Știri
Știri din categoria Fiscalitate
Apple a concentrat în Irlanda aproape 40% din impozitul pe profit plătit global în ultimul său an fiscal, un semnal al dependenței bugetare pe care Dublinul a ajuns să o aibă de marile multinaționale, potrivit Economica.
În anul fiscal încheiat în septembrie 2025, Apple a plătit impozite pe profit de 43,2 miliarde de dolari la nivel mondial (aprox. 198,7 miliarde lei). Din această sumă, 17,1 miliarde de dolari (aprox. 78,7 miliarde lei) au fost plătite în Irlanda, adică 39,54% din total.
Compania spune că impozitele achitate Irlandei au fost „semnificativ mai mari” decât impozitele pe profit datorate, pentru că includ și 13 miliarde de euro (aprox. 65 miliarde lei) reprezentând impozite restante, pe care Apple a fost obligată să le plătească în urma unei decizii a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), în 2024.
Instanța europeană a decis că Irlanda a acordat Apple reduceri de impozite ilegale timp de peste două decenii, ceea ce ar fi dus la o cotă efectivă de impozitare sub 1%. Irlanda și Apple au contestat timp de opt ani decizia privind aceste restanțe, în contextul în care statul irlandez își apără statutul de destinație preferată pentru multinaționalele americane în Europa și veniturile fiscale asociate.
Economica notează că Irlanda a atras în ultimii ani numeroase companii multinaționale printr-o cotă redusă de impozitare a companiilor; în cazul Apple, cota menționată este de 13,8%, sub nivelurile din alte țări europene.
Potrivit Irish Independent, nivelul impozitelor plătite de Apple în Irlanda în 2025 ar fi „aproape suficiente” pentru a acoperi întregul buget pentru educație al țării sau costurile preconizate ale proiectului liniei de metrou Metrolink din Dublin.
Recomandate
Apple a virat 17 miliarde de dolari (aprox. 77 mld. lei) impozit pe profit în Irlanda în 2025 , sumă care a ajuns să reprezinte 40% din totalul global al companiei, pe fondul scadenței plății din dosarul UE privind taxe restante, potrivit 9to5Mac . Datele provin din noi raportări fiscale cerute de regulile UE pentru companiile mari, relatează Financial Times . Totalul de 17 miliarde de dolari include și taxe restante din disputa de durată cu Uniunea Europeană, încheiată în 2024, când instanța supremă a UE a decis că Irlanda a acordat Apple ajutor de stat ilegal și a menținut ordinul de recuperare a până la 13 miliarde de euro (aprox. 65 mld. lei) în taxe neplătite. Ce arată raportările: profituri mari „trecute” prin Irlanda Potrivit Financial Times, noile documente indică faptul că „un sfert din profiturile globale înainte de impozitare” ale Apple în anul până în septembrie 2025 au fost înregistrate prin entitățile sale din Irlanda, unde compania are circa 3% din forța de muncă. Apple are 5.575 de angajați în Irlanda (sediul său european) și 4.089 în Germania. Publicația citează și o comparație a profitului înainte de impozitare per angajat, pe baza raportărilor: Irlanda: 6 milioane de dolari per angajat Germania: 51.000 de dolari per angajat Taxe plătite în Germania: 153 milioane de dolari (aprox. 695 mil. lei), adică 0,3% din totalul companiei Miza de reglementare: cum a motivat UE cazul „taxelor restante” În disputa cu UE, Apple a negat că ar fi primit ajutor de stat ilegal și a susținut că a respectat legislația fiscală irlandeză. Compania a argumentat că profiturile vizate sunt atribuibile proprietății intelectuale dezvoltate în SUA și ar trebui impozitate acolo. Instanța UE a dat însă dreptate Comisiei Europene , care a susținut că două decizii fiscale irlandeze au permis Apple să aloce cea mai mare parte a profiturilor înregistrate de Apple Sales International și Apple Operations Europe către „sedii centrale” fără angajați și fără prezență fizică. Poziția Apple: „cifrele nu spun toată povestea” În reacția transmisă către Financial Times, Apple a spus că este „în mod constant unul dintre cei mai mari contribuabili din lume” și a susținut că noile raportări nu surprind integral ce plătește în diverse țări. Compania a mai afirmat că aceste date se concentrează pe impozitul pe profit legat de locul unde sunt deținute activele, nu pe alte taxe (de exemplu TVA), colectate în funcție de locul unde se află clienții. [...]
UE mută accentul fiscal spre raportare digitală și schimb automat de date , ceea ce va crește capacitatea autorităților de a identifica venituri impozabile din online și va schimba costurile de conformare pentru companii, potrivit Adevărul . Miza este adaptarea unui sistem construit pe „prezență fizică” la o economie în care firmele pot avea clienți într-o țară fără sediu sau infrastructură locală. De ce devine taxarea mai dificilă în economia digitală Modelul tradițional de impozitare a fost legat de locul în care o companie are sedii și angajați. În economia digitală, o firmă poate genera venituri dintr-o piață și poate folosi datele și interacțiunile utilizatorilor fără o prezență comercială importantă în acel stat. Consecința: o parte din profiturile din activități digitale poate ajunge să nu fie impozitată acolo unde sunt utilizatorii și consumatorii, în limitele regulilor actuale. Reforma pentru marile grupuri: realocare și impozit minim Un pilon al schimbării este reforma globală a impozitării companiilor, construită în jurul acordului OCDE/G20 , cu două componente: Pilonul 1 : realocarea unei părți din drepturile de impozitare către țările unde marile grupuri au clienți și activitate economică, chiar fără prezență fizică tradițională. Pilonul 2 : rată efectivă minimă de impozitare de 15% pentru cele mai mari grupuri multinaționale, pentru a limita transferul profiturilor către jurisdicții cu impozitare foarte redusă. Pentru companii, implicația este că strategia fiscală nu mai poate fi evaluată doar prin prisma sediului: contează tot mai mult unde sunt clienții, unde se generează valoarea și cum sunt distribuite profiturile între jurisdicții. Platforme și criptoactive: mai multă transparență prin schimb de informații UE extinde instrumentele de control prin schimb automat de informații: DAC7 : statele membre fac schimb automat de informații despre veniturile obținute de comercianți prin platforme digitale, cu obiectivul de a reduce evaziunea și de a apropia condițiile de concurență între comerțul online și economia tradițională. DAC8 : schimb automat de informații privind veniturile raportate de furnizorii de servicii pentru criptoactive, pe fondul caracterului transfrontalier și, uneori, descentralizat al tranzacțiilor. Mesajul pentru investitori și companii, în lectura publicației, este că obligațiile fiscale nu dispar odată cu digitalizarea, ci se schimbă modul în care sunt urmărite și verificate. TVA „în era digitală”: raportare aproape în timp real și e-facturare O componentă majoră este pachetul „TVA în era digitală”, aprobat de Consiliul UE în martie 2025, care urmărește reducerea fraudei, simplificarea obligațiilor și digitalizarea raportării. Contextul: pentru 2021, pierderile estimate din TVA la nivelul UE au fost de 61 de miliarde de euro (aprox. 305 miliarde lei ). Elementele-cheie din calendarul menționat: raportare digitală „în timp aproape real” pentru tranzacțiile transfrontaliere, pe baza facturilor electronice; sistemul european ar urma să devină operațional în 2030 ; interoperabilitate deplină între sistemele naționale în 2035 . Estimările europene citate indică un potențial de reducere a fraudei în TVA cu până la 11 miliarde de euro pe an (aprox. 55 miliarde lei ) și scăderea costurilor administrative și de conformare cu peste 4,1 miliarde de euro pe an (aprox. 20,5 miliarde lei ) în următorul deceniu. Ce se schimbă practic pentru firme Digitalizarea fiscalității are două efecte paralele: autoritățile obțin mai multe date și pot identifica mai rapid tranzacții și venituri impozabile, iar companiile pot beneficia de proceduri mai standardizate și de reducerea unor obligații administrative, mai ales când operează în mai multe state membre. Pentru IMM-urile care vând în alte țări din UE, extinderea ghișeelor unice pentru TVA poate reduce nevoia de proceduri fiscale separate în fiecare stat. În ansamblu, direcția este una de control mai automatizat și raportare mai rapidă , pe măsură ce activitatea economică devine tot mai puțin legată de un loc fizic. Pentru context suplimentar din aceeași serie editorială, Adevărul trimite la materialele: studiu despre comerțul online din afara UE și „Economia în era digitală” . [...]
ANAF își poate verifica mai ușor coerența raportărilor firmelor prin corelarea datelor care ajung automat în sisteme precum e-Factura, SAF-T, e-TVA, e-Transport și casele de marcat, ceea ce ridică miza conformării și a calității datelor interne, potrivit Adevărul . Digitalizarea fiscală înseamnă, în practică, că aceeași operațiune comercială poate lăsa „urme” în mai multe raportări: factura transmisă electronic, înregistrarea contabilă, informațiile folosite la precompletarea TVA, eventual declararea transportului și, unde e cazul, vânzarea prin bon fiscal. Chiar dacă sistemele nu colectează aceleași câmpuri, suprapunerea lor permite administrației fiscale să compare și să identifice neconcordanțe. Ce date ajung la ANAF, prin ce sisteme Principalele fluxuri de date descrise sunt: RO e-Factura : transmite electronic informații din facturi (date despre furnizor și beneficiar, produse/servicii, cantități, valori, TVA), prin sistemul administrat de Ministerul Finanțelor. SAF-T (D406) : trimite, într-un format standardizat, informații din evidențele contabile și fiscale ale contribuabilului; ANAF pune la dispoziție schema de raportare, fișierele XSD, validatorul și documentația tehnică. RO e-TVA : ANAF generează un decont precompletat de TVA pe baza datelor pe care le are deja; acesta nu înlocuiește decontul depus de firmă, care trebuie să verifice informațiile și să își respecte obligațiile fiscale. RO e-Transport : colectează date despre anumite transporturi de bunuri care intră în sfera obligației de declarare, în funcție de natura operațiunii, bunuri și rolul contribuabilului. Casele de marcat electronice fiscale : transmit electronic către ANAF informațiile fiscale generate, pentru operatorii care au obligația utilizării lor. Ce se schimbă în 2026: termenul la e-Factura și actualizări de proceduri Schimbarea cu impact operațional imediat este la RO e-Factura : începând cu 1 ianuarie 2026 , termenul-limită de transmitere a facturilor în sistem este de cinci zile lucrătoare de la data emiterii, dar nu mai târziu de cinci zile lucrătoare de la termenul-limită de emitere prevăzut de Codul fiscal. În paralel, articolul notează că în 2026 ANAF continuă să modifice și să actualizeze procedurile și documentația tehnică pentru aceste sisteme (inclusiv actualizări pentru SAF-T și corelări la e-TVA cu modificările formularului 300). Impact pentru companii: miza devine „alinierea” datelor între aplicații Consecința practică pentru firme este nevoia de corelare a datelor între facturare, contabilitate, gestiune stocuri și raportare fiscală, astfel încât informațiile să poată fi prelucrate și transmise în formatele cerute. Obligațiile nu sunt identice pentru toate companiile: aplicarea diferă în funcție de tipul contribuabilului, activitate, regim de TVA, natura operațiunilor și categoria bunurilor/tranzacțiilor. Totuși, acolo unde se suprapun raportările, crește riscul ca diferențele dintre sisteme să ducă la semnale de neconcordanță în verificările ANAF. [...]
Transportatorii cer schimbarea rapidă a Legii 162/2026, pentru ca reducerea accizei la motorină să nu fie „înghițită” în lanțul de preț și să se vadă efectiv la pompă, potrivit Agerpres . IMM România și Federația Operatorilor Români de Transport (FORT) solicită Parlamentului și Guvernului o intervenție legislativă „imediată” pentru eliminarea breșelor care ar permite diminuarea sau absorbirea efectului reducerii accizei pe verigile din amonte ale lanțului de formare a prețului. În perioada 16–31 august, statul a redus cu 20% acciza la motorină, măsură care implică, potrivit organizațiilor, un efort bugetar semnificativ, cu obiectivul de a reduce costurile din economie, pentru mediul de afaceri și consumatorii finali. „Breșa” invocată: excepții de la limitarea adaosului comercial Transportatorii susțin că, în forma actuală, Legea nr. 162/2026 permite o asimetrie în mecanismul de limitare a adaosului comercial. Concret, art. 2 alin. (11) ar excepta de la acest mecanism: activitățile de rafinare și prima vânzare a produselor rezultate din procesarea țițeiului; importul și prima vânzare a produselor petroliere importate. În opinia lor, excepția creează o vulnerabilitate structurală: dacă anumite verigi rămân în afara limitării, marja comercială poate fi redistribuită între verigi, iar efectul economic al reducerii accizei se poate diminua înainte să ajungă în prețul final. Ce modificări cer și ce ar trebui să urmeze IMM România și FORT cer modificarea de urgență a art. 2 alin. (11), astfel încât limitarea adaosului/marjei comerciale să se aplice pe întreg lanțul relevant de formare a prețului, inclusiv în zona importului, rafinării și primei vânzări. Totodată, organizațiile solicită monitorizarea efectului reducerii accizei asupra prețului la pompă, pentru a putea identifica și evalua diferența dintre avantajul fiscal acordat și reducerea efectivă resimțită de consumator. „O reducere de acciză reprezintă un efort asumat de bugetul public cu un obiectiv economic precis: reducerea costului carburantului și, implicit, diminuarea presiunii asupra companiilor și consumatorilor. Acest obiectiv nu poate fi considerat atins în momentul adoptării măsurii fiscale, ci numai atunci când efectul ei se regăsește efectiv în prețul final”, a declarat Florin Jianu, președintele IMM România. „Reducerea accizei trebuie să producă un efect măsurabil asupra prețului motorinei. Transportatorii nu pot beneficia de o reducere fiscală doar la nivel teoretic. Dacă avantajul fiscal este absorbit pe lanț înainte ca produsul să ajungă la consumatorul final, atunci obiectivul intervenției statului este compromis”, a spus Beniamin Lucescu, președintele FORT. [...]
Guvernul mută stimulentele fiscale spre cheltuieli eligibile și credite fiscale , o schimbare care poate influența direct deciziile de investiții ale companiilor în perioada post-PNRR, potrivit unei analize din Economica . Miza: trecerea de la facilități bazate pe venituri (considerate mai expuse la abuzuri și mai puțin eficiente) la instrumente legate de cheltuieli, într-un context în care România încheie reformele din PNRR și implementează Pilonul 2 al OCDE privind impozitul minim global. Ioana Lixandru, Senior Tax Consultant la Crowe România, explică faptul că facilitățile bazate pe venituri sunt utilizate frecvent în țările în dezvoltare, dar tind să aducă beneficii mai reduse decât cele bazate pe cheltuieli și sunt mai vulnerabile la utilizări neconforme. Ce s-a schimbat recent: OUG 8/2026 și accentul pe creditul fiscal Analiza notează că, după eliminarea unor facilități fiscale din sectoare precum IT, construcții, industria alimentară, agricultură și turism, au apărut instrumente noi, cele mai recente fiind introduse prin OUG 8/2026 privind instituirea unor măsuri de relansare economică. Printre facilitățile menționate: credit fiscal de 10% aplicat la valoarea cheltuielilor eligibile de cercetare-dezvoltare ; amortizare superaccelerată (metodă de amortizare care permite recunoașterea mai rapidă a cheltuielii cu investiția); deduceri pentru companiile care se listează la bursă și pentru persoanele fizice care investesc la bursă. Potrivit Ioanei Lixandru, creditul fiscal de 10% pentru cercetare-dezvoltare a fost introdus ca alternativă la reglementarea existentă (deducerea suplimentară de 50% pentru cheltuieli eligibile), pentru a corela facilitățile cu normele Pilonului 2. Pentru cheltuielile de listare la bursă se acordă o deducere suplimentară de 50% pentru costuri precum consultanță și intermediere, taxe și tarife și alte cheltuieli. Schema pentru industria prelucrătoare: granturi sau credit fiscal, cu prag de 50 mil. lei OUG 8/2026 include și facilități pentru investiții cu impact semnificativ. În iunie 2026 a fost publicată o schemă de ajutor de stat pentru industria prelucrătoare, care vizează realizarea de produse cu deficit comercial, prin granturi și/sau credite fiscale , în funcție de opțiunea companiei. Acordurile de finanțare urmează să fie emise în perioada 2026–2032 . Pentru varianta de credit fiscal , calculul se face pe o perioadă de 7 ani , începând cu trimestrul următor punerii în funcțiune a investiției; perioada se poate prelungi cu încă 2 ani dacă, în primii 2 ani, compania înregistrează pierdere fiscală. Sunt eligibile costuri fără TVA aferente investiției inițiale, inclusiv pentru: construcții; instalații tehnice, mașini și echipamente noi; brevete, licențe, know-how și alte drepturi de proprietate intelectuală. Investițiile trebuie să aibă o valoare de minimum 50 milioane de lei . Ce urmează: proiectul „ TechUp România ”, încă nepublicat Analiza mai menționează un proiect de schemă de ajutor de stat, încă nepublicat, denumit „ TechUp România ”, care ar urma să sprijine tehnologii cu „impact sistemic ridicat” prin ajutoare de stat pentru cercetare-dezvoltare și ajutor regional, în perioada 2026–2032 . Domeniile vizate includ, între altele: calcul avansat, inteligență artificială, microelectronică, infrastructură digitală, biotehnologie, agri-tech, sănătate de precizie, energie verde, stocare, tehnologii climatice, mobilitate, spațiu, sisteme autonome, materiale avansate și producție industrială. Proiectele ar urma să fie împărțite în două componente (cercetare-dezvoltare și producție/prestare servicii), cu costuri eligibile fără TVA între 5 milioane de lei și 50 milioane de lei . Sprijinul ar fi sub formă de grant cumulat cu deducere fiscală de 200% a cheltuielilor eligibile cu active corporale și necorporale, care reduce baza de impozitare la calculul impozitului pe profit. De ce contează pentru companii: stimulentele vin cu condiții și birocrație Reprezentanta Crowe România atrage atenția că aceste facilități pot revigora segmente industriale cu impact în economie, dar impun și o monitorizare atentă a aplicării: compatibilitatea cu facilitățile deja existente și aspectele administrativ-procedurale care pot genera dificultăți birocratice în relația cu Ministerul Finanțelor și ANAF. În plus, în trecerea la acest tip de facilități ar trebui luate în calcul, potrivit analizei, capitalul necesar pentru accesarea lor, inflația și incertitudinea fiscală și politică. [...]
Sondajul APSAP indică o „factură dublă” pentru contribuabili , care plătesc taxe și contribuții, dar ajung să cumpere separat servicii esențiale, în special în sănătate, potrivit Economedia . În eșantion, 81,6% dintre respondenți consideră impozitarea excesivă, iar 65,6% spun că apelează de regulă la servicii medicale private, semn al unui deficit de încredere în randamentul serviciilor publice raportat la costul fiscal. De ce contează: presiune fiscală percepută, în paralel cu costuri private recurente Sondajul, la care au răspuns 3.591 de persoane din toată țara (cursanți ai programelor online APSAP), arată că percepția de „taxare excesivă” este ridicată atât în mediul privat (83,6%), cât și în sectorul public (77,9%). În același timp, 54,8% declară că în ultimele 12 luni au fost nevoiți să folosească din economii sau au rămas fără ele, ceea ce sugerează o vulnerabilitate financiară mai mare la cheltuieli neprevăzute, inclusiv medicale. APSAP leagă cele două rezultate (taxare percepută ca excesivă și orientarea către privat) într-o singură explicație: contribuția este obligatorie, dar o parte dintre oameni ajung să plătească încă o dată pentru servicii pe care nu le consideră suficient de previzibile în sistemul public. „Nu avem doar o problemă de nivel al taxelor. Avem o problemă de randament public. Când contribuabilul plătește obligatoriu la stat, apoi cumpără separat sănătate, educație sau siguranță, întrebarea nu mai este doar cât colectează statul, ci ce întoarce.” Contextul fiscal: colectare mică în PIB, dar povară mare pe salarii În material sunt citate și repere Eurostat care conturează un paradox: în 2024, taxele și contribuțiile sociale au reprezentat 28,8% din PIB în România (al doilea cel mai mic nivel din UE, față de media de 40,4%), dar povara pe muncă este ridicată. Tot Eurostat indică faptul că un angajat fără copii „cedează statului” 41,5% din salariul brut (față de media UE de 29,1%), iar pentru o familie cu un singur venit și doi copii ponderea este de 33,4% (media UE: 8%). În același timp, România a încheiat 2025 cu cel mai mare deficit bugetar din UE, 7,9% din PIB. Interpretarea avansată în analiză este că, deși statul colectează relativ puțin la nivel agregat, nota de plată ajunge disproporționat la contribuabilii ușor de urmărit și de controlat (salariați și firme conforme), ceea ce alimentează percepția de presiune fiscală „excesivă”. Sănătatea: migrarea către privat, inclusiv în rândul angajaților la stat Pe zona de sănătate, 65,6% dintre participanți spun că apelează de regulă la servicii medicale private. Procentul urcă la 72,3% în rândul angajaților din mediul privat și este 53,1% în rândul angajaților din sectorul public. Sondajul indică și diferențe pe venituri: chiar și respondenții cu venituri sub 3.000 de lei net pe lună aleg privatul în proporție de 60,1%, iar la venituri de peste 14.000 de lei procentul trece de 80%. În percepția respondenților, investițiile în sănătatea publică sunt greu de observat: doar 6,2% spun că au remarcat investiții semnificative în ultimii patru ani, în timp ce 93,8% vorbesc despre investiții insuficiente sau cu impact redus. Ce urmează: semnal pentru politici publice și pentru angajatori Concluzia operațională a analizei este că discuția despre fiscalitate nu mai poate fi separată de calitatea serviciilor publice, pentru că oamenii compară nu doar nivelul cotelor, ci și costul alternativelor private și timpul pierdut. Pentru angajatori, tabloul sugerează o presiune în creștere pentru beneficii care acoperă riscuri pe care sistemul public nu le gestionează, în percepția angajaților (de exemplu, acces mai rapid la servicii medicale), în timp ce pentru decidenți semnalul central rămâne „randamentul public” al taxelor și contribuțiilor, așa cum este el resimțit de contribuabili. [...]
