Știri
Știri din categoria Internet
Google va permite, din 4 august, folosirea adreselor IP ale utilizatorilor din SEE, Marea Britanie și Elveția pentru măsurarea și personalizarea reclamelor, o schimbare care mută o parte importantă din responsabilitatea de conformare către advertiseri și riscă să complice respectarea regulilor de consimțământ din GDPR, potrivit TechRadar.
Până acum, Google folosea adresele IP în aceste regiuni în principal pentru rutarea traficului și afișarea reclamelor. De la 4 august, însă, va permite terților să livreze reclame mai personalizate prin urmărirea activității utilizatorilor pe baza IP-ului, conform unei relatări Bleeping Computer citate de publicație.
În UE și Marea Britanie, IP-ul este considerat „date cu caracter personal” în sensul GDPR, ceea ce înseamnă că, pentru personalizarea reclamelor pe baza IP-ului, companiile trebuie să obțină consimțământul utilizatorilor. În plus, urmărirea IP-urilor este tratată în UE drept o formă de „amprentare” (fingerprinting) – o tehnică de profilare invazivă care poate lega activitatea digitală de un utilizator și de dispozitivele sale.
În acest context, TechRadar notează că IP-urile pot ajuta la identificarea dispozitivului, facilitând construirea de profiluri persistente și expunând utilizatorii la mai multe reclame țintite, dar și la riscuri suplimentare dacă datele ajung la actori rău intenționați.
Potrivit articolului, Google le transmite advertiserilor că ei trebuie să se asigure că respectă regulile din regiuni precum UE și Marea Britanie, inclusiv politica proprie a companiei privind consimțământul utilizatorilor (EU User Consent Policy). Practic, povara obținerii consimțământului și a gestionării utilizării IP-urilor pentru publicitate este împinsă mai mult către companiile care cumpără și operează campanii.
O consecință anticipată în material este că bannerele de consimțământ ar putea fi implementate neclar sau „împinse” spre acceptare, ceea ce ar putea atrage atenția autorităților de reglementare asupra validității consimțământului.
TechRadar amintește că Google a avut în trecut o poziție opusă: în 2019, compania descria „fingerprinting” drept „greșit”, pe motiv că subminează libertatea de alegere a utilizatorilor. Ulterior, în 2024, Google a ridicat interdicția privind folosirea „fingerprinting” de către advertiseri, iar autoritatea britanică de protecție a datelor (ICO) a catalogat schimbarea drept „iresponsabilă”.
Articolul mai subliniază că evoluția vine la o lună după ce ICO a publicat ghidajul său pentru 2026, reiterând că urmărirea activității digitale pe mai multe site-uri pentru construirea unui profil comportamental va continua să necesite consimțământ explicit.
TechRadar susține că un VPN (rețea privată virtuală) poate reduce urmărirea prin „mascarea” adresei IP, prin rutarea traficului prin servere la distanță. Publicația mai menționează și alte măsuri tehnice, precum funcții anti-urmărire/anti-fingerprinting oferite de unele servicii VPN și utilizarea unui browser orientat spre confidențialitate (de exemplu, Mozilla Firefox).
Din perspectiva pieței de publicitate online, schimbarea anunțată pentru 4 august poate însemna procese suplimentare pentru obținerea consimțământului și un risc mai mare de neconformare pentru advertiseri, într-un moment în care autoritățile europene și britanice mențin standarde ridicate privind profilarea și urmărirea utilizatorilor.
Recomandate
Iranul încearcă să transforme cablurile submarine din Strâmtoarea Hormuz într-o pârghie economică și de presiune asupra fluxurilor globale de date , potrivit Focus . Teheranul ar discuta impunerea unor taxe pentru cablurile internaționale care traversează zona și, prin mesaje din presa apropiată de Gardienii Revoluției , ar sugera riscul unor perturbări dacă operatorii nu cooperează. De ce contează: risc operațional pentru internet și piețe financiare Cablurile submarine transportă o parte importantă din traficul global de internet și din fluxurile de date folosite de piețele financiare, servicii de tip cloud (infrastructură informatică la distanță) și comunicații internaționale. Conform informațiilor citate de publicație din CNN , un incident major ar putea afecta inclusiv bănci, tranzacționarea la bursă, exporturi de energie sau sisteme cloud folosite pentru aplicații de inteligență artificială. În ecuație intră și marile companii de tehnologie, menționate ca potențial afectate de o astfel de politică: Google , Microsoft , Meta și Amazon . Ce vrea Iranul: taxe, reguli și control asupra mentenanței Potrivit CNN, conducerea iraniană ar trata tot mai mult cablurile ca instrument strategic. Un purtător de cuvânt al armatei iraniene este citat cu intenția de a introduce taxe: „Vom percepe taxe pe cablurile de internet.” În plus, presa apropiată Gardienilor Revoluției ar fi cerut ca operatorii să accepte legislația iraniană și ca drepturile de mentenanță (intervenții și reparații) să fie transferate exclusiv către firme iraniene. Limite practice: sancțiunile și traseele alternative Rămâne neclar cum ar putea Teheranul să impună efectiv aceste cerințe. Focus notează că sancțiunile SUA fac oricum dificilă sau imposibilă efectuarea de plăți către Iran pentru multe companii occidentale. În plan tehnic, situația este sensibilă deoarece mai multe cabluri internaționale trec prin regiune. Deși multe trasee sunt proiectate să evite apele iraniene, experți citați indică faptul că două sisteme importante ar traversa direct teritoriul iranian. Scenariul de risc: sabotaj și „catastrofă digitală” Analiști de securitate avertizează asupra posibilității unor atacuri ale Gardienilor Revoluției, inclusiv cu drone subacvatice sau scafandri de luptă. Un prejudiciu extins ar putea declanșa, potrivit CNN, o „catastrofă digitală”. În același timp, experții citați de Focus arată că, potrivit „TeleGeography”, cablurile care trec prin Strâmtoarea Hormuz ar reprezenta sub 1% din capacitatea internațională globală. Chiar și așa, pentru statele din Golf, părți din Asia și anumite rute financiare și energetice, perturbările pot avea efecte economice semnificative. Context: modelul Suez și monetizarea poziției geografice Focus plasează demersul Iranului într-o strategie mai largă de a monetiza poziția geografică, într-un mod comparat cu Egiptul și veniturile obținute din Canalul Suez. Publicația notează însă că situația juridică în Strâmtoarea Hormuz este mai complicată. În paralel, aceeași logică ar fi vizibilă și în transportul maritim: ruta devine un coridor „selectiv controlat”, cu excepții diplomatice pentru unele state, în timp ce o parte dintre armatori evită zona din cauza atacurilor și a costurilor ridicate de asigurare. Totuși, în pofida conflictului, zilnic continuă să tranziteze strâmtoarea zeci de nave, iar observatorii citați văd o strategie comună: transformarea unei poziții-cheie la Golful Persic în influență politică și potențiale venituri noi. [...]
Comisia Europeană ia în calcul să oblige Google să partajeze date din căutări cu rivalii , o măsură discutată în contextul aplicării Digital Markets Act (DMA) și care riscă să deschidă un nou front între concurență și protecția datelor personale, potrivit TechRadar . Miza de reglementare este dacă Bruxelles-ul poate „nivela” piața motoarelor de căutare prin acces la datele pe care Google le acumulează la scară masivă, fără să creeze, în același timp, un risc nou pentru confidențialitatea europenilor. DMA, intrat în aplicare în 2024, urmărește reducerea puterii de piață a marilor platforme și stimularea concurenței. De ce contează: concurență prin acces la date vs. risc de reidentificare În discuție este ideea că rivalii ar putea îmbunătăți calitatea rezultatelor dacă ar avea acces la anumite date asociate căutărilor. În material, consilierul juridic pe concurență al Google, Clare Kelly, a descris propunerea drept „exces de reglementare” și a susținut, într-o declarație pentru Reuters, că aceasta „ar pune în pericol confidențialitatea utilizatorilor”. Pe de altă parte, reprezentanți ai unor motoare de căutare concurente argumentează că poziția dominantă a Google este greu de erodat fără intervenție. Aurélien Mähl, responsabil de politici publice la DuckDuckGo, spune că bariera principală este scara la care operează Google, menționând o cotă de piață de peste 90% (date Statcounter). În viziunea sa, accesul la date ar putea accelera dezvoltarea pieței și ar îmbunătăți acuratețea pentru interogări rare. Ecosia, care combină rezultate de la Google, Bing și Yahoo și direcționează profiturile către proiecte de mediu, susține la rândul său că partajarea datelor este „esențială” pentru suveranitatea digitală europeană și pluralism democratic. Împreună cu Qwant, Ecosia a lansat inițiativa European Search Perspective , cu obiectivul de a construi un algoritm european de clasare a rezultatelor, independent de influențe din SUA. Nu toți rivalii vor aceeași soluție TechRadar notează că nu există consens nici măcar între alternativele „axate pe confidențialitate”. Brave Search, care s-ar putea număra printre beneficiarii indirecți ai unei intervenții, consideră că legislatorii „se uită în direcția greșită”. Șeful diviziei de căutare din Brave, Dr. Josep M. Pujol, afirmă că avantajul Google ține mai ales de distribuție și monetizare, nu doar de date, iar cadrul propus nu ar atinge aceste pârghii. „Anonimizarea” sub semnul întrebării Un punct central al disputei este dacă datele pot fi anonimizate suficient de bine încât să nu permită identificarea persoanelor. Sergei Vassilvitskii, cercetător Google cu experiență în „confidențialitate diferențială” (un set de metode statistice pentru partajarea de date cu garanții de protecție), a avertizat că instrumente avansate bazate pe inteligență artificială ar putea reidentifica utilizatori chiar și din seturi de date anonimizate. El a declarat pentru Reuters că echipa internă „Red Team” a reușit să reidentifice utilizatori „în mai puțin de două ore”. Îngrijorări similare au fost ridicate și de cercetătorul independent în securitate Lukasz Olejnik, care a descris planul UE drept unul dintre cele mai mari riscuri de confidențialitate și securitate națională din Europa în acest an, într-o analiză publicată pe blogul său. Pujol (Brave) susține, la rândul său, că datele care ar intra „în circulație” nu ar fi „demonstrabil anonime” și că, în forma actuală, partajarea setului de date nu ar fi justificabilă. Ce urmează: termen-limită 27 iulie 2026 și negocieri pe „garduri de protecție” TechRadar precizează că a solicitat un punct de vedere Comisiei Europene, dar nu primise un răspuns la momentul publicării. Între timp, publicația notează că, potrivit Reuters, Vassilvitskii ar fi putut discuta cu oficiali UE pe 6 mai despre o abordare „mai amplă”, cu „garduri de protecție” mai bune. Decizia are ca termen-limită 27 iulie 2026. Până atunci, disputa rămâne una tipică pentru reglementarea digitală: cum stimulezi concurența într-o piață dominată de un jucător cu date masive, fără să transformi acele date într-un risc suplimentar pentru confidențialitatea a milioane de europeni. [...]
SpaceX a urcat rețeaua Starlink la peste 10.700 de sateliți activi , după ce a lansat încă 24 de unități pe orbită joasă, într-o misiune care susține direct extinderea capacității de internet prin satelit la nivel global, potrivit Space . Racheta Falcon 9 a decolat duminică, 28 iunie, de la complexul Space Launch Complex 4 East din cadrul bazei Vandenberg Space Force Base (California), la ora 12:09 p.m. EDT, adică 19:09 ora României. Încărcătura a fost identificată drept misiunea „Group 17-40 ”. Sateliții au ajuns pe orbită la aproximativ 9 minute după lansare, iar treapta superioară urma să îi desfășoare la circa o oră de la decolare, conform estimărilor din relatare. Reutilizarea treptei întâi și ritmul operațional Treapta întâi a rachetei, Booster 1088, a efectuat al 17-lea zbor și a aterizat pe drona autonomă „Of Course I Still Love You”, poziționată în Oceanul Pacific, în largul Californiei. Reutilizarea repetată a boosterelor rămâne un element-cheie pentru menținerea ritmului de lansări. Misiunea de duminică a fost a 75-a lansare Falcon 9 a SpaceX din 2026, potrivit aceleiași surse. Ce înseamnă pentru serviciile de internet prin satelit Cele 24 de unități ridică numărul total de sateliți activi din rețeaua Starlink la „mai mult de 10.700”, conform trackerului Jonathan McDowell . Space notează că Starlink oferă acces la internet la nivel global și deservește inclusiv segmente precum: conexiuni Wi‑Fi la bordul aeronavelor; furnizori de servicii „cell-to-satellite” (conectivitate între telefonie mobilă și satelit). În lipsa unor date suplimentare în material despre acoperire, viteze sau prețuri, impactul imediat cuantificabil rămâne creșterea bazei de sateliți activi și continuitatea unui ritm ridicat de lansări în 2026. [...]
România urcă pe locul 7 global la cele mai mici tarife pentru internet fix , un indicator care pune presiune pe marjele operatorilor, dar arată și efectul concurenței și al investițiilor în fibră optică , potrivit unei analize citate de Mobilissimo . Studiul menționat indică pentru România un cost mediu lunar de 8,19 dolari (aprox. 38 lei), calculat pe baza ofertelor disponibile. Analiza aparține Broadband Genie și a luat în calcul 2.631 de abonamente de internet fix din 214 țări și teritorii, cu prețuri colectate între 27 ianuarie și 10 februarie 2026. Ce spune clasamentul și unde se poziționează România În topul celor mai ieftine piețe, România apare pe locul 7, între Egipt (locul 6, 9,91 dolari) și India (locul 8, 8,82 dolari). Primele poziții sunt ocupate de: Iran: 2,61 dolari/lună Ucraina: 5,35 dolari/lună Etiopia: 6,46 dolari/lună Bangladesh: 7,38 dolari/lună Mongolia: 7,41 dolari/lună La polul opus, cele mai scumpe abonamente de internet fix sunt raportate în teritorii sau piețe cu constrângeri structurale: Wallis și Futuna: 373,88 dolari/lună Turkmenistan: 286,24 dolari/lună Insulele Turks și Caicos: 252 dolari/lună Saint Barthélemy: 207,26 dolari/lună Eswatini: 193,31 dolari/lună Diferența dintre extreme ajunge astfel de la 2,61 dolari în Iran la aproape 374 de dolari în Wallis și Futuna. De ce contează economic: preț mic nu înseamnă automat calitate slabă Autorii studiului notează că unele piețe cu internet ieftin – inclusiv România și Vietnam – sunt și printre cele mai rapide la nivel global. Concluzia sugerată este că tarifele scăzute pot coexista cu performanța, mai ales acolo unde concurența dintre furnizori și investițiile în rețele de fibră optică au redus costurile. În sens invers, studiul indică drept explicații pentru tarifele foarte ridicate izolarea geografică (infrastructură dificil de construit și întreținut) și concurența redusă; pentru Turkmenistan este menționat explicit controlul furnizorului de stat ca factor care limitează competiția. Studiul a exclus 22 de state din lipsa unor date considerate credibile, printre care Coreea de Nord, Congo, Kosovo, Republica Turcă a Ciprului de Nord, Sudan și Cuba. [...]
România rămâne în topul global al internetului fix ieftin , cu un cost mediu de 8,19 dolari pe lună (aprox. 38 lei), într-o piață în care diferențele de preț ajung la peste 140 de ori între extreme, potrivit unei analize citate de Economica . Miza economică: nivelul redus al tarifelor indică o concurență puternică și poate susține adopția serviciilor digitale, dar arată și cât de mult pot împinge prețurile în sus izolarea geografică sau lipsa competiției. Analiza a fost realizată de Broadband Genie pe baza ofertelor disponibile între 27 ianuarie și 10 februarie 2026 și se referă exclusiv la internet fix (broadband), cu prețuri colectate de pe site-urile furnizorilor sau de pe platforme specializate de comparare. România: locul 7 în lume la costul mediu al abonamentului România se clasează pe locul al șaptelea la nivel mondial, cu un cost mediu de 8,19 dolari/lună (aprox. 38 lei), între Egipt (locul 6, 9,91 dolari) și India (locul 8, 8,82 dolari). În top 10 mai apar Nepal (9,22 dolari) și Rusia (9,71 dolari). Autorii notează și o asociere relevantă pentru competitivitate: unele dintre cele mai ieftine piețe broadband, inclusiv România și Vietnam, sunt și printre cele mai rapide la nivel global. Unde internetul fix este cel mai ieftin Primele poziții sunt ocupate de: Iran: 2,61 dolari/lună (aprox. 12 lei) – pe fondul deprecierii monedei locale față de dolar și al subvențiilor de stat pentru infrastructură; Ucraina: 5,35 dolari/lună (aprox. 25 lei) – piață competitivă, cu mulți furnizori și rețea extinsă de fibră optică, în pofida războiului; Etiopia: 6,46 dolari/lună (aprox. 30 lei) – singura țară africană din primele zece; Bangladesh: 7,38 dolari/lună (aprox. 34 lei); Mongolia: 7,41 dolari/lună (aprox. 34 lei). Polul opus: până la aproape 374 de dolari pe lună Cea mai scumpă piață din analiză este Wallis și Futuna (teritoriu francez din Pacificul de Sud), cu 373,88 dolari/lună (aprox. 1.720 lei), unde izolarea geografică și costurile de infrastructură împing tarifele la un nivel record. Urmează: Turkmenistan: 286,24 dolari/lună (aprox. 1.320 lei) – pe fondul monopolului unui furnizor controlat de stat, care limitează concurența; Insulele Turks și Caicos: 252 dolari/lună (aprox. 1.160 lei); Saint Barthélemy: 207,26 dolari/lună (aprox. 950 lei); Eswatini: 193,31 dolari/lună (aprox. 890 lei). Un element structural evidențiat de autori: 18 dintre cele mai scumpe 25 de piețe broadband sunt insule sau teritorii izolate, unde infrastructura este mai dificil și mai costisitor de construit și întreținut. Ce limite are comparația Studiul exclude 22 de state din lipsa unor date considerate credibile (între exemplele menționate: Coreea de Nord, Congo, Kosovo, Republica Turcă a Ciprului de Nord, Sudan și Cuba). Broadband Genie este prezentat ca un site independent de comparare a ofertelor de internet de bandă largă. [...]
Administrația Trump negociază un pachet legislativ care ar introduce limite federale largi asupra discursului online , într-un schimb politic ce ar reduce capacitatea statelor americane de a reglementa inteligența artificială, potrivit Futurism . Miza, arată publicația, este o înțelegere între Casa Albă și senatori-cheie pentru a „înghesui” într-un pachet masiv de legislație două direcții: pe de o parte, restrângerea posibilității statelor de a impune reguli pentru AI; pe de altă parte, adoptarea unor măsuri federale care ar limita ce au voie cetățenii să spună online. Futurism notează că informația despre negocieri este atribuită unei relatări Axios. În material se arată că administrația Trump și aliații săi prezintă demersul ca fiind legat de „siguranță” și „securitate națională”, însă îl plasează în contextul în care guverne statale progresiste încearcă să limiteze construirea de centre de date pentru AI și să crească răspunderea companiilor de tehnologie pentru prejudiciile produse de sistemele lor. „Schimbul” din Congres: mai puțină reglementare AI la nivel de stat, mai multă cenzură federală Potrivit relatării citate, parlamentari conduși de senatoarea republicană Marsha Blackburn ar fi dispuși să renunțe la pârghiile de reglementare a AI în schimbul adoptării a trei inițiative federale de „cenzură”, descrise astfel în articol: Kids Online Safety Act (KOSA); NO FAKES Act; un mandat federal de verificare a vârstei. Deși limbajul acestor măsuri poate părea „de bun-simț” ca reglementare a spațiului online, activiști citați de Futurism susțin că ele ar echivala cu un regim de cenzură „anti-democratic”. Avertismentul FIRE și efectul asupra platformelor mari Futurism citează poziția Foundation for Individual Rights and Expression (FIRE) , organizație axată pe Primul Amendament, care avertizează că: „Luate împreună, aceste proiecte de lege ar schimba fundamental internetul așa cum îl știm.” Publicația subliniază că FIRE este finanțată și de interese private conservatoare, inclusiv de miliardarul Charles Koch, iar opoziția sa ar indica un conflict între Trump și segmente din elita economică americană. În cazul KOSA, articolul afirmă că legea ar obliga giganții rețelelor sociale să restricționeze discursul legal, pe baza reglementărilor Federal Trade Commission (FTC) . În interpretarea prezentată, asta ar oferi guvernului federal o putere extinsă asupra platformelor, într-un context în care „câteva corporații” controlează o mare parte din infrastructura web și rețelele sociale. Ca exemplu de amplitudine, Futurism menționează că simpla reglementare a Instagram (Meta) ar afecta circa 71% dintre cetățenii americani care spun că folosesc aplicația în mod regulat. Ce urmează și de ce contează pentru mediul de afaceri digital Materialul sugerează că adoptarea KOSA ar putea „în mod funcțional” să încheie posibilitatea de a naviga anonim pe internet și ar putea amplifica eforturile lui Trump de a criminaliza grupuri de opoziție de stânga din SUA, însă formularea indică o evaluare/anticipare, nu un rezultat deja produs. Dacă pachetul avansează, implicațiile operaționale pentru companiile de tehnologie ar putea fi majore: conformarea la reguli federale mai stricte privind conținutul și verificarea vârstei ar schimba modul de proiectare și moderare a produselor, în timp ce limitarea reglementării AI la nivel de stat ar redesena cadrul de risc juridic pentru dezvoltatori și operatori. Futurism notează, totodată, că trecerea prin Congres depinde de „manevre” politice pentru obținerea sprijinului necesar. [...]
