Știri
Știri din categoria Mărfuri
China își consolidează baza de resurse minerale, cu efect direct asupra securității aprovizionării, după ce autoritățile au raportat creșteri importante ale rezervelor și noi descoperiri în cadrul programului național de explorare, potrivit IT之家, care citează CCTV News și Ministerul Resurselor Naturale.
Datele prezentate indică faptul că, până la finalul perioadei „al 14-lea plan cincinal” („14th Five-Year Plan”), China se situează pe primul loc la nivel mondial la rezerve pentru 14 tipuri de minerale, inclusiv pământuri rare, tungsten și cositor. În plus, pentru alte 9 minerale – între care cărbune, fier și litiu – rezervele ar fi în primele patru la nivel global.
Ministerul Resurselor Naturale afirmă că, de la lansarea în 2021 a noii runde a „acțiunii strategice de descoperire a zăcămintelor”, rezervele de resurse minerale au crescut semnificativ, iar capacitatea de autoasigurare a resurselor s-a îmbunătățit. Concret, au fost raportate:
În paralel, petrolul și gazele au fost tratate ca prioritate în acest program, cu investiții cumulate de aproape 450 de miliarde de yuani (aprox. 287 mld. lei, conversie orientativă). În acest interval, China ar fi descoperit 225 de câmpuri de petrol și gaze de dimensiuni medii și mari în zone precum Tarim, Ordos și Golful Bohai, inclusiv:
Ministerul mai susține că explorarea s-a extins către zone mai dificile, inclusiv în adâncime și în ape adânci, menționând forajul „Shenditake 1” (primul puț științific de 10.000 m) și intrarea în producție a zăcământului offshore „Deep Sea No. 1”. Totodată, producția totală de petrol și gaze offshore ar fi depășit 90 de milioane de tone.
Pentru piețele de mărfuri, mesajul principal este că Beijingul încearcă să-și întărească securitatea resurselor – de la minerale critice pentru industrie și tehnologii avansate (pământuri rare, tungsten, litiu) până la petrol și gaze – printr-un mix de explorare accelerată și investiții susținute. IT之家 nu oferă, în materialul citat, o defalcare pe fiecare dintre cele 14 minerale sau nivelurile exacte ale rezervelor, ci doar poziționarea relativă la nivel mondial.
Recomandate
China își consolidează controlul asupra lanțului de aprovizionare cu metale rare după ce Ministerul Resurselor Naturale a publicat prima hartă cuprinzătoare a caracteristicilor fundului marin din mările Bohai, Galbenă și Chinei de Est, un instrument care poate accelera identificarea și exploatarea resurselor strategice, potrivit Interesting Engineering . Documentul este rezultatul a două decenii de cercetare și folosește peste 20.000 de puncte de observație, combinând probe din teren cu analiză bazată pe inteligență artificială. Harta inventariază zeci de elemente chimice, inclusiv pământuri rare (un grup de 17 metale), cupru, fier și mangan. În interpretarea South China Morning Post (SCMP), citată de publicație, harta a fost descrisă drept un „master navigation map” al fundului mării. Miza economică este legată de faptul că pământurile rare sunt esențiale pentru producția de vehicule electrice, turbine eoliene și electronice avansate, iar China are deja o poziție dominantă: peste 70% din producția globală de minerit și peste 80% din materialele rafinate, conform articolului. Hartă cu miză dublă: resurse și geopolitică Atlasul acoperă inclusiv zone care se suprapun cu arii de fricțiune geopolitică. Beijingul documentează „bogățiile” de pe fundul Mării Chinei de Est într-un context care se intersectează cu disputa teritorială cu Japonia privind insulele Diaoyu/Senkaku, notează materialul. Pe lângă componenta de resurse, harta ar avea și o utilizare de mediu: ar permite stabilirea unor „linii roșii” pentru conservare și o gestionare mai bună a riscurilor ecologice asociate activităților din larg. Japonia caută alternative, pe fondul restricțiilor la export În paralel, Japonia își accelerează eforturile de a-și construi lanțuri interne de aprovizionare, pe fondul înăspririi controalelor Chinei la export. În februarie, o misiune japoneză de test a extras noroi bogat în pământuri rare de la o adâncime de 6.000 de metri (aprox. 6 km), în apropiere de insula Minamitori , în vestul Oceanului Pacific, la circa 1.900 km sud-est de Tokyo, potrivit articolului. Reuters, citată de Interesting Engineering, a relatat că sedimentul ar conține elemente precum disprosiu și neodim (folosite la magneții pentru motoare de vehicule electrice), precum și gadoliniu și terbiu, utilizate în diverse dispozitive de înaltă tehnologie. Publicația mai notează că zona Minamitori se află în afara limitelor noului atlas chinez. Materialul leagă intensificarea demersurilor Japoniei de deteriorarea relațiilor cu Beijingul și de introducerea, în ianuarie, a unor controale stricte la export pentru pământuri rare și magneți, invocând motive de securitate, ceea ce ar fi forțat Tokyo să caute surse independente. De ce contează pentru piața materiilor prime Competiția pentru resursele din adâncuri se mută tot mai mult în zona de securitate economică, pe fondul tensiunilor comerciale și al dependenței de câteva surse dominante. Articolul susține că depozitele din adâncime pot avea concentrații de până la zece ori mai mari în elemente esențiale decât exploatările standard, dar avertizează că extracția implică robotică avansată pentru presiuni extreme și „ambiguități” juridice în apele internaționale contestate. În acest context, Interesting Engineering menționează și un acord din martie 2026 între Japonia și Statele Unite pentru colaborare în mineritul de pe fundul mării, în cursa pentru mineralele considerate decisive pentru tehnologiile viitoare. [...]
Uniunea Europeană își centralizează cererea de minerale critice pentru a reduce dependența de China , prin lansarea componentei dedicate acestor materii prime în cadrul platformei sale de achiziții pentru energie și materii prime, potrivit Profit . Miza este creșterea puterii de negociere a cumpărătorilor europeni prin agregarea cererii, într-un segment în care China domină producția globală. Inițiativa este parte din strategia REsourceEU, anunțată în decembrie, care urmărește dezvoltarea lanțurilor de aprovizionare europene pentru pământuri rare și alte minerale strategice folosite în tranziția energetică și în aplicații din domeniul apărării. În acest sector, China controlează până la 90% din producția globală, conform informațiilor citate în material. Potrivit unui purtător de cuvânt al Comisiei Europene citat de Reuters, platforma pentru energie și materii prime a UE a început luni să primească solicitări, însă textul disponibil din sursă este trunchiat și nu include detalii despre cine poate participa, ce volume sunt vizate sau calendarul operațional complet al mecanismului. [...]
Cumpărările constante de aur ale Chinei pot stabiliza piața, chiar și când investitorii vând pe scăderi , într-un context în care șocul din energie a reaprins inflația și a schimbat așteptările privind dobânzile, potrivit Antena 3 . Banca Populară a Chinei a continuat să achiziționeze aur, extinzând la 17 luni consecutive seria de cumpărări în martie, conform Reuters, citată de publicație. Mișcarea vine după ce aurul a avut în martie cea mai abruptă scădere lunară din 2008, semn că și un activ considerat „strategic” poate fi lovit de volatilitate. Schimbarea de regim pe piață este legată de războiul din Iran, care a „dat peste cap” tiparul clasic în care aurul beneficiază automat de pe urma tensiunilor geopolitice. Scumpirea energiei a alimentat presiunile inflaționiste, iar investitorii au început să anticipeze mai puține reduceri de dobândă pe termen scurt; în acest context, economistul Jeremy Siegel apreciază că ar putea fi justificate chiar creșteri de dobândă. De ce contează: cererea băncii centrale intră în contrapondere cu vânzările din piață În mod obișnuit, aurul este cumpărat ca „refugiu” în perioade de incertitudine, însă combinația dintre inflație alimentată de energie și recalibrarea așteptărilor de dobândă a pus presiune pe metalul prețios. Antena 3 notează că această dinamică a redus valoarea rezervelor deținute de Beijing, ceea ce face cu atât mai relevant faptul că banca centrală a continuat achizițiile. Publicația trece în revistă și factorii care au susținut raliul aurului la început de 2026: cererea de „refugiu”, reducerea dependenței unor state de dolarul american, creșterea investițiilor în fonduri tranzacționate la bursă care urmăresc prețul aurului (ETF-uri), cumpărări ale băncilor centrale și temeri legate de taxe vamale și războaie comerciale. Odată cu izbucnirea războiului din Iran, această narațiune și-a pierdut din forță. Unde s-a dus prețul și ce semnal văd analiștii În martie, aurul a coborât de la maxime record spre „zona de mijloc a intervalului de 4.000 de dolari”, pe fondul unei vânzări accentuate, arată materialul. Ulterior, metalul a revenit „în zona superioară a pragului de 4.700 de dolari”, pe fondul cumpărărilor Chinei, al slăbirii dolarului în anumite momente și al știrilor despre un posibil armistițiu, care au redus presiunea asupra piețelor de mărfuri. Această revenire ar putea indica începutul unui nou trend, potrivit analiștilor citați de Antena 3. Separat, publicația menționează că banca elvețiană Union Bancaire Privée a început din nou să cumpere aur, după ce vânduse o parte importantă din dețineri în perioada scăderilor asociate războiului cu Iranul. [...]
Cumpărările de aur ale băncilor centrale rămân ridicate, iar intrarea treptată a Africii poate schimba harta cererii : la nivel global, achizițiile au ajuns la aproape 2 miliarde de dolari (aprox. 9,2 miliarde lei), pe fondul strategiei de diversificare a rezervelor, potrivit antena3.ro . Creșterea vine după o încetinire în ianuarie și indică faptul că băncile centrale continuă să trateze aurul ca activ de protecție în perioade de incertitudine financiară. Totuși, cererea nu este distribuită uniform: deși peste 60 de bănci centrale au cumpărat aur în ultimii ani, cea mai mare parte a cererii nete este concentrată într-un grup restrâns de cumpărători, în special din economiile emergente. Cine cumpără cel mai mult și de ce contează Analiza citată de publicație (World Gold Council) arată că Polonia s-a numărat printre cei mai activi cumpărători, cu aproximativ 80–95 de tone în 2025. China rămâne, în același timp, cel mai constant cumpărător, continuând achizițiile timp de peste 16 luni și ajungând la rezerve de peste 2.300 de tone. Kazahstanul și-a mărit constant rezervele, cu aproximativ 40–50 de tone cumpărate, în timp ce Turcia și India au alternat perioadele de cumpărare cu pauze, în funcție de condițiile interne și de piață. Această concentrare a menținut cererea globală la niveluri ridicate din 2022, cu ani în care cumpărările au depășit frecvent 1.000 de tone, înainte de o ușoară scădere în 2025 și 2026. Africa intră în joc: Uganda deschide un program intern de achiziții Ponderea Africii rămâne redusă, dar devine mai relevantă strategic. Uganda este indicată drept principalul exemplu, după lansarea unui program intern de cumpărare a aurului care vizează cel puțin 100 de kilograme (0,1 tone) în patru luni, pe o logică de utilizare a surselor locale pentru a reduce expunerea la fluctuațiile valutare și pentru a întări stabilitatea financiară. În paralel, alte state africane au abordări diferite, pe fondul presiunilor asupra monedelor naționale și al instabilității economice: Ghana și-a crescut rapid rezervele pentru a susține moneda națională (cedi); Egipt a mers pe o strategie mai prudentă, orientată spre stabilitate; Zimbabwe a testat o monedă susținută de aur, cu efect temporar de stabilizare, dar cu întrebări privind credibilitatea. În Kenya , rezervele de aur sunt încă foarte mici (0,02 tone), însă autoritățile au anunțat intenția de a începe cumpărări treptate. Publicația notează și că Kenya are rezerve valutare estimate la 12–13 miliarde de dolari (aprox. 55–60 miliarde lei), ceea ce îi oferă spațiu pentru a include aur în strategia de administrare a rezervelor. Separat, Republica Democrată Congo vizează o producție de 15 tone de aur artizanal în 2026, într-un plan de formalizare a producției miniere și de întărire a controlului statului asupra fluxurilor de aur. Ce urmează Mesajul de fond este că Africa nu intră prin cumpărări masive, ci printr-o strategie graduală, bazată pe politici interne și pe utilizarea aurului local. Dacă această tendință se consolidează, poate adăuga o sursă suplimentară de cerere într-o piață în care achizițiile băncilor centrale sunt deja susținute de un număr mic de actori foarte activi. [...]
Guineea a finalizat prima livrare complet integrată de minereu de fier către China , potrivit Focus , din megaproiectul Simandou, considerat cel mai mare zăcământ neexploatat de minereu de fier de înaltă calitate la nivel global. Un vrachier cu peste 200.000 de tone a ajuns în portul Dalian la 25 martie, relatează Business Insider Africa , iar încărcătura este prezentată ca fiind prima care folosește o „livrare complet integrată”, adică o lanț logistic continuu de la mină până la terminalul de export. Spre deosebire de livrările de test anterioare, transportul actual ar confirma că infrastructura industrială funcționează cap-coadă. Încărcătura provine integral din subproiectul „SimFer”, un parteneriat (joint venture) între guvernul Guineei, Rio Tinto și parteneri chinezi. În decembrie 2025, Guineea mai trimisese aproximativ 200.000 de tone, însă atunci livrarea nu era descrisă ca fiind complet integrată. În Dalian, minereul este procesat imediat după sosire într-o instalație dedicată de concasare, ceea ce ar trebui să asigure calitate constantă și eficiență pentru producătorii chinezi de oțel, menționează Business Insider Africa . Din informațiile prezentate în material, miza economică și geopolitică este legată atât de dimensiunea proiectului, cât și de repoziționarea fluxurilor globale de materii prime. Elementele-cheie indicate de sursă includ: Proiectul Simandou este estimat la circa 23 miliarde dolari. Guineea se așteaptă la miliarde din exporturi și la mii de noi locuri de muncă. Simandou ar putea transforma Guineea în al doilea cel mai mare exportator de materii prime din Africa. China obține acces timpuriu la volume mari de minereu de înaltă calitate. Beijingul își diversifică importurile, reducând dependența de Australia și Brazilia. Analiștii anticipează o reorientare a fluxurilor globale de minereu de fier în favoarea Africii. Pentru Guinea, pornirea producției deschide o „șansă pentru generații”: pe lângă venituri din export, ar urma să fie consolidate infrastructura, ocuparea forței de muncă și poziția țării pe piața globală a materiilor prime. Contextul proiectului este unul îndelungat și complicat. Conform Bloomberg , Simandou a traversat decenii de instabilitate politică, litigii și dispute de proprietate; explorările inițiale datează din anii 1950, iar potențialul ar fi fost confirmat abia în anii 1990 de geologi ai Rio Tinto. Pentru China, livrarea se înscrie într-o strategie de securizare a aprovizionării cu minereu de fier, inclusiv prin finanțarea infrastructurii (căi ferate, port și alte facilități) și prin diversificarea surselor. Materialul indică și legătura cu obiectivul de a asigura materii prime pentru „oțel verde” (oțel produs cu emisii mai reduse), pe termen lung. Pe piața globală, importanța este amplificată de rolul minereului de fier în producția de oțel și de poziția Chinei ca principal producător de oțel și cel mai mare importator de minereu de fier. Dacă volumele din Simandou cresc, țările furnizoare consacrate, precum Australia și Brazilia, ar putea pierde cotă de piață, iar restul economiei globale s-ar putea confrunta cu prețuri mai volatile și cu o competiție mai intensă pentru materii prime strategice, reiese din Focus . [...]
Banca Mondială avertizează că șocul petrolier din Golf poate împinge în sus prețurile la energie, îngrășăminte și alimente în 2026 , cu efecte în lanț asupra inflației și dobânzilor, potrivit unei analize sintetizate de Biziday , pe baza raportului „Commodity Markets Outlook”. În scenariul considerat „optimist” de instituție – în care conflictul se încheie, iar Strâmtoarea Hormuz se redeschide în luna mai – livrările de petrol nu ar reveni la nivelurile de dinainte de război decât treptat, spre finalul lui 2026. Banca Mondială descrie situația drept „cel mai mare șoc pe partea de ofertă de petrol” înregistrat vreodată. Ce arată scenariul de bază: energie mai scumpă, presiune pe toate mărfurile Raportul indică faptul că, deși cotațiile s-au temperat față de vârful inițial, petrolul Brent era la mijlocul lunii aprilie cu peste 50% peste nivelul de la începutul anului. Pentru 2026, Banca Mondială estimează: un preț mediu al petrolului de 86 de dolari/baril (aprox. 395 lei ), în scenariul în care cele mai acute perturbări se încheie în mai; o creștere medie a prețurilor la energie de 24% în 2026; o creștere a prețurilor generale ale mărfurilor de 16% în 2026, pe fondul energiei și îngrășămintelor, dar și al unor prețuri record la mai multe metale. Îngrășămintele, canalul prin care șocul se transmite către prețurile alimentelor Banca Mondială anticipează o creștere medie de 31% a prețurilor la îngrășăminte în 2026, determinată de un avans de 60% la uree. Instituția avertizează că accesibilitatea îngrășămintelor ar coborî la cel mai redus nivel din 2022 până în prezent, cu efecte atât asupra veniturilor fermierilor, cât și asupra randamentelor viitoarelor culturi. În cazul în care conflictul se prelungește, presiunile asupra aprovizionării cu alimente ar putea împinge până la 45 de milioane de oameni în insecuritate alimentară acută în acest an, potrivit estimărilor din raport. Riscul macro: inflație mai mare și dobânzi în creștere, problemă pentru statele îndatorate Economistul-șef al Grupului Băncii Mondiale, Indermit Gill , descrie efectul în valuri: scumpirea energiei, apoi a alimentelor, urmată de o inflație generalizată mai ridicată, care poate duce la creșterea dobânzilor și la scumpirea finanțării datoriei publice. Într-un scenariu mai sever, în care Strâmtoarea Hormuz rămâne blocată mai mult timp, Banca Mondială estimează că petrolul ar putea ajunge la o medie anuală de 115 dolari/baril (aprox. 530 lei ) în 2026; Biziday notează că la data de 29 aprilie prețul era de 112 dolari . În același scenariu, inflația în economiile în curs de dezvoltare ar putea urca la 5,8% , față de 4,7% anul trecut și 5,1% în scenariul optimist. În plus, economistul-șef adjunct Ayhan Kose avertizează că multe guverne vin după o succesiune de șocuri (pandemie, războiul din Ucraina), care a redus spațiul fiscal, motiv pentru care recomandarea este evitarea unor subvenții ample și nețintite, în favoarea unui sprijin temporar, direcționat către gospodăriile vulnerabile. [...]
