în care o eventuală corecție a investițiilor în inteligență artificială ar putea influența piața cuprului, iar cererea din sectorul tehnologic este descrisă ca fiind „practic inelastică” (adică nu scade semnificativ chiar dacă prețurile cresc), inclusiv din cauza ritmului de construire a centrelor de date. Efectul SUA: tarife, stocuri mutate și tensiuni în industrie Un factor suplimentar menționat este incertitudinea de reglementare din Washington. Recomandarea Departamentului Comerțului din SUA de a impune un tarif de 15% la importurile de cupru rafinat începând cu ianuarie 2027 ar fi determinat schimbări în volumele globale. Într-o declarație pentru CNBC, Ian Pyle (Aberdeen Investments) spune că, pe fondul potențialelor tarife vamale americane, o parte importantă din stocurile mondiale ar fi fost mutate în Statele Unite. În același timp, Mining.com este citat cu un exemplu din industrie: Aurubis, cel mai mare producător european, ar fi oferit clienților o primă record de 347 dolari pe tonă pentru livrările din 2027, pe fondul transferului unor volume către depozite americane, ceea ce ar fi lăsat alte piețe cu baze de stoc mai reduse. Prețuri record și prognoze contradictorii Newsweek arată că prețurile cuprului au atins recorduri recente: la Bursa de Metale din Londra (LME) metalul a fost tranzacționat la aproape 14.800 dolari pe tonă, iar pe Comex (New York) la 6,80 dolari pe livră. Pe termen mediu, estimările pentru 2026 ar fi urcat la aproximativ 13.500 dolari pe tonă, însă perspectivele pe termen lung diferă puternic, potrivit unei analize Mining.com: Macquarie descrie creșterea drept „marele pariu pe cupru” și prognozează surplusuri anuale de peste 700.000 de tone după 2027, invocând extinderi la mine-cheie și o posibilă încetinire în China, inclusiv o trecere către aluminiu. BMO Capital Markets și-a majorat previziunile pe termen lung cu 47%, la 16.000 dolari pe tonă, argumentând că stocurile acumulate în SUA ar reflecta mai degrabă o redistribuire geografică decât un surplus și că nivelurile ridicate indică o penurie „fundamentală”, nu o bulă speculativă. Deutsche Bank avansează cea mai agresivă prognoză: analistul Daniel Galli avertizează că SUA și China ar putea controla în curând 71% din rezervele mondiale, iar într-un astfel de scenariu cuprul ar putea deveni „complet indisponibil” pentru restul lumii până la finalul lui 2028, dacă prețurile nu urcă la 22.050 dolari pe tonă (10 dolari pe livră). Pe termen scurt, piața rămâne volatilă: Mining.com notează o scădere față de maximul ultimelor trei săptămâni, pe fondul datelor de inflație din SUA care au crescut probabilitatea unei noi majorări a dobânzii de către Rezerva Federală. Presiunea pe ofertă s-ar fi redus și după un acord preliminar pentru evitarea unei greve la mina Escondida (BHP) din Chile. România: proiecte strategice și miza materiilor prime critice În plan local, Newsweek susține că România începe să redeschidă mine, însă miza se mută de la aur către materii prime critice pentru infrastructură energetică, baterii și industrie: grafit, cupru, magneziu și pământuri rare. Potrivit Comisiei Europene, România are trei proiecte miniere declarate strategice în cadrul Critical Raw Materials Act (regulament european pentru materii prime critice): grafitul de la Baia de Fier, magneziul de la Budureasa și cuprul de la Rovina, cu investiții totale estimate de peste 615 milioane de euro. Articolul mai indică: la Baia de Fier (Gorj), statul ar vrea redeschiderea minei de grafit abandonate la începutul anilor 2000; Agenția Internațională pentru Energie estimează că cererea globală de grafit pentru baterii ar putea crește de peste patru ori până în 2040, iar proiectul românesc ar putea primi aproape 200 de milioane de euro finanțare europeană; la Budureasa (Bihor), este pregătită exploatarea magneziului, pe fondul dependenței Europei de China pentru procesare; Curtea Europeană de Conturi este citată cu estimarea că China controlează aproximativ 97% din procesarea mondială a magneziului; la Roșia Poieni (Apuseni) se află unul dintre cele mai mari zăcăminte de cupru din Europa; la Rovina (Hunedoara), proiectul de extracție a cuprului și aurului este descris ca unul dintre cele mai mari de acest tip din UE; la Jolotca (Harghita) sunt menționate rezerve importante de pământuri rare. În ansamblu, potrivit datelor europene citate, România ar deține 16 dintre cele 34 de materii prime critice identificate de UE, ceea ce îi poate crește relevanța economică și strategică într-un moment în care Europa încearcă să reducă dependența de importurile asiatice și să-și securizeze industria verde și de apărare. [...]
Un zăcământ de cupru și aur din deșertul Nevada ar putea susține decenii de exploatare , cu implicații directe pentru oferta de cupru – metal-cheie pentru electrificare – dacă proiectul trece de etapele de studii și autorizare, potrivit Antena 3 . Descoperirea descrisă ca o masă vastă de rocă bogată în metale a fost confirmată după ani de cartografiere, urmați de luni de foraje, analize de laborator și verificări succesive. Conform materialului, sub straturile de tuf și pietriș erodat se află un sistem de intruziuni de porfir (roci asociate frecvent cu mineralizații de cupru), care a generat un zăcământ „hibrid”: cupru ca metal principal și aur ca element asociat. De ce contează economic: cuprul, metalul tranziției energetice Articolul plasează miza în rolul cuprului în electrificare: rețele electrice, vehicule electrice, motoare avansate și infrastructura centrelor de date. În acest context, un zăcământ cu „volum continuu” și durată lungă de viață ar putea reduce riscurile din lanțul de aprovizionare, printr-o sursă internă (SUA) de materie primă. „Amploarea este cea care uimește. Nu este vorba de cele mai ridicate conținuturi, ci de un volum continuu care garantează decenii de exploatare”, a declarat Eric Mason, consultant în planificarea exploatărilor miniere. Evaluările inițiale indică, potrivit sursei, o resursă „de miliarde de dolari”, fără a fi oferită o cifră exactă. Totodată, minereul ar fi la adâncimi exploatabile, suficient de aproape pentru a permite proiectarea unor cariere la suprafață, dar destul de adânc încât „amprenta inițială” să rămână sub control. Ce urmează: studii, capital și testul autorizațiilor Materialul descrie următoarea etapă ca o „cascadă” de studii – actualizări ale resurselor, compromisuri inginerești, modele hidrologice și studii privind resursele culturale – care ar urma să reducă incertitudinile și să contureze fezabilitatea proiectului. În paralel, sunt anticipate nevoi mari de infrastructură: drumuri, fabrici de procesare, sisteme de tratare a apei și utilaje grele adaptate condițiilor din deșert. La nivel local, o firmă regională de logistică spune că se pregătește pentru o posibilă accelerare a activității. „Se simte cum ritmul accelerează. Dacă lucrurile vor evolua în acest sens, vom angaja și instrui personalul cât mai repede posibil”, a spus Carla Nunez, care conduce o firmă regională de logistică. Riscuri operaționale și de mediu: apă, comunități, „licența socială” Antena 3 notează că orice dezvoltare va fi analizată atent, inclusiv din perspectiva resurselor de apă, a impactului asupra mediului și a comunităților locale. În text este menționată ideea că proiectele miniere moderne depind de autorizații, încrederea comunității și monitorizare transparentă, iar operatorii pot apela la tehnologii precum sortarea avansată a minereului, dinamitarea de precizie și dispecerizarea ghidată de inteligența artificială pentru a reduce deșeurile și consumul. „Dorim un proces responsabil, nu o accelerare cu orice preț. Arătați planul privind apa, arătați măsurile de atenuare a impactului și mențineți comunitatea la masă”, a declarat Dana Lopez, activistă locală pentru mediu. În lipsa unor date publice detaliate despre dimensiunea resursei și calendarul proiectului, miza rămâne, deocamdată, la nivel de potențial: un activ de cupru și aur evaluat preliminar la „miliarde de dolari”, care ar putea intra într-un traseu lung de validare tehnică, finanțare și autorizare înainte de orice producție efectivă. [...]
Comisia Europeană a selectat 46 de proiecte strategice pentru materii prime critice, iar România intră pe lista celor 16 state membre vizate, ceea ce poate accelera autorizarea și finanțarea unor investiții-cheie pentru lanțurile industriale europene. Informația apare în G4Media , care citează anunțul Comisiei Europene privind rezultatele celui de-al doilea apel de proiecte, încheiat la începutul acestui an. Selecția este relevantă economic prin prisma obiectivelor UE de a reduce dependența de importuri și de „un singur furnizor” pentru materiale esențiale în baterii, apărare și aerospațial. Proiectele au fost alese din 102 aplicații primite în cadrul apelului, iar Comisia și experții externi au evaluat 92 de candidaturi pe criterii precum securitatea aprovizionării, fezabilitatea tehnică, standardele de mediu, sociale și de guvernanță (ESG) și beneficiile transfrontaliere pentru UE. Ce urmărește UE până în 2030 și de ce contează Pachetul de proiecte este legat de țintele din Actul privind materiile prime critice (CRMA) , care vizează ca până în 2030 UE să își acopere din capacități proprii: cel puțin 10% din consumul anual prin extracție ; 40% prin procesare ; 25% prin reciclare . Miza este consolidarea lanțurilor de aprovizionare și creșterea rezilienței industriale, în condițiile în care materiile prime strategice sunt inputuri critice pentru tehnologii precum bateriile și magneții permanenți. Cum sunt împărțite proiectele și ce materiale vizează Cele 46 de proiecte acoperă mai multe etape ale lanțului de valoare: 8 proiecte pentru extracție ; 11 pentru procesare ; 19 pentru reciclare ; 8 proiecte integrate (3 combină extracția cu procesarea, 5 combină procesarea cu reciclarea). În total, proiectele acoperă 15 dintre cele 17 materii prime strategice prevăzute în CRMA. Comisia indică și distribuția pe materiale, cu accent pe lanțul bateriilor: 7 proiecte pentru litiu ; 12 pentru nichel ; 10 pentru cobalt ; 5 pentru mangan ; 4 pentru grafit . Pentru sectoarele de apărare și aerospațial sunt menționate 2 proiecte pentru magneziu și 3 pentru wolfram , iar pentru magneți permanenți 4 proiecte privind pământurile rare . România, între statele membre incluse în noul val Proiectele sunt amplasate în: Belgia, Bulgaria, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Italia, Lituania, Țările de Jos, Polonia, Portugalia, România , Slovacia, Spania și Suedia. Materialul consultat nu detaliază ce proiect(e) anume revin României, ci doar faptul că este între țările selectate. Ce urmează: un nou apel spre final de 2026 Comisia Europeană ar urma să anunțe „în curând” un nou apel pentru candidaturi de Proiecte Strategice, spre sfârșitul anului 2026 , potrivit informațiilor citate. În paralel, Comisia notează că proiectele strategice selectate în 2025 avansează către faza operațională: 25 au finalizat evaluarea impactului asupra mediului, iar 17 au obținut autorizație de construire, cu sprijinul „Punctelor Unice de Contact” din statele membre, menite să accelereze procedurile de autorizare. [...]
Motorina standard a urcat la 10,91 lei/litru, aproape de pragul de 11 lei , un nivel care apasă direct pe costurile de transport și, în lanț, pe prețurile din economie, potrivit Antena 3 . În același timp, benzina standard a trecut de 10 lei/litru în majoritatea orașelor, deși mai există excepții punctuale sub acest prag. La nivel național, prețul mediu pentru benzina standard este de 10,05 lei/litru, iar pentru motorină de 10,91 lei/litru, conform Peco Online , citat de publicație. Pentru șoferi și companii, apropierea motorinei de 11 lei/litru contează în special prin efectul asupra cheltuielilor recurente (flote, logistică, navetă), într-un context în care motorina rămâne combustibilul dominant în transportul rutier. Unde se găsesc cele mai mici prețuri Diferențele între localități rămân vizibile, iar cele mai mici prețuri menționate în articol sunt: Benzină standard: Lungulețu (județul Dâmbovița) – 9,87 lei/litru Motorină: o stație din Eforie Nord – 10,75 lei/litru GPL: nivelul mediu național Pentru șoferii care folosesc autogaz, un litru de GPL costă, în medie, 4,7 lei/litru la nivel național, mai notează Antena 3. [...]
